MÚLT ÉS JÖVŐ TRECUT ȘI VIITOR PAST & FUTURE

Átírás

1 Kultúra és természet Dél-Nyugat Szilágyságban MÚLT ÉS JÖVŐ Cultură și natură în sud-vestul Sălajului TRECUT ȘI VIITOR Culture and Nature in South-West Sălaj PAST & FUTURE

2 Dél-Nyugat Szilágyság Sud-vestul Sălajului South-West Sălaj

3 Kultúra és természet Dél-Nyugat Szilágyságban MÚLT ÉS JÖVŐ Cultură și natură în sud-vestul Sălajului TRECUT ȘI VIITOR Culture and Nature in South-West Sălaj PAST & FUTURE Dél-Nyugat Szilágyság: múlt, jelen, jövő 2 A mi Szilágyságunk: a Krasznától a Berettyóig 3 Hagyomány és modernitás 4 Az ősi Szilágyság 5 Épített Szilágyság 6 Szilágyság élő sokfélesége 8 Sud-vestul Sălajului trecut, prezent, viitor 10 Sălajul nostru de la Crasna prin Valea Barcăului 11 Tradiție și modernitate 12 Sălajul străvechi 13 Patrimoniul construit 14 Biodiversitatea 16 South-West Sălaj: past, present, future 18 Our Sălaj: from Crasna through the Barcău Valley 19 Tradition and modernity 20 The ancient Sălaj 21 The built heritage of Sălaj 22 The biodiversity of Sălaj 23 Nagy szarvasbogár (Lucanus cervus) Rădașca Stag beetle (Szabó Csilla)

4 Kultúra és természet Szilágyságban Múlt és jövő DÉL-NYUGAT SZILÁGYSÁG: MÚLT, JELEN, JÖVŐ A Kolozsvári Magyar Egyetemi Intézet (KMEI) 2015-ben indította programját, melynek célja Szilágy megye multietnikus, kulturális és természeti értékekben gazdag dél-nyugati régiója felmérése, népszerűsítése. E régió Románia egyik legérdekesebb területének számít több szempontból is: vallásilag és etnikailag sokszínű, majdnem minden helységben található műemléképület, valamint a hagyományos tájgazdálkodás fennmaradásának köszönhetően nagymértékű biológiai sokféleség jellemzi a tájat. Olyan egyedi társadalmi-természeti rendszer maradt itt fenn, ahogy Erdély más régióiban is, amely az utóbbi évtizedek fejlődése következtében Európa legnagyobb részén már eltűnt. A projekt címe: Kultúra és természet Erdélyben: múlt és jövő, PA16/RO12-SGS10 Támogatási keret: PA16/RO12 A kulturális és természeti örökség megőrzése és felélesztése, SEE Partnereink: Bergeni Egyetemi Múzeum (Bergen University Museum Universitetsmuseet i Bergen, Norvégia), Északi Antropológiai Filmszövetség (Nordic Anthropological Film Association Norsk Antropologisk Film Forening, Norvégia). Kenderfeldolgozás eszközei, krasznai tájház Unelte pentru prelucrarea cânepei, muzeul local din Crasna Tools for processing the hemp fibres, local museum in Crasna (Pap Tímea) Hagyományos kerámia, zoványi gyűjtemény Ceramică tradițională, colecția din Zăuan Traditional pottery, Zăuan collection (Pap Tímea)

5 2 3 HU A MI SZILÁGYSÁGUNK: A KRASZNÁTÓL A BERETTYÓIG A vizsgált térség Szilágy megye dél-nyugati részén található, és nyolc községet (Alsóvalkó, Gyümölcsénes, Halmosd, Ipp, Kraszna, Márkaszék, Szilágybagos, Szilágynagyfalu) ölel fel 32 faluval. A vidéket a Réz-hegység és a somlyói Magura veszi közre, jelentősebb vízfolyásai a Kraszna és a Berettyó folyók. Dimbes-dombos, erdőfoltokkal, mezőgazdasági területekkel, legelőkkel tarkított vidék ez, ahol három természetvédelmi rezervátum is található, mint a Lápisi erdő és Krasznajázi láp, és a régió dél-nyugati szélét a Réz-hegység Natura2000 (ROSCI0322) védett terület határolja. A táj mozaikossága mellett a vidék etnikailag is változatos. Nagyjából hasonló arányban lakják románok, magyarok, de jelentős roma és nem elhanyagolható szlovák népesség is él itt. Régi ház Szilágyborzáson Casă veche, Bozieș Old house at Bozieș (Markó Bálint)

