în vederea evaluării și sintetizării experiențelor dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor de dezvoltare regională

Două țări, un scop, succes comun! Studiu de fundamentare în vederea evaluării și sintetizării experiențelor dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor de dezvoltare regională Towards an Effective Regional Resource Allocation (TERRA) Autori: Dr. Szilágyi Ferenc, Pajzos Csaba, Zakota Zoltán Universitatea Creștină Partium - Oradea Programul De Cooperare Transfrontalieră Ungaria România 2007-2013 Conținutul acestei publicații nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene. 1

CUPRINS 1. Introducere Proiectul TERRA... 3 2. Obiective profesionale și structura studiului... 5 3. Prezentarea ariei geografice a programului pe partea română (județul Bihor, județul Satu Mare)... 9 a. Situare, extindere... 9 b. Resurse naturale... 11 c. Sectorul nordic al frontierei româno-maghiare... 12 d. Sectorul frontierei româno-ucrainene vizat de program... 13 e. Descrierea aspectelor umano-geografice ale ariei programului... 13 f. Centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară... 20 g. Descrierea aspectelor economice ale ariei programului... 27 h. Infrastructura... 30 4. Cooperări transfrontaliere funcţionale în regiunile Bihor şi Satu Mare... 38 2

1. Introducere Proiectul TERRA În septembrie 2012 implementarea programelor perioadei de planificare 2007-2013 a Uniunii Europene este încă în plină desfășurare, instituțiile de dezvoltare regională din Ungaria concentrându-se în mod decisiv asupra utilizării resurselor disponibile. În același timp factorii de decizie din statele membre ale UE se concentrează deja asupra dezbaterilor privind cadrul legal și financiar al perioadei 2014-2020. Prin urmare, și participanții maghiari au început pregătirile, planificarea sectorială și elaborarea rapoartelor la nivel județean și regional fiind de asemenea în curs de desfășurare. Pe partea românească au început de asemenea pregătirile, în timp ce optimizarea utilizării resurselor disponibile pentru perioada 2007-2013 necesită și acolo resurse umane considerabile. În vederea lansării la începutul anului 2014 al noului apel pentru propuneri de proiecte, în semestrul al doilea al anului 2012 și în anul 2013, statele membre, astfel și România, trebuie să acorde atenție lucrărilor pregătitoare. Un rol specific trebuie să revină planificării strategice precum și stabilirii acelui cadru instituțional și de experți care este adecvat pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor într-un mediu profesional care a suferit schimbări considerabile. Timpul pentru realizarea programelor în România este limitat. Experții care colaborează în cadrul proiectului TERRA sunt perfect conștienți de faptul că pregătirea corespunzătoare este de maximă importanță din punct de vedere al realizării cu succes a unui program strategic. Din această cauză, precum și pentru a sprijini planificările la nivel regional, prin evaluarea și analiza experiențelor obținute în zona de frontieră specialiștii doresc să îi asiste pe participanții programelor în cauză într-o mai bună pregătire pentru următoarea perioadă de dezvoltare. Proiectele finanțate de UE, cum ar fi cele din domeniul turistic și economic, ca de exemplu investițiile în stațiuni balneare și parcuri industriale sau dezvoltarea urbană, realizate în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria- România 2007-2013, au efect atât asupra micromediului cât și asupra mediului mai larg ale acestora. Astfel, prin proiectul TERRA, sarcina noastră este de a colecta și evalua experiențele dobândite în cursul dezvoltării și implementării proiectelor din domeniul turismului, a dezvoltării întreprinderilor și dezvoltării urbane, urmând să dezvoltăm o metodologie complexă de evaluare a investițiilor cu efect transfrontalier, finanțate din FEDR. Concomitent, rezultatele proiectului TERRA au în vedere asistarea beneficiarilor în dezvoltarea unor proiecte de succes prin intensificarea efectelor transfrontaliere, respectiv în utilizarea mai eficientă a resurselor financiare în următoarea perioadă 3

multianuală de finanțare a UE. Pe lângă acestea, dorim să oferim sprijin și factorilor de decizie în alocarea mai eficientă a fondurilor UE. În cadrul proiectului vor fi realizate două studii de fundamentare bazate pe rezultatele sondajului (câte un studiu realizat de către partenerul român și cel maghiar), care vizează evaluarea rezultatelor obținute în cursul dezvoltării proiectelor din domeniul turismului, dezvoltării întreprinderilor și dezvoltării urbane, prin cofinanțare comunitară. Primul element necesar este realizarea cercetării, în cursul căreia scopul nostru este de a colecta un număr de aproximativ 80 de răspunsuri evaluabile din chestionarul adresat unui număr de 150 de inițiatori de proiecte. Workshop-ul pentru dezvoltarea parteneriatului organizat în data de 30 octombrie 2012 a avut ca scop și evaluarea experiențelor premergătoare studiului de fundamentare. Pe lângă activitățile realizate în sprijinul și pentru promovarea parteneriatului, workshop-ul a oferit o platformă de dezbatere a problemelor legate de constatările preliminare, tot aici având loc și planificarea strategiei de continuare a activităților. Un element esențial al workshop-ului a fost constituit de munca în echipă, în urma căreia au fost modelate pachete de programe integrate regionale, bazate pe zone fictive. La workshop-ul organizat în Szeged au participat promotori de proiecte, iar în urma dezbaterilor a fost, de asemenea, finalizat conținutul profesional al studiului de fundamentare. Bazat pe rezultatele studiilor de fundamentare, va fi realizată o metodologie comună, scopul căreia este îmbunătățirea ratei de succes a proiectelor precum și elaborarea strategiei pentru perioada de finanțare 2014-2020. Elaborarea documentului metodologic va fi precedată de cel de-al doilea workshop, organizat în Szeged, scopul căruia va fi punerea bazelor studiului metodologic și rezolvarea eventualelor probleme. La finalizarea documentului metodologic și la elaborarea programului de formare bazat pe acesta va contribui și cel de-al treilea workshop care va fi organizat în Oradea. În consecință, ca scop general al proiectului am stabilit promovarea principiilor sustenabilității și competitivității în zona de frontieră, scopul specific al proiectului fiind dezvoltarea comună a unor mijloace în vederea unei alocări mai eficiente a fondurilor. Pe lângă toate acestea proiectul TERRA contribuie la consolidarea relațiilor transfrontaliere și la promovarea parteneriatului și multilingvismului. În cursul implementării, un alt scop este diseminarea cunoștințelor prin realizarea unor publicații bilingve (în faza inițială și finală a proiectului) și a unei sinteze privind rezultatele proiectului. Pe lângă acestea, conferința de deschidere și de închidere, respectiv pagina web a proiectului contribuie, de asemenea, la difuzarea rezultatelor obținute. 4

2. Obiective profesionale și structura studiului Între anii 2007 și 2013 Ungaria, fiind membră a Uniunii Europene a avut prilejul de a participa la programe de dezvoltare legate de scopuri predefinite, finanțate din fonduri europene. În prefața documentului de bază intitulat Cadrul Național Strategic de Referință al Ungariei 2007-2013 (numit și Noul Plan de Dezvoltare a Ungariei, pe scurt și în continuare CNSR) au fost formulate următoarele: Ungaria are în față o oportunitate istorică. Între 2007 și 2013, va beneficia de subvenții în valoare de 22,4 miliarde de euro din fonduri europene pentru a ajunge din urmă statele dezvoltate. Aceștia sunt bani ai contribuabililor UE, care împreună cu subvențiile acordate pentru dezvoltare rurală, însumează aproape 8000 de miliarde de forinți. Din anul 2010, resursele CNSR au stat la dispoziție în scopurile stabilite și reînnoite în cadrul Noului Plan Széchenyi. În anul 2012, în ultima fază a perioadei de programare, Ungaria se concentrează asupra utilizării resurselor financiare disponibile în perioada 2007-2013. În cursul ultimilor 6 ani, s-a acumulat un volum considerabil atât din partea organizațiilor participante la implementarea proiectelor cât și din partea Beneficiarilor. Analiza cuprinzătoare și detaliată a acestor experiențe necesită o evaluare serioasă. Proiectul nostru abordează un segment mai restrâns a acestei sarcini din punct de vedere tematic. Studiul de fundamentare, așa cum am amintit deja în partea introductivă, are scopul de a sintetiza observațiile profesionale și experiențele beneficiarilor proiectelor din domeniul turismului, a dezvoltării economice și urbane, implementate (respectiv în curs de implementare) prin cofinanțare comunitară. Pe lângă acestea, studiul își propune să reflecte o abordare complexă, în acest sens efectuează o analiză detaliată, ținând cont de numeroase aspecte ce țin de aria programului în ceea ce privește Ungaria. În consecință, conținutul studiului se structurează conform următoarelor capitole principale: În urma analizei statistice a ariei programului în Ungaria și regiunea Câmpia Mare de Sud (Dél-Alföld régió), vom realiza o evaluare sumativă pe baza principalilor indicatori economici și sociali, prin intermediul analizei seriilor de timp. Vom examina modul în care a evoluat în această regiune utilizarea resurselor financiare disponibile în perioada de planificare 2007-2013 a Uniunii Europene. 5

De asemenea, vom analiza utilizarea resurselor alocate prin programele operaţionale sectoriale şi regionale privind aria programului. Vom prezenta în detaliu procesul realizării sondajului, grupul țintă și beneficiarii, regiunile de dezvoltare implicate în analiză precum și cadrul logic al dezvoltării și propunerii proiectului. Vom dedica un capitol separat experiențelor ce pot fi formulate în legătură cu sistemul special de instrumente metodologice pentru propuneri de proiecte și procedurile în două etape din perioada 2007-2013. Acordăm o atenție deosebită problemei dezvoltării de proiecte, deoarece din activitățile și experiențele din această perioadă pot fi trase concluzii importante. În același timp ținem cont și de posibilitatea ca în perioada următoare dezvoltarea proiectelor să capete un nou sens în cadrul procesului de programare și implementare. Prezentarea analizei detaliate a chestionarelor constituie una dintre cele mai importante părți ale studiului din punct de vedere profesional. Prezentarea rezultatelor se va efectua pe regiuni de dezvoltare și tematici. În cele ce urmează vom prezenta în detaliu conținutul chestionarului utilizat ca instrument în realizarea sondajului. Vom dedica un capitol prezentării dezvoltărilor tranfrontaliere, precum și a concluziilor ce pot fi trase în urma analizelor. Vom examina posibilitățile legate de programarea integrată pentru perioada 2014-2020 de dezvoltare. Aici vom prezenta și experimentul de modelare a unor pachete de programe de tip ITI, realizat împreună cu partenerii noștri profesionali, care a avut loc în cadrul primului worksop. În partea finală a studiului ne propunem să realizăm o sinteză, iar tot aici vom formula și unele propuneri. Obiectivitatea analizei este asigurată de sondajul realizat pe bază de chestionar. În Ungaria chestionarul a fost administrat unui eșantion format din beneficiari a 100 de proiecte, iar la întocmirea analizei am avut la dispoziție 40 de chestionare evaluabile. În cursul formulării întrebărilor ne-am străduit să colectăm informații referitoare la întregul ciclu de proiect, luând în considerare faptul că atât pregătirea cât și viabilitatea proiectului este parte integrantă a acestuia. Chestionarul este structurat după cum urmează: Întrebări referitoare la etapa depunerii cererilor de propuneri de proiecte: Etapa depunerii cererilor de propuneri de proiecte este perioada de pregătire a proiectelor. Conform experiențelor noastre, doar o mică parte dintre inițiatorii de proiecte au deja idei de proiecte gata formulate înainte de apariția apelului pentru propuneri de proiecte. Astfel, în realitate, elaborarea documentației proiectului începe de fapt de la data apariției apelului pentru propuneri. 6

