în vederea evaluării și sintetizării experiențelor dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor de dezvoltare regională

Două țări, un scop, succes comun! Studiu de fundamentare în vederea evaluării și sintetizării experiențelor dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor de dezvoltare regională Towards an Effective Regional Resource Allocation (TERRA) Autori: Dr. Szilágyi Ferenc, Pajzos Csaba, Zakota Zoltán Universitatea Creștină Partium - Oradea Programul De Cooperare Transfrontalieră Ungaria România 2007-2013 Conținutul acestei publicații nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene. 1

CUPRINS 1. Introducere Proiectul TERRA... 3 2. Obiective profesionale și structura studiului... 5 3. Prezentarea ariei geografice a programului pe partea română (județul Bihor, județul Satu Mare)... 9 a. Situare, extindere... 9 b. Resurse naturale... 11 c. Sectorul nordic al frontierei româno-maghiare... 12 d. Sectorul frontierei româno-ucrainene vizat de program... 13 e. Descrierea aspectelor umano-geografice ale ariei programului... 13 f. Centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară... 20 g. Descrierea aspectelor economice ale ariei programului... 27 h. Infrastructura... 30 4. Cooperări transfrontaliere funcţionale în regiunile Bihor şi Satu Mare... 38 2

1. Introducere Proiectul TERRA În septembrie 2012 implementarea programelor perioadei de planificare 2007-2013 a Uniunii Europene este încă în plină desfășurare, instituțiile de dezvoltare regională din Ungaria concentrându-se în mod decisiv asupra utilizării resurselor disponibile. În același timp factorii de decizie din statele membre ale UE se concentrează deja asupra dezbaterilor privind cadrul legal și financiar al perioadei 2014-2020. Prin urmare, și participanții maghiari au început pregătirile, planificarea sectorială și elaborarea rapoartelor la nivel județean și regional fiind de asemenea în curs de desfășurare. Pe partea românească au început de asemenea pregătirile, în timp ce optimizarea utilizării resurselor disponibile pentru perioada 2007-2013 necesită și acolo resurse umane considerabile. În vederea lansării la începutul anului 2014 al noului apel pentru propuneri de proiecte, în semestrul al doilea al anului 2012 și în anul 2013, statele membre, astfel și România, trebuie să acorde atenție lucrărilor pregătitoare. Un rol specific trebuie să revină planificării strategice precum și stabilirii acelui cadru instituțional și de experți care este adecvat pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor într-un mediu profesional care a suferit schimbări considerabile. Timpul pentru realizarea programelor în România este limitat. Experții care colaborează în cadrul proiectului TERRA sunt perfect conștienți de faptul că pregătirea corespunzătoare este de maximă importanță din punct de vedere al realizării cu succes a unui program strategic. Din această cauză, precum și pentru a sprijini planificările la nivel regional, prin evaluarea și analiza experiențelor obținute în zona de frontieră specialiștii doresc să îi asiste pe participanții programelor în cauză într-o mai bună pregătire pentru următoarea perioadă de dezvoltare. Proiectele finanțate de UE, cum ar fi cele din domeniul turistic și economic, ca de exemplu investițiile în stațiuni balneare și parcuri industriale sau dezvoltarea urbană, realizate în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria- România 2007-2013, au efect atât asupra micromediului cât și asupra mediului mai larg ale acestora. Astfel, prin proiectul TERRA, sarcina noastră este de a colecta și evalua experiențele dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor din domeniul turismului, a dezvoltării întreprinderilor și dezvoltării urbane, urmând să dezvoltăm o metodologie complexă de evaluare a investițiilor cu efect transfrontalier, finanțate din FEDR. Concomitent, rezultatele proiectului TERRA au în vedere asistarea beneficiarilor în dezvoltarea unor proiecte de succes prin intensificarea efectelor transfrontaliere, respectiv în utilizarea mai eficientă a resurselor financiare în următoarea perioadă 3

multianuală de finanțare a UE. Pe lângă acestea, dorim să oferim sprijin și factorilor de decizie în alocarea mai eficientă a fondurilor UE. În cadrul proiectului vor fi realizate două studii de fundamentare bazate pe rezultatele sondajului (câte un studiu realizat de către partenerul român și cel maghiar), care vizează evaluarea rezultatelor obținute în cursul dezvoltării proiectelor din domeniul turismului, dezvoltării întreprinderilor și dezvoltării urbane, prin cofinanțare comunitară. Primul element necesar este realizarea cercetării, în cursul căreia scopul nostru este de a colecta un număr de aproximativ 80 de răspunsuri evaluabile din chestionarul adresat unui număr de 150 de inițiatori de proiecte. Workshop-ul pentru dezvoltarea parteneriatului organizat în data de 30 octombrie 2012 a avut ca scop și evaluarea experiențelor premergătoare studiului de fundamentare. Pe lângă activitățile realizate în sprijinul și pentru promovarea parteneriatului, workshop-ul a oferit o platformă de dezbatere a problemelor legate de constatările preliminare, tot aici având loc și planificarea strategiei de continuare a activităților. Un element esențial al workshop-ului a fost constituit de munca în echipă, în urma căreia au fost modelate pachete de programe integrate regionale, bazate pe zone fictive. La workshop-ul organizat în Szeged au participat promotori de proiecte, iar în urma dezbaterilor a fost, de asemenea, finalizat conținutul profesional al studiului de fundamentare. Bazat pe rezultatele studiilor de fundamentare, va fi realizată o metodologie comună, scopul căreia este îmbunătățirea ratei de succes a proiectelor precum și elaborarea strategiei pentru perioada de finanțare 2014-2020. Elaborarea documentului metodologic va fi precedată de cel de-al doilea workshop, organizat în Szeged, scopul căruia va fi punerea bazelor studiului metodologic și rezolvarea eventualelor probleme. La finalizarea documentului metodologic și la elaborarea programului de formare bazat pe acesta va contribui și cel de-al treilea workshop care va fi organizat în Oradea. În consecință, ca scop general al proiectului am stabilit promovarea principiilor sustenabilității și competitivității în zona de frontieră, scopul specific al proiectului fiind dezvoltarea comună a unor mijloace în vederea unei alocări mai eficiente a fondurilor. Pe lângă toate acestea proiectul TERRA contribuie la consolidarea relațiilor transfrontaliere și la promovarea parteneriatului și multilingvismului. În cursul implementării, un alt scop este diseminarea cunoștințelor prin realizarea unor publicații bilingve (în faza inițială și finală a proiectului) și a unei sinteze privind rezultatele proiectului. Pe lângă acestea, conferința de deschidere și de închidere, respectiv pagina web a proiectului contribuie, de asemenea, la difuzarea rezultatelor obținute. 4