6 Kultúra és természet Szilágyságban Múlt és jövő HAGYOMÁNY ÉS MODERNITÁS A régióra jellemző a hegyvidék és alföld kettőssége, s ez nagyjából megfeleltethető a hagyományos és modern jellegű települések szétválasztásának. Ugyanakkor nem lehet azt állítani, hogy a hegyvidék teljesen hagyományos maradt volna: sok településen épülnek új házak, amelyekbe legtöbbször a külföldi munkával szerzett jövedelmet fektetik be az itt lakók. Nem elhanyagolható a főutak modernizációs hatása: a régión több fontosabb út is áthalad, a két nagyközség pedig ezeknek az utaknak a találkozásánál fekszik. Nem véletlen, hogy mind Szilágynagyfalu, mind Kraszna vásártartó települések is. A hagyományos házak szerkezetének a kialakításában, főként a fontosabb utak mentén fekvő településeken erőteljes alföldi hatások érződnek: az épületek általában keskenyek, hosszanti tengelyük az utcára merőleges, mellettük oszlopos tornác fut végig. Néhány, főként román településen a hagyományos házak némelyikében helyi múzeumot rendeztek be, ezzel biztosítva a tárgyi örökség bemutatásának a lehetőségét. A magyar népviseletek jobbára szintén az alföldi hatást tükrözik, illetve jelentős a polgárosodás hatására végbement egyszerűsödés is. A magyar női viseletben elterjedt a rövid szoknya, amelyet Belső-Erdélyben nem lehet megtalálni. Hagyományosabb a román népviselet, de a Berettyó mentén nagyjából egységes viseleti kultúra sok magyar elemet is magába épített. A viseletet mindegyik közösségben csak ünnepi alkalmakra veszik fel ma már. A régió egyik erőteljesen kidomborodó, és inkább a magyar, alföldiesebb településeken élő közösségekhez kapcsolható gazdálkodási gyakorlata és hagyománya a szőlészet és bornyerés. Több faluban találni szőlőket, szőlőhegyeket és falun kívül épített, gyakran a homokos, homokköves oldalakba vájt lyukpincéket és pincesorokat. Magyarpatakon számos szlovák jellegű, krumplit, szalonnát, zsírt és vajat használó recept él mind a mai napig. Márkaszék községben a jellegzetes helyi túrós palacsinta vált az utóbbi években megrendezett Plăcinta Mărcanului elnevezésű fesztiválnak a központi elemévé, de több faluban is készítenek sós vagy édes lepényféléket. Néhány magyar településen néptánctáborokat is szerveznek, néptánccsoportok működnek, ezek pedig egyféleképpen a retradicionalizálódást is elősegíthetik. Ismertek még ugyanakkor hagyományos, a környékre jellemző táncok, amelyeket éppen ezeknek a tevékenységeknek a keretében igyekeznek megőrizni. A keresztelő, a lakodalom, a temetés még sok faluban hagyományosan zajlik, az esemény különféle rituális elemei még megtalálhatóak, az eseményt közösen, kölcsönösségi alapon készíti elő a szűkebb vagy a tágabb közösség és hagyományos fogásokat szolgálnak fel. A kántálás, kolindálás sok közösségben ma is élő hagyomány. Jelentős hagyományokat őriz a húsvéti ünnepkör, az ételáldás, a húsvéti vagy a pünkösdi határba való kivonulás, illetve az egyes templomok védőszentjeinek napjára szervezett búcsújárás. A vallási életnek sajátos eleme egy Szilágynagyfalu határában, a Szentháromság hegyen nemrég kialakított központ: a működtetők állítása szerint ezt isteni sugallatra hozták létre egy olyan forrás mellett, amelynek vize csodás gyógyításokra is alkalmas. A mozaikos Szilágyság Peisajul mosaicat al Sălajului The mosaic landscape of Sălaj (Szabó Csilla) Román viseletek, Alexandra Ligia Bodea tájháza Krasznajázon Porturi populare românești, Muzeul de Artă Populară Alexandra Ligia Bodea, Iaz

7 4 5 HU AZ ŐSI SZILÁGYSÁG A környezeti sajátosságok meghatározták a régió településtörténeti fejlődését. A Kraszna és a Berettyó jégkorszak végén kialakult mocsarakkal és kisebb nyílt vizekkel tarkított, pataktól barázdált teraszait a szél fokozatosan a mai jellegzetes tájjá szelídítette. A művelhető területek különböző történeti korokban való intenzív kihasználásáról tanúskodnak a palinológiai vizsgálatok során jelentősebb mennyiségben előkerült gabonafélék és taposottgyomok pollenjei. A régészet és régészeti zoológia adatai is mutatják, hogy a régió nagyállattartó, gabonatermesztő kultúrái, erdőirtással, kisebb kiterjedésű legelőket és szántókat alakítottak ki. Kutatómunkánk során ötvöztük a könyvtári dokumentációs tevékenységet a terepmunkával, és a régészeti feltárással. Vizsgálataink mintegy 143 régészeti lelőhelyre terjedtek ki, de rengeteg tennivaló és terepmunka maradt még hátra. Kutatásaink során hét modern település határában található mintegy 143 régészeti lelőhelyet listáztunk (Szilágybagos: 9 telep és 12 halom; Szilágyborzás: 10 telep; Szilágynagyfalu: 21 telep; Kraszna: 14 telep; Krasznahosszúaszó: 4 telep és 19 halom; Máron: 6 telep és Ráton: 3 telep). A lelőhelyek között 25 őskori (8 neolit, 10 rézkori, 7 bronzkori, 2 koravaskori), 2 dák és 19 római kori, 32 kora- és késő népvándorlás kori és 3 árpádkori és több középkori települést találtunk. Jelentős a kormeghatározás nélküli halmok száma is. A települések főleg a folyók első teraszán vagy az ártérből kiemelkedő száraz hátakon helyezkednek el a befolyók közelében maximálisan kihasználva művelésre alkalmas területeket illetve ellenőrizve a vidék közlekedési útvonalait és áruforgalmát. Felmérésünk, habár a kutatás jelenlegi állapotában nem léphet fel a teljesség igényével, azt mutatja, hogy a vizsgált szilágysági kistérség számos értékes régészeti emlékkel büszkélkedhet. Ezek részletes felmérése és integrált védelme szervesen kapcsolódik a terület egyediségének megőrzéséhez. Romanian folk dresses, Alexandra Ligia Bodea Museum, Iaz (Maria Birtocean) Lyukpincék bejárata, Zovány Intrarea pivnițelor, Zăuan Entrance of the wine cellars in Zăuan (Pap Tímea)