Calitatea ghidului solicitantului de subvenții poate fi de mare ajutor în ceea ce privește munca solicitanților, sau dimpotrivă, o poate contracara. Cu toate că în faza depunerii cererilor de propuneri de proiecte toți candidații au posibilitatea de a pune întrebări în legătură cu aspectele administrative și profesionale ce țin de posibilitățile de dezvoltare, modul de interpretare a apelului și a ghidului, respectiv legătura acestora cu nevoile concrete ale candidaților sunt deja stabilite de la momentul apariției acestora. Emitenții apelulilor pentru propuneri de proiecte aduc modificări în conținutul de bază ale acestora numai în cazuri excepționale. Cu toate acestea în multe cazuri au loc unele modificări de ordin tehnic, conform anunțurilor ce apar pe pagina oficială de web a Agenţiei Naţionale de Dezvoltare, responsabilă pentru managementul și gestionarea programelor finanțate de Uniunea Europeană. Trebuie să menționăm faptul că înțelegerea profundă a documentației necesită cunoștințe temeinice de specialitate, dat fiind faptul că documentația de bază (apelul) este completată cu numeroase anexe care la rândul lor conțin elemente esențiale pentru înțelegerea conținutului de specialitate al apelului însuși. Unul dintre documentele cele mai importante dintre acestea este așa-numitul Ghid al solicitantului de subvenții. Așa cum va fi prezentat în decursul analizelor ulterioare, opiniile celor întrebați despre calitatea apelului pentru propuneri de proiecte ne oferă o imagine eterogenă. În decursul sondajului vom evalua această etapă a ciclului de proiect pe baza unor criterii strict obiective. Întrebări referitoare la faza pregătirii procesului decizional: Experiențele dobândite în ultimii ani arată că, în multe cazuri, după depunerea cererilor de propuneri de proiecte expiră un timp nejustificat de lung până la luarea deciziei. Motivele acestui fapt sunt diverse, iar identificarea acestora nu constituie obiectul direct al acestui studiu. În acest capitol dezbatem însă în detaliu problema intervalului de timp necesar de la depunerea cererilor de propuneri de proiecte până la notificarea solicitanților. În același timp, în opinia noastră este esențial să examinăm dacă eventualele întârzieri survenite în cursul pregătirii procesului decizional au influențat într-o oarecare măsură implementarea proiectelor. Presupunem că abaterea de la programul planificat inițial le-a creat dificultăți inițiatorilor de proiecte atât din punct de vedere profesional cât și din punct de vedere financiar. Deoarece în cele mai multe cazuri finanțarea proiectelor de succes a fost posibilă doar în diferite condiții, prin intermediul chestionarului ne-am interesat și despre acceptabilitatea condițiilor impuse promotorilor de proiecte de către emitenții apelului pentru propuneri de proiecte. În această privință un domeniu sensibil este problema reducerilor de buget. Întrebări privind faza de contractare: 7

Încheierea Contractului de finanțare (CF) este condiția acordării finanțării proiectelor din fondurile disponibile în acest scop. Deși conform regulamentului privind regimul finanțărilor, implementarea proiectului poate fi începută anterior încheierii Contractului de finanțare, pe răspunderea promotorului de proiect, organizațiile și firmele care desfășoară activitățile de dezvoltare în cadrul proiectului, au început implementarea proiectelor înainte de contractare numai în cazuri excepționale. Astfel încheierea Contractului de finanțare a căpătat dublu sens: pe lângă asigurarea finanțării, contractarea în cele mai multe cazuri este în strânsă legătură cu începerea oficială a investiției și a dezvoltării. Este firesc și faptul că timpul necesar pentru realizarea conractelor nu este tratat cu indiferență de către promotorii de proiecte. Lipsa unor documente indispensabile pentru semnarea Contractului de finanțare a putut însemna abaterea de la programul planificat inițial și chiar un decalaj semnificativ. Întrucât în cadrul proiectelor de investiții aplicanții trebuiau să dispună cel puțin de planuri de construcție autorizate, în multe cazuri semnarea contractelor a fost precedată de o fază lungă de pregătire. Organismul Intermediar (OI) a contribuit în mare măsură la derularea promptă a încheierii Contractului de finanțare. Cu întrebările noastre am încercat să punem în evidenţă și acest proces. Întrebări referitoare la faza de implementare: În faza de implementare, cercul participanților la proiect se lărgește, se acordă o atenție deosebită acelor executori, furnizori și prestatori de servicii externi care participă în mod concret la realizarea lucrărilor de investiții. Concomitent cu lărgirea cercului participanților, se ridică și gradul de risc. În faza de implementare există numeroase momente care pot influența esențial desfășurarea proiectelor. Desfășurarea achizițiilor publice, adică selectarea adecvată a contractanților externi este activitatea asociată cu gradul de risc cel mai ridicat. Conform legislației maghiare procesul de achiziții publice este unul complex și îndelungat, cu riscul apariției a numeroase erori. În numeroase cazuri desfășurarea achizițiilor publice se poate prelungi, provocând astfel modificări și în programul planificat al proiectului. Importanța managementului proiectului este semnificativă și din punctul de vedere al desfășurării. Chestionarul nostru este de asemenea interesat de modul în care promotorii de proiecte își planifică activitățile de management. În cazul proiectelor de investiții, cel mai important element din punct de vedere al desfășurării este progresul în executarea lucrărilor, astfel acuratețea și fiabilitatea companiei de construcție este de maximă importanță. Gestionarea modificărilor survenite în contract și conținut reprezintă un risc și poate de asemenea pricinui întârzieri. Conform practicii prezente, efectuarea de 8

modificări faţă de planul iniţial al proiectului este un proces complicat și lent. În chestionar am introdus, de asemenea, cîteva întrebări referitoare la acest subiect. Întrebări referitoare la sustenabilitatea, operarea și perfecționarea rezultatelor proiectului: În cazul proiectelor cofinanțate de Uniunea Europeană, sustenabilitatea rezultatelor pe termen lung este o cerință fundamentală. În mod ideal, proiectele nu sunt formulate ca fiind măsuri de scurtă durată, ci ca și parte integrantă a unor planuri pe termen lung. În consecință operarea și dezvoltarea lor în continuare este de asemenea bine concepută. Întrebări referitoare la efectele rezultatelor proiectului asupra zonei de frontieră: În chestionar proiectanții au fost întrebați dacă în cursul pregătirii proiectului au avut în vedere potențialele efecte ale acestuia asupra zonei de frontieră, respectiv dacă proiectul are vreun rezultat care poate avea influențe pe plan internațional. Una dintre căile de dezvoltare în continuare a proiectelor este dezvoltarea și extinderea lor în plan internațional. Aceasta poate lua diferite forme, cum ar fi schimbul reciproc de experiențe și practici, respectiv realizarea în comun a obiectului de investiție. Întrebări referitoare la perioada 2014-2020: Cunoscând în prealabil conținutul Cadrului strategic comun (CSC), se poate presupune că sistemul de finanțare a perioadei de pregătire va conține numeroase elemente noi în ceea ce privește demersurile și metodologia. În cursul elaborării acestui capitol al chestionarului ne-am propus să aflăm de la promotorii de proiecte gradul lor de informare privind noile condiții de aplicare, respectiv privind schimbările și elaborarea concepției. 3. Prezentarea ariei geografice - județele Bihor și Satu Mare a. Situare, extindere Zona de cercetare a proiectului TERRA, pe teritoriului României are o suprafață de 11.962 km 2. Se extinde pe teritoriul a două județe: județul Bihor în sud și județul Satu Mare în nord, acestea situându-se în partea nord-vestică a României, aparținând Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, în zona istorică Crișana-Maramureș. Județul Bihor are o suprafață de 7.544 km 2, fiind astfel a șasea unitate administrativă după mărime. Județul Satu Mare, cu o suprafață de 4.418 km 2, este o unitate 9

administrativă relativ mică (a 36- a după mărime). Dr. Szilágyi Ferenc 2012 Ambele județe intră în contact direct cu teritoriul național al Ungariei, cu județele Békés, care aparține de Regiunea de Dezvoltare Sudul Marii Câmpii (Dél- Alföld), precum și cu județul Hajdú-Bihar și județul Szabolcs-Szatmár, ambele aparținând Regiunii de Dezvoltare Nordul Marii Câmpii (Észak-Alföld). Județul Bihor este învecinat cu județul Satu Mare în nord, Sălaj în nord-est, Cluj în est, acestea făcând parte din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (34.159 km 2 ), cu județul Alba, care face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru (34.100 km 2 ) și cu județul Arad, care face parte din Regiuniea de Dezvoltare de Vest (32.029 km 2 ). Veciniile interioare ale județului Satu Mare sunt județele: Bihor, Sălaj, Maramureș, acestea aparținând Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest. Județul Satu Mare se învecinează în nord cu județul ucrainean Zakarpatijja Oblast. Nu departe de localitatea Bercu din județul Satu Mare se află frontiera triplă romăno-maghiaro-ucraineană. 10

b. Resurse naturale Județele Bihor și Satu Mare alcătuiesc regiunile periferice nord-estice al Câmpiei Panonice. Altitudinea altimetrică ambelor județe crește progresiv dinspre vest spre est. Din teritoriul județului Bihor numai fâșia vestică are caracter de câmpie. Pe ambele părți ale frontierei observăm continuarea aceluiași peisaj cu caracter de câmpie, diferența fiind faptul că în partea română această fâșie de teritoriu se îngustează. În extremitatea sudică și nordică a graniței bihorene această câmpie este mai lată, lățimea ei ajungând chiar și până la 25-35 de km. În partea centrală, în apropierea orașului Oradea, aceasta se îngustează, fiind de numai 8-10 km. În județ se regăsesc zone mai joase, aluvionare (de ex. Valea Ierului), totodată și zone mai înalte ca de exemplu câmpiile înalte a Nirului, Câmpia Miersig, Câmpia Tinca. La est de acestea, se regăsesc zone deluroase, relativ joase, ce nu depășesc înălțimea de 400 m. Aceste zone pătrund adânc în Munții Apuseni, formând niște golfuri. Din aceste zone putem aminti Dealurile Ierului, Dealurile din zona Barcăului, Dealurile Șesului, Dealul Ghepiș, Pădurea Craiului, dealurile de la poalele Muntelui Beliș. Dintre depresiuni putem aminti Depresiunea Barcăului de jos, Depresiunea Aleșdului (a Crișului Repede) și Depresiunea Beiuș (a Crișului Negru). În partea estică a județului se înalță munți cu înălțimi semnificative, precum Munții Pădurea Craiului, cu o înălțime de 600-1100 m, alcătuiți din calcare, ce pătrund până în centul județului; Munții Plopiș care se înalță spre nord-est, către județul Sălaj; iar spre sud Munții Belișului, alcătuind granița cu județul Arad, ambii fiind munți cristalini (900-1100 m). La granița de est întâlnim Masivul Vlădeasa care este un adevărat obstacol de circulație, la fel sunt și Munții Bihorului, ambii enumerându-se printre cei mai mari masivi muntoși, înălțimea lor depășind 1800 m. Acești masivi sunt niște bariere infrastructurale, dar pot fi benefice pentru dezvoltarea turismului. Judetul Satu Mare dispune de trepte de relief mai joase, având predominant caracter de câmpie. Câmpiile de lângă râurile Crasna și Someș se întind până la mlaștina Ecedea, care la rândul ei se întinde și pe partea cealaltă a graniței. Pe partea sud-vestică a județului se află Valea Ierului. În sud și est întâlnim zone mai înalte: în sud Dealurile Tășnadului, spre județele Bihor și Sălaj, iar în est dealurile înalte ale Codrului formează un obstacol spre județul Maramureș. În partea nord-estică a județului se întind munții vulcanici Oaș-Gutâi, care cuprind Depresiunea Oașului, formând unități de bordură pe de o parte spre județul Maramureș, pe de altă parte spre Ucraina. 11