2. Obiective profesionale și structura studiului Între anii 2007 și 2013 Ungaria, fiind membră a Uniunii Europene a avut prilejul de a participa la programe de dezvoltare legate de scopuri predefinite, finanțate din fonduri europene. În prefața documentului de bază intitulat Cadrul Național Strategic de Referință al Ungariei 2007-2013 (numit și Noul Plan de Dezvoltare a Ungariei, pe scurt și în continuare CNSR) au fost formulate următoarele: Ungaria are în față o oportunitate istorică. Între 2007 și 2013, va beneficia de subvenții în valoare de 22,4 miliarde de euro din fonduri europene pentru a ajunge din urmă statele dezvoltate. Aceștia sunt bani ai contribuabililor UE, care împreună cu subvențiile acordate pentru dezvoltare rurală, însumează aproape 8000 de miliarde de forinți. Din anul 2010, resursele CNSR au stat la dispoziție în scopurile stabilite și reînnoite în cadrul Noului Plan Széchenyi. În anul 2012, în ultima fază a perioadei de programare, Ungaria se concentrează asupra utilizării resurselor financiare disponibile în perioada 2007-2013. În cursul ultimilor 6 ani, s-a acumulat un volum considerabil atât din partea organizațiilor participante la implementarea proiectelor cât și din partea Beneficiarilor. Analiza cuprinzătoare și detaliată a acestor experiențe necesită o evaluare serioasă. Proiectul nostru abordează un segment mai restrâns a acestei sarcini din punct de vedere tematic. Studiul de fundamentare, așa cum am amintit deja în partea introductivă, are scopul de a sintetiza observațiile profesionale și experiențele beneficiarilor proiectelor din domeniul turismului, a dezvoltării economice și urbane, implementate (respectiv în curs de implementare) prin cofinanțare comunitară. Pe lângă acestea, studiul își propune să reflecte o abordare complexă, în acest sens efectuează o analiză detaliată, ținând cont de numeroase aspecte ce țin de aria programului în ceea ce privește Ungaria. În consecință, conținutul studiului se structurează conform următoarelor capitole principale: În urma analizei statistice a ariei programului în Ungaria și regiunea Câmpia Mare de Sud (Dél-Alföld régió), vom realiza o evaluare sumativă pe baza principalilor indicatori economici și sociali, prin intermediul analizei seriilor de timp. Vom examina modul în care a evoluat în această regiune utilizarea resurselor financiare disponibile în perioada de planificare 2007-2013 a Uniunii Europene. 5

De asemenea, vom analiza utilizarea resurselor alocate prin programele operaţionale sectoriale şi regionale privind aria programului. Vom prezenta în detaliu procesul realizării sondajului, grupul țintă și beneficiarii, regiunile de dezvoltare implicate în analiză precum și cadrul logic al dezvoltării și propunerii proiectului. Vom dedica un capitol separat experiențelor ce pot fi formulate în legătură cu sistemul special de instrumente metodologice pentru propuneri de proiecte și procedurile în două etape din perioada 2007-2013. Acordăm o atenție deosebită problemei dezvoltării de proiecte, deoarece din activitățile și experiențele din această perioadă pot fi trase concluzii importante. În același timp ținem cont și de posibilitatea ca în perioada următoare dezvoltarea proiectelor să capete un nou sens în cadrul procesului de programare și implementare. Prezentarea analizei detaliate a chestionarelor constituie una dintre cele mai importante părți ale studiului din punct de vedere profesional. Prezentarea rezultatelor se va efectua pe regiuni de dezvoltare și tematici. În cele ce urmează vom prezenta în detaliu conținutul chestionarului utilizat ca instrument în realizarea sondajului. Vom dedica un capitol prezentării dezvoltărilor tranfrontaliere, precum și a concluziilor ce pot fi trase în urma analizelor. Vom examina posibilitățile legate de programarea integrată pentru perioada 2014-2020 de dezvoltare. Aici vom prezenta și experimentul de modelare a unor pachete de programe de tip ITI, realizat împreună cu partenerii noștri profesionali, care a avut loc în cadrul primului worksop. În partea finală a studiului ne propunem să realizăm o sinteză, iar tot aici vom formula și unele propuneri. Obiectivitatea analizei este asigurată de sondajul realizat pe bază de chestionar. În Ungaria chestionarul a fost administrat unui eșantion format din beneficiari a 100 de proiecte, iar la întocmirea analizei am avut la dispoziție 40 de chestionare evaluabile. În cursul formulării întrebărilor ne-am străduit să colectăm informații referitoare la întregul ciclu de proiect, luând în considerare faptul că atât pregătirea cât și viabilitatea proiectului este parte integrantă a acestuia. Chestionarul este structurat după cum urmează: Întrebări referitoare la etapa depunerii cererilor de propuneri de proiecte: Etapa depunerii cererilor de propuneri de proiecte este perioada de pregătire a proiectelor. Conform experiențelor noastre, doar o mică parte dintre inițiatorii de proiecte au deja idei de proiecte gata formulate înainte de apariția apelului pentru propuneri de proiecte. Astfel, în realitate, elaborarea documentației proiectului începe de fapt de la data apariției apelului pentru propuneri. 6

