STRUCTURA PREDICATIVĂ ÎN LIMBA MAGHIARĂ ŞI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. STUDIU CONTRASTIV

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STAINE CATEDRA DE HUNGAROLOGIE STRUCTURA PREDICATIVĂ ÎN LIMBA MAGHIARĂ ŞI ÎN LIMBA ROMÂNĂ. STUDIU CONTRASTIV REZUMAT Profesor coordonator: Prof. univ. dr. MURVAI OLGA Doctorand: ERŐS ZITA BUCUREŞTI 2008 1

CUPRINS Inrtoducere...3 TOPIC-FOCUS-PREDICAT în limba maghiară şi în limba română. Probleme de structură...10 Distincţia: grup verbal / grup redicativ...11 GN PREDICATIV...17 CUANTIFICATORI DISTRIBUTIVI ÎN GV în limba maghiară şi în limba română...19 DEIXIS ÎN GV...20 Concluzii......34 Bibliografie...38 2

Introducere În lingvistica modernă, mulţimea de şcoli lingvistice, de concepţii, de modalităţi de lucru şi de terminologii, derivând toate din concepţia mai largă a structuralismului lingvistic, se pot grupa în două direcţii opuse: cea analitică şi cea genarativ transformaţională. Distincţia analitic/generativ transformaţională se referă, în primul rând, la punctul de plecare şi la obiectivele cerecetării. Modalitatea analitică 1 porneşte de la enunţurile concrete ale limbii, pe care le supune segmentării, pentru degajarea unităţilor componente, precum şi clasificării şi analizei din punct de vedere al relaţiilor contractate de unităţi. Modalitatea generativ-transformaţională porneşte de la un număr finit de simboluri, reprezentând părţile de vorbire şi categoriile gramaticale, considerate ca date iniţiale ale descrierii, şi de un număr finit de reguli gramaticale, pentru a ajunge să genereze enunţuri corecte ale unei limbi. Punctul de plecare îl constituie aspectele paradigmatice implicate în inventarul de simboluri, iar ca obiectiv final, se ajunge la aspectele sintagmatice, adică mulţimea frazelor generate. Gramatica lui Chomsky se constituie ca o reacţie vehementă la aspectul excesiv procedural al gramaticii analitice, şi mai ales al şcolii lui Z. Harris. Clasificările sunt comune modalităţii analitice şi celei generativ-transformaţionale. Dar, în timp ce în gramatica analitică clasificarea este obiectivul ultim şi cel mai important, subcategorizarea din gramatica transformaţională este numai una din operaţiile intermediare, anterioară trăsăturilor sintactico-semantice distinctive. 1 Obiective majore ale descrierii analitice sunt: degajarea unităţilor; clasificarea lor; analiza relaţiilor. Aceste obiective, în orice punct al analizei, se întrepătrund şi nu pot fi concepute independent unul de celălalt. Definitorie pentru modalitatea analitică este direcţia cercetării: de la aspectele sintagmatice ale limbii spre aspectele paradigmatice. Comun pentru diversele descrieri de tip analitic este aspectul lor excesiv procedural (discovery procedure), adică transformarea lor în tehnici de segmentare şi clasificare cât mai formale, bazate pe eliminarea integrală a sensului, tehnici aplicabile chiar şi în condiţiile necunoaşterii de către lingvist a limbii studiate 3