Relieful regiunii Crișanei-Maramureș (Legenda: Carpații Orientali, Munții Apuseni, Depresiuni, Zone deluroase, Câmpii) 1 Regiunea Crișana-Maramureș are un climat continental. La granițele județelor Bihor și Satu Mare se întinde linia izotermă 10 C, astfel temperatura media multianuală a județului Satu Mare rămâne sub 10 C. În general, în zonele de munte temperatura este de 6-8 grade Celsius, iar în zonele mai înalte este de 2-4 grade Celsius. Cantitatea de precipitație în zona de câmpie este de 600-800 mm, crescând în zonele mai înalte. La Stâna de Vale situat în lanțul Vlădeasa, se măsoară cele mai mari cantități de precipitații din România (1400-1500 mm). De asemenea, cursul apelor din regiune indică direcția est-vestică a energiei geografice. Cele mai importante râuri ale acestei regiuni izvorăsc din Munții Apuseni, cum sunt Crișul Alb, Negru, Repede, Râul Someș, Barcău, Agrij, Almaș, tot de aici alimentându-se parțial și râul Someș. Râurile care traversează județul Satu Mare se alimentează cu apele din Carpații Orientali: râul Someș (parțial), Homorod, Tur și Talna. c. Sectorul nordic al frontierei româno-maghiare 1 Szilágyi Ferenc: Geografia administrativă a regiunii Partium,Universitatea din Debrecen,2007 12

Granița româno-maghiară are o lungime de 448 km, din care 59,1%, adică 265 km se încadrează în aria programului (zona de frontieră a județelor Satu Mare și Bihor). Granița româno-maghiară are o lungime de 448 km, din care 59,1%, adică 265 km se încadrează în aria programului (zona de frontieră a județelor Satu Mare și Bihor). Frontiera atinge periferia a 48 de localități, dintre care 8 au contact infrastructural direct cu localitățile din partea cealaltă a frontierei. În trecut frontiera a fost dificil de traversat. În acea perioadă au existat numai trei puncte de trecere rutieră pe toată lungimea frontierei, (Csengersima-Petea, Ártánd-Borș, Nagylak-Nădlac), și trei puncte de trecere feroviară (Ártánd-Episcopia Bihor, Lökösháza-Curtici, Valea lui Mihai-Érábrány). Trecerea frontierei rutiere a durat deseori 6-10 ore. iar după schimbarea regimului numărul trecerilor de frontieră cu specific rutier a crescut la 11, celor cu specific feroviar la 5, iar după integrarea în spațiul Schengen va fi posibilă și restabilirea a numeroase drumuri rutiere de interes local precum și a 2-5 legături feroviare. d. Sectorul frontierei româno-ucrainene vizat de program Granița româno-ucrainană are o lungime de 366 km, din care 250 km ating Regiunea Nord-Vest, și numai 83,5km (22,8%) aparțin de județul Satu Mare. Spre deosebire de granița româno-maghiară, această porțiune are trăsături mult mai specifice, fiind o adevărată linie de demarcație între cele două țări. Numai o treime (30,5 km) din aceasta nu constituie o reală linie de demarcație. Aici nu pot fi identificate linii concrete de demarcație din punct de vedere geografic, istoric sau etnografic (între Bercu și Halmeu-Vii). Între Halmeu-Vii și Tarna Mare există o graniță puternică. Pe această porțiune de graniță de 24 km întâlnim bariere naturale, care formează în același timp și linii de demarcație între zonele etnografice. Între Tarna Mare și județul Maramureș granița de 29 km lungime este o adevărată graniță naturală, care se întinde pe coloana Munților Oașului, pe linia graniței istorice ale comitatelor Maramureș și Satu Mare. Pe această porțiune de frontieră de aproape 90 km, numai la Halmeu există punct de trecere (cu specific feroviar și rutier). e. Descrierea aspectelor umano-geografice ale ariei programului Evoluţia populaţiei conform recensămintelor RPL 2002 şi 2011 13

Tengelycím 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj 2002 600246 311657 702755 510110 367281 248015 2011 549752 277861 659370 461290 329079 217895 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS şi RPL 2011 Populația totală a județelor situate in nord-vestul României este de 878.831 2 de persoane, din care în județul Bihor trăiesc 549.752 de persoane (62,5% din aria programului), iar în județul Satu Mare 329.079 de persoane (37,5%). Aceste cifre reprezintă 35% (2.495.247persoane 3 ) din populația Regiunii Nord-Vest. Densitatea populației pe teritoriul ambelor județe este de (11.962 km 2 ) 73,5 de locuitori pe km 2, din care 72,8 locuitori pe km 2 în județul Bihor și 74,5 locuitori pe km 2 în județul Satu Mare, valori care corespund densității medii din această regiune (73 persoane/km 2 ). Populaţia pe medii de rezidenţă, la 1 iulie 2010 (nr.loc.) 2 recensământ-http://www.satumare.insse.ro/phpfiles/rezultateprovizorii.pdf; ; http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/comunicat_rezultate_preliminarii_rpl2011.pdf 3 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf 14

Tengelycím 500000 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Urban 297322 118437 458983 300256 172434 99473 Rural 295239 198810 232065 210226 191670 141541 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS În ceea ce privește structura populației, proporția femeilor în ambele județe este de 51,25%, în Bihor fiind de 51,16%, iar în Satu Mare de 51,4%, valori ușor mai ridicate față de media regională (50,8%) 4. Populația urbană din aria programului este de numai 46,9%, având valori mai ridicate în Bihor 48,8%, iar în Satu Mare de numai 44,3%, semnificativ mai scăzut față de media regională (51,7%) 5. Din punct de vedere al compoziției vârstei, proporția tinerilor (sub 15 ani) în Bihor este de 15,9%, și 16,2% în Satu Mare; proporția populației adulte (între 15 și 65 ani) este de 69,7% în Bihor, și 71,5%, în Satu Mare, iar populația vârstnică este prezentă în proporție de 14,4% în Bihor și 12,3% 6 în Satu Mare. 4 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf; 5 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts1.pdf; 6 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014-2020/00001309/2cgxb_demografie%20-%20noiembrie%202012.pdf; 15

Populația pe grupe de vârstă, la 1 iulie 2010 (%) 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj 65 ani și peste 14,36 13,14 15,56 12,9 12,34 15,62 15-64 69,7 69,8 71,2 70,98 71,51 68,08 0-14 15,94 17,06 13,24 16,12 16,16 16,3 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS Durata medie a vieţii în această regiune este de 73 ani, cel mai scăzut nivel al indicatorului duratei vieţii înregistrându-se în Satu Mare, 70,51 ani. În ceea ce privește sporul natural, se poate observa o scădere în majoritatea județelor din Regiunea Nord-Vest, cu excepția județului Bistrița-Năsăud, unde se constată o stagnare a fenomenului. În aria programului aceste valori sunt și mai nefavorabile, deoarece anual, în ambele județe populația arată o scădere de aproape 1000 de persoane, din motive demografice. Scăderea demografică anuală de 2,7 miimi în Satu Mare este, iar în Bihor de aproape de 2 miimi. În ceea ce privește migrația, datele statistice existente sunt inexacte. În Satu Mare scăderea este de aproximativ 1.500 de persoane; în Bihor se observă o creștere de aceeași valoare în ceea ce privește migrația internă, în schimb se înregistrează un deficit de câteva sute de persoane în ambele județe în ceea ce privește migrația externă 7. Totodată, trebuie să menționăm, faptul că în cei nouă ani dintre recensămintele din 2002 și 2011 s-a înregistrat o 7 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014-2020/00001309/2cgxb_demografie%20-%20noiembrie%202012.pdf 16

Tengelycím scădere a populației cu 38.000 de persoane în Satu Mare și cu 50.400 de persoane în Bihor, chiar dacă luăm în calcul și persoanele aflate temporar în străinătate. Sporul natural al populației 2005-2010 500 0-500 -1000-1500 -2000-2500 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Bihor -1238-1180 -1138-974 -1022-1059 Bistrița-Năsăud 25 84 121 313 302 198 Cluj -1943-1746 -1555-1184 -864-1055 Maramureș -130-96 -125 228-213 -632 Satu Mare -590-785 -605-329 -773-921 Sălaj -761-759 -638-388 -693-538 Sursa: Anuarul Statistic 2011 INS Populația ariei programului este mixtă din punct de vedere etnic, religios și lingvistic. Populația de etnie română pe teritoriul programului este de 64,8% (68,8% în Bihor, 58,3% în Satu Mare, această proporție fiind mult mai mare la nivel regional: 76,6%). Cea mai mare minoritate este minoritatea maghiară, în aria programului proporția lor fiind de 31,4%, (26,3% în Bihor, 39,9% în Satu Mare; iar 19,2% la nivel regional). Proporția minorității rrome este mai scăzută; există de asemenea slovaci, mai ales în Bihor, percum și germani și ucrainieni în Satu Mare 8. Cele mai importante religii în aria programului sunt următoarele: religia ortodoxă, 54,5% din populație fiind de religie ortodoxă (58,4% în Bihor, 49,2% în Satu Mare), religia reformată 17,6% (în Bihor 17,1%, în Satu Mare 18,4%), romano-catolică 12,2% (în Satu Mare 18,2%, în Bihor 8,7%), greco-catolică 4,3% (în Satu Mare 7,6%, în Bihor 2,3%), 8 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts5.pdf 17

Tengelycím penticostală 5,5% (în Bihor 6,9%, în Satu Mare 3,1%), baptistă 2,7% (în Bihor 4%, în Satu Mare 0,6%) 9 etc. Structura populației pe etnii 2011 (nr. locuitori) 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 Bistrița- Bihor Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Năsăud Română 367221 249925 523424 380018 189991 150143 Maghiară 138441 14773 103457 34781 113541 50659 Romă 33697 12165 22468 12638 17513 15137 Germană 710 494 659 1243 4986 70 Ucraineană 105 61 173 31367 1397 29 Altele 9578 443 9189 1243 1651 1857 Sursa: Recensământul populației și locuințelor 2011 INS 9 http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/ts7.pdf 18

Zona Metropolitana Oradea Sursa: http://www.ebihoreanul.ro/modules/news/files/zmoineu.jpg Din punct de vedere administrativ în Bihor există patru municipii (Oradea, Salonta, Marghita, Beiuș), șase orașe (Valea lui Mihai, Secuieni, Aleșd, Ștei, Vașcău, Nucet), 429 de localități, care alcătuiesc 90 de comune. În județul Satu Mare există două municipii (Satu Mare și Carei), patru orașe (Negrești-Oaș, Tășnad, Ardud, Livada), și 288 de localități, care formează 58 de comune 10. Cele mai mari localități urbane sunt Oradea (județul Bihor) - 183.123 de locuitori, Satu Mare (județul Satu Mare) - 94.948 de locuitori* 11, Carei*(județul Satu Mare) - 20.181 de locuitori, Salonta*(județul Bihor) - 17.042 locuitori, Marghita*(jud.Bihor) -15.134, Săcuieni*(Bihor) - 11.113, Beiuș*(B) - 10.051, Negrești-Oaș*(SM)- 9.881, Valea lui Mihai*(B)-9.688, Aleșd*(B)- 9.619, Tășnad*(SM) - 8.411, Livada*(SM)- 6.639, Ștei *(B) - 6.144, Ardud*(SM) - 5.889, Vașcău*(B) - 2.291, Nucet 12 (B) - 2.149. Oradea și cele 11 comune alcătuiesc Zona Metropolitană Oradea, având o suprafață de 753km 2 10 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/resource/org_adm_terit_t1_reg.htm 11 * cu localități atașate 12http://www.satumare.insse.ro/phpfiles/rezultateprovizorii.pdf;http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/Comunicat_Rezul tate_preliminarii_rpl2011.pdf; 19