Calitatea ghidului solicitantului de subvenții poate fi de mare ajutor în ceea ce privește munca solicitanților, sau dimpotrivă, o poate contracara. Cu toate că în faza depunerii cererilor de propuneri de proiecte toți candidații au posibilitatea de a pune întrebări în legătură cu aspectele administrative și profesionale ce țin de posibilitățile de dezvoltare, modul de interpretare a apelului și a ghidului, respectiv legătura acestora cu nevoile concrete ale candidaților sunt deja stabilite de la momentul apariției acestora. Emitenții apelulilor pentru propuneri de proiecte aduc modificări în conținutul de bază ale acestora numai în cazuri excepționale. Cu toate acestea în multe cazuri au loc unele modificări de ordin tehnic, conform anunțurilor ce apar pe pagina oficială de web a Agenţiei Naţionale de Dezvoltare, responsabilă pentru managementul și gestionarea programelor finanțate de Uniunea Europeană. Trebuie să menționăm faptul că înțelegerea profundă a documentației necesită cunoștințe temeinice de specialitate, dat fiind faptul că documentația de bază (apelul) este completată cu numeroase anexe care la rândul lor conțin elemente esențiale pentru înțelegerea conținutului de specialitate al apelului însuși. Unul dintre documentele cele mai importante dintre acestea este așa-numitul Ghid al solicitantului de subvenții. Așa cum va fi prezentat în decursul analizelor ulterioare, opiniile celor întrebați despre calitatea apelului pentru propuneri de proiecte ne oferă o imagine eterogenă. În decursul sondajului vom evalua această etapă a ciclului de proiect pe baza unor criterii strict obiective. Întrebări referitoare la faza pregătirii procesului decizional: Experiențele dobândite în ultimii ani arată că, în multe cazuri, după depunerea cererilor de propuneri de proiecte expiră un timp nejustificat de lung până la luarea deciziei. Motivele acestui fapt sunt diverse, iar identificarea acestora nu constituie obiectul direct al acestui studiu. În acest capitol dezbatem însă în detaliu problema intervalului de timp necesar de la depunerea cererilor de propuneri de proiecte până la notificarea solicitanților. În același timp, în opinia noastră este esențial să examinăm dacă eventualele întârzieri survenite în cursul pregătirii procesului decizional au influențat într-o oarecare măsură implementarea proiectelor. Presupunem că abaterea de la programul planificat inițial le-a creat dificultăți inițiatorilor de proiecte atât din punct de vedere profesional cât și din punct de vedere financiar. Deoarece în cele mai multe cazuri finanțarea proiectelor de succes a fost posibilă doar în diferite condiții, prin intermediul chestionarului ne-am interesat și despre acceptabilitatea condițiilor impuse promotorilor de proiecte de către emitenții apelului pentru propuneri de proiecte. În această privință un domeniu sensibil este problema reducerilor de buget. Întrebări privind faza de contractare: 7

Încheierea Contractului de finanțare (CF) este condiția acordării finanțării proiectelor din fondurile disponibile în acest scop. Deși conform regulamentului privind regimul finanțărilor, implementarea proiectului poate fi începută anterior încheierii Contractului de finanțare, pe răspunderea promotorului de proiect, organizațiile și firmele care desfășoară activitățile de dezvoltare în cadrul proiectului, au început implementarea proiectelor înainte de contractare numai în cazuri excepționale. Astfel încheierea Contractului de finanțare a căpătat dublu sens: pe lângă asigurarea finanțării, contractarea în cele mai multe cazuri este în strânsă legătură cu începerea oficială a investiției și a dezvoltării. Este firesc și faptul că timpul necesar pentru realizarea conractelor nu este tratat cu indiferență de către promotorii de proiecte. Lipsa unor documente indispensabile pentru semnarea Contractului de finanțare a putut însemna abaterea de la programul planificat inițial și chiar un decalaj semnificativ. Întrucât în cadrul proiectelor de investiții aplicanții trebuiau să dispună cel puțin de planuri de construcție autorizate, în multe cazuri semnarea contractelor a fost precedată de o fază lungă de pregătire. Organismul Intermediar (OI) a contribuit în mare măsură la derularea promptă a încheierii Contractului de finanțare. Cu întrebările noastre am încercat să punem în evidenţă și acest proces. Întrebări referitoare la faza de implementare: În faza de implementare, cercul participanților la proiect se lărgește, se acordă o atenție deosebită acelor executori, furnizori și prestatori de servicii externi care participă în mod concret la realizarea lucrărilor de investiții. Concomitent cu lărgirea cercului participanților, se ridică și gradul de risc. În faza de implementare există numeroase momente care pot influența esențial desfășurarea proiectelor. Desfășurarea achizițiilor publice, adică selectarea adecvată a contractanților externi este activitatea asociată cu gradul de risc cel mai ridicat. Conform legislației maghiare procesul de achiziții publice este unul complex și îndelungat, cu riscul apariției a numeroase erori. În numeroase cazuri desfășurarea achizițiilor publice se poate prelungi, provocând astfel modificări și în programul planificat al proiectului. Importanța managementului proiectului este semnificativă și din punctul de vedere al desfășurării. Chestionarul nostru este de asemenea interesat de modul în care promotorii de proiecte își planifică activitățile de management. În cazul proiectelor de investiții, cel mai important element din punct de vedere al desfășurării este progresul în executarea lucrărilor, astfel acuratețea și fiabilitatea companiei de construcție este de maximă importanță. Gestionarea modificărilor survenite în contract și conținut reprezintă un risc și poate de asemenea pricinui întârzieri. Conform practicii prezente, efectuarea de 8

modificări faţă de planul iniţial al proiectului este un proces complicat și lent. În chestionar am introdus, de asemenea, cîteva întrebări referitoare la acest subiect. Întrebări referitoare la sustenabilitatea, operarea și perfecționarea rezultatelor proiectului: În cazul proiectelor cofinanțate de Uniunea Europeană, sustenabilitatea rezultatelor pe termen lung este o cerință fundamentală. În mod ideal, proiectele nu sunt formulate ca fiind măsuri de scurtă durată, ci ca și parte integrantă a unor planuri pe termen lung. În consecință operarea și dezvoltarea lor în continuare este de asemenea bine concepută. Întrebări referitoare la efectele rezultatelor proiectului asupra zonei de frontieră: În chestionar proiectanții au fost întrebați dacă în cursul pregătirii proiectului au avut în vedere potențialele efecte ale acestuia asupra zonei de frontieră, respectiv dacă proiectul are vreun rezultat care poate avea influențe pe plan internațional. Una dintre căile de dezvoltare în continuare a proiectelor este dezvoltarea și extinderea lor în plan internațional. Aceasta poate lua diferite forme, cum ar fi schimbul reciproc de experiențe și practici, respectiv realizarea în comun a obiectului de investiție. Întrebări referitoare la perioada 2014-2020: Cunoscând în prealabil conținutul Cadrului strategic comun (CSC), se poate presupune că sistemul de finanțare a perioadei de pregătire va conține numeroase elemente noi în ceea ce privește demersurile și metodologia. În cursul elaborării acestui capitol al chestionarului ne-am propus să aflăm de la promotorii de proiecte gradul lor de informare privind noile condiții de aplicare, respectiv privind schimbările și elaborarea concepției. 3. Prezentarea ariei geografice - județele Bihor și Satu Mare a. Situare, extindere Zona de cercetare a proiectului TERRA, pe teritoriului României are o suprafață de 11.962 km 2. Se extinde pe teritoriul a două județe: județul Bihor în sud și județul Satu Mare în nord, acestea situându-se în partea nord-vestică a României, aparținând Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, în zona istorică Crișana-Maramureș. Județul Bihor are o suprafață de 7.544 km 2, fiind astfel a șasea unitate administrativă după mărime. Județul Satu Mare, cu o suprafață de 4.418 km 2, este o unitate 9

