491165 STUDIA UNIVERSITATE BABEŞ-BOLYAI SERIES IV FASCICULUS 2 19 5 9 PHILOLOGIA C L U J
începînd cu cel de al IV-lea an de apariţie (1939), în urma unificării celor două Universităţi dfn Cluj, Studia Universitatum Victor Babeş et Boly'ai" apare sub denumirea de Studia Universitatis Babeş-Bolyai, în aceleaşi scrii: I. matematică, fizică, chimie; II. geologie, geografie, biologie; III. filozofie, economie politică, psihologic, pedagogie, ştiinţe juridice; IV. istorie, lingvistică, literatură. Fiecare serie apare anual în 2 fascicule. IV. (1959-cs) évfolyamâtôl kczdvc, a..studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai" a két kolozsvâri egyetem egyesiilése këvetkeztében Studia Universitatis Babeş-Bolyai cimen jelenik meg, az eddigi sorozatokkal: I. matematika, fizika, kémia; II. geologia, fbldrajz, biologia; III. filozofia, politikai gazdasâgtan. lélektan, pedagogia, jogtudomâny; IV. torténet-, nyelv- cs irodalomtudomâny. Minden sorozatban cvenkênt két fi'tzet jelenik meg. HaMHHas c IV ro.ua nohbjiehhh (1959), BcneacTBHe o6te^hh6hhh o6onx KjiyxcKHX yhhbepchtetob Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai BHXOflHT noa Ha3BaHHea Studia Universitatis Babeş-Bolyai B Tex xe cepustx: I. MaTeMaTHKa, <pn3hka, XHMHH; II. recwiorhh, reorpatphh, ÔHOJiorH»; III. <piijioco<phh, nojihtskohomhh, nchxojioriifl, neflaroriika. iophjtnmeckne HayKti: IV. KCTopHH. H3HK03HaHHe. jihtepatypobeflehhe. B Kawaofi cephh e*erojho BwxoasT ^Ba BbinycKa. À dater de la IV-me année de leur pubiieat'rttn (1959) et par suite de l'unification des deux Universités de Cluj, les,,studia Universitatum Victor Babeş cl Bolyai" paraissent sous le titre de Studia Universitatis Babvş-Bolyai, comportant les mêmes séries: I-e mathématiques, physique, chimie; Il-e géologie, géographie, biologie; Ill-e philosophie, économie politique, psychologie, pédagogie, sciences juridiques; IV-e histoire, linguistique, littérature. Chaque série comprend deux fascicules par année.
STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI SERIES IV FASCICULUS 2 19 5 9 PHILOLOGIA C L U J
COMITETUL DE REDACŢIE: Redactor responsabil: " Acad. Prof. Univ. Constantin DAICOVICIU Redactor responsabil adjunct: Prof. Univ. PETERFI lstvân, membru corespondent al Acad. R.P.R. Membri: Conf. loan CETERCHI, Prof. Univ. DEMETER Jânos, Prof. Univ. LASZLO Tiham Lector K.ALIK Käroly, Conf. KALLOS Miklös, Prof. Univ. MARTON Gyula, Prof. Un Tiberiu MORARIU, membru corespondent al Acad. R.P.R., Conf. Iosif PERVAIN, Ac Prof. Univ. Emil PETROVICI, Prof. Univ. Eugen PORA, membru corespondent Acad. R.P.R., Acad. Prof. Univ. Raluca RIPAN, Prof. Univ. Alexandru ROŞCA SZERKESZTO BIZOTTSAG: FelelSs szerkeszto: Constantin DAICOVICIU akademikus, egyetemi tanâr Helyettes felelos szerkeszto: PETERFI lstvân akademiai levelezotag, egyetemi tanâr Tagok: loan CETERCHI eloado tanâr, DEMETER Jânos egyetemi tanâr, LASZLO Tihamer egj temi tanâr, KALIK Kâroly adjunktus, KALLOS Miklos eloado tanâr, MARTON Qyt egyetemi tanâr, Tiberiu MORARIU akademiai levelezotag, egyetemi tanâr, Iosif PERVA eloado tanâr, Emil PETROVICI akademikus, egyetemi tanâr, Eugen PORA akadem levelezotag, egyetemi tanâr, Raluca RIPAN akademikus, egyetemi tanâr, Alexandru ROŞC egyetemi tanâr REDACŢIA SZERKESZTOSEG: Cluj, Str. Kogălniceanu 1 Telefon 34 50
SUMAR TARTALOM Acad. E. PETROVICI, Concepţia algebrică a sistemului fonologie la glosematişti.. 7 E. CIMPEANU, Concepţia stilistică a lui Ch. Bally.... 15 MARTON GY., Eredményeink és feladataink a magyar nyelvet érf román nyelvi tiatás tanulmányozása terén 29 SZABO T. A., A XVII XVIII. századi erdélyi jobbágyszokések névtorténetí vonatkozásainak ismeretéhez 43 Q. GERGELY P., Kászoni Perene leveleinek nyelvjárási sajátságai.. 55 G. MUNTEANU, Aplicarea principiului intuitiv în predarea gramaticii... 71 Z. BUGNARIU, M. ZACIU şi M. CURTICEAN, Cîteva aspecte ale luptei pentru o cultură democratică în periodicele ardelene dintre cele două războaie 95 jţ-^13. POP. Ioaa Slavici, teoretician al folclorului 115 SZABO Gy., Ovidius koltészetének visszhangja az erdélyi magyar irodalomban.... 129 T. WEISS, Consideraţii asupra evoluţiei concepţiilor utopice în antichitatea, greacă,. 139 GALFFY Al, Néhány népetimológia 163 N. GOGA, Despre substantivele concrete şi abstracte 169 VAMSZER M., A kalotaszegi nyelvjárás ira ixúa, irá ua/a-íéle igealakjáról 179 SZABO Z., Az irt és arat etimológiájához 187 Recenzii Konyvismertetések R. A. Budagov, Etiudî po sintaksisu rumînskogo iazîka (O. VINŢELER).... 191 Eugen Luca, Poezia lui Marcel Breslaşu (L. BACONSKY) 192 Savin Bratu, Zoe Dumitrescu, Contemporanul şi vremea lui (M. CURTICEAN) 194 Menţiuni bibliografice Szakirodalmi jegyzetek.... 197 Cronică Krónika '99
COflEPXCAHHE AxaA. E. netpobhm, AjireSpaimecKHfi B3MHA rviocceiviathkob Ha 4>oHOJiorniecKyio CHcreMy 7 E. KblMIlHHy, CTHJiHCTHHecKaH KOHuenuHH III. Bajum 15 MAPTOH JXb., Pe3yjibTaTbi H 3aaami B oâjiac iraymemia BJIHHHHS pymhhckoro H3bIKa Ha BeHXepCKHH 29 CABO T. A., K Bonpocy o 3HaneHHn noóera TpaHCHjibBaHcKHx KpenocTHbix B XII XIII BB. una HCTopimecKoft ahtponohomaerhkn 43 B. TEPrEJIb n., O «HajieKTajibHbix ieptax nhcem KacoHH 4>epeHU,a XI BeKa 55 T. MYHTJIHy, nphmehehne nprnuuma HarjiHAHocTeñ B npenoaabahhh rpammathkh 71 3. ByrHAPK), M. 3AW u M. KyPTHHJIH, BHAM 6opb6bi sa aemokpathheckyro KyjibTypy B TpaHCHJibBaHCKoâ nephoahke 1920 1940 95 H. non, HoaH GnaBim TeoperaK (pojikjiopa.. 115 CABO JXb., OTJIHK npoh3beaehhh OBHAHH B BeHrepcKoik jihtepatype m ApAMa 129 T. BEHCC, K Bonpocy 06 SBOJUOUHH ytonmeckhx B3i\nHAOB B rpeqeckoft ahtmmocth 139 TAJI<I>H M., HecKo^bKc HapoAHbix sthmojiorhft 163 H. TOTA, O KOHKpeTbiHx H otbjieiehbihx HMeHax cymectbhtejibhbix 169 BAMCEP M., O rjiaro^bhbix cpopmax ira vala si irá vala B robope MGCTHOCTH KsJiaTa (PañoH XyeAHH, oójiactb Kíiyx) 179 CABO 3., OTHocHTejibHO STHMOJiorHH CÍOB irt H arat 187 PeueH3HH 191 BH6;morpa(pna 197 XpoHHKa 199