și 230.000 de locuitori. f. Centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară După schimbarea regimului, datorită începerii programului de integrare frontierele în Europa Centrală au fost complet revizuite. În timp ce mai devreme frontierele au avut un puternic caracter de delimitare, în zilele noastre rolul lor s-a virtualizat, diminuându-se în continuu (Sallai 2003). După aderarea țărilor din spaţiul Central şi Est European la spațiul Schengen, va ficreat un spațiu economic unificat. În zilele noastre aderarea Ungariei la spațiul Schengen a fost finalizată, iar aderarea României este pe ordinea de zi, în ciuda tergiversărilor politice. Ne putem aștepta la un fel de estompare a acestei granițe, deși exemplul negativ al garniței dintre Ungaria și Slovacia arată că aderarea la spațiul Schengen în sine nu poate elimina linia de despărțire existentă în mintea cetățenilor (Mezei 2008), care poate fi susținută de o politică naționalistă și o ofensivă chiar și într-un cadru etnic și geografic omogen, fără delimitări geografice. Cu un spațiu economic unificat se transformă și ierarhia urbană, fiind vorba de foste sisteme urbane izolate, care sunt în prezent afectate de integrare. Este de așteptat că între localitățile situate pe diferite părți ale frontierei se vor forma legături ierarhice. Este de asemenea necesară corelarea programelor de dezvoltare națională (vezi incompatibilitățile din Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional al Ungariei și Legea Amenajării Teritoriului Național din partea României), deoarece în viitor dezvoltările clasice, interpretate mai devreme doar în contextul frontierelor naționale nu vor putea face față în mod necesar. Atât statele cât și marile orașe trebuie să aibă în vedere zonele transfrontaliere din imediata lor apropiere. Aceste zone de atracție în curs de redefinire ar putea fi motoarele integrării. Acest lucru fiind recunoscut, în Transilvania a fost elaborat programul de dezvoltare economică numit Planul Mikó Imre, după modelul Noul Plan de Dezvoltare Széchenyi din Ungaria, care în conformitate cu Planul Wekerle, ar putea face parte dintr-un plan economic unitar de dezvoltare al Bazinului Carpatic. În Planul Mikó Imre zonele specifice ale Ardealului, cum ar fi Secuimea, Transilvania centrală și Partium completat de Banat, sunt tratate diferențiat, deoarece în aceste zone atât populația cât și actorii economici se confruntă cu realități specifice regiunii, astfel sunt necesare strategii diferite (Planul Mikó Imre 2011) pentru fiecare în parte. Strategia din zona Partium are la bază regiunile de frontieră, și încearcă să transforme dezavantajele precedente în avantaje. În acest sistem în tranziție transformarea zonei de atracție pe ambele părți ale frontierei este de o maximă importanță pentru ambele state și cele opt reședințe de județ. O parte semnificativă a frontierei poartă în sine posibilitatea de a putea fi schimbată din zonă periferică în zonă centrală, astfel reevaluarea acestor zone va 20

schimba și sistemul ierarhic al orașelor și relațiile dintre structura spațială ale celor două state. La mijlocul graniței se află în contact cele două orașe mari de frontieră, Debrecen și Oradea. În cazul acestor orașe putem vedea cele mai mari șanse de dezvoltare a unei zone metropolitane transfrontaliere (Süli-Zakar 2010). Totodată aceste orașe sunt și cei mai mari rivali, deorece ambele au posibilitatea de a deveni centrul regional nord-estic al Bazinului Carpatic, ceea ce are și un aspect economic, infrastructural și de politică națională. Frontiera româno-maghiară Obiectivul investigației noastre este frontiera româno-maghiară, care a luat ființă în urma Tratatului de la Trianon și a intrat în vigoare la 26 iunie 1923 (legea 33/1923). Granița poate fi considerată o delimitare pe bază strategică, infrastructurală, de-a lungul liniei comerciale a Ungariei de est, urmând calea ferată Timișoara-Satu Mare-Halmeu, la vest de aceasta constituind o zonă de protecție pentru România, cu o 21

lățime de 1-30 km 13 (Palotás 1990). În urma acestui tratat au fost tăiate în două teritorii administrative care formau mai înainte unități distincte, cum ar fi teritoriul județelor Torontal, Cenad, Arad, Bihor, Satu Mare, Ugocea și a numeroase comune, lăsând în urmă în mai multe cazuri teritorii nepopulate pe una sau pe cealaltă parte a frontierei 14 (Szilágyi 2009). Este vorba în mod expres despre o frontieră artificială, convențională, deoarece granița de 434 km traverseză lunca Tisei unde nu există obstacole naturale majore. Punctul geografic cel mai jos este de 75 m de-a lungul râului Mureș, iar cel mai înalt este de 155 m, pe dunele de nisip din Nyírség, astfel diferența maximă de nivel pe lungimea totală este de 80 m. Doar o porțiune de 25 km a râului Mureș poate fi considerată ca fiind graniță naturală, ceea ce constituie 6% din granița românomaghiară. Caracterul geografic a fâșiei de graniță este accentuat de faptul că întreaga luncă a Tisei a fost tăiată în două, dar și părțile individuale ale ecesteia, cum ar fi: câmpia de-a lungul Someșului, de-a lungul Crasnei, mlaștina Ecsed, Valea Ierului, Nyírség, Câmpiile Crișurilor, (Câmpia Bihor, Câmpia Crișului Repede, Câmpia Salontei), Câmpia Mureșului, Câmpia Aradului, colțul Torontalului (Hajdu-Moharos 2007). Dacă încercăm să identificăm granițele administrativ-teritoriale de odinioară, putem regăsi de-a lungul frontierei actuale sau în imediata apropiere a acesteia mai ales granițe de comitate, de rang inferior, în special în partea sudică a teritoriului în cauză. Aceste granițe totalizează 156 km, adică o treime din întreaga lungime a frontierei. Tot în partea de sud se suprapune frontiera actuală cu frontiera etnică de dinaintea Tratatului de la Trianon, deși nici aici nu a constituit o linie clară de demarcație din punct de vedere lingvistic (Palotas 1990). Divizarea porțiunii de frontieră în partea de sud și nord, aproximativ pe linia Salonta și Kötegyán, poate fi explicată prin faptul că în timp ce partea de sud a existat neântrerupt de la Tratatul de la Trianon, între 30 august 1940 și 20 ianuarie 1945, după Dictatul de la Viena, partea de nord nu a existat, devenind iarăși graniță definitivă după Tratatul de la Paris (Zeidler 2003). După Tratatul de la Trianon mai multe drumuri și căi ferate au fost închise sau desființate. În cursul deceniilor economiei planificate din era comunistă, în blocul socialist această porțiune de frontieră a fost considerată una periculoasă, fiind una dintre cele mai bine păzite porțiuni de graniță. În acea perioadă au existat numai trei puncte de trecere rutieră pe toată lungimea frontierei, (Csengersima-Petea, Ártánd- Borș, Nagylak-Nădlac), și trei puncte de trecere feroviară (Ártánd-Episcopia Bihor, 13 Cel mai lat este regiunea Aradului, unde au fost luate în considerare caracteristicile lingvistice, iar cel mai îngust în zona Șilindru, unde granița este în vecinătatea căii ferate 14 Cele mai cunoscute cazuri sunt Nădlac și Salonta care au fost tăiate în două, în cazul Salontei, în partea rămasă în Ungaria s-a format comuna Újszalonta 22

Lökösháza-Curtici, Valea lui Mihai-Érábrány). Trecerea frontierei rutiere a durat deseori 6-10 ore. După schimbarea regimului numărul trecerilor de frontieră cu specific rutier a crescut la 11, celor cu specific feroviar la 5, însă după integrarea în spațiul Schengen va fi posibilă și restabilirea a numeroase drumuri rutiere de interes local precum și a 2-5 legături feroviare. Punctele de trecere a frontierei româno-maghiare în 2012 Nr. Parte ungară Partea română Tipul punctului de trecere 1. Kiszombor (Cenad) rutier 2. Nagylak (Nădlac) rutier 3. Battonya (Turnu) rutier 4. Lőkösháza (Curtici) feroviar 5. Gyula (Vărșand) rutier 6. Méhkerék (Salonta) rutier, feroviar 7. Biharkeresztes (Oradea) feroviar 8. Ártánd (Borș) rutier 9. Létavértes (Secuieni) rutier 10. Nyírábrány (Valea lui Mihai) rutier, feroviar 11. Vállaj (Urziceni) rutier 12. Mérk (Berveni) feroviar 13. Csengersima (Petea) feroviar Sursa: http://vam.gov.hu, http://www.politiadefrontiera.ro/ La trasarea graniței nu au fost luate în considerare nici ariile de polarizare din epoca respectivă, astfel șase dintre cele opt reședințe de județ se situează în imediata apropiere a frontierei (la o distanță mai mică de 30 km). Astfel, de exemplu Szeged (la o distanță de 15 km de frontiera de stat) are o profundă influență asupra Banatului și a regiunii județului Torontal. De asemenea, Aradul (18 km) a polarizat județul Csanád, și chiar o parte din județul Békés. Influența orașelor Békéscsaba și a reședinței de județ de odinioară, Gyula a fost semnificativă în ceea ce privește unele părți ale comitatelor Arad și Bihor, iar Oradea (11 km) a avut o mare influență asupra județului Bihar, rămas aproape integral pe partea ungară a graniței. Orașul Satu Mare (10 km) a polarizat trei districte sătmărene de pe partea ungară, iar orașul Debrecen (28 km) are un impact semnificativ asupra ariei sale tradiționale de atracție din est, și anume asupra Văii Ierului (Szilágyi 2011). Cu mici variații, acestea au însemnat pierderi de zone de atracție cu o populație de 50.000-150.000 de locuitori. Aceste zone istorice cu specific de polarizare pot fi considerate în prezent potențiale zone de atracții, care, deși transformate, ar putea lua ființă din nou. 23

Potențiale centre de polarizare în zona de frontieră româno-maghiară După trasarea frontierei pe baza Tratatului de la Trianon cele mai importante localități ale rețelei comerciale de est ale Ungariei au ajuns pe partea română. Trei dintre aceste localități (Timișoara, Arad and Oradea) a reprezentat nivelul superior al ierarhiei urbane ale Regatului maghiar, Satu Mare ocupând locul trei în această ierarhie. (Beluszky 2003). Astfel, pe partea maghiară au apărut mari zone neurbane în primul rând în județele ciuntite ca Satu Mare și Bihor. De fapt dezvoltarea și urbanizarea localității Békéscsaba s-a înfăptuit chiar din cauza pierderii marilor centre urbane estice. În acelați timp, celelalte încercări privind remedierea acestor lipsuri, dezvoltarea unor reședințe suplimentare de județ cum ar fi Mátészalka și Berettyóújfalu nu s-au dovedit a fi de succes, aceste așezări neavând speranța de a-și putea menține acest statut pe termen lung (Hajdú, 2005). Mai mult decât atâta, unele localități care mai devreme s-au bucurat de acest statut, au înregistrat o stagnare din punct de vedere al dezvoltării (Gyula, Makó, Hódmezővásárhely). Pe partea maghiară rolul de lider a fost asumat de către orașele de Szeged și Debrecen, ambele de importanță regională, iar partea de nord a fost compensată cu dezvoltarea rapidă a orașului Nyíregyháza. Debrecen și Nyíregyháza nu mai au în mod expres caracter de zonă frontalieră, iar parțial din această cauză, regiunea frontalieră ce le-a fost anexată a devenit una periferică din numeroase puncte de vedere. Acestea sunt până și în zilele noastre cele mai slab dezvoltate regiuni ale Ungariei (Süli-Z, 1992). În aceste microregiuni nivelul de trai este cel mai scăzut, rata șomajului este foarte ridicată, și există o proporție mare a populației de romi și a categoriilor de populație defavorizată. După 1990, a apărut nevoia de cooperare între orașele pereche (Nyíregyháza-Aatu Mare, Debrecen-Oradea, (Békéscsaba-)Gyula-Arad, Szeged-Timișoara) de pe ambele părți ale frontierei. Au fost stabilite relaţii de înfrăţire între oraşele, au fost luate inițiative în domeniul euroregional. Probabil cea mai fructuoasă colaborare este cea între Debrecen și Oradea, unde a luat ființă planul zonei metropolitane comune DEBORA (2011). Implementarea acestuia este împiedicată de numeroase dificultăți, cum ar fi complexa problemă a caracterului periferic al zonei de frontieră, problemele sociale caracteristice acestei regiuni, problema romilor, toate acestea ridicându-se ca un fel de cortină de fier socială pe ambele părți ale zonei de frontieră (Szilágyi 2010). Relațiile ierarhice dintre cele opt reședințe de județ pot evolua într-un mod interesant în viitor, deoarece patru dintre ele (Debrecen și Szeged pe partea maghiară, Timișoara și Oradea pe partea română) și-ar putea asuma un rol regional, respectiv au asemenea ambiții. În toate cele opt cazuri imediata zonă de polarizare s- 24