administrativă relativ mică (a 36- a după mărime). Dr. Szilágyi Ferenc 2012 Ambele județe intră în contact direct cu teritoriul național al Ungariei, cu județele Békés, care aparține de Regiunea de Dezvoltare Sudul Marii Câmpii (Dél- Alföld), precum și cu județul Hajdú-Bihar și județul Szabolcs-Szatmár, ambele aparținând Regiunii de Dezvoltare Nordul Marii Câmpii (Észak-Alföld). Județul Bihor este învecinat cu județul Satu Mare în nord, Sălaj în nord-est, Cluj în est, acestea făcând parte din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (34.159 km 2 ), cu județul Alba, care face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru (34.100 km 2 ) și cu județul Arad, care face parte din Regiuniea de Dezvoltare de Vest (32.029 km 2 ). Veciniile interioare ale județului Satu Mare sunt județele: Bihor, Sălaj, Maramureș, acestea aparținând Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest. Județul Satu Mare se învecinează în nord cu județul ucrainean Zakarpatijja Oblast. Nu departe de localitatea Bercu din județul Satu Mare se află frontiera triplă romăno-maghiaro-ucraineană. 10

b. Resurse naturale Județele Bihor și Satu Mare alcătuiesc regiunile periferice nord-estice al Câmpiei Panonice. Altitudinea altimetrică ambelor județe crește progresiv dinspre vest spre est. Din teritoriul județului Bihor numai fâșia vestică are caracter de câmpie. Pe ambele părți ale frontierei observăm continuarea aceluiași peisaj cu caracter de câmpie, diferența fiind faptul că în partea română această fâșie de teritoriu se îngustează. În extremitatea sudică și nordică a graniței bihorene această câmpie este mai lată, lățimea ei ajungând chiar și până la 25-35 de km. În partea centrală, în apropierea orașului Oradea, aceasta se îngustează, fiind de numai 8-10 km. În județ se regăsesc zone mai joase, aluvionare (de ex. Valea Ierului), totodată și zone mai înalte ca de exemplu câmpiile înalte a Nirului, Câmpia Miersig, Câmpia Tinca. La est de acestea, se regăsesc zone deluroase, relativ joase, ce nu depășesc înălțimea de 400 m. Aceste zone pătrund adânc în Munții Apuseni, formând niște golfuri. Din aceste zone putem aminti Dealurile Ierului, Dealurile din zona Barcăului, Dealurile Șesului, Dealul Ghepiș, Pădurea Craiului, dealurile de la poalele Muntelui Beliș. Dintre depresiuni putem aminti Depresiunea Barcăului de jos, Depresiunea Aleșdului (a Crișului Repede) și Depresiunea Beiuș (a Crișului Negru). În partea estică a județului se înalță munți cu înălțimi semnificative, precum Munții Pădurea Craiului, cu o înălțime de 600-1100 m, alcătuiți din calcare, ce pătrund până în centul județului; Munții Plopiș care se înalță spre nord-est, către județul Sălaj; iar spre sud Munții Belișului, alcătuind granița cu județul Arad, ambii fiind munți cristalini (900-1100 m). La granița de est întâlnim Masivul Vlădeasa care este un adevărat obstacol de circulație, la fel sunt și Munții Bihorului, ambii enumerându-se printre cei mai mari masivi muntoși, înălțimea lor depășind 1800 m. Acești masivi sunt niște bariere infrastructurale, dar pot fi benefice pentru dezvoltarea turismului. Judetul Satu Mare dispune de trepte de relief mai joase, având predominant caracter de câmpie. Câmpiile de lângă râurile Crasna și Someș se întind până la mlaștina Ecedea, care la rândul ei se întinde și pe partea cealaltă a graniței. Pe partea sud-vestică a județului se află Valea Ierului. În sud și est întâlnim zone mai înalte: în sud Dealurile Tășnadului, spre județele Bihor și Sălaj, iar în est dealurile înalte ale Codrului formează un obstacol spre județul Maramureș. În partea nord-estică a județului se întind munții vulcanici Oaș-Gutâi, care cuprind Depresiunea Oașului, formând unități de bordură pe de o parte spre județul Maramureș, pe de altă parte spre Ucraina. 11

Relieful regiunii Crișanei-Maramureș (Legenda: Carpații Orientali, Munții Apuseni, Depresiuni, Zone deluroase, Câmpii) 1 Regiunea Crișana-Maramureș are un climat continental. La granițele județelor Bihor și Satu Mare se întinde linia izotermă 10 C, astfel temperatura media multianuală a județului Satu Mare rămâne sub 10 C. În general, în zonele de munte temperatura este de 6-8 grade Celsius, iar în zonele mai înalte este de 2-4 grade Celsius. Cantitatea de precipitație în zona de câmpie este de 600-800 mm, crescând în zonele mai înalte. La Stâna de Vale situat în lanțul Vlădeasa, se măsoară cele mai mari cantități de precipitații din România (1400-1500 mm). De asemenea, cursul apelor din regiune indică direcția est-vestică a energiei geografice. Cele mai importante râuri ale acestei regiuni izvorăsc din Munții Apuseni, cum sunt Crișul Alb, Negru, Repede, Râul Someș, Barcău, Agrij, Almaș, tot de aici alimentându-se parțial și râul Someș. Râurile care traversează județul Satu Mare se alimentează cu apele din Carpații Orientali: râul Someș (parțial), Homorod, Tur și Talna. c. Sectorul nordic al frontierei româno-maghiare 1 Szilágyi Ferenc: Geografia administrativă a regiunii Partium,Universitatea din Debrecen,2007 12