Modele lingvistice propuse de N. Chomsky în lucrările din perioada 1957-1965, ca reacţie la aspectul analitic şi procedural al structuralismului american, modele formalizate de tip sintetic, concepute ca mecanisme formale capabile să capteze şi să explice procesele creative ale limbii. În procesul de adecvare progresivă a modelului generativ la descrierea lingvistică, N. Chomsky a propus trei tipuri de modele generative: 1. modelul gramaticii cu un număr finit de stări; 2. al gramaticii de constituenţi imediaţi; 3. al gramaticii generativ transformaţionale, ultimul prezentat de Chomsky în 1965, fiind considerat cu puterea generativă, descriptivă şi explicativă cea mai mare. Obiectivul fundamental al modelului din 1965, desemnat astăzi ca variantă standard a gramaticii generative sau varianta generativ-transformaţională, a fost prezentarea organizării şi a funcţionării competenţei lingvistice, încercând să dea explicaţii pentru fiecare dintre trăsăturile acesteia: pentru creativitatea competenţei; pentru capacitatea de a distinge echivalenţele a două sau mai multe fraze dintr-o limbă, precum şi de a surprinde ambiguităţile; pentru capacitatea de a distinge frazele bine-formate de cele rău-formate. Caracteristicile modelului care decurg din realizarea acestor obiective sunt următoarele: a.) Este conceput ca un mecanism formal de tip generativ, care, prin regurile recursive de structură a frazei, produce infinitatea propoziţiilor şi a frazelor corecte dintr-o limbă. b.) Este un mecanism formal conceput pe două componente diferite, cel de bază şi cel transformaţional, oferind o ipoteză asupra modului de organizare a competenţei pe două niveluri distincte: cel de adâncime, ideal din punct de vedere semantic, unde ambiguităţile se dezambiguizează, unde sinonimiile se rezolvă şi elipsele se elimină; şi cel de suprafaţă, unde apar anomaniile de tipul sinonimiei, al omonimiei, al elipsei. Revine subcomponentului transformaţional rolul de a converti structurile de adâncime în structuri de suprafaţă şi de a propune explicaţii pentru fenomenele sintactice de sinonimie, omonimie şi elipsă. 4

c.) Este un mecanism formal capabil să predicteze şi să explice structurile răuformate, ca structuri neconforme cu unu sau mai multe dintre regulile gramaticii, şi capabil să blocheze apariţia acestor structuri. d.) În organizarea gramaticii, componentul sintactic, cuprinzând subcomponentul de bază şi cel transformaţional, are rolul central, fiind singurul cu rol generativ; celelalte două componente, cel fonologic şi cel semantic, sunt subsidiare, având numai rol interpretativ, adică de punere în corespondenţă a structurilor abstracte produse în cadrul sintaxei cu enunţurile reale dintr-o limbă. e.) În cadrul sintaxei, atât baza, cât şi subcomponentul transformaţional, sunt concepute a fi la fel de importante: unul produce structurile de bază; celălalt asigură mişcarea structurilor, relaţiile dintre ele, convertirea lor în structuri de suprafaţă. f.) Indicatorul sintagmatic, sub forma arborilor sintactici înregistrează organizarea ierarhică a structurilor generate, indicând nu numai structura categorială, ci şi relaţiile de dominare dintre categoriile componente. Competenţa reprezintă aptitudinea oricărui vorbitor nativ al unei limbi de a emite spontan sau de a percepe spontan un număr infinit de fraze pe care el nu le-a pronunţat niciodată înainte. Această aptitudine se explică prin faptul că orice vorbitor nativ are înmagazinat în memorie un sistem finit de reguli gramaticale, comun pentru vorbitorii aceleiaşi limbi, care-i permit formarea de noi propoziţii şi fraze din cuvintele pe care el le cunoaşte. Competenţa înseamnă posedarea unui număr de reguli gramaticale şi capacitatea vorbitorului de a le folosi. Performanţa reprezintă execuţia actului de vorbire, actualizarea competenţei, înseamnă trecerea de la un sistem finit de reguli la un ansamblu infinit de acte de vorbire. Pentru competenţa lingvistică, distincţia emiţător/receptor este nesemnificativă, fiind vorba de reguli comune pentru toţi vorbitorii aceleiaşi limbi. Pentru performanţă, această distincţie devine semnificatică, aşa cum sunt semnificativi toţi factorii care 5