SOMMAIRE Acad. E. PETROVICI, La conception algébrique du système phonologique chez les glossématiques 7 E. CIMPEANU, La conception stylistique de Ch. Bally 15 MÂRTON GY., Tâches et résultats dans le domaine des recherches sur l'influence du roumain sur le hongrois 29 SZABO T. A., Contributions à l'étude ides effets anthroponymiques des fuites de serfs aux XVI le XVII le siècles en Transylvanie 43 B. GERQELY P., SUT les caractères dialectaux des lettres de Kászoni Ferenc (XVIe siècle) 55 G. MUNTEANU, L'application du principe intuitif dans l'enseignement de la grammaire 71 Z. BUGNARIU, M. ZACIU, M. CURTICEAN, Aspects de la lutte pour une culture démocratique dans les périodiques transylvains entre 1920 et 1940 95 D. POP, loan Slavici, théoricien du folklore 115 SZABO Gy., L'écho des poèmes d'ovide dans la littérature hongroise de Transylvanie 129 T. WEISS, Considérations sur révolution des conceptions utopiques dans l'antiquité grecque 139 GALFFY M., Quelques étymologies populaires. ; 163 N. GOGA, Sur les substantifs abstraits et concrets 169 VAMSZER M., Sur les formes verbales ira vala, irá vala dans le parler de la région de Calata (Kalotaszeg) (district de Huedin, région administrative de Cluj).. 179 SZABO Z., Sur l'étymologie des mots irt et arat.. 187 Les livres parus 191 Notes bibliographiques 197 Chronique.. 199
CONCEPŢIA ALGEBRICĂ A SISTEMULUI FONOLOGIC LA GLOSEMATIŞTI de Acad. E. PETROVICI In stadiul actual al dezvoltării studiilor de limbă, spre deosebire de cercetările practicate, sub dominaţia şcolii neogramaticilor, la sfîrşitul secolului trecut şi în cursul primului sfert al secolului prezent, predomină concepţia limbii ca sistem ale cărui elemente sînt în strictă dependenţă unele de altele. Neogramaticii însă, considerînd limba ca un conglomerat, îşi dirijau eforturile spre cunoaşterea cît mai amănunţită şi mai precisă a elementelor limbii cercetate izolat, pierzînd în felul acesta adeseori din vedere relaţiile structurale dintre aceste elemente. Lingvistica de astăzi, inclusiv unele curente lingvistice din ţările burgheze, atît în cercetările sincronice cît şi în cele diacronice, studiind fie limbi literare, fie graiuri locale, fără să neglijeze detaliile cele mai fine, caută să degajeze din ele sistemul, structura care guvernează toate elementele idiomului studiat. Meritele ştiinţifice ale şcolii neogramaticilor sînt remarcabile. Nici un curent lingvistic actual nu le neagă. Preluînd însă bogata moştenire neogramatică, lingvistica actuală se străduieşte să depăşească neajunsurile metodei atomiste", a tratării izolate nedialectice a faptelor de limbă, opunîndu-i metoda care consideră elementele limbii ca părţi ale unui întreg, ea formînd un sistem bine închegat, în care toate elementele sînt reciproc condiţionate. Atacurile cele mai grele şi cu urmările cele mai serioase s-au dat atomismului" neogramaticilor de şcoala de la Kazan, în frunte cu J. Baudouin de Courtenay, de şcoala de la Geneva, condusă de Ferdinand de Saussure, şi de şcoala de la Praga, care în bună parte continuă pe primele două. îndeosebi F. de Saussure a influenţat puternic curentele actuale lingvistice şi nu întotdeauna în bine. Cum se întîmplă uneori în lupta de opinii care duce la progresul ştiinţei, curentul cel nou, care apare ca o negaţie a celui vechi, e nevoit să sublinieze puternic concepţiile noi pe care le susţine exagerîndu-le trăsăturile caracteristice. Adepţii orientării celei noi ajung adeseori în felul acesta să păcătuiască în direcţie contrară aceleia a orientării combătute. Astfel, dacă neogramaticii, de dragul deta-
liului smuls dintr-un întreg şi izolat de elementele de care este legat prin nenumărate relaţii, au neglijat studiul sistemelor lingvistice, adică au studiat în primul rînd substauţa limbii, neglijînd sau chiar ignorînd forma, sistemul, structura sub care ea se prezintă, tot atunci F. de Saussure a susţinut că în limbă sînt numai diferenţe fără termeni pozitivi", că limba este aşa zicînd o algebră care are numai termeni complecşi", că limba e o formă şi nu o substanţă" 1. De aici ar rezulta că lingvistica trebuie să studieze forma şi nu substanţa limbii. (După cum se va arăta mai jos, poziţia lui de Saussure de fapt nu este atît de unilaterală.) Saussurienii reproşează pe bună dreptate neogramaticilor că nu văd decît substanţa şi ignorează forma ( sistemul"), prin urmare văd numai o latură a realităţii lingvistice. La rîndul lor, însă, elevii lui F. de Saussure cad în extremitatea opusă, propunînd ignorarea substanţei. Tezele acestea ale lui F. de Saussure au fost exagerate pînă la absurd de unii lingvişti burghezi actuali. Astfel L. Hjelmslev, plecînd de la tezele saussuriene amintite mai sus, propune crearea unei lingvistici care să fie un fel de algebră a limbii", care operează cu entităţi denumite în mod arbitrar, fără nici o motivare materială" 2. întemeietorul cercului lingvistic din Copenhaga pretinde, în felul acesta, că a tras ultimele consecinţe logice din tezele susţinute de Ferdinand de Saussure, propunînd studiullimbii fără referire la substanţa ei. Chiar în fonologie pe care o numeşte cenematică" el recomandă cercetarea sistemului fonemelor numite de el ceneme" 3 fără să se ţină cont de materia fonică a lor. Substanţa fonică şi fonetica nu trebuie să intre după şcoala glosematică din Copenhaga îh preocupările lingvistului. Prin aceasta cenematică şcoli' lingvistice din Copenhaga se deosebeşte de fonologia cercului lingvistic de la Praga care, cu toate că la începutul ei a recomandat separarea netă a fonologiei de fonetică, totuşi nu a ignorat niciodată materia fonică. Pe cînd glosematicii pretind că definesc cénemele numai pe baza analizei distribuţiei, a aranjamentului lor în text, în înlănţuirea vorbirii, fără nici o referire la realităţile fiziologice şi acustice, fonologii din Praga, cu toate că nu confundă în studiul fonemelor planul fizic şi fiziologic cu cel funcţional, definesc fonemul cu ajutorul analizei trăsăturilor sale acustico-fiziologice distinctive. îndeosebi în ultimii ani se constată tendinţa tot mai accentuată şi a fonologilor burghezi de a lega din nou fonologia de fonetică, şi anume de fonetica actuala care are la dispoziţie aparate tot mai perfecţionate de analiză spectrală a sunetelor. Unul din întemeietorii cercului din Praga, profesorul Roman Jakobson, în studiile sale despre fonem a dus analiza fonológica paralel cu analiza fonetică făcută cu ajutorul spectografului sunetelor pînă la proprietăţile acustice 1 Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique générale, 5 e éd., Paris, 1955, p. 166 urm. 2 L. Hjelmslev, Prolegomena to a theory o} language, Indiana University Publications in Anthropology and Linguistics", VIII (1935), p. 50. 3 Derivat din adjectivul grecesc xsvoç deşert, gol". Fonemul într-adevăr nu are nici un conţinut semantic, el e gol" de sens, servind numai la identiîicarea de către vorbitori a celor mai mici unităţi purtătoare de sens, mortemele, numite de glosematişti plereme" de la adjectivul grecesc nx'oqyiç plin" adică elemente pline" de sens.