8 Kultúra és természet Szilágyságban Múlt és jövő ÉPÍTETT ÖRÖKSÉG A régió épített öröksége változatos formában tükrözi e vidék etnikai és felekezeti sokszínűségét, emlékanyagának köre pedig időben a középkori templomoktól a XX. század elejének historizáló építészetéig és a népi építészet jellegzetes lakóházaiig terjed. A központoknak számító két településen, Krasznán és Nagyfaluban maradtak fenn középkori templomok, mindkettő a tágabb Szilágyság legjelentősebb középkori építészeti emlékei közé sorolható. A XIV. század végén, a következő század elején épített krasznai református templom számos középkori részletet őriz, de emellett figyelmet érdemel hajójának 1736-ban festett kazettás mennyezete. Utóbbi a műfaj egyik legjobb állapotban fennmaradt erdélyi emléke, a korabeli mennyezetekhez hasonló gazdag későreneszánsz növényornamensek mellett számos figurális bibliai- és állatalakos ábrázolás díszíti. Az 1480-as években épített szilágy nagy falusi református templom már a mezővárosok monumentális későgótikus templomainak sorába illeszkedik. Építése a losonci Bánffy család támogatásával valósult meg. Az egyházi építészetnek másik jelentős csoportját képezik a II. József 1781-es türelmi rendelete utáni évtizedekben későbarokk stílusban épített templomok vagy templomtornyok. Szép példája a szilágybagosi ( ) és a szilágyborzási református templom, a nagyfalusi (ép. 1783) és szilágyzoványi templom monumentális tornya (ép. 1792). Szintén a XVIII. század folyamán emelték a régió görög katolikus és ortodox román közösségei jellegzetes fatemplomaikat, melynek az 1792-ben épült porci ortodox (egykor görög katolikus) fatemplom az egyetlen máig fennmaradt példája. Jelentőségét belső terének festett dekorációja és régi ikonjainak gazdag gyűjteménye is növeli. A vidék egyházi építészetének jól elkülöníthető csoportját alkotják a XIX. századi historizáló templomok. Ezek sorában a legkorábbi az 1858-ban felszentelt krasznai római katolikus templom. Historizáló formajegyek jellemzik a szilágybürgezdi (1867) és alsóvalkói református templom (1896) épületeit is. A világi építészet középkori és koraújkori emlékeinek legjelentősebb épületei az egykori valkói váruradalomhoz és a XV. század folyamán ebből fokozatosan kiszakított nagyfalusi központú losonci Bánffy családi birtokokhoz kötődnek. A középkori valkói uradalom központja a Valkóváralja település fölötti Várhegyen romjaiban ma is fennálló vár volt. A környék legjelentősebb nemesi rezidenciái a Bánffyak nagyfalusi kastélya és udvarháza. A település központját uraló emeletes kastély mai épületét a XVIII. század utolsó évtizedeiben építtette báró Bánffy György. A kastély melletti telken áll a család másik ágának földszintes, szintén későbarokk formavilágú udvarháza. Szintén a Bánffy családhoz kötődik a későbarokk jellegű szilágybagosi udvarház is. A XIX. század végétől kezdődően jól megfigyelhető a városi építészet hatása a nagyobb települések építészeti képére, mint Kraszna településközpontjának kisvárosias jellegű historizáló épületei vagy Nagyfalu épített örökségének több emléke esetében. A nagyfalusi református templom Biserica reformată, Nușfalău The Calvinist Church at Nușfalău (Markó Bálint) Eladó présház, Lecsmér Pivniță de vânzare, Leșmir Wine cellar for sale, Leșmir (Szabó Á. Töhötöm)

9 6 7 HU A krasznai református templom kazettás mennyezete Tavanul pictat al bisericii reformate din Crasna The painted ceiling of the Calvinist church of Crasna (Mihály Ferenc) Lyukpincék, Bürgezd Pivnițe pentru vin, Bilghez Wine cellars, Bilghez. (Pap Tímea)

10 Kultúra és természet Szilágyságban Múlt és jövő SZILÁGYSÁG ÉLŐ SOKFÉLESÉGE Egy vidék biológiai diverzitása a természet által nyújtott ökoszisztéma szolgáltatások sokféleségét minősíti, és egyúttal a táj egészséges működésének fokmérője. A Szilágyság dél-nyugati csücskében még él a hagyományos tájhasználat, s ennek köszönhetően ez a hepe-hupás régió számos olyan természeti értéknek ad otthont, amely tőlünk nyugatabbra már ritka vagy akár el is tűnt teljesen. Csupán három védett terület található itt: a megyei védettségi szintű Lápisi erdő, a Krasznajáz szomszédságában található aprócska tőzeges lápfolt és a Szilágy és Bihar megyék határán fekvő Réz hegység Natura 2000-es terület. Ennél sokkal több értéket rejt a táj azonban. Felméréseink során több mint 250 állat- és növényfajra vonatkozó adatot gyűjtöttünk. A megfigyelt fajok között a számunkra közönséges, de egyébként szigorúan védett fehér gólya (Ciconia ciconia) mellett a színpompásságával valódi egzotikumnak számító gyurgyalag (Merops apiaster), vagy a nedves élőhelyeket kedvelő bíbic (Vanellus vanellus) és különböző gémfajok is fellelhetőek, ragadozó- és énekesmadárfajokkal együtt. Jelentős a régió tövisszúró gébics (Lanius collurio) populációja, és az erdőkben egy kivételével minden harkályfaj fellelhető. Jelzésértékű az Európa-szerte védett, a területen még meglehetősen gyakori sárgahasú unka (Bombina variegata) előfordulása is. E faj időszakos víztestekben, pl. pocsolyákban él, s a mezőgazdasági utak lebetonozása, a szekerek kiszorulása a tájhasználatból, a legelésző csordák eltűnése egyaránt e kisméretű, sajátos sárga-fekete hasmintázatú békafaj megritkulásához, eltűnéséhez vezethet. A Réz hegység patakjainak veszélyeztetett, Európa-szerte ritka lakója a nagytestű kövi rák (Austropotamobius torrentium), míg a tölgyesek a védett nagy szarvasbogárnak (Lucanus cervus) és a nagy hőscincérnek (Cerambyx cerdo) adnak otthont. A növények közül kiemelkedő a rovarevő kereklevelű harmatfű (Drosera rotundifolia), a krasznajázi láp nevezetessége számos tőzegmohafaj (Sphagnum spp.) mellett. Különleges, védendő élőhelyek a Szilágynagyfalu, valamint Alsó- és Felsőkaznacs határában és Szilágycseres mellett található tölgyfás legelők. A hagyományos tájhasználatnak köszönhetően az Apafik, Rákóczik korából fennmaradt, több száz éves tölgyekkel meghintett legelők valóságos ritkaságszámba mennek tőlünk nyugatabbra. A hagyományos legeltetés alakította ki és tartotta fenn ezeket az élőhelyeket, ahol a fák védelmet nyújtanak a nap, szél, eső ellen a legelésző állatoknak és a pásztornak. Ma ezek a tölgyfás legelők komoly biodiverzitás-megtartó jelentőséggel bírnak, hiszen ezekben a fákban él a szarvasbogár, nagy hőscincér, és a lombjai között számos madárfaj rak fészket. Olyan sajátos tájképi elemek, amelyekre egyediségük és szépségük miatt méltán lehetnek büszkék a környék lakói, s ugyanakkor az idelátogatók számára is komoly vonzerőt jelenthetnek. A Kraszna falu közelében található varsolci gyűjtőtó gazdag vízi madárvilága miatt szintén védelemre érdemes. A krasznajázi láp Mlaștina de la Iaz The marsh at Iaz (Markó Bálint) Sárgahasú unka (Bombina variegata) Izvoraș cu burta galbenă Yellow-bellied toad (Gábos Ede)