participă în procesul concret al vorbirii: memorie, atenţie, grad de interes pentru obiectul în discuţie, expresivitate etc. Performanţa apare direct, nemijlocit observaţiei lingvistului. Competenţa nu este supusă direct observaţiei, fiind intuită din manifestări ale performanţei. De aici se naşte necesitatea modelării în studiul competenţei. Obiectivul fundamental al gramaticii transformaţionale este explicarea competenţei lingvistice. Ea este o gramatică a competenţei, şi nu o gramatică a performanţei. Din competenţă face parte ceea ce Chomsky numeşte creativitatea limbajului, adică posibilitatea oricărui vorbitor nativ de a produce şi a înţelege enunţurile pe care el nu le-a auzit niciodată înainte. Gramatica transformaţională, care este un model al competenţei, trebuie să asigure explicarea creativităţii. Acesta se realizează prin conceperea ei ca un mecanism de tip generativ, adică în stare să genereze infinitatea de enunţuri concrete ale unei limbi. Şi chiar dacă descrierea se bazează pe un corpus redus de enunţuri reale, rezultatele sunt proiectate asupra unui set infinit de enunţuri, care reprezintă limba. Orice vorbitor nativ al limbii maghiare, respectiv al limbii române simte că sunt corecte enunţurile: András [ Predicat eladta az órát]. Andrei [ Predicat a vândut ceasul]. András [ Predicat mit adott el]? Andrei [ Predicat ce a vândut]? András [ Predicat az órát adta el]. Andrei [ Predicat a vândut ceasul]. András [ Predicat mindkét órát eladta]. Andrei [ Predicat a vândut ambele ceasul]. András [ Predicat nem adta el az órát]. Andrei [ Predicat nu a vândut ceasul]. 6

[ GV Mondott egy jó hírt Anna a fiának]. Ana [ GV a dat o veste bună fiului ei]. [ GV A dat o veste bună Ana fiului ei]. [ GV Vásárolt Anna egy jó könyvet Andrásnak a posta melletti könyvesboltból]. [ GV A cumpărat Ana o carte bună pentru Andrei de la librăria de lângă poştă]. [ GV Kölcsönkérte András Évától a biciklit egy hétre]. [ GV A împrumutat Andrei de la Eva bicicleta pentru o săptămână]. Această capacitate de a sesiza echivalenţele şi ambiguităţile, precun şi de a sesiza elementele subînţelese este comună tuturor vorbitorilor unei limbi, aparţinând competenţei. În consecinţă, o gramatică transformaţională, ca model al competenţei trebuie să explice aceste fenomene. Pentru explicaţie, s-a recurs la o anumită ipoteză asupra modului de organizare a limbii, potrivit căreia limba este organizată pe două niveluri: un nivel profund, numit, structură de adâncime, unde ambiguităţile se dezambiguizează, unde sinonimia şi omonimia se rezolvă, fiind, deci un nivel ideal din punct de vedere semantic, şi un nivel superficial, numit structură de suprafaţă, unde apar toate anomaniile. Numai nivelul de suprafaţă este supus direct observaţiei, în timp ce nivelul de adâncime este intuit de lingvist, sarcina acestuia fiind să-l descopere şi să-l construiască. Procesul de descoperire a structurii de adâncime este un proces mental, constând în construirea unei scheme abstracte capabile să explice structura semantică şi sintactică a enunţului. Şi ca orice construct abstract, justeţea structurii de adâncime nu poate fi probată decât relativ. O achiziţie modernă în lingvistică, preluată şi de transformaţionalişti, este ideea existenţei mai multor tipuri de gramatici ale aceleiaşi limbi şi chiar a existenţei mai multor gramatici în cadrul aceluiaşi tip. În aceste condiţii, se pune problema alegerii dintre mai multe gramatici posibile şi a stabilirii criteriilor de decizie asupra validităţii unei gramatici. 7