ar putea schimba și internaționaliza. Este încă incert care dintre orașele cu ambiții regionale vor fi capabile de a lua inițiativa, sau dacă se vor consolida ori stânjeni reciproc, sau care sunt exact zonele a căror centre principale ar putea deveni. O întrebare deschisă este modul în care frontierele de stat din ce în ce mai transparente, respectiv frontierele lingvistice vor afecta această ambiție, precum și liniile de-a lungul cărora se vor mișca forțele economice. Nyíregyháza (117.852 de locuitori KSH 2011 15 ) este centrul administrativ al județului Szabolcs-Szatmár-Bereg (5.936 km2, 555.496 locuitori). Este situat în partea vestică a județului, în linie directă la 42 km de frontiera cu Slovacia, 47 km de cea cu România și la 57 km de cea cu Ucraina. Este reședință de județ din anul 1867, fiind prima dată a județului Szabolcs, după Trianon a județului Szabolcs-Ung (Révai 1935), iar în zilele noastre a județului Szabolcs-Szatmár-Bereg. Odată cu estomparea frontierelor de stat este posibil ca microregiunile estice ale județului, în primul rând regiunea Csenger, Fehérgyarmat, și parțial Mátészalka vor ieși din imediata zonă de atracție a orașului, deși trei microregiuni din Zemplén (Bodrogköz, Sátoraljaújhely și Sárospatak) sunt parțial și în zilele noastre sub influența acestuia. 440.000 de locuitori vor rămâne cu siguranță în zona de atracție a acestuia, sau cel puțin parțial (întregul județ și microregiunile din Zemplén) va putea deveni centrul unei regiuni cu 628.000 de locuitori. Își poate consolida rolul de centru comercial spre regiunea Transcarpatia. Debrecen (208.016 de locuitori) este principalul centru al Regiunii de peste Tisa (Regiunea Tiszántúl), fiind al doilea oraș ca mărime în Ungaria, centru regional de prim rang și centrul administrativ al județului Hajdú-Bihar (6.211 km 2, 539.674 de locuitori). Din anul 1876 este reședința județului Hajdú (Hajdú 2005), iar din 1950 al județului Hajdú-Bihar. Imediata zonă de atracție metropolitană cuprinde în primul rând suprafața regiunii, dar datorită estompării frontierelor, în sudul regiunii Bihar (pe o parte semnificativă a microregiunii Berettyóújfalu) va pierde teren din cauza orașului Oradea. Acest lucru va putea fi compensat în zona Săcuieni-Marghita-Tășnad-Carei a regiunii Valea Ierului (Érmellék), unde ar putea câștiga o zonă de atracție cu o polulație de peste 100.000 de locuitori (Szilágyi 2011). În calitate de centru regional ar putea îndeplini rolul de centru regional de prim rang pe întreaga suprafață a județelor Hajdú-Bihar, Szabolcs-Szatmár-Bereg în Ungaria și Satu Mare în România, în județele Jásznagykun-Szolnok, Békés, în partea de nord al județului Bihor, respectiv partea de vest al județului Sălaj, iar intr-o mai mică măsură chiar și în județul Maramureș și în regiunea Transcarpatia. Békéscsaba (64.074 de locuitori), este din anul 1950 reședinta județului Békés (5.630 km 2, 361.802 de locuitori). Este cea mai mică reședință de județ din zona frontalieră, care timp îndelungat a fost una dintre cele mai mari așezări rurale ale 15 Sursa datelor privind teritoriul și populația județelor și localităților din Ungaria: Nomenclatorul de localități din Ungaria, Biroul Central de Statistică, Budapesta, 2011 25

continentului nostru (Beluszki 2003). Întreg județul Békés poate fi considerat a fi zona de atracție a orașului doar cu anumite rezerve. Din județ numai microregiunile Békéscsaba, Békés, Szarvas și Gyula se pot enumera ca aparținând în mod explicit acestei zone de atracție (212.000 de locuitori), pe când în microregiunea Sarkad se impune influența Oradiei, în Szeghalom influența orașelor Debrecen și Oradea, în Orosháza cea a orașului Szeged, iar în Mezőkovácsháza cea a orașelor Szeged și Arad. Efectul de polarizare încalcă limitele de județ nu atât în cazul orașului Békéscsaba, ci mai degrabă în cazul orașului Gyula și a câtorva localități din nord-vestul județului Arad. Szeged (170.285 de locuitori) este în mod interesant cea mai tânără reședință de județ pe partea maghiară a frontierei, devenind centrul administrativ al județului Csongrád (4.263 km 2, 421.827 de locuitori) numai în anul 1962 (Hajdú 2005). Pe baza populației, Szeged este al treilea oraș ca mărime a Ungariei, fiind centru regional de prim rang, a cărei zonă de atracție metropolitană depășește limitele de județ, extinzându-se pe microregiunile Orosháza și Mezőkovácsháza din județul Békés, Bácsalmás și Kiskunhalas din județul Bács-Kiskun, respectiv colțul nord-vestic al județului Timiș. În imediata sa zonă de polarizare trăiesc aproximativ 650.000 de locuitori. În viitor, în calitatea sa de centru regional, poate avea influențe și în partea de nord a regiunii sudice (Délvidék). Satu Mare (97.753 de locuitori 16 ) este cea mai mică reședință de județ pe partea română a frontierei, fiind situată în partea de nord-vest a României. Are acest rol 17, din anul 1968, după reorganizarea județului Satu Mare (4.418 km 2, 336.117 de locuitori). Aria de polarizare a orașului acoperă doar parțial suprafața județului, pe partea de est a județului impunându-se influența orașului Baia Mare, iar în cazul comunelor din sud cea a orașelor Zalău și Baia Mare. Datorită estompării frontierelor pe partea de sud-vest ar putea apărea influența orașului Debrecen (până la linia Carei-Tășnad), în schimb poate câștiga un teren semnificativ în microregiunile din Szabolcs-Szatmár-Bereg (Csenger, Fehérgyarmat, Mátészalka). În cazul în care se vor produce aceste schimbări 300.000 de locuitori vor trăi în imediata zonă de atracție, iar 420.000 în aceea mai extinsă. Oradea (184.861 de locuitori) este centrul Țării Bihorului (7.544 km 2, 558.613 de locuitori) și a regiunii Partium, fiind centrul pararegional al părții de vest al României. Aria sa actuală de polarizare cuprinde județul Bihor și partea de vest a regiunii Sălajului. Zona de atracție metropolitană s-ar putea deplasa în direcția sudvest odată cu dispariția frontierelor, extinzându-se pe microregiunile Berettyóújfalu 16 (Institutul Național de Statistică) Situatia locuintelor si persoanelor recenzate pana la sfarsitul zilei de 31 Octombrie 2011 pe judete si localitati, www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2011/11/situatia-locuintelor-sipersoanelor-recenzate-pana-la-sfarsitul-zilei-de-31-octombrie-2011.doc 17 După cel de-al doilea Dictat de la Viena timp de cinci ani a funcționat ca reședință de județ (30 august 1940-20 ianuarie 1945). 26

(județul Hajdú-Bihar) și Sarkad (județul Békés). În schimb ar putea pierde teren în partea de nord, în regiunea Valea Ierului (Érmellék) și regiunea Sălajului (Szilágyi 2011). Acest proces s-ar putea modera odată cu terminarea autostrăzii în Transilvania de Nord. În imediata zonă de atracție trăiesc 600.000-700.000 de oameni. Și-ar putea revendica și un rol regional, în această calitate putând rivaliza cu sau complementa orașul Debrecen. Ca centru regional, dincolo de județul Bihor, are influență și în partea de sud al județului Hajdú-Bihar, în nordul județelor Békés și Arad, respectiv în vestul regiunii Sălajului și Satu Mare. Arad (144.484 de locuitori) este reședința tradițională a județului (7.754 km 2, 412.235 de locuitori), cu același nume. Rivalizând mai demult cu orașele Szeged și Timișoara, în prezent este mai degrabă centrul auxiliar al celui din urmă. Aria sa imediată de polarizare s-ar putea extinde în județul Arad iar în viitor parțial și în microregiunea Mezőkovácsháza al județului Békés. Ar putea ceda câteva comune zonei de atracție al conurbației Gyula-Békéscsaba. Astfel nu ne putem aștepta la schimbări majore, zonele din interior vor găzdui aproximativ 400.000-450.000 de oameni. Timișoara (301.761 de locuitori) este centrul județului Timiș (8.697 km 2, 654.773 de locuitori) și totodată a Regiunii de Dezvoltare Vest al României, fiind oraș regional de prim rang, a cărei influență, dincolo de județ se extinde asupra județului Caraș-Severin și parțial asupra județului Hunedoara. Odată cu integrarea Serbiei în UE, își va putea recâștiga acest statut și pe teritoriile ce aparțin de regiunea Banat (distanța în linie dreaptă fiind de 32 km de la frontiera cu Serbia), astfel având șansa de a deveni centrul unei zone cu o populație de aproape 2.000.000 de locuitori. În acelați timp, deoarece distanța în linie dreaptă de la frontiera cu Ungaria este mai mare (64 km), localitățile din nord-vestul județului vor cădea sub imediata influență a orașului Szeged. Imediata zonă de atracție metropolitană are impact asupra 700.000 de persoane. g. Descrierea aspectelor economice ale ariei programului În anul 2008, înaintea crizei economice, aria programului dispunea de un număr total de 426.500 de salariați (Bihor 275.600, Satu Mare 150.900) 18. O treime dintre aceștia își câștigau existența din agricultură, adică 140.600 de persoane (32,9% - în Bihor: 85.500 capete 31%; în Satu Mare: 55.000 capete 36,4%), iar 106.400 de persoane în industrie (24,9% - în Bihor: 68.900 25%; în Satu Mare: 37.500 24,8%). Restul indivizilor lucrau după cum urmează: în industria de construcții 25.800 18 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/resource/2010n_pop_ocup_civ_t11_reg.htm 27

de persoane (6% - în Bihor: 16.300 5,9%, în Satu Mare: 9.500-an 6,3%), în comerț 53.300 de persoane (12,5%, în Bihor: 37.500 indivizi 13,6%, în Satu Mare: 10,5%), în industria hotelieră și catering 6.600 de persoane (1,5%; în Bihor: 5.100 1,8%, în Satu Mare: 1.600 fő 1%), în sectorul transportului și a comunicațiilor 19.300 de persoane (4,5%; în Bihor: 13.500 4,9%, în Satu Mare: 5.800 indivizi 3,8%), în secorul financiar 3.700 de persoane (0,86%; în Bihor: 2.400, în Satu Mare: 1.300), în alte sectoare de activitate 15.400 persoane (3,6%, în Bihor: 10.900 capete 4%, în Satu Mare: 4.500 capete - 3%), în administrație publică 8.700 de persoane (2%, în Bihor: 5.300, în Satu Mare: 3,400), în educație 20.800 de persoane (4,9%, în Bihor: 13.600, în Satu Mare: 7.200 indivizi), în sectorul sănătății 20.200 de persoane (4,7%, în Bihor: 14.000 capete, în Satu Mare: 6.200 capete), iar 5.700 de persoane au desfășurat alte activități economice (în Bihor: 2.600, în Satu Mare: 3.100 de indivizi) 19. Numărul de șomeri înregistrați în anul 2008, în cele două județe a fost de 13.396 de persoane (8.596 indivizi în Bihor 3%, și 4.800 în Satu Mare 2,6%), iar aceste cifre au crescut vizibil și s-au dublat, înregistrându-se astfel în 2009 26.816 de persoane (16.679 indivizi 5,8% în Bihor és 10.135 5,5% în Satu Mare) 20. În 2008, valoarea PIB-ului regional 21 a fost de 5277 euro. În aria programului această valoare a fost mai mică, și anume 5.129 de euro. Se poate observa o diferență mare în ceea ce privește valoarea PIB-ului în cele două județe, deoarece în județul Bihor s-au înregistrat 5.685 de euro, în schimb în județul Satu Mare numai 4.196 de euro. În anul 2008, PIB-ul județului Bihor, ca valoare absolută, a fost de 13.751.500.000 RON iar al județului Satu Mare de 6.075.600.000 RON. PIB - milioane lei preţuri curente Regiunea 2004 2005 2006 2007 2008 Nord - Vest 29852.5 34323.1 40806.2 50724.1 Bihor 7352.5 8007.4 9475.4 11488.9 Bistriţa- Năsăud 57937.1 13751. 5 2716.4 3423.6 4086.3 4976.4 5712.7 Cluj 9711.7 11505.1 13558.6 18020.9 19984. 7 Maramureş 4290.4 4833.8 5932.2 7012.7 7998.5 19 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/resource/2010n_pop_ocup_civ_t11_reg.htm 20 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/pages/statreg.ro.do 21 http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/rw/pages/statreg.ro.do 28