11 8 9 HU Kárpáti meztelencsiga (Bielzia coerulans) Limaxul albastru al Carpaților Carpathian blue slug (Gábos Ede) Kereklevelű harmatfű (Drosera rotundifolia) Roua cerului Sundew (Gallé Róbert)

12 Cultură și natură în Transilvania Trecut și viitor SUD-VESTUL SĂLAJULUI TRECUT, PREZENT, VIITOR Federația Universitară Maghiară din Cluj-Napoca (FUMC) a inițiat, în 2015, un proiect de promovare a patrimoniului cultural și natural al regiunii sud-vestice a județului Sălaj, o zonă cu multe valori culturale și cu o biodiversitate bogată. Această regiune este una dintre cele mai interesante zone din România, datorită caracterului multietnic, multireligios, existenței monumentelor istorice în aproape fiecare sat, dar și biodiversității ridicate datorată persistenței tehnicilor de management tradițional al peisajului. Titlul proiectului: Cultură și natură în Transilvania: trecut și viitor, PA16/RO12-SGS10. Schema de granturi: PA16/RO12 Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural finanțat prin Grant SEE. Partenerii noștrii: Muzeul Universității din Bergen (Universitetsmuseet i Bergen, Norvegia), Asociația Nordică de Film Antropologic (Norsk Antropologisk Film Forening, Norvegia). A nagyfalusi Bánffy-kastély belseje Interiorul castelului Bánffy de la Nușfalău The interior of the Bánffy castle at Nușfalău (Markó Bálint) Román viseletek, Alexandra Ligia Bodea tájháza Krasznajázon Porturi populare românești, Muzeul de Artă Populară Alexandra Ligia Bodea, Iaz

13 10 11 RO SĂLAJUL NOSTRU DE LA CRASNA PRIN VALEA BARCĂULUI Zona țintă a proiectului este partea sud-vestică a județului Sălaj, și cuprinde opt comune (Boghiș, Crasna, Halmășd, Ip, Marca, Nușfalău, Plopiș, Valcău de Jos) cu 32 sate. Regiunea este înconjurată de Muntele Șes, respectiv de Măgura Șimleului, și este străbătută de râurile Crasna și Barcău. Este o zonă predominant deluroasă cu păduri de foioase, terenuri arabile și pășuni. Conține, de asemenea, trei rezervații naturale: Pădurea Lapiș și Mlaștina de la Iaz, și situl Natura 2000 de importanță comunitară Muntele Șes (ROSCI0322). Diversitatea peisajului este completată de cea etnică: regiunea este locuită de români și maghiari, în proporții aproximativ egale, dar și de numeroase comunități de rromi și slovaci. Romanian folk dresses, Alexandra Ligia Bodea Museum, Iaz. (Maria Birtocean) Billegetőcankó (Acthitis hypoleucos) Fluierar de munte Common sandpiper (Gábos Ede)

14 Cultură și natură în Transilvania Trecut și viitor TRADIȚIE ȘI MODERNITATE Dualitatea zonei montane și a celei de câmpie corespunde aproximativ diferenței dintre localitățile de tip tradițional și cele modernizate. Imaginea localităților, tradițională sau modernă, este definită și de drumurile care trec prin acestea, preponderent asfaltate, chiar și în interiorul localităților. Așadar, nu este o întâmplare faptul că atât Nușfalău, cât și Crasna sunt localități de târg aflate lângă șosea principală. Structura de organizare a caselor tradiționale, în special a celor care se află la marginea drumurilor mai importante, poartă urmele unei puternice influențe a arhitecturii de câmpie. Aceste clădiri de tip tradițional sunt, de regulă, înguste, axa lor longitudinală este perpendiculară pe stradă și de-a lungul clădirilor se întinde o verandă cu stâlpi. În unele localități, de exemplu la Crasna și la Iaz, în astfel de case tradiționale, au fost amenajate muzee locale. Portul popular românesc are un caracter tradițional mai puternic, decât cel maghiar. În mare parte unitar, portul popular de pe Valea Barcăului a integrat și numeroase elemente de proveniență maghiară. Costumele populare maghiare reflectă, în majoritate, influența zonei de câmpie, dar și efectul de simplificare exercitat de procesul de îmburghezire. În portul popular feminin s-a răspândit fusta scurtă, care nu este de găsit în interiorul Transilvaniei. În cadrul tuturor comunităților, portul popular se poartă numai cu ocazii speciale, de sărbătoare. Una dintre practicile și tradițiile economice caracteristice din localitățile din zona de deal este viticultura și vinicultura. În numeroase sate din regiune regăsim vițe-de-vie și podgorii, precum și pivnițe individuale și șiruri de pivnițe săpate în coastele nisipoase ale dealurilor, construite în afara satelor. La Făgetu, rețetele de origine slovacă, bazate pe cartofi, slănină, untură și unt sunt folosite frecvent până în prezent. În comuna Marca, plăcinta cu brânză, o caracteristică locală, a devenit elementul central al festivalului Plăcinta Mărcanului. În câteva localități maghiare, se organizează în mod regulat tabere de dansuri populare și funcționează și ansambluri de dansuri folclorice, elemente care pot să sprijine, într-un anumit fel, și retradiționalizarea regiunii. De asemenea, se cunosc și dansuri tradiționale, caracteristice pentru regiune, pe care localnicii încearcă să le conserve tocmai prin intermediul acestor activități. Dintre datinile populare păstrate, cele mai multe sunt legate de biserică și de momentele importante ale vieții. Botezul, nunta și înmormântarea se desfășoară în mod tradițional, în majoritatea satelor, incluzând diferite elemente ritualice la care participă întreaga comunitate. La aceste ocazii continuă să fie servite mâncărurile tradiționale. Datina colindatului a supraviețuit în mai multe comunități din regiune. De asemenea, tradițiile de Paști păstrează unele elemente neschimbate, de exemplu, binecuvântarea mâncărurilor sau procesiunea la hotarul satului (care poate avea loc și de Rusali). O altă manifestare tradițională păstrată este reprezentată de pelerinajele organizate cu prilejul zilelor sfinților protectori ai diferitelor biserici. Centrul religios din apropierea satului Nușfalău este un alt element interesant al vieții religioase. Potrivit celor care l-au înființat, centrul a fost construit în jurul unui izvor cu puteri vindecătoare, în urma unei inspirații divine.