Teoria transformaţională stabileşte aceste criterii, punând la baza lor principiul gradului de adecvare. N. Chomsky a demonstrat că, în comparaţie cu alte gramatici generative, gramatica transformaţională are o putere generativă mai mare, în sensul capacităţii ei de a genera porţiuni mai întinse ale limbilor naturale. În comparaţie cu alte gramatici, gramatica transformaţională are o putere descriptivă mai mare, în sensul capacităţii ei de a descrie şi explica fenomenele de omonimie şi de sinonimie sintactică. Gramatica transformaţională permite generalizări semnificative asupra modului de organizare şi de funcţionare a limbii, cum ar fi ipoteza asupra organizării limbii pe două niveluri. Din acest punct de vedere, puterea explicativă a gramaticii transformaţionale este mai mare decât a altor gramatici. Spre deosebire de structuraliştii ante-chomskyeni, care au subliniat diversitatea limbilor, atragând atenţia asupra specificului structural al fiecărei limbi, N. Chomsky a subliniat asemănările dintre limbi, considerând că acestea sunt profunde, se plasează la nivelul structurii de adâncime, în timp ce diferenţele sunt superficiale, apar la nivelul structurii de suprafaţă. În acord cu această idee, N. Chomsky stabileşte un fond comun al limbilor, constituit dintr-un număr de universalii substanţiale şi universalii formale 2. Aparţin universaliilor substanţiale categorii lingvistice de tipul: GN, GV, P, Nominal, etc, iar universaliilor formale, tipurile de reguli şi de restricţii formale postulate de gramatica transformaţională. Explicaţia acestui fond comun al limbilor o constituie, în teoria lui N. Chomsky, faptul că fiinţele umane sunt genetic înzestrate cu o facultate a limbii, care ar fi răspunzătoare de aceste trăsături universale, trăsături constituind partea înnăscută a limbajului uman. 2 Pană Dindelegan, G.,1976. Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului verbal, Bucureşti, Tipografia Universităţii din Bucureşti (ediţia a II-a: 1999, Braşov, Aula) p.15 8

Lucrarea de disertaţie este construită din patru capitole: I. TOPIC-FOCUS-PREDICAT în limba maghiară şi în limba română. Probleme de structură. II. GN PREDICATIV. III. QUANTORI DISTRIBUTIVI ÎN GV în limba maghiară şi în limba română. IV. DEIXIS ÎN GV 9

TOPIC-FOCUS-PREDICAT în limba maghiară şi în limba română. Probleme de structură. Studiez structura predicativă în cele două limbi în diferite ipostaze: GPred ce conţine Verb+Nominal GPred+modificatori Un loc aparte şi amănunţit studiat ocupă în acest capitol rolul prefixelor verbale în cele două limbi. Modificatori în limba română Locul modificatorilor verbali în limba română Structura temporală a predicatului şi poziţia modificatorilor Predicatul nominal Organizarea focală a enunţului (Topic / Focus) Condiţionări contextuale ale focalizării Tipuri de focalizare Mărcile specifice ale focalizării etc. Verbul este centrul enunţului, deoarece (cu rare şi nesemnificative excepţii) în jurul verbului la mod personal se organizează întregul enunţ. Verbul este constituentul care asigură structura enunţurilor, determinând o anumită structură sintactică şi semantică a acestora. Verbul este o clasă lexico-gramaticală cu un inventar extrem de bogat şi deschis, distingându-se, în raport cu alte părţi de vorbire, prin mai multe trăsături. Morfologic, reprezintă o flexiune specifică numită conjugare. Sintactico-semantic, are calitatea de a atrage actanţii, componente intim legate de semantica internă a verbului, cărora verbul le atribuie funcţii semantice, numite şi roluri tematice 3 şi restricţii de formă, de caz, de prepoziţie, mai rar de topică. Verbul este nucleul care asigură structurarea semantico-sintactică a propoziţiei şi coeziunea componentelor Subiect-Verb-Complement. Semantic, exprimă acţiuni, evenimente şi stări, fixate temporal şi înfăţişate aspectul, iar, dintre părţile de vorbire, este clasa purtătoare în cel mai înalt grad a predicaţiei. 3 Gramatica Limbii Române, 2005, editura Academiei Române, p.323 10