ale fonemelor prin care acestea se deosebesc unele de altele. Elementele acustico-fiziologice avînd funcţiunea de a deosebi fonemele, numite trăsături distinctive, sînt foarte puţine. In toate limbile de pe glob R. Jakobson şi colaboratorii săi au găsit numai 12 asemenea elemente diferenţiale ale fonemelor, ca de exemplu caracterul consonantic (condiţionat de existenţa unor piedici puse curentului fonator în cavitatea bucală) opus caracterului neconsonantic, sonoritatea (vocea) opusă lipsei de sonoritate (prin aceasta se deosebeşte b de p, d de t etc), nazalitatea opusă lipsei nazalităţii (prin aceasta se disting m, n, ă de b, d, a), caracterul continuu opus celui discontinuu (momentan) (ceea ce distinge pe s, z de t, d), caracterul compact (în urma concentrării energiei în regiunea centrală a spectrului la vocalele deschise sau la consoanele velare şi palatale) opus celui difuz al vocalelor închise sau al consoanelor labiale şi dentale (astfel ă, e, k, g sînt compacte faţă de X, i, p, b), caracterul periferic opus celui central, primul conferind fonemului o tonalitate gravă, iar al doilea o tonalitate acută, (ca în perechile k t, v z, m n), tonalitatea diezată (datorită palatalizării) opusă tonalităţii obişnuite (ceea ce deosebeşte consoanele palatalizate p\ m\ r', z* etc. de cele nepalatizate p, m, r, z) etc. Fiecare fonem e caracterizat prin mai multe elemente diferenţiale: el constituie un mănunchi de trăsături distinctive 4. Astfel /p'/ este o consoană (are caracter consonantic), bilabială (ceea ce îi conferă un caracter difuz şi ^- fiind periferică o tonalitate gravă), surdă (fără voce), nenazală, care, în urma palatalizării, prezintă o tonalitate diezată. Vedem deci că fonologia întrebuinţează aceiaşi termeni ca fonetica. De aici s-ar putea trage concluzia că fonologia, practicată în sensul şcolii de la Praga, nu e disciplină lingvistică, ci fizico-fiziologică, aşa cum afirmă glosematiştii, care preconizează ignorarea foneticii (a realităţilor fiziologice şi fizice). Dar, precum remarcă lingvistul sovietic S. K. Şaumian, identitatea terminologiei nu trebuie să ne înşele. Ceea ce pentru fonetician sînt simple însuşiri acustice ale sunetelor (sonoritatea, nazalitatea, caracterul continuu sau discontinuu etc), pentru fonolog (adică pentru lingvist) ele sînt elemente diferenţiale, adică relaţionale 5. Analiza fonologică bazată pe trăsăturile distinctive e aplicată tot mai mult de lingvişti din diferite ţări 6. O bună parte a membrilor grupului de lingvişti preocupaţi de problemele lingvisticii funcţionale 7 în cadrul Cercului de filologie modernă (Kruh modernich filologii) din Praga de asemenea consideră că e mai just de a defini fonemul numai pe baza capacităţii acestuia de a se deosebi de celelalte foneme prin suma proprietăţilor sale pertinente" 8, adică prin suma trăsăturilor sale distinctive. Vezi prezentarea trăsăturilor distinctive aie ionemelor făcută de R. Jakobson şi 4 M. Hal le în L. Kaiser, Manual of phonetics, Amsterdam, 1957, p. 233 urm. Vezi şi C. K. III a y M S H, McTOpHH CHCTeMH flhcdcpepehiihajibhblx 3JteMeHT0B B nojibckom H3bIKe. Moscova, 1958, p. 12. 5 Vezi Şaumian, op. cit., p. 8. Vezi Bonpocw fl3bik03hahhh", 1959, nr. 1, p. 142 urm. 6 Orientarea şcolii lingvistice de la Praga e numită de adepţii acestei şcoli lingvistico 7 funcţională". Vezi Bonpocbi H3biK03HaHHfl", 1957, nr. 3, p. 45. 8 Ibidem, p. 46.
Amîndouă şcolile lingvistice, atît cea funcţională din Praga cît şi glosematica din Copenhaga, pretind că dezvoltă tezele lui Ferdinand de Saussure. Se pare însă că concepţiile maestrului genevez nu acelea ale elevilor şi editorilor cursului său erau foarte apropiate de acelea ale lingviştilor funcţionalişti. într-adevăr el n-a înţeles cîtuşi de puţin să nesocotească substanţa fonică în cercetările sale. Chiar în cadrul cursului său de lingvistică generală îi rezervă foneticii pe care o numeşte fonologie un loc însemnat. Nu odată, în diferite pasaje, afirmă că limba nu poate fi concepută fără realizarea ei materială 9, că nu există fapte lingvistice independente de o materie fonică decupată în elemente semnificative" 10. După ce afirmă că în limbă sînt numai diferenţe fără termeni pozitivi", lingvistul elveţian precizează că aceasta e adevărat numai în ceea ce priveşte semnificatul şi semnificantul luaţi separat. Dar limbile nu operează cu aceste două elemente separate, ci cu semnul lingvistic în totalitatea lui format din combinarea semnificatului, a unei idei, cu semnificantul, o imagine acustică, iar această combinare, care constituie semnul lingvistic, e un fapt pozitiv. Semnele lingvistice sînt aşadar după F. de Saussure termeni pozitivi 11. Prin ideea pe care o reprezintă semnificatul, semnul lingvistic constituie în concepţia lingviştilor funcţionalişti din Praga un corelat lingvistic al realităţii extralingvistice, fără care semnul lingvistic n-ar avea nici un rost şi nici dreptul de a exista 12. Aşadar concepţia lui F. de Saussure despre limbă nu este exclusivistă. Şcoala din Copenhaga, pretinzînd că continuă şi dezvoltă tezele saussuriene, de fapt trunchiază doctrina învăţatului din Geneva. Limba nu este numai formă, ci formă şi substanţă, căci acestea două nu există în realitate una separată de alta, nu există formă fără substanţă şi substanţă fără formă. De altfel înşişi glosematiştii, în ciuda afirmaţiilor lor teoretice, că lingvistul nu trebuie să se preocupe de substanţa, de materia fonică a cenemelor, totuşi precum o recunosc înşişi adepţii glosematicii în practică nici ei nu ignorează această substanţă nu numai în prima fază i analizei, adică a identificării alofonilor, ci în toate etapele analizei 13. Cu toate acestea glosematiştii afirmă că substanţa e indiferentă. Drept dovadă invocă faptul că limba se poate realiza nu numai în substanţa fonică, ci şi în cea grafică. Dar semnele grafice în ele însele nu constituie substanţa limbii, ci numai prin intermediul sunetelor (al fonemelor) pe care le înlocuiesc. Ştiinţa de carte presupune totdeauna la un individ 9 In pasajul (p. 151 157) unde compară identitatea lingvistică cu aceea a unui expres, care e acelaşi în fiecare zi, dar constituit din alte vagoane, sau cu o stradă, care rămîne aceeaşi şi după ce a fost pe de-a-ntregul reclădită. Trenul şi strada, întocmai ca limba, nu pot fi concepute în afara unei realizări materiale". 10 F. de Saussure, op. cit., p. 153. 11 Ibidem, p. 166 urm. 12 BonpocH H3HK03HaHHH", 1957, nr. 3, p. 44. 13 Vezi Eli Fischer-Jorgensen, Remarques sur les principes de l'analyse phonèmique, Travaux du Cercle Linguistique de Copenhague", V (1949), p. 231: on tient compte de la substance à toute étape de l'analyse".