15 12 13 RO SĂLAJUL STRĂVECHI Hagyományos eszközök, edények, kerámiák, krasznai tájház Unelte și veselă tradiționale, Muzeul din Crasna Traditional tools, pots and pottery, Crasna museum (Pap Tímea) Mediul înconjurător a influențat dezvoltarea diacronică a habitatului din regiune. Terasele râurilor Crasna și Barcău, formate la sfârșitul erei glaciare, brăzdate de pâraie și zone de lăcoviște, au fost modelate de activitatea eoliană, regularizarea cursurilor de apă, dar și de modul de producție economică rurală. Cantitățile semnificative de polen, aparținând diverselor soiuri de cereale, buruieni sau beldii descoperite în urma cercetărilor palinologice, reflectă cultivarea agricolă intensivă a ogoarelor în diferitele epoci istorice. Datele furnizate de cercetările arheologice și arheozoologice indică, de asemenea, existența unor comunități cu economie rurală tradițională, bazată pe agricultură și creșterea animalelor. Pe parcursul cercetărilor, am îmbinat activitățile de documentare cu cercetările arheologice de teren. Am identificat 143 de situri arheologice aflate în vecinătatea a șapte localități moderne (Boghiș: 9 așezări și 12 tumuli; Bozieș: 10 situri; Nușfalău: 21 de așezări; Crasna: 14 așezări; Huseni: 4 așezări și 19 tumuli; Marin: 6 așezări și Ratin: 3 așezări). Printre descoperirile arheologice studiate se numără 25 de așezări preistorice (8 din perioada neolitică, 10 din epoca cuprului, 2 din epoca bronzului și 2 din epoca timpurie a fierului), 2 așezări dacice și 19 așezări din epoca romană, 32 de așezări de din epoca migraților, 3 așezări din epoca medievală timpurie (epoca Arpadiană) și mai multe așezări datate din evul mediu. Repertoriul descoperirilor este completat de numărul considerabil al tumulilor, fără o datare cronologică precisă. Așezările au fost întemeiate în majoritatea cazurilor pe prima sau pe cea de-a doua terasă a râurilor, pe alocuri pe popinele mai înalte din zona inundabilă. În pofida faptului că, în stadiul actual al cercetărilor, există o serie de probleme și necunoscute, evaluarea noastră indică faptul că microregiunea în cauză deține un patrimoniu arheologic foarte bogat. Kis helyi gyűjtemény, somályi görög-katolikus rendház Colecție mică în incinta schitului greco-catolic din Șumal Small collection at the Greek-Catholic friary in Șumal (Nagy Ákos) Zsidó síremlékek, lecsméri temető Monumente funerare evreiești, cimitirul din Leșmir Jewish tombs in the cemetery of Leșmir. (Nagy Ákos)

16 Cultură și natură în Transilvania Trecut și viitor PATRIMONIUL CONSTRUIT AL SĂLAJULUI Patrimoniul construit al regiunii reflectă într-un mod variat diversitatea etnică și religioasă a acestei regiuni, începând de la biserici medievale și până la arhitectura eclectică a începutului de secol XX, inclusiv casele țărănești ale arhitecturii vernaculare. Bisericile medievale s-au păstrat în cele două localități considerate centrele microregiunii, la Crasna și la Nușfalău. Ambele biserici sunt printre cele mai importante monumente medievale ale întregii regiuni a Sălajului. Biserica reformată din Crasna a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, respectiv la începutul secolului următor, și pe lângă mai multe elemente gotice păstrează și un tavan casetat pictat, realizat în anul Biserica reformată de la Nușfalău, construită în anii 1480 cu sprijinul familiei Bánffy, se încadrează deja în categoria bisericilor monumentale ale orașelor de târg, realizate în stilul gotic târziu. O altă categorie importantă a arhitecturii bisericești o reprezintă bisericile și turnurile de biserici construite în urma Edictului de Toleranță a lui Iosif al II-lea în stilul barocului târziu. Câteva dintre exemplele cele mai frumoase ale acestei epoci includ biserica reformată de la Boghiș ( ) și cea de la Bozieș, turnul monumental al bisericii de la Nușfalău (construit în 1783) și al celei de la Zăuan (construit în 1792). Pe parcursul secolului al XVIII-lea au fost construite bisericile de lemn, caracteristice comunităților greco-catolice și ortodoxe din regiune. Singurul exemplar păstrat până astăzi este biserica de lemn, ortodoxă, de la Porț. Importanța sa este accentuată de pictura din interior și de colecția bogată de icoane vechi ale bisericii. O categorie bine definită a arhitecturii religioase din regiune este formată din bisericile construite în secolul al XIX-lea, în stil eclectic. Din rândul acestora, cea mai veche este biserica romano-catolică din Crasna, a cărei arhitectură neorenascentistă este unică în întreaga regiune. Elementele formale eclectice caracterizează și biserica reformată din Bilghez (1867) și cea din Valcău de Jos (1896). Cele mai importante clădiri laice din epoca medievală și premodernă sunte legate de domeniile cetății din Valcău și de moșiile familiei Bánffy. Centrul domeniului Valcău a fost cetatea ale cărei ruine pot fi observate și astăzi pe Dealul Cetății, aflat în apropierea localității Subcetate. Cele mai importante edificii nobiliare din regiune sunt castelul și conacul din Nușfalău ale familiei Bánffy. Castelul care domină și astăzi centrul localității, a fost construit în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea de către baronul György Bánffy. Pe parcela de lângă castel se află conacul celeilalte ramuri a familiei, construit, de asemenea, în stilul barocului târziu. De numele familiei Bánffy se leagă și conacul de la Boghiș, care își păstrează caracterul stilistic și detaliile arhitecturale specifice barocului târziu. Începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, influența arhitecturii urbane se reflectă și în imaginea arhitecturală a localităților mai mari. În această privință, merită să amintim clădirile realizate în stil istoricist din centrul localității Crasna sau mai multe monumente din Nușfalău. Pincesor, Zovány Șir de pivnițe, Zăuan Row of wine cellars, Zăuan. (Pap Tímea)