Satu Mare 3630.7 4006.0 4699.7 5341.6 6075.6 Sălaj 2150.8 2547.2 3054.0 3883.6 4414.1 Sursa: insse.ro În ceea ce privește nivelul veniturilor 22 județele din aria programului, împreună cu celelalte județe din Transilvania de Nord, sunt cele mai slab cotate în România. Pe baza nivelului de venit din anul 2011, Satu Mare este al șaptelea județ cu cel mai mic venit cu o valoare de 1.108 RON (252 euro), pe când Bihor este al 11-lea cu valoarea de 1.152 RON (262) în rândul celor 41 de unități administrative din România. Sursa: http://www.gandul.info/news/harta-salariilor-din-romania-vezi-ince-judete-se-castiga-mai-bine-decat-anul-trecut-verifica-daca-te-incadreziin-medie-8132966 22 http://www.gandul.info/news/harta-salariilor-din-romania-vezi-in-ce-judete-se-castiga-mai-bine-decat-anul-trecutverifica-daca-te-incadrezi-in-medie-8132966 29

h. Infrastructura Conform analizei realizate de către Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, supusă dezbaterii în noiembrie 2012 23, lungimea totală a drumurilor din regiunea Nord-Vest la nivelul anului 2011 a fost de 12.459 km, respectiv 14,9% din totalul drumurilor la nivel naţional. Judeţul Bihor deţine cea mai lungă reţea de drumuri din regiune (24%), în timp ce judeţul Satu Mare doar 13,2%. La nivel regional se remarcă o creştere a infrastructurii rutiere în anul 2011 cu 5% faţă de anul 2005, peste media de 4,7% înregistrată la nivel naţional. Cea mai spectaculoasă creştere s-a înregistrat în judeţul Maramureş (13%), în judeţul Satu Mare de 2,6%, iar în Bihor creşterea fiind sub 1% în acest interval. Lungimea drumurilor publice (km) 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 România 79904 79952 80893 81693 81713 82386 83703 Regiunea Nord- Vest 11855 11884 11927 12084 12183 12322 12459 Bihor 2956 2971 2971 2975 2975 2975 2975 Bistrița 1505 1511 1539 1517 1510 1509 1581 Cluj 2633 2630 2625 2633 2673 2699 2720 Maramureș 1575 1575 1561 1718 1779 1778 1785 Satu Mare 1605 1606 1632 1639 1644 1647 1647 Sălaj 1581 1591 1599 1602 1602 1714 1751 Sursa: INS Tempo Online Densitatea drumurilor în regiune este de 36,5 km/km 2, superioară valorii naţionale de 35,1km/km 2, Regiunea Nord-Vest situându-se pe locul 5 între regiunile României. Analiza densităţii drumurilor de toate categoriile pune în evidenţă diferenţe notabile, pe de o parte între judeţele regiunii şi mai ales în interiorul fiecărui judeţ, iar pe de altă parte între Regiunea Nord-Vest şi alte regiuni. Cele mai mari diferenţe apar însă în comparație cu regiunile din centrul şi vestul Europei. Dintre județele regiunii valorile județului Bihor și Satu Mare sunt puțin peste media regională (39,4 și respectiv 37,3 km/km 2 ). Densitatea drumurilor publice 2005-2011 (km/km 2 ) 2005 2011 România 33.5 35.1 Regiunea Nord-Vest 34.7 36.5 23 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014 2020/00001313/79j8s_Infrastructura%20transport%20-%20noiembrie%202012.pdf 30

Sursa: 2014-2020 Bihor 39.2 39.4 Bistrița 28.1 29.5 Cluj 39.4 40.8 Maramureș 25.0 28.3 Satu Mare 36.3 37.3 Sălaj 40.9 45.3 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala- Din totalul drumurilor regionale, drumurile modernizate însumează 3.069 km, ceea ce reprezintă un procent de 24,6% din lungimea totală a drumurilor, sub procentul naţional de 32%. a. Autostrăzi Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) și astfel nici județele studiate nu dispun de o reţea de drumuri rapide şi autostrăzi adecvată, fapt care duce la devierea traficului spre alte regiuni. Construcţia autostrăzii Borş-Bucureşti va rezolva o parte din probleme. Sistemul de drumuri judeţene, care ar trebui să compenseze această lipsă este insuficient modernizat. Autostrada Transilvania, Borş-Oradea-Zalău-Cluj- Napoca-Turda-Braşov va reduce distanţa dintre principalele centre ale regiunii; această autostradă va fi direcţionată prin partea centrală a regiunii permiţând pe de-o parte scoaterea dintr-un con de umbră a judeţelor mai slab dezvoltate şi din punct de vedere logistic şi socio-economic permiţând totodată conectarea la infrastructurile de transport est-vest cu relaţia Moldova. O parte din autostradă în județul Cluj (52 km) este deschisă circualației ceea ce nu este suficient pentru a îndeplini un rol important (http://www.nord-vest.ro). Alte tronsoane din autostradă sunt în execuţie, astfel și în Bihor tronsonul Borș-Suplacul de Barcău. În prezent nu este asigurată continuarea autostrăzii pe teritoriul Ungariei, continuarea autostrăzii M35 până la granița română nefiind până în prezent pusă în execuție. Pe teritoriul județului Satu- Mare nu există proiecte prioritare de contrucție a unor autostrăzi și drumuri rapide, construcțiile proiectate fiind executate într-un timp îndelungat. 31

Sursa: INS Tempo Online Lungimea rețelei de drumuri modernizate și nemodernizate 2011 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Bihor Bistrița- Năsăud b. Drumuri naţionale Din totalul de 12.459 km a reţelei de drumuri, 2.259 de km sunt drumuri naţionale, densitatea medie a drumurilor în regiune fiind de 36,5 km/100 km 2 uşor superioară densităţii naţionale (35,1 km/100 km 2 ). Din reţeaua totală de drumuri din regiune doar 3.324 km sunt modernizaţi. Regiunea este străbătută de 7 drumuri europene: cele mai importante fiind E60 - dinspre Ungaria, face legătura cu Oradea- Cluj-Brasov și capitala ţării București, E576 - Cluj-Napoca-Dej, E81 dinspre Satu Mare-Zalău-Cluj-Napoca-Brașov-București, E79 Oradea-Deva, E671 Oradea-Arad- Timișoara, E58 Cluj-Napoca-Dej-Bistriţa-Baia Mare-Vatra Dornei. Judeţele Cluj şi Bihor au o densitate a drumurilor naţionale superioară beneficiind şi de o poziţie geografică superioară ce favorizează traversarea acestor judeţe de către coridoare rutiere europene (http://www.nord-vest.ro). Județul Satu Mare are o poziție nefavorabilă, periferică. c. Drumuri judeţene și comunale În interiorul regiunii discrepanţele dintre judeţe nu sunt mari, dar ele există totuşi. În zonele cu relief muntos densitatea reţelei rutiere este redusă (în special judeţele Maramureş Bistriţa-Năsăud şi partea sudică a judeţului Bihor unde există areale rupte datorită unor bariere naturale, deşi funcţional, se completează perfect cu zonele vecine, acest lucru ducând la întârzieri puternice de dezvoltare ex. zona Rodna-Padiş etc - http://www.nord-vest.ro). În cazul județului Bihor condițiile geografice și funcția polarizatorică a municiupiului Oradea au condus la concentrarea circulației dintre regiunile județului (unele de tip depresiuni-golfulri) pe străzile și centura reședinței de județ. În cazul județului Satu Mare o problemă dificilă constituie împărțirea județului de către râul Someș, peste care numai în municipiul Satu Mare 32 Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Drumuri nemodernizate 759 369 728 554 347 312 Drumuri modernizate 2216 1212 1992 1231 1300 1439

există puncte de trecere corespunzătoare. Cele două poduri constituie punctele slabe atât în circulația județului, cât și în cea a municipiului, mai ales în orele de vârf (Szilágyi F. 2004). Principalele căi de transport rutier în Regiunea Nord-Vest şi media zilnică a încărcării, anul 2005 (vehicule/zi) Sursa: ADR Nord-Vest, date conform MTI 24 Infrastructura feroviară Lungimea reţelei feroviare în anul 2011 atinge 1668 km, din care 312 km sunt linii electrificate, iar 244 km sunt linii duble. Reţeaua este mai densă decât cea de la nivel naţional având densităţi peste medie în judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud şi Satu- Mare, iar sub medie în Sălaj, Maramureş şi Cluj. În ceea ce priveşte reţeaua feroviară, a fost iniţiat un program de modernizare a gărilor. Serviciile feroviare sunt operate cu precădere de companiile de stat SNTFC CFR Călători S.A. şi SNTFM CFR Marfă S.A., însă piaţa de transporturi feroviare de mărfuri a fost deschisă în România încă din 1998, iar primii operatori privaţi şi-au început activitatea în 2000. Au fost introduse trenurile Săgeţi albastre, dar calitatea precară a materialului rulant, restricţiile de 24 http://www.nord-vest.ro/document_files/planul-de-dezvoltare-regionala-2014-2020/00001313/79j8s_infrastructura%20transport%20-%20noiembrie%202012.pdf 33

viteză, reduc foarte mult impactul acestora. Principalele probleme rămân însă legăturile deficitare în zonă (mai ales cele interjudeţene) şi existenţa a numeroase zone cu restricţii de viteză. Din punct de vedere al lungimii liniilor electrificate Regiunea Nord-Vest se situează pe ultimul loc la nivel naţional având o pondere de doar 7,7% din reţeaua naţională, în condiţiile în care regiunea este teritoriul de,,legătură infrastructurală al României cu Vestul european. Materialul rulant este încă insuficient (http://www.nord-vest.ro). Pe teritoriul celor două județe studiate liniile electrificate lipsesc în totalitate, iar cele dublate sunt prezente numai în Bihor pe secțiuni scurte a magistralei 300 (Oradea-Cluj-București). Oradea a fost una dintre cele mai importante noduri feroviare a țării, unde se întâlnesc șase linii (în trecut șapte - în stațiile Oradea și Episcopia Bihor), dar în prezent sunt funcționale numai patru linii dintre ele. Alte noduri de importanță mai mică sunt: Satu Mare, Carei, Valea lui Mihai, Săcuieni Bihor și Ciumeghiu. Principalele căi de transport feroviar în Regiunea Nord-Vest Sursa: ADR Nord-Vest, date confom MTI 34