capacitatea de a mînui codul limbii sonore. Există încă pe glob milioane şi milioane de oameni care nu ştiu citi şi scrie. Ştiinţa de carte e secundară şi poate fi însuşită numai după ce individul posedă facultatea de a vorbi. Scrierea este o imagine, o reprezentare, un auxiliar parazit al vorbirii. R. Jakobson aseamănă scrierea cu notele muzicale. Ca şi muzica, la fel şi limba nu se manifestă în două substanţe echipolente, în sunete şi în semne scrise 14. Materia sonoră, atît cea a muzicii cît şi cea a limbii, poate fi însă reprezentată prin semne grafice. Reprezentarea aceasta, chipul acesta oglindit în semne grafice al muzicii sau al limbii nu poate fi considerat ca o a doua substanţă a formei muzicale sau lingvistice. Aşadar, ca toate fenomenele din natură, limba e în acelaşi timp formă şi substanţă. Relaţiile dintre elementele limbii, sistemul, structura constituită de aceste relaţii nu pot fi concepute ca o algebră care operează cu entităţi nenumite, material nemotivate. Şi în lingvistică încercarea neizbutită de a se dovedi teza idealistă a existenţei formei fără conţinut, fără substanţă, immateriale, a dat greş. Catedra de slavistică AJIFEBPAHMECKHK B3I7Ijm I7I0CCEMATHK0B HA oohojiorhqeckyio chctemy (KpaTKoe c o #, e pose a H H e) HCXO^H H3 COCCK)pOBCKOrO y^ehhh, COOTBeTCTBeHHO KOTOpOMV H3bIK 3TO dpopma, a He cy6ciahu,hh", JT. EjibMCJieB npe^jiaraet co3,nahhe JIHHT- BHCTHKH, KOTopaa 6buia 6u CBoero po.ua ajiredpofi H3HKa H H3yqajia 6H H3HK, He nphhhmah BO BHHM3HHe ero Cy6CTăHU,HH.,DUH TJIOCCeMaTHKH H cpohembi cjie^yet onpe,n,ejihtb ncioiiomhtejibho Ha ochobe.zihctphòyinih, Ha ochobe HX nocjie^obatejibhocth B notoke pe^h. CneAOBaTejibHO, KonneHrareHCKaH rum/ia pekomeh^yet pe3koe oxnejiehhe cpoherakh OT dpohojiorah; TOJibKo nocjieahaa H3 HHX, KOTopyro Jl. EjibMoneB na3ba.i KeHeMaraKOH", CMHTaeTCH H3bIK0Be.Z],iieCK0H AHCUHnJIHHOH. Aejtm (pohemy Ha ochobe eé AHCpcpepeHiTHajibHHx HPH3H3KOB. TjiaBHbiM o6pa30m 6jiaroj;apH nccjieaobahhhm PoMaHa Hico6coHa H ero cotpyzihhkob, FIocjieaoBaTejiH npajkckoft (pohojionraeckoh iimanu nojihoctbic HUKor^a He pa3pbibajih CBH3H Mex/ry (pohethkoâ H cpohojioraeh. B noone/ihhe roabi OHH CHOBa nph6jih3hjih dpohojiorhio K cbohethke, onpe- nphmehsnoiithx cnektporpadphqeckhh ahajih3 B H3yHemm (pohem, dpohojiorhh 6biJia OKOHnaTejibHo nphmhpeha c cpoherakoh. OoHeiwa STO nynok onpezie«iéhhbix ;ni(p(pepehiihajibhbix, pejiebahthbix nph3h3k0b. Cjie^OBaTejibHo, npa?kckafl (pyhkmiohajibhah jihhrbhcthka He /lonyckaet npehedpejkehh5i 14 Vezi L. K a i s e r, op. cit., p. 224 urm.
3ByKOBoñ cyóctahimeñ. TeM camhm oha cmhtaerch npoao.njkatejibhhu.eh <ï>. ae Cocciopa, ho He H3BpamëHHoro H3AaT&nHMH ero jierirait. fleñctbhtejibho, wehebckhh ynçhbin ytbepxaaet b pa3jihhhbix Mecrax, hto hshk HeMbicJiHM 6e3 CBoero MaTepHajibHoro ocymectbjiehhh, hto H3WKOBbie HBJieHHH HHKor/ia He npeacfabjihiotch He3aBHCHMHMn ot 3ByKOBoñ MarepHH, pacnpe^ejiëhhon Ha 3H3HHMbie 3JieMeHTbl". Me^Ay npohhm, camh rjiocceiviathkh He npeheôperaiot cyôctahunen hh Ha oahom atane jihhrbhcthheckoro ahajih3a. HecMOTpn Ha sto, ohh ytbepjkaaiot, hto RJin HCCJie^oBaTejiH cyôctahimn 6e3pa3JiHHHa, ccbíjiancb Ha tôt (J)aKT, HTO H3bIK MOJKeT npohbjihtbch H B rpafphheckoh Cy ÓCT3HH,HH. Ho nhcbmo HBJIHeTCH HHHeM HHblM, K3K BOCnpOH3Be^,eHHeM, H306pa>KeHHeM. napa3hthheckhm nomoiuhhkom H3bIKa. OHO BTOpOCTeneHHO H He MOHieT ÔbITh ycboeho, K3K TOJibKo npn ycjiobhh, ecjih nejiobek oôjiaaaet penebofl cno coôhoctbio. TaK me KSLK h My3HKa, H3MK He npohbjihetca b p&yx pabhouehhbix cy6ctahu.hhx: b 3ByKax h rpa<phheochx 3HaKax (Horax). OTpaxeHHe hjih rpat^hheckhh 3aMecTHTejib He MoaseT enmarca BTopoñ cy6ctahu,heñ My3bIKaJIbHOH HJIH H3HKOBOH d_)opmbi. OTe^oBaTejibHo, yerahabjihbaetch, hto H3HK hb^hctch h (popmoñ h cyôctahunefi. b to JKe BpeMH LA CONCEPTION ALGÉBRIQUE DU SYSTÈME PHONOLOGIQUE CHEZ LES GLOSSÉMATIQUES (Résumé) En partant de la thèse saussurienne selon laquelle la langue est une forme et non une substance", L. Hjelmslev propose la création d'une linguistique qui soit une sorte d'algèbre de la langue, qui étudie la langue sans tenir compte de sa substance. Pour la glossématique, les phonèmes aussi doivent être définis uniquement par la distribution, par leur arrangement dans le texte, dans la chaîne parlée. L'école de Copenhague recommande donc la séparation nette de la phonétique et de la phonologie, appelée cénématique par L. Hjelmslev, cette dernière seule étant une discipline linguistique. _ Les adeptes de l'école phonologique de Prague n'ont jamais complètement rompu les ponts entre la phonétique et la phonologie. Dans les dernières années, ils ont de nouveau rapproché la phonologie de la phonétique en définissant le phonème par ses traits distinctifs. C'est surtout dans l'activité de Roman Jakobson et de ses collaborateurs, qui appliquant l'analyse spectrographique à l'étude des phonèmes, que la phonologie s'est définitivement réconciliée avec la phonétique. Le phonème est un faisceau de traits distinctifs pertinents. La linguistique fonctionnelle de Prague n'entend pas par conséquent ignorer la substance phonique. Par là elle se considère comme la continuatrice d'un F, de Saussure qui n'a pas été
faussé par les éditeurs de son cours. En effet le maître genevois affirme dans différents passages que la langue ne peut pas être conçue sans sa réalisation matérielle, que les faits linguistiques ne se présentent jamais indépendemment d'une matière phonique découpée en éléments significatifs". D'ailleurs les glosséma'tiques eux-mêmes n'ignorent pas la substance dans toutes les étapes de l'analyse linguistique. Néanmoins ils affirment que la substance est indifférente, en invoquant le fait que la langue peut se manifester aussi dans la substance graphique. Cependant l'écriture n'est qu'une image, une représentation, un auxiliaire parasite du langage. Elle est secondaire et ne peut être acquise que si l'individu possède la faculté de parler. Comme la musique, la langue ne se manifeste pas en deux substances équipollen'tes: les sons et les signes graphiques (les notes). Le reflet, le substitut graphique ne peut pas être considéré comme une seconde substance de la forme musicale ou linguistique. On constate, par conséquent, que la langue est aussi bien forme que substance.