17 14 15 RO A porci ortodox fatemplom Biserica ortodoxă de lemn de la Porț The wooden Orthodox church of Porț (Barazsuly Viktória) A nagyfalusi Bánffy-kastély Castelul Bánffy de la Nușfalău The Bánffy castle at Nușfalău (Markó Bálint)

18 Cultură și natură în Transilvania Trecut și viitor BIODIVERSITATEA SĂLAJULUI Diversitatea biologică a unei regiuni susține și nivelul serviciilor de ecosisteme oferite de natură și, în același timp, nivelul de funcționare sănătoasă a naturii. În partea sud-vestică a Sălajului, modul de utilizare tradițională a resurselor naturale este încă viu și asigură supraviețuirea numeroaselor valori naturale care, spre vest, au ajuns să fie considerate rare sau chiar au dispărut. În această regiune sunt doar trei zone protejate: Pădurea Lapiș, arie protejată de importanță județeană, aflată la sud de Nușfalău, mica mlaștină de turbă din vecinătatea satului Iaz, respectiv, la granița dintre județul Sălaj și Bihor, Muntele Șes, parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura Regiunea însă, adăpostește mai multe comori ale naturii. În cursul studiilor am colectat mai mult de 250 de date referitoare la speciile de animale și plante din zonă. Speciile evaluate includ barza albă (Ciconia ciconia), o specie considerată comună la noi, însă, altminteri, protejată foarte strict, prigoarea (Merops apiaster), o pasăre cu adevărat exotică datorită culorilor sale splendide, nagâțul (Vanellus vanellus), care preferă habitatele umede precum și multe alte specii de păsări prădătoare și păsări cântătoare. Regiunea conține o populație însemnată de sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) și, în afară de o singură specie, toate ciocănitoarele țării trăiesc în pădurile acestei zone. O altă specie de remarcat este izvorașul cu burta galbenă (Bombina variegata), o broască protejată în întreaga Europă, dat fiind faptul că trăiește exclusiv în ape temporare, rezultate în urma exploatării de intensitate mică, tradițională a peisajului. Asfaltarea drumurilor folosite în agricultură, dispariția căruțelor și a turmelor mari poate contribui la scăderea efectivului sau chiar la dispariția completă a acestei specii de broaște de dimensiuni mici, cu burta colorată în galben și negru. Pâraiele din Munții Plopișului continuă să adăpostească racul de ponoare (Austropotamobius torrentium), o specie extrem de rară, iar pădurile de stejari oferă habitate pentru rădașca (Lucanus cervus) și croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), specii de insecte protejate și la noi, foarte rare în vestul Europei. În zona studiată se regăsește și roua cerului (Drosera rotundifolia), o plantă relictară, martor al erei glaciare, fiind cea mai celebră plantă a mlaștinii de la Iaz alături de multe specii de mușchi de turbărie (Sphagnum spp.). Printre habitatele care trebuie să beneficieze neapărat de protecție se numără pășunile cu stejari seculari, care au supraviețuit încă din vremea Principatului, și care se regăsesc în jurul Pădurii Lapiș și lângă satul Cerișa. Aceste pășuni cu stejari seculari reprezintă adevărate rarități în vest. Acest tip de habitat își datorează existența și supraviețuirea pășunatului de tip tradițional, în cadrul căruia copacii au oferit și continuă să ofere protecție împotriva razelor soarelui, vântului și ploii atât pentru animale, cât și pentru păstori. Astăzi, toate aceste pășuni cu stejari au o importanță enormă în ceea ce privește păstrarea diversității biologice din zonă, datorită faptului că adăpostesc numeroase specii de insecte și de păsări rare, periclitate. Acești stejari reprezintă un element al peisajului cu care localnicii se pot mândri pe bună dreptate, datorită caracterului unic și frumuseții lor, și pot fi un punct de atracție pentru vizitatorii acestei regiuni. Pe lângă pășunile cu copaci, lacul de acumulare de la Vârșolt, de lângă satul Crasna, are o importanță deosebită dispunând de o mare varietate de păsări acvatice, care merită, în aceeași măsură ca și celelalte specii, să fie protejate. Nagy szarvasbogár (Lucanus cervus) Rădașca Stag beetle (Szabó Csilla) Tölgyfahangya (Liometopum microcephalum) Furnica stejarului Velvety tree ant (Szabó Csilla)

19 16 17 RO Vonalas busalepke (Thymelicus lineola) Căposul European skipper (Szabó Csilla)

20 Culture and Nature in Transylvania Past & Future SOUTH-WESTERN SĂLAJ: PAST, PRESENT, FUTURE The Hungarian University Federation of Cluj-Napoca (FUMC KMEI) started its project in The project aims to promote the cultural and natural heritage of the SW part of Sălaj County, North-West Romania, a region that harbors many cultural and biodiversity hotspots. This corner of Sălaj County is one of the most interesting areas of Romania from many points of view: it is multiethnic and religiously mixed, almost each village contains a heritage building or a building of cultural significance, and high biodiversity characterizes the area due to still existing traditional landscape management techniques. This is a unique social-ecological system, which no longer persists in most part of Europe. Through the current project we want to promote the cultural and natural values of the region. Project title: Culture and Nature in Transylvania: Past and Future, PA16/RO12-SGS10 Grant scheme: PA16/RO12 Conservation and revitalisation of cultural and natural heritage programme financed by the SEE Financial Mechanism Our partners: University Museum of Bergen (Universitetsmuseet i Bergen, Norway) and the Nordic Anthropological Film Association (Norsk Antropologisk Film Forening, Norway). Szövőszék, zoványi gyűjtemény Război, colecția din Zăuan Loom, Zăuan collection (Pap Tímea) Jellemző építőanyagok: a fa és a vályog, Felsővalkó Materiale de construcții caracteristice: lemnul și văiuga, Valcău de Sus Characteristic construction materials: the wood and the pise, Valcău de Sus. (Szabó Á. Töhötöm)