Infrastructura aeriană Accesibilitatea aeriană este asigurată printr-o infrastructură relativ bună, în regiune existând un număr de 4 aeroporturi: Cluj-Napoca, Oradea, Baia-Mare şi Satu- Mare, dintre care primele două sunt cuprinse în reţeaua transeuropeană de transport. Astfel cele două județe au aeroporturi proprii, dintre care cel de la Satu Mare este numai de interes local. Acest potenţial rămâne nevalorificat în condiţiile investiţiilor insuficiente în vederea dezvoltării infrastructurii acestor aeroporturi, precum şi în condiţiile lipsei unei companii aeriene regionale care să asigure legăturile pe orizontală pe potenţiala zonă de polarizare (nordul României) şi cu celelalte aeroporturi care joacă deja acest rol, de hub, în România (Timişoara pentru partea sudică şi Bucureşti, hub de importanţă internaţională - http://www.nord-vest.ro). Aeroporturi şi zone de accesibilitate sub 50 km în Regiunea Nord-Vest Sursa: ADR Nord-Vest În ciuda faptului că aeroporturile Timişoara (transport de pasageri şi cargo) şi Arad (transport cargo) au fost cele care au beneficiat de investiţii mai mari raportat la aeroporturile din Cluj-Napoca şi Oradea, în perioda 2000-2002, se constată o tendinţă importantă de reorientare a traficului aerian de marfă dinspre Regiunea Vest (Banat) către Regiunea Nord-Vest (http://www.nord-vest.ro). 35

nr. Transportul public Conform Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.), serviciul de transport public la nivelul anului 2011 în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest este organizat în 14 localităţi urbane, de 38 operatori activi sau în curs de activare. La nivelul anului 2011, numărul total al vehiculelor pentru transport public local de pasageri din regiunea Nord-Vest a fost de 139 tramvaie, 554 autobuze şi microbuze, şi 113 troleibuze. În profil temporal, la nivel regional se remarcă scăderea numărului de vehicule în anul 2011 faţă de anul 2005, dar în judeţul Bihor numărul tramvaielor a crescut în perioada analizată (http://www.nord-vest.ro). Numărul de vehicule din transportul public 2011 300 250 200 150 100 50 0 Bihor Bistrița- Năsăud Cluj Maramureș Satu Mare Sălaj Tramvaie 123 0 36 0 0 0 Autobuze 81 42 253 83 47 48 Troleibuze 0 0 101 12 0 0 Sursa: INS Tempo online Lungimea liniilor simple în transportul public local la sfârşitul anului 2011, pe tipuri de vehicule, relevă faptul ca s-au redus traseele liniilor de tramvai şi a celor de troleibuz în toate oraşele cu astfel de tipuri de transport. În Satu Mare, din 2006 s-a renunţat complet la liniile de troleibuz. Liniile de troleibuze din judeţul Cluj, în lungime totala simplă de 44,1 km, situează încă judeţul pe locul 3 la nivel naţional, după Bucureşti (164,2 km) şi Timişoara (60 km). Doar în judeţul Bihor, lungimea liniilor de tramvai a înregistrat o creştere pe intervalul studiat, ajungînd în 2011 la 38,9 km. În anul 2011, numărul pasagerilor transportaţi în transportul public local reprezenta la nivelul regiunii 10,4% din totalul transportat la nivel naţional cu tramvaiul, 14,6% din cel transportat cu autobuze şi microbuze, şi respectiv 27,2% din cel transportat cu 36

troleibuze. Pe o serie temporală extinsă, se remarcă o creştere în anul 2011 faţă de anul 2005 a numărului pasagerilor transportaţi cu autobuze şi troleibuze, dar scade numărul pasagerilor transportaţi cu tramvaiul. De acest caz din urmă este afectat și judeţul Cluj, unde numărul pasagerilor pe mijloacele de transport în comun de tip tramvai a scăzut drastic, înjumătăţindu-se în anul 2011 faţă de anul 2008, ca urmare a închiderii sau reducerii activităţii în întreprinderile de pe platforma industrială deservită de tramvai în municipiul Cluj-Napoca, precum şi a lucrăilor de reabilitare a liniilor de tramvai (http://www.nord-vest.ro). În municipiile Oradea și Satu Mare transportul public este asigurat de operatori care aparțin de consilii locale: OTL S.A. și TRANSURBANA S.A. Infrastructura stradală Lungimea totală a străzilor din municipiile şi oraşele regiunii (lungimea drumurilor amenajate în cuprinsul localităţilor) a totalizat 3.803 km la nivelul anului 2011, reprezentând 13,65% din totalul naţional. Cei mai multi kilometri stradali sunt în judeţul Maramureş, judeţ care are 1.245 km de străzi în cele 13 oraşe şi municipii ale judeţului. Reţeaua stradală totalizată în judeţul Sălaj este de 211 km, la nivelul celor 4 aglomerări urbane ((http://www.nord-vest.ro). Lungimea străzilor orăşeneşti modernizate (cu îmbrăcăminţi din piatră fasonată, asfalt sau beton) totalizează la nivel regional 2.363 km în anul 2011, în judeţul Cluj fiind modernizaţi 592 km de reţea stradală, în timp ce în judeţul Sălaj au fost modernizaţi 186 km. Procentual, în regiune peste 62% din reţeaua stradală este modernizată, similar cu procentul naţional. Cele mai multe străzi modernizate sunt în judeţul Cluj (77%), cele mai puţine în judeţul Maramureş (47%). Indicatorii demografici raportați la lungimea tramei stradale relevă faptul că, la nivelul anului 2010, la un kilometru stradal revine o populație medie de peste 700 locuitori, în ClujNapoca atingând 750. În profil temporal, pe perioada 2005-2011, nu se înregistrează extinderi semnificative ale reţelei stradale, însă procentul străzilor modernizate în regiune a crescut cu 22%, peste media naţională de 17%, procentul cel mai mare 48% înregistrându-se în judeţul Sălaj (http://www.nord-vest.ro). 37

4. Cooperări transfrontaliere funcţionale în regiunile Bihor şi Satu Mare În ceea ce priveşte cooperările transfrontaliere, putem diferenţia trei etape importante ale acestora, conform programului de finanţare actual: PHARE CBC, INTERREG III şi HU-RO. Primul instrument care a fost creat în vederea dezvoltării statelor selectate pentru cooperare, respectiv a celorlalte state din Europa Centrală, Europa de Est şi a regiunilor de tranziţie ale acestora, precum şi în vederea depăşirii unor probleme specifice acestor regiuni, se numea Programul de Ajutor Comunitar pentru Statele din Europa Centrală şi Europa de Est (ECEE) Cooperare transfrontalieră, cunoscut şi sub denumirea Phare CBC (Programme of Community aid to the countries of Central and Eastern Europe Cross-Border Co-operation Phare CBC). Acest instrument de preaderare, a cărui cerinţă be bază constă în cooperarea transfrontalieră, a reprezentat canalul major al ajutoarelor financiare şi tehnice din partea Comunității Europene către statele din ECEE. În acest sens au existat două priorităţi de bază [Phare a]: Sprijinirea administraţiei ţărilor selectate în vederea dobândirii unor cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru implementarea aquis communautaire, a acordării unui sprijin pentru administraţiile centrale şi regionale, precum şi organizaţiilor de mediere şi supraveghere ale ţărilor respective în cunoaşterea scopurilor şi demersurilor comunitare; Acordarea unui ajutor ţărilor selectate în vederea ridicării industriilor şi a infrastructurii sale la un nivel comunitar prin mobilizarea resurselor sale, mai ales în regiunile în care cerinţele medierii comunitare erau mai ridicate în domenii precum: mediu, transport, industrie, calitatea mărfurilor, condiţiile de muncă, etc. Începând din anul 2000, managementul programelor Phare a avut în vedere următoarele: Concentrarea asupra priorităţilor descrise deaquis, în vederea aderării; Ameliorarea implementărilor bugetare, Creşterea radicală a eficienței proiectelor. Continuarea decentralizării managementului în favoarea statelor selectate. Conform datelor VÁTI, programele Phare CBC din 1995-2003 au sprijinit cooperarea regiunilor de lângă graniţe cu un total de 135 de milioane de euro [Phare c]. Aceste programe au avut în componență: Proiecte majore cu finanţări de cel puţin 2 milioane de euro; 38

Dezvoltări minore locale (proiecte mai mici) având ca scop integrarea transnaţională peste graniţe. Cooperarea realizată prin intermediul programului Phare CBC Ungaria-România 2002 a avut ca scop principal ameliorarea competitivităţii regiunilor de lângă graniţe şi pregătirea celor două state pentru aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, proiectele pentru finanţarea dezvoltării economice au avut la bază următoarele scopuri [Phare c]: Dezvoltarea cooperării regiunilor româneşti şi maghiare de lângă graniţe; Stabilirea unor relaţii economice în regiunile de lângă graniţe prin acordarea unui sprijin întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM); Creşterea disponibilităţii serviciilor pentru întreprinderi şi persoane fizice pe ambele părţi ale frontierei; Ameliorarea fluxului de informații și a relațiilor dintre organizațiile românești și maghiare care furnizează servicii de afaceri; Ameliorarea surselor de informații legate de piață și creșterea veniturilor pentru întreprinzătorii din ambele țări. Cercul potențilalilor aplicanți a fost limitat la organizații non-profit din județele Békés, Csongrád, Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár-Bereg care dispuneau de cel puțin un partner de peste graniță, din județele Arad, Timiș, Bihor sau Satu-Mare. Conform datelor VÁTI, suma totală de finanțare din anul 2002, care include și finanțările naționale realizate de către parteneri, a fost de 3,18 milioane de euro, iar suma finanțării pe proiect varia între 70 și 500 de mii de euro. [Phare c]. Planul strategic urmat în acest program a constat în creșterea echilibrată a rapidității convergenței economice ale țărilor selectate și pregătirea acestora pentru participarea la programul INTERREG [Phare b]. Primul program de acest gen, având denumirea de INTERREG1, a demarat în anul 1990, iar scopul principal al acestuia a fost crearea unei piețe unitare, orientându-se spre creșterea economică și restructurarea zonelor de lângă graniță. Acesta a fost urmat de programul INTERREG II derulat între anii 1994 și 1999, având ca scop următoarele[interreg a]: Sprijinirea zonelor interne și externe de lângă frontieră prin soluționarea problemelor specifice de dezvoltare în comunități, care se datorau în special marginalizării în cadrul comunităților, respectiv al țărilor, având în vedere nevoile locuitorilor și protecția mediului; Sprijinirea rețelelor interne de lângă frontiere și a relațiilor acestora cu rețele de comunități mai mari, mai ales prin deschiderea piețelor în 1992; Facilitarea conformării granițelor externe ale piețelor unitare în procesul de transformare în granițe interne; Identificarea oportunităților de cooperare cu terți din afara comunităților. 39