CONCEPŢIA STILISTICĂ A LUI CH. BALLY de E. CÎMPEANU Acum, după aproape 40 de ani de la apariţia ediţiei a doua a lucrării în două volume a lui Ch. Bally Traité de stylistique française, s-ar părea poate că e anacronică încercarea de a stabili, numai pe baza acestei opere, deşi fundamentală, care a fost concepţia stilistică a lui Bally. Există totuşi o justificare. Elaborîndu-şi sistemul său erudit şi ingenios, Bally a ridicat studiul stilisticii pe o treaptă nouă, concepţia sa orientînd multe dintre lucrările de stilistică apărute ulterior. Stilistica romînească i-a rămas tributară în mare măsură pînă astăzi. O analiză critică a acestei preţioase opere ne va ajuta deci să înţelegem şi să explicăm mai bine dezvoltarea stilisticii noastre, ne va permite să subliniem idei şi procedee deosebit de importante care n-au fost valorificate încă în măsură corespunzătoare sau au fost trecute cu vederea, obligîndu-ne în acelaşi timp ca, de pe poziţiile filozofiei marxist-leniniste, să atragem atenţia asupra părerilor şi concepţiilor greşite ale autorului. Punînd problema raportului dintre limbă, gîndire şi societate, Ch. Bally constată legătura ce există între acestea. Studiul unei limbi, spune Bally, nu este numai observarea raporturilor existente între simbolurile lingvistice, ci şi a relaţiilor care unesc vorbirea cu gîndirea" (p. 2). Gîndirea este exteriorizată prin limbă. Noi gîndim prin idei", iar ideea nu este altceva decît efortul făcut de gîndire pentru a se apropia de realitatea obiectivă" (p. 6). Numai că, după Bally, acest efort este aproape în întregime zadarnic, pentru că... realitatea, în loc de a se reflecta^ fidel în noi, ea se refractă: suferă o deformare a cărei cauză este natura eului nostru" (p. 6). Potrivit acestei concepţii idealiste preluate de Bally, noi nu putem cunoaşte realitatea obiectivă, căci aceasta nu se reflectă în gîndirea noastră, ci se deformează. Autorul plăteşte un greu tribut agnosticismului. De fapt, asemenea concepţii cu caracter idealist sînt presărate în toată lucrarea sa. Lingvist de seamă, Ch. Bally a reuşit în mare parte să dea fenomenelor de limbă studiate o interpretare ştiinţifică, 1 Tn citatele extrase am respectat întotdeauna sublinierile făcute de Ch. Bally; ele nu ne apart'n.
acestea i s-au impus prin puterea adevărului lor, dar neîiind înarmat cu filozofia marxist-leninistă, s-a făcut deseori ecoul unor concepţii idealiste burgheze. Stilistica lui prezintă acest amestec. Ideile noastre, spune Bally, nu constituie esenţialul personalităţii noastre, deoarece nimic nu este mai impersonal decît o idee'l; esenţialul este întreaga parte afectivă a fiinţei noastre". In consecinţă, limbajul, care exprimă şi idei, exprimă înainte de.toate sentimente" (p. 6). In primul rînd, ideile, gîndurile pe care }e exprimăm poartă şi ele pecetea propriei noastre personalităţi, nu sînt atît de impersonale precum par. Eul nostru se individualizează nu numai prin ceea se simte şi cum simte, ci şi prin ceea ce gîndeşte şi cum gîndeşte. Că părerea exprimată de Bally mai sus este greşită se dovedeşte apoi foarte clar prin concluzia la care se ajunge şi pe care nimeni dintre noi n-o poate accepta: limba exprimă înainte de toate sentimente, nu idei; şi, deoarece aceste sentimente sînt strict individuale, proprii^ eului nostru, rezultă, că limba are. drept scop principal, funcţiune a sa exprimarea acestor sentimente, emoţii. Concluzie neştiinţifică, care nu ţine seama de iaptul că limba, izvorîtă şi legată de procesul muncii sub'toate aspectele sale, are drept sarcină principală să realizeze comunicarea în primul rînd a ideilor, a gîndirilor între membrii unei colectivităţi." Limba s-a născut tocmai din necesitatea de comunicare între oameni, ea are un profund caracter social. De fapt, în pagina imediat următoare, Bally încearcă o rectificare a celor spuse anterior, chiar cu riscul de a se contrazice. Gîndurile noastre ne sînt proprii", se corectează autorul; numai simbolurile întrebuinţate pentru exprimarea lor sînt comune la toţi membrii colectivităţii respective (p. 7). într-adevăr, ideile şi sentimentele, pentru a putea fi înţelese şi de alţii, trebuie să fie exprimate prin simboluri lingvistice, cuvinte comune unei colectivităţi. Elementul lingvistic comun nu exclude deci posibilitatea exprimării unor gînduri şi sentimente strict individuale. Această concluzie ce decurge din afirmaţia făcută în fugă de Bally şi citată de noi mai sus ar-trebui, de fapt, să stea, cu preferinţă, la baza tuturor cercetărilor de stilistică. E necesar ca studiul lingvistic al fenomenelor stilistice să acorde o atenţie precumpănitoare elementelor comune ale limbii şi să nu se mulţumească numai cu identificarea cuvintelor şi a construcţiilor ce se abat de la normele generale ale colectivităţii, căci acestea din urmă sînt cu totul insuficiente în analiza stilului. Stilistica studiază conţinutul afectiv al faptelor de exprimare în limbajul organizat" (p. 155); altfel spus, ea studiază faptele de exprimare ale limbajului organizat din punctul de vedere al conţinutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor sensibilităţii prin limbaj şi acţiunea faptelor limbajului asupra sensibilităţii" (p. 16). Stabilind în acest mod obiectul stilisticii, definiţia lui Bally devine, se pare, deosebit de cuprinzătoare şi elastică. Stilistica ar trebui să se preocupe cu toate faptele de limbaj sub aspectul afectivităţii lor, al modului în care acţionează asupra sensibilităţii noastre sau o exprimă. Şi deoarece elementele intelectuale şi elementele afective sînt" aproape totdeauna unite în doze variabile în formarea gîndirii" (p. 1), rezultă că stilistica este în drept să se ocupe nu numai cu faptele de limbaj ce au o valoare pur afectivă. Aceste perspec-