21 18 19 EN OUR SĂLAJ: FROM CRASNA THROUGH THE BARCĂU VALLEY The study area is located in the south-western corner of Sălaj County, and it consists of eight communes (Boghiș, Crasna, Halmășd, Ip, Marca, Nușfalău, Plopiș, Valcău de Jos), comprising 32 villages. The area is bordered by the Șes Mountain and the Măgura Mountain, and it is crossed by the rivers Crasna and Barcău. The hillsides are covered by forests, while in the valleys there are arable lands and pastures. Three natural reserves are known in the region, the Lapiș Forest and Iaz Marsh, while to the south-west lies the Șes Mountain (ROSCI0322) Natura 2000 site. The mosaicity of the landscape is completed by an ethnic diversity: the region is inhabited by Romanians and Hungarians in almost equal proportions, while there are strong Roma communities in many villages, and even Slovakian communities live in the region. Öreg tölgy nagy hőscincér (Cerambyx cerdo) járatokkal Stejar secular cu găuri de croitor mare al stejarului Old oak with tunnels made by the great capricorn beetle (Markó Bálint)

22 Culture and Nature in Transylvania Past & Future TRADITION AND MODERNITY The dichotomy of the mountain and lowland areas corresponds to the dichotomy of the traditional and modern settlements in the area. The roads crossing these settlements also define their modern or traditional character: almost every part of the region is connected with asphalted roads. It is no coincidence that both Nușfalău and Crasna are villages with regular fairs due to their vicinity to the main road. The traditional building materials were pise and patics (mud-plastered wicker braiding) in the region; respectively, buildings made of wood have appeared over the highlands. A strong influence of the Hungarian Plain can be sensed in the construction of the traditional houses, mostly in the villages along the important roads. These traditional buildings are usually narrow, their longitudinal axis is perpendicular to the street, a columned veranda runs along beside them. In some villages, as Crasna and Iaz for example, some of these traditional buildings are housing local museums. The Romanian folk costume is more traditional, than the Hungarian, but the mostly homogeneous clothing in the Barcău valley has incorporated several Hungarian elements. The Hungarian folk costumes mostly reflect the influence of Hungarian Plain, but also, the major simplification, due to embourgeoisement. A short skirt is present in the female folk costumes, which cannot be found anywhere else in Transylvania. People only wear folk costumes for festivities in all of these communities. A highly distinctive feature of the region s villages is the practice and tradition of viticulture and winemaking. Vineyards can be found in several villages, and, most uniquely, cellar holes and cellar rows ared carved in sandy walls outside the village. In Făgetu, one can find several Slovak recipes, based on the use of potatoes, bacon, lard and butter even today. In Marca, the traditional local cheese pie has become the central element of a festival held in recent years, called Plăcinta Mărcanului (The Marcan s Pie), but different sweet or salty pies are known in many other villages. Several villages organize folk dance camps, folk groups operated, helping bringing back the tradition to these communities. There are dances characteristic to this region, the aforementioned activities aim to preserve these. The most prominently present folk traditions are the ones related to the landmarks of the human life and to the ecclesiastical life. The christening, the wedding, the funeral take place in a traditional manner in most of the villages, the different ritual elements can still be found, the event is prepared together, on a reciprocal basis by the narrower or wider community, and they serve traditional dishes. Chanting is a tradition followed by many communities, even today. The Easter festivities also keep significant traditions: blessing the food, visiting the bound at Easter or Pentecost, and also, the pilgrimage on the day of the churches patron saint. The religious life of the region has a special element: a recently built religious centre near Nușfalău, which, according to its owners, was built on divine inspiration around a spring with miraculous healing powers.

23 20 21 EN THE ANCIENT SĂLAJ Lyukpince bejárata, Szilágybagos Intrarea pivniței, Boghiș Entrance of a wine cellar, Boghiș. (Pap Tímea) The natural environment defines the development pathways of an area. The terraces of the Crasna and the Barcău dotted with marshes and small open waters, grooved with brooks, were formed at the end of the Ice Age, the wind has gradually tamed them into today s characteristic landscape. During the palynological investigations significant amounts of cereals and trampled weed pollen turned up, these testify about the intensive utilization of the arable land over the various historical eras. Archaeological and archaeozoological data confirm that the cultures of this regions kept large livestock and harvested cereals, and deforested areas to create smaller expanses of pastures and croplands. During our research, we have combined library documentation with field work and archaeological excavation. We recorded 143 archaeological sites, found in the vicinity of seven modern settlements (Boghiș: 9 sites and 12 kurgans; Bozieș: 10 sites; Nușfalău: 21 sites; Crasna: 14 sites; Huseni: 4 sites and 19 kurgans; Marin: 6 sites and Ratin: 3 sites). We have identified 25 prehistoric (8 Neolithic, 10 Copper Age, 7 Bronze Age, 2 Early Iron Age), 2 Dacian and 19 Roman, 32 pre- and late Migration, 3 from the Early Medieval Period and several medieval villages. The number of undated kurgans is significant. The localities were established on the lower teraces of the rivers, or on the heaps emerging as islands from the floodplain. Our survey shows that even though in its current state it cannot aim completeness that the studied micro region, Sălaj disposes of many valuable archaeological heritage sites. Gazdagon díszített női mellény, Felsőkaznacs Vestă (laibăr) de femei, ornamentată bogat, Cosniciu de Sus Woman vest with rich ornamentation, Cosniciu de Sus (Pap Tímea) Tölgyfás legelő Pășune cu stejari seculari Oak wood pasture (Szabó Csilla)