Granița româno-maghiară are o lungime de 448 km, din care 59,1%, adică 265 km se încadrează în aria programului (zona de frontieră a județelor Satu Mare și Bihor). Granița româno-maghiară are o lungime de 448 km, din care 59,1%, adică 265 km se încadrează în aria programului (zona de frontieră a județelor Satu Mare și Bihor). Frontiera atinge periferia a 48 de localități, dintre care 8 au contact infrastructural direct cu localitățile din partea cealaltă a frontierei. În trecut frontiera a fost dificil de traversat. În acea perioadă au existat numai trei puncte de trecere rutieră pe toată lungimea frontierei, (Csengersima-Petea, Ártánd-Borș, Nagylak-Nădlac), și trei puncte de trecere feroviară (Ártánd-Episcopia Bihor, Lökösháza-Curtici, Valea lui Mihai-Érábrány). Trecerea frontierei rutiere a durat deseori 6-10 ore. iar după schimbarea regimului numărul trecerilor de frontieră cu specific rutier a crescut la 11, celor cu specific feroviar la 5, iar după integrarea în spațiul Schengen va fi posibilă și restabilirea a numeroase drumuri rutiere de interes local precum și a 2-5 legături feroviare. d. Sectorul frontierei româno-ucrainene vizat de program Granița româno-ucrainană are o lungime de 366 km, din care 250 km ating Regiunea Nord-Vest, și numai 83,5km (22,8%) aparțin de județul Satu Mare. Spre deosebire de granița româno-maghiară, această porțiune are trăsături mult mai specifice, fiind o adevărată linie de demarcație între cele două țări. Numai o treime (30,5 km) din aceasta nu constituie o reală linie de demarcație. Aici nu pot fi identificate linii concrete de demarcație din punct de vedere geografic, istoric sau etnografic (între Bercu și Halmeu-Vii). Între Halmeu-Vii și Tarna Mare există o graniță puternică. Pe această porțiune de graniță de 24 km întâlnim bariere naturale, care formează în același timp și linii de demarcație între zonele etnografice. Între Tarna Mare și județul Maramureș granița de 29 km lungime este o adevărată graniță naturală, care se întinde pe coloana Munților Oașului, pe linia graniței istorice ale comitatelor Maramureș și Satu Mare. Pe această porțiune de frontieră de aproape 90 km, numai la Halmeu există punct de trecere (cu specific feroviar și rutier). e. Descrierea aspectelor umano-geografice ale ariei programului Evoluţia populaţiei conform recensămintelor RPL 2002 şi 2011 13

Tengelycím 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj 2002 600246 311657 702755 510110 367281 248015 2011 549752 277861 659370 461290 329079 217895 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS şi RPL 2011 Populația totală a județelor situate in nord-vestul României este de 878.831 2 de persoane, din care în județul Bihor trăiesc 549.752 de persoane (62,5% din aria programului), iar în județul Satu Mare 329.079 de persoane (37,5%). Aceste cifre reprezintă 35% (2.495.247persoane 3 ) din populația Regiunii Nord-Vest. Densitatea populației pe teritoriul ambelor județe este de (11.962 km 2 ) 73,5 de locuitori pe km 2, din care 72,8 locuitori pe km 2 în județul Bihor și 74,5 locuitori pe km 2 în județul Satu Mare, valori care corespund densității medii din această regiune (73 persoane/km 2 ). Populaţia pe medii de rezidenţă, la 1 iulie 2010 (nr.loc.) 2 recensământ-http://www.satumare.insse.ro/phpfiles/rezultateprovizorii.pdf; ; http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/comunicat_rezultate_preliminarii_rpl2011.pdf 3 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf 14

Tengelycím 500000 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Urban 297322 118437 458983 300256 172434 99473 Rural 295239 198810 232065 210226 191670 141541 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS În ceea ce privește structura populației, proporția femeilor în ambele județe este de 51,25%, în Bihor fiind de 51,16%, iar în Satu Mare de 51,4%, valori ușor mai ridicate față de media regională (50,8%) 4. Populația urbană din aria programului este de numai 46,9%, având valori mai ridicate în Bihor 48,8%, iar în Satu Mare de numai 44,3%, semnificativ mai scăzut față de media regională (51,7%) 5. Din punct de vedere al compoziției vârstei, proporția tinerilor (sub 15 ani) în Bihor este de 15,9%, și 16,2% în Satu Mare; proporția populației adulte (între 15 și 65 ani) este de 69,7% în Bihor, și 71,5%, în Satu Mare, iar populația vârstnică este prezentă în proporție de 14,4% în Bihor și 12,3% 6 în Satu Mare. 4 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf; 5 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf; 6 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014-2020/00001309/2cgxb_demografie%20-%20noiembrie%202012.pdf; 15

Populația pe grupe de vârstă, la 1 iulie 2010 (%) 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj 65 ani și peste 14,36 13,14 15,56 12,9 12,34 15,62 15-64 69,7 69,8 71,2 70,98 71,51 68,08 0-14 15,94 17,06 13,24 16,12 16,16 16,3 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS Durata medie a vieţii în această regiune este de 73 ani, cel mai scăzut nivel al indicatorului duratei vieţii înregistrându-se în Satu Mare, 70,51 ani. În ceea ce privește sporul natural, se poate observa o scădere în majoritatea județelor din Regiunea Nord-Vest, cu excepția județului Bistrița-Năsăud, unde se constată o stagnare a fenomenului. În aria programului aceste valori sunt și mai nefavorabile, deoarece anual, în ambele județe populația arată o scădere de aproape 1000 de persoane, din motive demografice. Scăderea demografică anuală de 2,7 miimi în Satu Mare este, iar în Bihor de aproape de 2 miimi. În ceea ce privește migrația, datele statistice existente sunt inexacte. În Satu Mare scăderea este de aproximativ 1.500 de persoane; în Bihor se observă o creștere de aceeași valoare în ceea ce privește migrația internă, în schimb se înregistrează un deficit de câteva sute de persoane în ambele județe în ceea ce privește migrația externă 7. Totodată, trebuie să menționăm, faptul că în cei nouă ani dintre recensămintele din 2002 și 2011 s-a înregistrat o 7 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014-2020/00001309/2cgxb_demografie%20-%20noiembrie%202012.pdf 16

Tengelycím scădere a populației cu 38.000 de persoane în Satu Mare și cu 50.400 de persoane în Bihor, chiar dacă luăm în calcul și persoanele aflate temporar în străinătate. Sporul natural al populației 2005-2010 500 0-500 -1000-1500 -2000-2500 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Bihor -1238-1180 -1138-974 -1022-1059 Bistrița-Năsăud 25 84 121 313 302 198 Cluj -1943-1746 -1555-1184 -864-1055 Maramureș -130-96 -125 228-213 -632 Satu Mare -590-785 -605-329 -773-921 Sălaj -761-759 -638-388 -693-538 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS Populația ariei programului este mixtă din punct de vedere etnic, religios și lingvistic. Populația de etnie română pe teritoriul programului este de 64,8% (68,8% în Bihor, 58,3% în Satu Mare, această proporție fiind mult mai mare la nivel regional: 76,6%). Cea mai mare minoritate este minoritatea maghiară, în aria programului proporția lor fiind de 31,4%, (26,3% în Bihor, 39,9% în Satu Mare; iar 19,2% la nivel regional). Proporția minorității rrome este mai scăzută; există de asemenea slovaci, mai ales în Bihor, percum și germani și ucrainieni în Satu Mare 8. Cele mai importante religii în aria programului sunt următoarele: religia ortodoxă, 54,5% din populație fiind de religie ortodoxă (58,4% în Bihor, 49,2% în Satu Mare), religia reformată 17,6% (în Bihor 17,1%, în Satu Mare 18,4%), romano-catolică 12,2% (în Satu Mare 18,2%, în Bihor 8,7%), greco-catolică 4,3% (în Satu Mare 7,6%, în Bihor 2,3%), 8 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts5.pdf 17