tive largi şi abia întrezărite sînt însă repede înăbuşite prin limitarea obiectului stilisticii la limbaj organizat", prin care Bally înţelege limba vorbită, şi deci prin excluderea limbii literare artistice. Stabilirea obiectului stilisticii este făcută de Bally de pe poziţii antiistorice. Stilistica, spune, el, este o ştiinţă descriptivă şi, ca atare, ea nu poate să examineze decît o perioadă determinată a evoluţiei" unui idiom (p. 22). Studiul istoric al acestuia ar fi o greşeală de metodă" (p. 256). Or, chiar dacă limba se schimbă mai repede sub aspectul ei stilistic decît sub celelalte aspecte ale sale, o cercetare evolutivă a valorilor stilistice nu numai că n-ar fi imposibilă, ci, dimpotrivă, ar aduce serioase contribuţii la înţelegerea temeinică, adîncită a sistemului stilistic actual. Limitele concepţiei ideologice a lui Bally se reflectă destul de puternic, după cum vom putea constata şi în cele ce urmează, asupra modului în care el rezolvă problemele teoretice fundamentale ale stilisticii, legate în primul rînd de obiectul şi metoda de cercetare. Este posibil oare a clasa aceste caractere foarte diferite, dar toate, mai mult sau niai puţin, de ordin afectiv" (p. 15)? Acestei întrebări, care mai stăpîneşte şi azi cugetele unora, Bally i-a dat un răspuns afirmativ, fără echivoc, încă în anul 1921. Elementele afective nu alcătuiesc un conglomerat, ci un sistem expresiv", iar studiul şi reconstituirea acestui sistem este scopul suprem la care trebuie să tindă stilistica" (p. 322). Cercetarea naturii afective a unui fapt de exprimare trebuie să fie precedată, spune Bally, de delimitarea şi identificarea lui, adică de determinarea sensului său logic" şi de găsirea unui echivalent, a unei noţiuni simple căreia să-i fie asimilat (p. 96). Numai pe baza acestor două operaţiuni se poate fixa caracterul stilistic al faptelor de exprimare, acestea fiind comparate pe de o parte cu un mod de exprimare intelectual sau logic, care face să reiasă caracterele afective naturale", pe de altă parte cu limba comună, care face să apară caracterele afective produse de evocarea mediilor" sociale (p. 96), adică de stilurile limbii, terminologie folosită în lingvistica actuală. Aceste două operaţiuni, pur intelectuale, sînt străine studiului stilisticii propriuzise, dar ele sînt necesare: numai prin determinarea conţinutului logic al unei expresii valoarea sa afectivă poate fi pusă în evidenţă" (p. 16). Pornind de aici, putem presupune că între conţinutul intelectual şi cel afectiv al limbii există o strînsă legătură. Acesta din urmă se poate explica numai pornind de la cel dintîi, prin cel dintîi. De aceea, stilistica trebuie să se sprijine şi pe alte discipline lingvistice care nu cercetează latura afectivă a limbii, dar a căror cunoaştere e necesară pentru stilistică, căci elementul afectiv al unui fapt de limbaj nu poate fi degajat decît prin opoziţii cu conţinutul său intelectual" (p. 117). Valoarea afectivă a stilurilor limbii, produsă prin evocarea mediilor sociale unde întrebuinţarea lor este caracteristică, considerăm noi avînd şi confirmarea lui Bally, este una din dovezile cele mai grăitoare şi de netăgăduit, care arată că, datorită unor împrejurări favorabile, un fapt de limbă care prin sine nu e afectiv poate primi o asemenea valoare. Ne întrebăm însă dacă aceste efecte prin evocare sînt într-adevăr efectele fundamentale" (p. 168), cum le consideră Bally. Iar nedumerirea 2 Babeş Bolyai: Philologla
noastră îmbracă forma unui protest, cînd el afirmă că limba literară, noţiune în care include în primul rînd limba operelor literare artistice, poate primi un loc în cercetările stilistice numai datorită faptului că ea devine o sursă de efecte prin evocare" (p. 229). Această limitare a funcţunii stilistice a limbii literare din partea lui Bally se explică, după cum vom vedea ceva mai tîrziu, prin concepţia sa greşită asupra caracterului şi rolului limbii întrebuinţate de scriitor. Caracterul afectiv natural, deşi în treacăt îl atribuie şi limbii literare, rămîne, după Bally, ca o caracteristică a limbii vorbite. Valorile afective naturale, mai dificile de a se sesiza şi explica (decît efectele prin evocare), sînt de asemenea mai particulare şi de o extensiune mai mică", consideră Bally; pe deasupra, dreptul lor la existenţă este încă de abia recunoscut" (p. 169). Rezerva lui Bally faţă de ceea ce el numeşte caracterele afective naturale", explicabilă probabil, cel puţin în parte, în împrejurările în care se găsea stilistica în acel timp, nu numai că nu este justificată acum, dar creează o disproporţie anormală între faptele de limbă cu care se preocupă stilistica şi valorile afective, expresive corespunzătoare lor. Stilul literar artistic nu poate fi pus pe picior de egatitate cu celelalte stiluri ale limbii, el nu-şi merită locul în cercetările stilistice numai prin caracterul său evocator, ci, în primul rînd, datorită valorilor naturale pe care le conţine cu precumpănire şi care-1 leagă, în cea mai mare măsură, de limba comună. Astăzi, acest adevăr a devenit axiomatic, nu mai are nevoie de demonstraţie pentru a fi acceptat. E necesar, în schimb, ca, pornind de la concluziile ce decurg de aici, cadrul stilisticii lui Bally să fie mult lărgit, iar ierarhia valorilor să fie revizuită. Referindu-se la problema raportului dintre elementul logic şi afectiv în limbă, Bally dezvoltă pe larg ideea că în limbă cele două elemente se găsesc îmbinate în doze variabile. Asupra acestei idei autorul revine mereu cu insistenţă. Ar fi mai ridicul încă de a crede, spune Bally, că un fapt de exprimare este în întregime afectiv sau în întregime intelectual" (p. 27). Nu există niciodată, spune în altă parte acelaşi autor, exprimare în întregime intelectuală sau în întregime afectivă, pentru că inteligenţa şi sentimentul... se găsesc amestecate în toate gîndurile noastre; deci, singură, proporţia interesează" (p. 157 158). Cînd factorul dominant, atît din punct de vedere cantitativ cit şi calitativ, este cel afectiv, faptul respectiv de limbă se clasează printre fenomenele stilistice. Cele două elemente alcătuiesc o strînsă unitate şi sînt într-o stare de echilibru instabil, dominanta poate fi răsturnată şi inversată. Trecerea de la expresia abstractă şi intelectuală la expresia concretă şi afectivă" este progresivă şi insensibilă" (p. 132), elementul emotiv invadează progresiv cuvîntul obişnuit (p. 272). Pe lîngă aceasta, caracterul esenţial afectiv al unei expresii depinde, cele mai adeseori, nu numai de cantitatea, ci mai ales de calitatea sentimentului exprimat" (p. 158). Iată de ce valoarea afectivă a unei expresii este mai dificilă de a o sesiza şi determina decît valoarea sa intelectuală" (p. 154). In anumite cazuri, precizează Bally, un singur şi acelaşi fapt de exprimare comportă cînd un sens exclusiv logic, cînd o valoare afectivă