Pragmatic, este componentul propoziţiei înzestrat cu un ansamblu de categorii gramaticale cu înalt potenţial deictic (timp, mod, persoană, număr), categorii în stare să transforme o organizare sintactică într-un fapt de enunţare. Prin ancorarea deictică pe care o realizează şi prin Morfemele Predicative pe care şi le ataşează, verbul asigură grupului creat în jurul lui nu numai autonomie sintactică şi sintactico-semantică, ci şi pragmatică (autonomie în anunţare sau predicativitate) 4. Sintetizând, trebuie reţinut rolul central al verbului de distribuitor de funcţii sintactice şi de roluri tematice şi de purtător al mărcilor de predicativitate. Distincţia: grup verbal / grup predicativ Cele două concepte, GV, şi GPred, corespund distincţiei categorial/funcţional: GV este o noţiune categorială, iar GPred, una funcţională. GV, neutru din punct de vedere al funcţiei, este organizat în jurul oricărui centru verbal, indiferent de predicativitatea sau nepredicativitatea acestuia. De aceea, se constituie şi în jurul unui verb la mod nepersonal: infinitiv, gerunziu, paricipiu sau supin. GPred, legat obligatoriu de funcţia predicativă, este organizat în jurul unui verb la mod personal. Deosebindu-se din punct de vedere funcţional, cele două grupuri nu se suprapun perfect nici sub aspectul structurii de constituenţi: GV include toţi determinanţii verbului, indiferent de natura relaţiei şi de gradul de coeziune faţă de verb, în timp ce GPred include numai determinanţii necesari, deci determinanţii strâns legaţi de verb. Fac parte din categoria determinanţilor necesari: a.) determinanţii legaţi de verb printr-un raport de recţiune cazuală, adică determinanţii cărora verbul atât în limba maghiară, cât şi în limba română le impune, ca restricţie de formă, un anumit morfem de caz; în această situaţie sunt subiectul, obiectul direct, obiectul indirect, obiectul secundar; b.) determinanţii legaţi de verb printr-un raport de recţiune prepoziţională, adică determinanţii cărora verbul în limba română le impune, ca restricţie de formă, o construcţie prepoziţională cu o anumită prepoziţie; intră în această categorie determinanţii de tipul: se bazează pe tine, profită de tine, constă în ceva, etc. 4 Gramatica Limbii Române, 2005, editura Academiei Române, p.323 11

c.) determinanţii nesupriabili, adică determinanţii a căror omisiune afectează integritatea sintactică şi semantică a enunţului. Exemplu: El devine avocat./ő ügyvéd lesz. El procedează corect./ő helyesen cselekszik. Determinanţii avocat/ügyvéd, corect/helyesen sunt nesupriabili, deoarece, în absenţa lor, enunţurile El devine/ő_ lesz, El procedează/ő _cselekszik sunt nereperate. În enunţurile El este avocat./ő ügyvéd. El este vestit./ő híres. determinanţii avocat/ügyvéd; vestit/híres sunt, de asemenea, nesupriabili, dar din motive diferite în cele două limbi: cu absenţa lor secvenţele din limba română sunt ambigue. În limba maghiară absenţa lor anulează propoziţia, deoarece este predicatul propoziţiei. Limba maghiară are această caracteristică: la persoana a treia, singular lipseşte verbul copulativ din GPred, din predicatul nominal, şi astfel un GAdj este predicatul enunţului. Conceput în felul acesta, grupul predicativ conţine verbul la mod personal şi următorii determinanţi: subiectul, obiectul direct, obiectul secundar, obiectul indirect, obiectul prepoziţional, atributivul, circumstanţialul. Am analizat cincizeci de propoziţii formulate corect atât în limba maghiară, cât şi în limba română. Lucrând cu metodele gramaticii generativ-transformaţionale, am pornit de la o ipoteză formulată pentru enunţul în limba maghiară. După ce am tras concluzia pe baza analizei, am transferat ipozeta şi rezultatele pe propoziţia corespunzătoare în limba română. Pot să afirm anticipat, că am sesizat mai multe asemănări decât am crezut că voi întâlni în clipa în care am început cercetarea grupului predicativ în cele două limbi, total diferite la prima vedere. GV compus din verb şi GN (megnevező kifejezés) atât în limba maghiară, cât şi în limba română începe cu verbul, care este urmat apoi de determinanţi. Ordinea determinanţilor după verb este cel mai firesc, dacă cele neaccentuate (numele propriu, pronumele personal) sunt aşezate în faţa celor accentuate. Dat fiind faptul că ordinea determinanţilor după verb este liberă în cele două limbi, putem afirma, că ele ocupă acelaşi loc în structura propoziţiei din limba respectivă: 12

[ GV Mondott egy jó hírt Anna a fiának]. [ GN A fiának] i [ GV mondott egy jó hírt Anna _ i ]. P GN GV V GN GN GN a fiának i mondott egy hírt Anna _ i [ GV Ana a dat o veste bună fiului ei]. [ GN Fiului ei] i [ GV a dat Ana o veste bună_ i ]. P GN GV V GN GN GN fiului ei i a dat o veste bună Ana _ i 13