24 Culture and Nature in Transylvania Past & Future THE BUILT HERITAGE The built heritage of the region reflects the ethnic and denominational diversity of the land, its vestiges extend from the medieval church to the historicist architecture from the beginning of the 20th century and to the traditional houses of the vernacular architecture. Medieval churches have been preserved in the settlements considered to be the centres of the sub-region in the past centuries and nowadays, in Crasna or Nușfalău. The medieval churches of both villages can be enlisted among the most important examples of the medieval architecture in the larger Sălaj area. The Calvinist church of Crasna can be dated at the end of the 14 th, the beginning of the 15 th century. The church s most spectacular element is the nave s coffered ceiling painted in The importance of the painted decoration consists in the large number of figurative biblical and zoomorphic representations. The Calvinist church of Nușfalău, built in the 1480s is like a monumental late-gothic church of the boroughs, it is one of the largest medieval churches of Sălaj. Its building, similar to many other defining monuments of the area was realized with the contribution of the Bánffy family. Another major group of the area s religious architecture consists of the late-baroque churches and steeples, built after the 1781 Patent of Toleration, issued by Joseph II. Beautiful examples are the bell towers of the Calvinist churches of Boghiș ( ) and Bozieș, and in Nușfalău (built in 1783) and Zăuan (built in 1792). The specific wooden churches of the Greek Catholic and the Orthodox communities were built during the 18 th century. Unfortunately, this very specific type of building has only one remaining representative, the Orthodox (once Greek Catholic) wooden church of Porț. The importance of this church is emphasized by the painted interior decoration and a rich collection of old icons. A separate group of the area s religious architecture consists of the 19 th century historicizing churches, as the Roman Catholic church of Crasna (1858). Historicizing elements can also be found in the Calvinist churches of Bilghez (1867) and Valcău de Jos (1896). The most significant medieval and early modern monument buildings of secular architecture are connected to the late lordship of Valcău and to the Bánffy family. The remains headquarters of the medieval lords of Valcău can be tracked in the ruins on Castle Hill. The most notable noble residence around the neighbourhood is the castle and manor house of the Bánffy family in Nușfalău. The castle dominates the centre of the village and was built in the last decades of the 18 th century by Baron György Bánffy. The manor in Boghiș is also connected to the Bánffy family, it still preserves its typical late-baroque architecture. Beginning from the end of the 19 th century, a strong influence of the urban architecture can be noticed on the architecture of the bigger villages in the region. It is worth highlighting the small town styled historicizing buildings of the centre of Crasna, and several monuments of Nușfalău. A nagyfalusi Bánffy-kastély Castelul Bánffy de la Nușfalău The Bánffy castle at Nușfalău (Makkai Júlia Anna) Venyigés pince, Kraszna Pivniță cu corzi, Crasna Wine cellar with boughs, Crasna. (Pap Tímea)

25 22 23 EN THE BIODIVERSITY OF SĂLAJ Tövisszúró gébics (Lanius collurio) Sfrâncioc roșiatic Red-backed shrike (Gábos Ede) Macskafarkú veronika (Veronica spicata) Veronica Speedwell (Szabó Csilla) The biodiversity of an area can be translated into the diversity of ecosystem services provided by that landscape. Despite economic challenges, in the south-western corner of Sălaj County traditional land management techniques still persist, and due to this the region provides home for species and habitats that are rare or already extinct in West Europe. There are only three protected areas in this area: the Lapiș Forest, south from Nușfalău, with a county-level protection, the small peat bog natural reserve Iaz Marsh, and the Șes Mountain Natura 2000 site situated on the borders of Bihor and Sălaj Counties. During our biodiversity survey we have gathered data about more than 250 species of animals and plants. Among them there are species like the common, but otherwise strictly protected white stork (Ciconia ciconia), the colourful European bee-eater (Merops apiaster) with its exotic appearance, the lapwing (Vanellus vanellus) that prefers wet areas, and various egrets, herons, and many raptors. The Red-backed shrike (Lanius collurio) population of the area is remarkably strong, and all Romanian woodpeckers occur in the forests except one. The Europe-wide protected yellow-bellied toad (Bombina variegata) is also quite frequent in the area; the species inhabits temporary water bodies as ponds created by grazing animals, and generally, by medium-intensity, traditional land use. The paving of agricultural roads, the switch from horse-driven carts to heavy machinery, and the disappearance of large herds can lead to the decline of this small frog species with yellow and black spots on its belly, and, ultimately, to its extinction. An endangered inhabitant of the region s creeks is the stone crayfish (Austropotamobius torrentium), while the old oaks are home to the stag beetle (Lucanus cervus) and the great capricorn beetle (Cerambyx cerdo). The insectivorous roundleaved sundew (Drosera rotundifolia) is an Ice Age relic plant species found only in the Iaz Marsh besides several peat mosses (Sphagnum spp.). Unique landscape elements in need of protection are the wood pastures around the Lapiș Forest, and near Cerișa. These habitats are rare west from us. Owing to the still persisiting traditional land use strategies, the hundreds-years old oak trees were preserved here maybe even from the time of the Principality of Transylvania. In the past these old oaks provided and still provide protection against the sun, wind, and rain to the grazing animals, and last but not least, to shepherds. Nowadays, these oaks bear huge importance in preserving biodiversity, since they provide home to the stag beetle, the great capricorn beetle, to many species of birds. Their uniqueness and beauty gives the locals a good reason to be proud, and, last but not least, they are attractions to tourists coming to this region. Besides these wood pastures the Vârșolț Reservoir, situated near Crasna, deserves also to be visited, since the lake and its surroundings is inhabited by rich aquatic bird fauna, worth protecting.

26 Fehér gólya fiókák (Ciconia ciconia) Pui de barza albă White stork chicks (Kósa Ferenc) Kolozsvári Magyar Egyetemi Intézet Federația Universitară Maghiară din Cluj-Napoca Hungarian University Federation of Cluj-Napoca 2016 Szerkesztők Editori Editors: Makkai Júlia Anna, Markó Bálint, Szabó Árpád Töhötöm Szövegek Texte Texts: Kovács Zsolt, Makkai Júlia Anna, Markó Bálint, Molnár-Kovács Zsolt, Szabó Árpád Töhötöm Fényképek Fotografii Photo: Barazsuly Viktória, Birtocean Maria, Gábos Ede, Gallé Róbert, Kósa Ferenc, Makkai Júlia Anna, Markó Bálint, Mihály Ferenc, Nagy Ákos, Pap Tímea, Szabó Árpád Töhötöm, Szabó Csilla Grafikai terv, műszaki szerkesztés Concepție grafică, tehnoredactare Layout, DTP: Szentes Zágon, Kolcza Mátyás Barna Közönséges boglárka (Polyommatus icarus) Albăstrelul comun Common blue (Szabó Csilla) Őszi kikerics (Colchicum autumnale) Brândușa de toamnă Autumn crocus (Szabó Csilla)

27

28 Izlandi, liechtensteini és norvégiai alapokból finanszírozott projekt. Proiect finanțat printr-un grant oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Supported by a grant from Iceland, Liechtenstein and Norway.