Tengelycím penticostală 5,5% (în Bihor 6,9%, în Satu Mare 3,1%), baptistă 2,7% (în Bihor 4%, în Satu Mare 0,6%) 9 etc. Structura populației pe etnii 2011 (nr. locuitori) 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 Bistrița- Bihor Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Năsăud Română 367221 249925 523424 380018 189991 150143 Maghiară 138441 14773 103457 34781 113541 50659 Romă 33697 12165 22468 12638 17513 15137 Germană 710 494 659 1243 4986 70 Ucraineană 105 61 173 31367 1397 29 Altele 9578 443 9189 1243 1651 1857 Sursa: Recensământul populației și locuințelor 2011 INS 9 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts7.pdf 18

Zona Metropolitana Oradea Sursa: http://www.ebihoreanul.ro/modules/news/files/zmoineu.jpg Din punct de vedere administrativ în Bihor există patru municipii (Oradea, Salonta, Marghita, Beiuș), șase orașe (Valea lui Mihai, Secuieni, Aleșd, Ștei, Vașcău, Nucet), 429 de localități, care alcătuiesc 90 de comune. În județul Satu Mare există două municipii (Satu Mare și Carei), patru orașe (Negrești-Oaș, Tășnad, Ardud, Livada), și 288 de localități, care formează 58 de comune 10. Cele mai mari localități urbane sunt Oradea (județul Bihor) - 183.123 de locuitori, Satu Mare (județul Satu Mare) - 94.948 de locuitori* 11, Carei*(județul Satu Mare) - 20.181 de locuitori, Salonta*(județul Bihor) - 17.042 locuitori, Marghita*(jud.Bihor) -15.134, Săcuieni*(Bihor) - 11.113, Beiuș*(B) - 10.051, Negrești-Oaș*(SM)- 9.881, Valea lui Mihai*(B)-9.688, Aleșd*(B)- 9.619, Tășnad*(SM) - 8.411, Livada*(SM)- 6.639, Ștei *(B) - 6.144, Ardud*(SM) - 5.889, Vașcău*(B) - 2.291, Nucet 12 (B) - 2.149. Oradea și cele 11 comune alcătuiesc Zona Metropolitană Oradea, având o suprafață de 753km 2 10 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/resource/org_adm_terit_t1_reg.htm 11 * cu localități atașate 12http://www.satumare.insse.ro/phpfiles/rezultateprovizorii.pdf;http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/Comunicat_Rezul tate_preliminarii_rpl2011.pdf; 19

și 230.000 de locuitori. f. Centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară După schimbarea regimului, datorită începerii programului de integrare frontierele în Europa Centrală au fost complet revizuite. În timp ce mai devreme frontierele au avut un puternic caracter de delimitare, în zilele noastre rolul lor s-a virtualizat, diminuându-se în continuu (Sallai 2003). După aderarea țărilor din spaţiul Central şi Est European la spațiul Schengen, va ficreat un spațiu economic unificat. În zilele noastre aderarea Ungariei la spațiul Schengen a fost finalizată, iar aderarea României este pe ordinea de zi, în ciuda tergiversărilor politice. Ne putem aștepta la un fel de estompare a acestei granițe, deși exemplul negativ al garniței dintre Ungaria și Slovacia arată că aderarea la spațiul Schengen în sine nu poate elimina linia de despărțire existentă în mintea cetățenilor (Mezei 2008), care poate fi susținută de o politică naționalistă și o ofensivă chiar și într-un cadru etnic și geografic omogen, fără delimitări geografice. Cu un spațiu economic unificat se transformă și ierarhia urbană, fiind vorba de foste sisteme urbane izolate, care sunt în prezent afectate de integrare. Este de așteptat că între localitățile situate pe diferite părți ale frontierei se vor forma legături ierarhice. Este de asemenea necesară corelarea programelor de dezvoltare națională (vezi incompatibilitățile din Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional al Ungariei și Legea Amenajării Teritoriului Național din partea României), deoarece în viitor dezvoltările clasice, interpretate mai devreme doar în contextul frontierelor naționale nu vor putea face față în mod necesar. Atât statele cât și marile orașe trebuie să aibă în vedere zonele transfrontaliere din imediata lor apropiere. Aceste zone de atracție în curs de redefinire ar putea fi motoarele integrării. Acest lucru fiind recunoscut, în Transilvania a fost elaborat programul de dezvoltare economică numit Planul Mikó Imre, după modelul Noul Plan de Dezvoltare Széchenyi din Ungaria, care în conformitate cu Planul Wekerle, ar putea face parte dintr-un plan economic unitar de dezvoltare al Bazinului Carpatic. În Planul Mikó Imre zonele specifice ale Ardealului, cum ar fi Secuimea, Transilvania centrală și Partium completat de Banat, sunt tratate diferențiat, deoarece în aceste zone atât populația cât și actorii economici se confruntă cu realități specifice regiunii, astfel sunt necesare strategii diferite (Planul Mikó Imre 2011) pentru fiecare în parte. Strategia din zona Partium are la bază regiunile de frontieră, și încearcă să transforme dezavantajele precedente în avantaje. În acest sistem în tranziție transformarea zonei de atracție pe ambele părți ale frontierei este de o maximă importanță pentru ambele state și cele opt reședințe de județ. O parte semnificativă a frontierei poartă în sine posibilitatea de a putea fi schimbată din zonă periferică în zonă centrală, astfel reevaluarea acestor zone va 20

schimba și sistemul ierarhic al orașelor și relațiile dintre structura spațială ale celor două state. La mijlocul graniței se află în contact cele două orașe mari de frontieră, Debrecen și Oradea. În cazul acestor orașe putem vedea cele mai mari șanse de dezvoltare a unei zone metropolitane transfrontaliere (Süli-Zakar 2010). Totodată aceste orașe sunt și cei mai mari rivali, deorece ambele au posibilitatea de a deveni centrul regional nord-estic al Bazinului Carpatic, ceea ce are și un aspect economic, infrastructural și de politică națională. Frontiera româno-maghiară Obiectivul investigației noastre este frontiera româno-maghiară, care a luat ființă în urma Tratatului de la Trianon și a intrat în vigoare la 26 iunie 1923 (legea 33/1923). Granița poate fi considerată o delimitare pe bază strategică, infrastructurală, de-a lungul liniei comerciale a Ungariei de est, urmând calea ferată Timișoara-Satu Mare-Halmeu, la vest de aceasta constituind o zonă de protecție pentru România, cu o 21