clar caracterizată... Toate faptele de limbaj sînt în mod virtual susceptibile de a prezenta această dublă faţă... întîlnim cuvinte care pot fi, după anturajul lor, fie categoric afective, fie categoric intelectuale..." (p. 159 1,60). In lumina acestor precizări şi deducţii se poate conchide că nu e necesar ca de fiecare dată cînd cuvîntul primeşte o întrebuinţare nouă, fie ea stilistică, să-şi modifice forma. Aşa cum acelaşi cuvînt poate avea cînd o dominantă logică, cînd una afectivă, tot astfel aceeaşi formă a cuvîrtului poate dobîndi valori stilistice* diferite. Să nu uităm că limba, atît în totalitatea ei cît şi în compartimentele sale, este un sistem, faptele lingvistice sînt cuprinse în legi, reguli generale. Cuvîntul poate intra în diferite combinaţii, ca în matematică, de pildă, numărul, şi de fiecare dată rezultatul adunării, sintezei este altul. De aceea nu vom avea nevoie de tot atîtea fapte de limbă, cuvinte sau forme, cîte idei sau stări afective vrem să exprimăm, Referindu-se la raportul cuvîntului cu contextul, care poate acorda sau anula valoarea stilistică a unui cuvînt oarecare, Bally constată că peste tot în asemenea cazuri e vorba de o diferenţă de concepţie, fără a schimba nimic în forma cuvintelor". (voi. II, p. 76). Aici Bally, ajungînd în mod spontan la o interpretare dialectică, justă a faptelor cercetate, se dovedeşte a fi o minte ascuţită, capabilă de o intuiţie ştiinţifică a fenomenelor de limbă. Pornind de la constatarea acestei coexistenţe a celor două elemente ale limbii, se poate presupune că între ele există o legătură internă, probabil de condiţionare; conţinutul afectiv se bazează pe cel logic, dată fiind, în lumina învăţăturii marxiste despre limbă, primordialitatea acestuia din urmă. Din păcate însă Bally fixează raportul dintre elementul logic şi cel afectiv, variabilitatea proporţiei între aceste elemente, aproape exclusiv în cadrul general al limbii. Se ajunge aproape totdeauna că, spune el, în unele (cuvinte), latura afectivă nu apare şi că altele dimpotrivă sînt în imposibilitatea de a arăta conţinutul lor intelectual în stare pură", (p. 160). Aşa, spre exemplu, în timp ce în cuvintele unelte gramaticale elementul, afectiv a fost absorbit de conţinutul intelectual" (p. 270), în interjecţiile propriu-zise elementul intelectual... este absorbit în întregime de conţinutul său afectiv" (p. 271). Conceput în acest fel, raportul dintre cele două elemente ale limbii îşi pierde într-o mare măsură caracterul dialectic. Bally ancorează astfei la'concluzia că un cuvînt are totdeauna fie o dominantă afectivi, fie una intelectuală, cercetarea stilistică trebuind să se îndrepte cu exclusivitate asupra cuvintelor din prima categorie. Conţinînd numeroase elemente pozitive, ce puteau fi dezvoltate într-un sistem unitar şi total valabil, concepţia lui Baljy cu privrie la raportul dintre conţinutul intelectual şi afectiv al limbii a fost valorificată însă în mod unilateral în stilistica romînească. Bally este inconsecvent şi de astă dată şi nu trage toate concluziile teoretice şi practice ce se impun ca o consecinţă a părerilor exprimate anterior. El recade mereu în subiectivism, în idealism. Cuvintele cele mai obişnuite, spune Bally, ca frig, căldură, a merge, a fugi etc, evocă în noi sentimente înainte de a deştepta idei; poţi fi aproape sigur, exemplifică el,, că... propoziţia «plouă» va face să se trezească o impresie
de plăcere sau de neplăcere înainte de a face să se înţeleagă ideea de ploaie" (p. 159). Dar sentimentul, ne întrebăm noi, nu se creează pe baza înţelegerii prealabile a noţiunii exprimate de cuvînt? Ca să am o stare de plăcere sau de neplăcere trebuie să înţeleg mai întîi despre ce e vorba cînd se spune «plouă». Intîi am înţelegerea raţională a faptului comunicat de limbă (cuvînt) şi apoi, pe baza acestei înţelegeri şi numai pe baza ei, mi se dezvoltă, chiar dacă la foarte scurt timp, sentimentul de neplăcere, bucurie etc. Discutînd în felul lui Bally, lipsim sentimentele de baza raţională pe care ele se dezvoltă şi ne situăm pe o poziţie idealistă. Constatarea lui Bally că în studiul unei limbi străine percepţiile primează asupra impresiilor afective ar trebui reformulată astfel: distanţa între perceperea cuvîntului (a noţiunii) şi dezvoltarea sentimentului pe baza acestuia este mult mai mare decît în limba maternă. Spre deosebire de vorbitorul obişnuit, scriitorul, spune Bally, face din limbă o întrebuinţare voluntară şi conştientă" şi întrebuinţează limba într-o intenţie estetică" (p. 19). O expresie literară, reia Bally problema, este o creaţie individuală, datorită puterii instinctului estetic; aceasta este produsul unui ideal superior, străin mentalităţii comune. In această calitate, conchide Bally, ea este perfect indiferentă stilisticii" (p. 228 229). Distincţia făcută de Bally între stilul scriitorului, care este individual, estetic şi voluntar, şi stilistică, care se ocupă cu fapte de limbă comune, spontane şi afective, duce în concepţia sa la divorţul acestora, stilul scriitorului este exclus din preocupările şi obiectul stilisticii. Dar oare, ne întrebăm noi, intenţia estetică a scriitorului nu are de loc de-a face cu afectivitatea? Intenţia estetică a scriitorului este subordonată conţinutului logic al operei literare respective. Scriitorul exprimă într-un mod frumos, estetic, pentru că se adresează şi sensibilităţi noastre, căutînd să ne convingă şi pe această cale de adevărul ideilor expuse. Forma artistică, estetică a operei literare se adresează afectivităţii noastre, conţinutul de idei mai ales intelectului şi amîndouă la un loc realizează acea formă de cunoaştere care e specifică artei, respectiv literaturii. Deosebirea netă dintre estetic şi afectiv, opoziţia lor e periculoasă. In ultima analiză, mergînd pe această linie de demarcaţie trasată de Bally, se ajunge la negarea funcţiunii cognitive a artei. Considerînd că limba literară artistică este produsul unui ideal superior, străin mentalităţii comune", Bally apreciază, exagerat, numai diferenţele, neglijînd asemănările dintre limba scriitorului şi limba comună. Limba literară se dezvoltă pe baza limbii comune. Scriitorul se întemeiază în cea mai mare măsură pe limba comună şi-i foloseşte toate posibilităţile, resursele. Pentru el, preocuparea de a folosi în mod artistic limba este mult mai adîncită şi are un caracter permanent, fără să aibă însă nevoie să-şi inventeze limba, căci el găseşte elementele esenţiale în limbajul organizat" (p. 179). Trebuie să ne ferim de pericolul de a crea o opoziţie artificială între limba (mentalitatea) comună şi limba (mentalitatea) scriitorului. Izolîndu-le şi opunîndu-le, noi ajungem de fapt să negăm rolul militant al artei şi al artistului, îi fixăm acestuia din urmă idealuri rupte de dez-