[ GV Vásárolt Anna egy jó könyvet Andrásnak a posta melletti könyvesboltból]. [ GN Egy jó könyvet] i [ GV vásárolt Anna_ i Andrásnak a posta melletti könyvesboltból]. P GN GV V GN GN GN GN egy jó könyvet i vásárolt Anna _ i Andrásnak a posta melletti könyvesboltból [ GV A cumpărat Ana o carte bună pentru Andrei de la librăria de lângă poştă]. [ GN O carte bună] i [ GV a cumpărat Ana_ i pentru Andrei de la librăria de lângă poştă]. P GN GV V GN GN GN GN o carte bună i a cumpărat Ana _ i pentru Andrei de la librăria de lângă poştă 14

[ GV Kölcsönkérte András Évától a biciklit egy hétre]. [ GN Évától] i [ GV kérte kölcsön András_ i a biciklit egy hétre]. GN GV V GN GN GN GN Évától i kölcsönkérte András _ i a biciklit egy hétre [ GV A împrumutat Andrei de la Eva bicicleta pentru o săptămână]. [ GN De la Eva] i [ GV a împrumutat Andrei bicicleta_ i pentru o săptămână]. P GN GV V GN GN GN GN de la Eva i a împrumutat Andrei bicicleta _ i pentru o săptămână Un loc aparte şi amănunţit studiat ocupă în această lucrare locul şi rolul modificatorilor verbali în cele două limbi. Locul modificatorilor în GV este altul decât cel al determinanţilor: determinanţii sunt aşezaţi după verb, iar locul modificatorilor verbali este în faţa verbului. 15

Cel mai interesant modificator în limba maghiară este prefixul verbal, care se prezintă cu o gamă foarte largă şi foarte complexă: abba-, agyon-, alá-, át-, be-, bele-, benn-, egybe-, el-, ellen-, elő-, előre-, fel-v.föl-, félbe-, félre-, felül- v.fölül-, fenn- v.fönn-, hátra-, haza-, helyre-, hozzá-, ide-, keresztül-, ketté-, ki-, körül-, közbe-, közre-, külön-, le-, meg-, mellé-, neki-, oda-,össze-, rá-, rajta-, széjjel-, szembe-, szerte-, szét-, tele-, tova-, tovább-, tönkre-, túl-, újjá-, újra-, utána-, végbe-, végig-, vissza- stb. 5 etc. Pe baza Gramaticii Limbii Române verbul apelează şi la prefixe, care, în raport cu sufixele, păstrează clasa lexico-gramaticală a bazei, cuvântul nou format rămănând în clasa verbului. Identic se comportă: aspectul repetitiv re- (rechema, reciti, reînnoi, repune); privativul dez-/des-/de- (desăra, desface, deszăpezi, dezdoi, dezmoşteni; uneori prefixul înlocuieşte alt prefix); temporalul ante- (antedata, antepune); comitativul com-/con-/co- (coexista, conlucra, convieţui, coopera); răs-/răz-, cu diverse valori: repetare, intensitate (răscumpăra, răsciti, se răzgândi); pre- cu diverse valori: împrăştiere, extindere, anterioritate, insistenţă, repetare (presăra, prelungi, prepune, precumpăni, preface, prestabili); între- cu diverse valori: reciprocitate, aproximare/parţialitate, suprimare (întrepătrunde, întrajutora, întredeschide, întrevedea, întrerupe) Diferit se comportă: cauzativ-eventivele şi delocutivele îm-/în-, care, asociate sufixelor lexicogramaticale, convertesc baze nonverbale în formaţii verbale (vezi a (se) înbolnăvi, a (se) înbunătăţi, a se împrieteni, a (se) împuţina, a (se) îngrăşa, a întineri etc). 6 Majoritatea verbelor cu afix verbal are corespondent identic în cele două limbi studiate din punct de vedere contrastiv. Exemplu: a reface=visszacsinál a rechema=visszahív 5 A Magyar Helyesírás Szabályai, 1995, Akadémia Kiadó, Budapest, 52.old 6 Gramatica Limbii Române, 2005, Editura Academiei Române, vol I, Cuvântul, pag.573-574 16

a desface=kibont a răscumpăra=kivált a întrevedea=előrelát a preface=megjátszik a (se) înbolnăvi=megbetegszik a întineri=megfiatalodik a dezmoşteni=kitagad GN PREDICATIV Relaţia între GN predicativ (predicatul pur nominal) în limba maghiară şi predicatul nominal din limba română (format din GN şi verb copulativ) poate fi urmărită şi studiată pornind de la următorele propoziţii: 17