În cadrul programului au fost diferențiate trei grupe principale de activități [Interreg b]: INTERREG II A (1994-1999): cooperare transfrontalieră; INTERREG II B (1994-1999): construirea unor rețele energetice; INTERREG II C (1997-1999): cooperare în domeniul planificării regionale, în special în managementul apei. Următorul program, INTERREG III, s-a centralizat, de asemenea, în jurul a trei activități [Interreg c]: INTERREG III: Dezvoltarea cooperării dintre regiunile alăturate prin înființarea unor centre sociale și economice, respectiv elaborarea unor strategii comune; INTERREG III B: Cooperarea între națiuni prin creșterea numărului de regiuni și prin includerea autorităților centrale, regionale și locale în vederea facilitării integrării în Uniunea Europeană; INTERREG III C: creșterea eficienței politicilor de dezvoltare regională prin cooperare pe o scară largă, bazată pe schimbul de informații și de experiențe între regiuni. În cadrul programelor INTERREG III A, respectiv Phare CBC care asigurau dezvoltarea transfrontalieră, cheltuielile decontabile au putut reprezenta cel mult 90% din suma acordată, cu asigurarea unui buget personal de cel puțin 10%. Cercul potențialilor beneficiari putea include organe naționale, regionale sau locale de administrație publică, organizații publice, administrații publice locale, universități și instituții de cercetare, respectiv organizații non-profit. Prioritățile și activitățile pentru care s-a putut opta au fost următoarele [Eupalyazat]: Prioritatea 1: fortificarea integrării teritoriale, fizice și infrastructurale a zonei transfrontaliere, Activitatea 1.1 dezvoltarea infrastructurii zonelor transfrontaliere, Activitatea 1.2 managementul provocărilor comune în domeniul protecției mediului și al prevenirii inundațiilor, Prioritatea 2: sprijinirea inițiativelor de cooperare care facilitează integrarea piețelor și coerența dintre comunitățile locale, Activitatea 2.1. dezvoltarea infrastructurii de afaceri și a serviciilor comune legate de afaceri, Activitatea 2.2. sprijinirea cooperării dintre întreprinderi, Activitatea 2.3.sprijinirea cooperărilor dintre instituții și comunități, Activitatea 2.4. facilitarea cooperării privind cercetările și dezvoltarea învățământului în domeniul resurselor umane. Continuarea acestor programe o reprezintă Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România, care se desfășoară în perioada 2007-2013 prin utilizarea unui sistem de instituții și resurse financiare comune, pe ambele părți ale frontierei dintre cele două țări. Comitetul European a acceptat documentul de realizare 40

al programului în data de 21 decembrie, 2007. În acea perioadă, a existat un fond de 248 de milioane de euro pentru cooperările transfrontaliere asigurate din resurse comunitare (Fondul Structural European) și resurse naționale, care au fost împărțite în următorul fel: 85% resurse comunitare, 10-13% finanțări parteneriale și 2-5% resurse proprii. [huro-cbc a]. Scopul general al programului de cooperare a fost următorul: Apropierea indivizilor, comunităților și participanților la economie în vederea facilitării dezvoltării comune a regiunii în cauză, clădind această relație de cooperare pe punctele forte ale regiunii transfrontaliere. În vederea realizării acestui obiectiv principal, au fost definite următoarele axe prioritare, respectiv domenii-țintă [huro-cbc b]: Axa prioritară 1.: Ameliorarea condițiilor-cheie necesare pentru dezvoltarea comună de durată a regiunii de cooperare. Domeniul-țintă 1.1: Dezvoltarea circulației în zona transfrontalieră 1.1.1. Dezvoltarea drumurilor 1.1.2. Dezvoltarea liniilor feroviare 1.1.3. Elaborarea unor planuri și studii Domeniul-țintă 1.2: Dezvoltarea comunicării dintre cele două state 1.2.1. Construirea unei infrastructuri de Internet în bandă largă 1.2.2. Formarea unor programe de conectare comună 1.2.3. Circulația informației peste hotare 1.2.4. Elaborarea unor planuri și studii Domeniul-țintă 1.3: Protecția mediului 1.3.1. Protejarea naturii 1.3.2. Managementul apei 1.3.3. Managementul deșeurilor 1.3.4. Elaborarea unor planuri și studii Axa prioritară 2.: Fortificarea coeziunii sociale și economice în regiunea transfrontalieră Domeniul-țintă 2.1. Sprijinirea cooperării în afaceri transfrontaliere 2.1.1. Dezvoltarea infrastructurii de afaceri 2.1.2. Sprijinirea cooperării în mediul de afaceri 2.1.3. Dezvoltarea turismului Domeniul-țintă 2.2. : Încurajarea cooperării în domeniul dezvoltării cercetării (C+D) și inovării 2.2.1. Dezvoltarea unei infrastructuri comune de cercetare 2.2.2. Proiecte comune de cercetare 2.2.3. Sprijinirea cooperării dintre sectoarele cu activități de C+D 2.2.4. Elaborarea unor planuri și studii Domeniul-țintă 2.3: Cooperare pe piața forței de muncă și în domeniul învățământului dezvoltarea comună a abilităților și cunoștințelor 2.3.1. Cooperare între instituțiile de învățământ 41

2.3.2. Cooperare pe piața forței de muncă Domeniul-țintă 2.4.: Domeniul sanitar și prevenirea comună a pericolelor 2.4.1. Domeniu sanitar comun, dezvoltarea infrastructurii de management al riscurilor 2.4.2. Dezvoltare instituțională comună, coordinare și instruire Domeniul-țintă 2.5. : Cooperare între comunități 2.5.1. Cooperare între comunități În continuare vom aborda tema participării în program a părții nordice a zonei transfrontaliere, adică a județelor Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár-Bereg, respectiv Bihor și Satu-Mare. În cele patru județe au fost depuse 201 proiecte de succes, adică au existat 201 de parteneri de management care dispuneau de un sediu în regiunea respectivă. Numărul proiectelor depuse de către organizații din Ungaria este mai ridicat, după cum ne arată și figurile de mai jos, împărțit pe țări și județe. 83; 41% Magyarországi felek Romániai felek 118; 59% Fig. 1.: Împărțirea partenerilor de management pe țări 64; 32% 60; 30% 19; 9% Szabolcs-Szatmár-Bereg Hajdú-Bihar Satu Mare Bihor 58; 29% Fig.2. : Împărțirea partenerilor de management pe județe 42

După cum ne arată și figurile de mai sus, numărul proiectelor depuse în regiunea Satu Mare este mai redus față de Ungaria și regiunea Hajdú-Bihar, regiuni în care există un echilibru din acest punct de vedere. Cauzele acestui fapt sunt, probabil, situația economică, izolarea relativă și lipsa de ambiție a întrepinzătorilor din acest județ. În ceea ce privește distanța parteneriatelor, următorul grafic ne arată numărul total al partenerilor proprii sau din alte județe ale organizațiilor din cele patru regiuni. Reiese evident faptul că instituțiile fiecărui județ preferă parteneriate cu instituții din județele alăturate. Pe locul doi, de obicei, se află instituțiile din propriul județ. Acest fapt este dovedit și de următorul grafic, care ilustrează numărul parteneriatelor încheiate cu instituții din județe alăturate sau din același județ. 70 60 53 54 59 50 40 30 20 10 0 7 1 20 1 Szabolcs- Szatmár- Bereg 13 9 5 1 1 1 2 1 1 1 1 1 0 Hajdú- Bihar Békés Csongrád Budapest Satu Mare 18 5 4 2 1 2 1 Bihor Arad Timiş Cluj Szabolcs- Szatmár- Bereg Hajdú-Bihar Satu Mare Bihor Fig 3: Împărțirea partenerilor de management după locația partenerilor de proiect 43

100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 73 54 81 7 9 Szabolcs- Szatmár- Bereg 59 23 Hajdú-Bihar Satu Mare Bihor Összesen Megyén belül Szomszéd megyével 1 20 88 18 53 Fig. 4: Împărțirea partenerilor de management după distanța partenerilor de proiect (Legenda: albastru total, roșu în interiorul județului, verde în județui vecin) În ceea ce privește tema proiectului, următoarele două grafice ne arată faptul că proiectele depuse pentru axa prioritară 2 constituie marea majoritate a totalului de proiecte, cele depuse pentru axa prioritară 1 reprezentând doar 64,32% din total, însă în ceea ce privește valoarea acestor proiecte, totalul proiectelor pentru axa prioritară 1 depășește cel al proiectelor pentru axa prioritară 2. 64; 32% 1. prioritási tengely: Az együttműködési terület közös, fenntartható fejlesztéséhez szükséges kulcsfeltételek javítása 2. prioritási tengely: A társadalmi és gazdasági kohézió erősítése a határmenti térségben 137; 68% Fig. 5: Numărul proiectelor depuse pentru cele două axe prioritare (Legenda: 44

albastu - Prioritatea 1: Îmbunătăţirea condiţiilor cheie pentru dezvoltarea durabilă comună a zonei de cooperare roșu - Prioritatea 2 - Întărirea coeziunii sociale şi economice în regiunea de graniţă) 40 979 093,21; 47% 45 575 997,84; 53% 1. prioritási tengely: Az együttműködési terület közös, fenntartható fejlesztéséhez szükséges kulcsfeltételek javítása 2. prioritási tengely: A társadalmi és gazdasági kohézió erősítése a határmenti térségben Fig. 6: Valoarea proiectelor depuse pentru cele două axe prioritare (EUR) (Legenda: albastu - Prioritatea 1: Îmbunătăţirea condiţiilor cheie pentru dezvoltarea durabilă comună a zonei de cooperare roșu - Prioritatea 2 - Întărirea coeziunii sociale şi economice în regiunea de graniţă) Dacă analizăm în continuare rezultatele prezentate mai sus, în funcție de domeniile-țintă obținem următoarele două diagrame: 45

13; 6% 32; 16% 20; 10% 16; 8% 28; 14% 34; 17% 32; 16% 26; 13% 1.1. beavatkozási terület: A határon átnyúló közlekedés fejlesztése 1.2. beavatkozási terület: A határon átnyúló kommunikáció fejlesztése 1.3. beavatkozási terület: Környezetvédelem 2.1. Határon átnyúló üzleti együttműködés támogatása 2.2. beavatkozási terület: Együttműködés ösztönzése a kutatásfejlesztés (K+F) és innováció területén 2.3. beavatkozási terület: Együttműködés a munkaerőpiacon, oktatásban készségek, ismeretek közös fejlesztése 2.4. beavatkozási terület: Egészségügy és közös veszélyelhárítás 2.5. beavatkozási terület: Közösségek közötti együttműködés Fig 7.: Numărul proiectelor depuse în funcție de cele 8 domenii-țintă Legenda Domanii de intervenție: 1.1. Îmbunătăţirea facilităţilor de transport transfrontalier, 1.2. Îmbunătăţirea comunicaţiilor transfrontaliere, 1.3. Protecţia mediului, 2.1. Sprijinirea cooperării transfrontaliere în afaceri, 2.2. Promovarea cooperării în domeniul C+D şi inovării, 2.3. Cooperare în domeniul pieţei muncii şi educaţiei dezvoltarea comună a competenţelor şi cunoştinţelor, 2.4 Protejarea sănătăţii şi prevenirea riscurilor comune, 2.5 Cooperare între comunităţi 46

11 325 906,24; 13% 4 202 437,17; 5% 28 413 193,22; 33% 4 829 402,56; 6% 8 242 370,99; 9% 12 378 976,25; 14% 11 381 041,79; 13% 5 781 762,83; 7% 1.1. beavatkozási terület: A határon átnyúló közlekedés fejlesztése 1.2. beavatkozási terület: A határon átnyúló kommunikáció fejlesztése 1.3. beavatkozási terület: Környezetvédelem 2.1. Határon átnyúló üzleti együttműködés támogatása 2.2. beavatkozási terület: Együttműködés ösztönzése a kutatásfejlesztés (K+F) és innováció területén 2.3. beavatkozási terület: Együttműködés a munkaerőpiacon, oktatásban készségek, ismeretek közös fejlesztése 2.4. beavatkozási terület: Egészségügy és közös veszélyelhárítás 2.5. beavatkozási terület: Közösségek közötti együttműködés Fig 8.: Valoarea proiectelor depuse în funcție de cele 8 domenii-țintă (EUR) Legenda Domanii de intervenție: 1.1. Îmbunătăţirea facilităţilor de transport transfrontalier, 1.2. Îmbunătăţirea comunicaţiilor transfrontaliere, 1.3. Protecţia mediului, 2.1. Sprijinirea cooperării transfrontaliere în afaceri, 2.2. Promovarea cooperării în domeniul C+D şi inovării, 2.3. Cooperare în domeniul pieţei muncii şi educaţiei dezvoltarea comună a competenţelor şi cunoştinţelor, 2.4 Protejarea sănătăţii şi prevenirea riscurilor comune, 2.5 Cooperare între comunităţi După cum reiese și din diagramele prezentate, proiectele care țintesc cooperarea din punct de vedere al pieței forței de muncă, al afacerilor și al comunităților reprezintă aproape jumătate (49%) din proiectele câștigate, împărțite în 47