lățime de 1-30 km 13 (Palotás 1990). În urma acestui tratat au fost tăiate în două teritorii administrative care formau mai înainte unități distincte, cum ar fi teritoriul județelor Torontal, Cenad, Arad, Bihor, Satu Mare, Ugocea și a numeroase comune, lăsând în urmă în mai multe cazuri teritorii nepopulate pe una sau pe cealaltă parte a frontierei 14 (Szilágyi 2009). Este vorba în mod expres despre o frontieră artificială, convențională, deoarece granița de 434 km traverseză lunca Tisei unde nu există obstacole naturale majore. Punctul geografic cel mai jos este de 75 m de-a lungul râului Mureș, iar cel mai înalt este de 155 m, pe dunele de nisip din Nyírség, astfel diferența maximă de nivel pe lungimea totală este de 80 m. Doar o porțiune de 25 km a râului Mureș poate fi considerată ca fiind graniță naturală, ceea ce constituie 6% din granița românomaghiară. Caracterul geografic a fâșiei de graniță este accentuat de faptul că întreaga luncă a Tisei a fost tăiată în două, dar și părțile individuale ale ecesteia, cum ar fi: câmpia de-a lungul Someșului, de-a lungul Crasnei, mlaștina Ecsed, Valea Ierului, Nyírség, Câmpiile Crișurilor, (Câmpia Bihor, Câmpia Crișului Repede, Câmpia Salontei), Câmpia Mureșului, Câmpia Aradului, colțul Torontalului (Hajdu-Moharos 2007). Dacă încercăm să identificăm granițele administrativ-teritoriale de odinioară, putem regăsi de-a lungul frontierei actuale sau în imediata apropiere a acesteia mai ales granițe de comitate, de rang inferior, în special în partea sudică a teritoriului în cauză. Aceste granițe totalizează 156 km, adică o treime din întreaga lungime a frontierei. Tot în partea de sud se suprapune frontiera actuală cu frontiera etnică de dinaintea Tratatului de la Trianon, deși nici aici nu a constituit o linie clară de demarcație din punct de vedere lingvistic (Palotas 1990). Divizarea porțiunii de frontieră în partea de sud și nord, aproximativ pe linia Salonta și Kötegyán, poate fi explicată prin faptul că în timp ce partea de sud a existat neântrerupt de la Tratatul de la Trianon, între 30 august 1940 și 20 ianuarie 1945, după Dictatul de la Viena, partea de nord nu a existat, devenind iarăși graniță definitivă după Tratatul de la Paris (Zeidler 2003). După Tratatul de la Trianon mai multe drumuri și căi ferate au fost închise sau desființate. În cursul deceniilor economiei planificate din era comunistă, în blocul socialist această porțiune de frontieră a fost considerată una periculoasă, fiind una dintre cele mai bine păzite porțiuni de graniță. În acea perioadă au existat numai trei puncte de trecere rutieră pe toată lungimea frontierei, (Csengersima-Petea, Ártánd- Borș, Nagylak-Nădlac), și trei puncte de trecere feroviară (Ártánd-Episcopia Bihor, 13 Cel mai lat este regiunea Aradului, unde au fost luate în considerare caracteristicile lingvistice, iar cel mai îngust în zona Șilindru, unde granița este în vecinătatea căii ferate 14 Cele mai cunoscute cazuri sunt Nădlac și Salonta care au fost tăiate în două, în cazul Salontei, în partea rămasă în Ungaria s-a format comuna Újszalonta 22

Lökösháza-Curtici, Valea lui Mihai-Érábrány). Trecerea frontierei rutiere a durat deseori 6-10 ore. După schimbarea regimului numărul trecerilor de frontieră cu specific rutier a crescut la 11, celor cu specific feroviar la 5, însă după integrarea în spațiul Schengen va fi posibilă și restabilirea a numeroase drumuri rutiere de interes local precum și a 2-5 legături feroviare. Punctele de trecere a frontierei româno-maghiare în 2012 Nr. Parte ungară Partea română Tipul punctului de trecere 1. Kiszombor (Cenad) rutier 2. Nagylak (Nădlac) rutier 3. Battonya (Turnu) rutier 4. Lőkösháza (Curtici) feroviar 5. Gyula (Vărșand) rutier 6. Méhkerék (Salonta) rutier, feroviar 7. Biharkeresztes (Oradea) feroviar 8. Ártánd (Borș) rutier 9. Létavértes (Secuieni) rutier 10. Nyírábrány (Valea lui Mihai) rutier, feroviar 11. Vállaj (Urziceni) rutier 12. Mérk (Berveni) feroviar 13. Csengersima (Petea) feroviar Sursa: http://vam.gov.hu, http://www.politiadefrontiera.ro/ La trasarea graniței nu au fost luate în considerare nici ariile de polarizare din epoca respectivă, astfel șase dintre cele opt reședințe de județ se situează în imediata apropiere a frontierei (la o distanță mai mică de 30 km). Astfel, de exemplu Szeged (la o distanță de 15 km de frontiera de stat) are o profundă influență asupra Banatului și a regiunii județului Torontal. De asemenea, Aradul (18 km) a polarizat județul Csanád, și chiar o parte din județul Békés. Influența orașelor Békéscsaba și a reședinței de județ de odinioară, Gyula a fost semnificativă în ceea ce privește unele părți ale comitatelor Arad și Bihor, iar Oradea (11 km) a avut o mare influență asupra județului Bihar, rămas aproape integral pe partea ungară a graniței. Orașul Satu Mare (10 km) a polarizat trei districte sătmărene de pe partea ungară, iar orașul Debrecen (28 km) are un impact semnificativ asupra ariei sale tradiționale de atracție din est, și anume asupra Văii Ierului (Szilágyi 2011). Cu mici variații, acestea au însemnat pierderi de zone de atracție cu o populație de 50.000-150.000 de locuitori. Aceste zone istorice cu specific de polarizare pot fi considerate în prezent potențiale zone de atracții, care, deși transformate, ar putea lua ființă din nou. 23