Concepţia stilistică a lui Ch. Bally 21 voltarea societăţii, ajungem la o interpretare idealistă a fenomenelor sociale. Bally împarte imaginile în trei grupe: moarte, abstractizate, sesizate printr-o operaţie intelectuală" (p. 195) şi caracteristice textelor ştiinţifice, sensibile sau concrete, sesizate prin imaginaţie, caracteristice poeziei şi literaturii în general, şi imagini afective, sesizate prin sentiment, ele fiind exprimarea caracteristică a emoţiilor" (voi. II, p. 148); imaginile afective sînt caracteristice limbii vorbite. Din această distincţie făcută de Bally rezultă că imaginile cu care operează poetul şi scriitorul nu sînt afective, în schimb sînt afective cele din limba vorbită. Se încearcă din nou excluderea din preocupările stilisticii a limbii operelor literare artistice. Imaginile afective, spune Bally, se prezintă acolo unde sentimentul domină gîndirea" (voi. II, p. 148), adică în limba vorbită. Oare într-adevăr în limba vorbită gîndirea este dominată de sentiment? Credem că nu. Şi aici tot gîndirea domină, căci şi limba vorbită comunică mai întîi idei, gînduri legate de procesul muncii şi apoi sentimente, atitudini. S-ar putea spune mai degrabă acest lucru, contrazicîndu-1 pe Bally, despre limba poetică. O operă de artă autentică realizează cunoaştere lumii prin imigini, sensibile şi concrete, ce impresionează, comunică şi dezvoltă nu numai idei, ci şi sentimente puternice. S-ar putea crede deci că e greşit a spune că limba vorbită e mai afectivă decîţ cea poetică. Autorul este însă, din nou, inconsecvent în părerile sale privind limba operelor literare artistice. Raportîndu-se la deosebirile dintre stilul tehnico : ştiinţific şi stilul literar printre altele, Bally constată că, în timp ce savantul şi tehnicianul modifică limba pentru a o face mai intelectuală şi mai impersonală, limba literară o transpune pentru a o acomoda unei forme de gîndire esenţial personală, afectivă şi estetică" (p.244). Stilul tehnico-ştiinţific are într-adevăr un caracter intelectual şi impersonal; vorbitorii, în acest caz, nu-şi pun problema individualizării limbii, ci, dimpotrivă, urmăresc generalizarea formelor de limbaj în cadrul stilului, al profesiunii respective. Şi aceasta se întîmplă datorită scopului urmărit, nevoilor de comunicare specifice acestui grup de vorbitori, acestui stil. Acordînd însă stilul literar artistic, prin opoziţie cu stilul ştiinţific, o valoare personală, afectivă şi estetică" în acelaşi timp, Bally pledează, contrazicînd cele afirmate anterior, pentru includerea limbii literare în preocupările stilisticii. In plus, trebuie să remarcăm că Bally acordă caractere asemănătoare şi limbii vorbite, după cum vom vedea în cele ce urmează, ceea ce va duce, împotriva intenţiei sale,la găsirea unor note comune, de pe poziţii stilistice, între limba vorbită şi cea literară. Inovaţiile limbii literare asupra limbii comune se duc în mod esenţial, constată Bally, asupra sensului cuvintelor şi a combinării lor, asupra grupărilor sintactice" (p. 244). Rezultă de aici anumite limite pentru scriitor în inovaţiile sale. însemnează că el porneşte în cea mai mare măsură de la materialul lingvistic existent în limba comună, nu se îndepărtează de ea, nu poate transforma limba după bunul său plac. Un mare scriitor este înţeles şi gustat de cititori tocmai fiindcă se bazează pe
limba comună, fiindcă o foloseşte la maximum, cu tot potenţialul ei expresiv, descoperind comori ascunse. De aceea creaţia literară este totuşi enormă" (p. 245), dar subterană", tainică. Limba literară solicită astfel stăruitor primirea sa în cadrul stilisticii. Limba vorbită, spune Bally, este singura limbă adevărată" (p. 8); ea este singura limbă reală şi vie care există" (p. 29). Nu e vorba aici de faptul că limba, sub toate aspectele sale, nu poate fi concepută fără învelişul sonor, material al sunetelor. Bally se referă la vorbirea obişnuită a oamenilor, la limba realizată de un vorbitor sau altui în împrejurările zilnice. A conferi numai acestei limbi vorbite atributul de existenţă reală duce, în ultimă analiză, la ideea că numai particularul, concretul există, generalul, abstractul fiind o închipuire a minţii noastre. Or, şi generalul există, nu este creat doar de gîndirea omului, însă numai prin particular. Această concepţie filozofică greşită a lui Bally are consecinţe negative, după cum vom vedea, asupra modului în care el rezolvă problema limbii vorbite. Limba vorbită, spune Baîly, este esenţial subiectivă, concretă şi afectivă" (p. 284). Vorbirea descoperă o gîndire aproape constant subiectivă, concretă şi afectivă" (p. 286). Pornind de la aceste caracteristici ale ei, Baly limitează obiectul stilistici la limba vorbită. Oare într-adevăr limba vorbită este esenţial subiectivă, concretă şi afectivă fiindcă este vorbită? Simplul fapt al vorbirii, al exprimării orale îi dă această calitate? Dar limba în totalitatea ei este şi vorbită, fără fără vorbire nu există limbă. Şi omul de ştiinţă şi funcţionarul, spre pldă, îşi exprimă ideile nu numai în scris, ci şi oral; şi devine prin aceasta limba lor esenţial afectivă? Fireşte că nu, deşi este exact la fel de concretă şi de subiectivă ca şi oricare vorbire. Caracterul afectiv al unei limbi (stil) nu este dat deci de exprimare; el este provocat de cauze interioare, decurge din structura internă, specifică a limbii (stilului) respective. Că prin exprimarea orală se sporeşte caracterul afectiv e fără nici o îndoială sau chiar, uneori, ea singură conferă unui fapt de limbă o valoare afectivă. Dar această constatare nu este valabilă pentru limba vorbită în totalitatea ei. Este adevărat că unele stiluri folosesc intens vorbirea ca mijloc de realizare a valorilor afective; aşa e stilul literar artistic. Dar acest stil este prin definiţie afectiv, spunem noi împotriva părerilor lui Bally, şi ca atare el foloseşte în cea mai mare măsură nu numai exprimarea orală, ci şi toate posibilităţile pe care le are limba. Specificul cunoaşterii artistice impune acest lucru. în al doilea rînd, din cele afirmate de Bally rezultă că vorbitorul este preocupat de exprimarea mai întîi a afectului şi nu a ideilor, concepţie greşită al cărei substrat idealist este demascat de teoria marxistă cu privire la apariţia şi dezvoltarea limbii în procesul muncii ca mijloc de comunicare între oameni. A spune că limba vorbită este esenţial subiectivă, concretă şi afectivă înseamnă a susţine concepţia idealistă subiectivistă, a ascunde substratul material, obiectiv al limbii. Se neagă în felul acesta încă odată reflectarea obiectivă a realităţii prin limbă. Exprimarea spontană nu va fi într-adevăr în mod esenţial obiectivă", spune Bally;