Potențiale centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară După trasarea frontierei pe baza Tratatului de la Trianon cele mai importante localități ale rețelei comerciale de est ale Ungariei au ajuns pe partea română. Trei dintre aceste localități (Timișoara, Arad and Oradea) a reprezentat nivelul superior al ierarhiei urbane ale Regatului maghiar, Satu Mare ocupând locul trei în această ierarhie. (Beluszky 2003). Astfel, pe partea maghiară au apărut mari zone neurbane în primul rând în județele ciuntite ca Satu Mare și Bihor. De fapt dezvoltarea și urbanizarea localității Békéscsaba s-a înfăptuit chiar din cauza pierderii marilor centre urbane estice. În acelați timp, celelalte încercări privind remedierea acestor lipsuri, dezvoltarea unor reședințe suplimentare de județ cum ar fi Mátészalka și Berettyóújfalu nu s-au dovedit a fi de succes, aceste așezări neavând speranța de a-și putea menține acest statut pe termen lung (Hajdú, 2005). Mai mult decât atâta, unele localități care mai devreme s-au bucurat de acest statut, au înregistrat o stagnare din punct de vedere al dezvoltării (Gyula, Makó, Hódmezővásárhely). Pe partea maghiară rolul de lider a fost asumat de către orașele de Szeged și Debrecen, ambele de importanță regională, iar partea de nord a fost compensată cu dezvoltarea rapidă a orașului Nyíregyháza. Debrecen și Nyíregyháza nu mai au în mod expres caracter de zonă frontalieră, iar parțial din această cauză, regiunea frontalieră ce le-a fost anexată a devenit una periferică din numeroase puncte de vedere. Acestea sunt până și în zilele noastre cele mai slab dezvoltate regiuni ale Ungariei (Süli-Z, 1992). În aceste microregiuni nivelul de trai este cel mai scăzut, rata șomajului este foarte ridicată, și există o proporție mare a populației de romi și a categoriilor de populație defavorizată. După 1990, a apărut nevoia de cooperare între orașele pereche (Nyíregyháza-Aatu Mare, Debrecen-Oradea, (Békéscsaba-)Gyula-Arad, Szeged-Timișoara) de pe ambele părți ale frontierei. Au fost stabilite relaţii de înfrăţire între oraşele, au fost luate inițiative în domeniul euroregional. Probabil cea mai fructuoasă colaborare este cea între Debrecen și Oradea, unde a luat ființă planul zonei metropolitane comune DEBORA (2011). Implementarea acestuia este împiedicată de numeroase dificultăți, cum ar fi complexa problemă a caracterului periferic al zonei de frontieră, problemele sociale caracteristice acestei regiuni, problema romilor, toate acestea ridicându-se ca un fel de cortină de fier socială pe ambele părți ale zonei de frontieră (Szilágyi 2010). Relațiile ierarhice dintre cele opt reședințe de județ pot evolua într-un mod interesant în viitor, deoarece patru dintre ele (Debrecen și Szeged pe partea maghiară, Timișoara și Oradea pe partea română) și-ar putea asuma un rol regional, respectiv au asemenea ambiții. În toate cele opt cazuri imediata zonă de polarizare s- 24

ar putea schimba și internaționaliza. Este încă incert care dintre orașele cu ambiții regionale vor fi capabile de a lua inițiativa, sau dacă se vor consolida ori stânjeni reciproc, sau care sunt exact zonele a căror centre principale ar putea deveni. O întrebare deschisă este modul în care frontierele de stat din ce în ce mai transparente, respectiv frontierele lingvistice vor afecta această ambiție, precum și liniile de-a lungul cărora se vor mișca forțele economice. Nyíregyháza (117.852 de locuitori KSH 2011 15 ) este centrul administrativ al județului Szabolcs-Szatmár-Bereg (5.936 km2, 555.496 locuitori). Este situat în partea vestică a județului, în linie directă la 42 km de frontiera cu Slovacia, 47 km de cea cu România și la 57 km de cea cu Ucraina. Este reședință de județ din anul 1867, fiind prima dată a județului Szabolcs, după Trianon a județului Szabolcs-Ung (Révai 1935), iar în zilele noastre a județului Szabolcs-Szatmár-Bereg. Odată cu estomparea frontierelor de stat este posibil ca microregiunile estice ale județului, în primul rând regiunea Csenger, Fehérgyarmat, și parțial Mátészalka vor ieși din imediata zonă de atracție a orașului, deși trei microregiuni din Zemplén (Bodrogköz, Sátoraljaújhely și Sárospatak) sunt parțial și în zilele noastre sub influența acestuia. 440.000 de locuitori vor rămâne cu siguranță în zona de atracție a acestuia, sau cel puțin parțial (întregul județ și microregiunile din Zemplén) va putea deveni centrul unei regiuni cu 628.000 de locuitori. Își poate consolida rolul de centru comercial spre regiunea Transcarpatia. Debrecen (208.016 de locuitori) este principalul centru al Regiunii de peste Tisa (Regiunea Tiszántúl), fiind al doilea oraș ca mărime în Ungaria, centru regional de prim rang și centrul administrativ al județului Hajdú-Bihar (6.211 km 2, 539.674 de locuitori). Din anul 1876 este reședința județului Hajdú (Hajdú 2005), iar din 1950 al județului Hajdú-Bihar. Imediata zonă de atracție metropolitană cuprinde în primul rând suprafața regiunii, dar datorită estompării frontierelor, în sudul regiunii Bihar (pe o parte semnificativă a microregiunii Berettyóújfalu) va pierde teren din cauza orașului Oradea. Acest lucru va putea fi compensat în zona Săcuieni-Marghita-Tășnad-Carei a regiunii Valea Ierului (Érmellék), unde ar putea câștiga o zonă de atracție cu o polulație de peste 100.000 de locuitori (Szilágyi 2011). În calitate de centru regional ar putea îndeplini rolul de centru regional de prim rang pe întreaga suprafață a județelor Hajdú-Bihar, Szabolcs-Szatmár-Bereg în Ungaria și Satu Mare în România, în județele Jásznagykun-Szolnok, Békés, în partea de nord al județului Bihor, respectiv partea de vest al județului Sălaj, iar intr-o mai mică măsură chiar și în județul Maramureș și în regiunea Transcarpatia. Békéscsaba (64.074 de locuitori), este din anul 1950 reședinta județului Békés (5.630 km 2, 361.802 de locuitori). Este cea mai mică reședință de județ din zona frontalieră, care timp îndelungat a fost una dintre cele mai mari așezări rurale ale 15 Sursa datelor privind teritoriul și populația județelor și localităților din Ungaria: Nomenclatorul de localități din Ungaria, Biroul Central de Statistică, Budapesta, 2011 25