Mód mod Kijelentő indicativ Személy persoană Névszói állítmány GN predicativ Összetett állítmány predicat nominal 3. Anna szép. - Anna diák. Ana este frumoasă. - Ana este studentă. 1. - Én szép vagyok. Eu sunt frumoasă. Én diák vagyok. Eu sunt student(ă). 2. - Te szép vagy. Tu eşti frumoasă. Te diák vagy. Tu eşti student(ă). - Anna szép volt. Ana a fost frumoasă. Anna diák volt. Ana a fost studentă. Idő timp Jelen prezent Múlt trecut Feltételes condiţional Felszólító imperativ Jövő viitor - Anna szép lesz. Ana va fi frumoasă. Anna diák lesz. Ana va fi studentă. - Anna szép (lett) volna. Ana ar fi (fost) frumoasă. Anna diák (lett) volna. Ana ar fi (fost) studentă. - Anna szép legyen! Ana să fie frumoasă! Anna diák legyen! Ana să fie studentă! Astfel că predicatul nominal în limba maghiară poate fi conceput ca un predicat în care partea verbală este prezentă, dar este la gradul zero. 18

CUANTIFICATORI DISTRIBUTIVI ÎN GV în limba maghiară şi în limba română [Minden lányt [ FP JÁNOS [ VP kísért haza]]]. [Toate fetele [ FP DE ION [ VP au fost conduse acasă]]]. [Fiecare fată [ FP DE ION [ VP a fost condusă acasă]]]. [Annát is [ FP JÁNOS [ VP kísérte haza]]]. [Şi pe Ana[ FP ION [ VP a condus-o acasă]]]. János [mindig [ FP CSAK MARIT [ VP kísérte haza]]]. ION [întotdeauna[ FP DOAR PE MARIA [ VP a condus-o acasă]]]. Un predicat poate avea două sau mai mulţi cvantori distributivi: János többször is minden barátját [ FP a nyaralóján [ VP látta vendégül]]. Jánosról azt állítjuk, hogy több olyan alkalom volt, amikor minden (akkori) barátjára igaz volt, hogy a nyaralója volt az a hely, és nem más, ahol vendégül látta. Ion de mai multe ori pe toţi prietenii săi [ FP în vila lui [ VP i-a invitat]]. Despre Ion afirmăm, că au existat mai multe ocazii, când pe toţi prietenii (de atunci) i-a invitat în vila lui. 19

DEIXIS ÎN GV Unul dintre aspectele fundamentale ale organizării pragmatice a discursului, desemnând faptul că referinţa anumitor componente ale unui enunţ nu poate fi determinată decât prin raportare la datele concrete ale situaţiei de comunicare. Tipurile fundamentale de deixis sunt deixis personal, deixis spaţial, deixis temporal, care presupun codarea prin forme specifice a unei anumite coordonate situaţionale: rolul participanţilor, organizarea spaţiului, inclusiv plasarea obiectelor în raport cu locul în care se află participanţii şi, respectiv, ordonarea intervalelor temporale în raport cu momentul emiterii enunţului. În unele lucrări, au fost distinse încă două tipuri: deixis social, care codează caracteristici privind identitatea şi relaţia socială dintre participanţii la un schimb verbal, şi deixis discursiv sau textual, care dă indicaţii asupra locului ocupat de un anumit enunţ în ansamblul discursiv din care face parte. Esenţială este organizarea egocentrică a deixisului, emiţătorul fiind centrul deictic în actul enunţării. Diversele tipuri de deixis prezintă mărci lingvistice specifice. Pentru deixisul personal: pronumele personal de pers. I şi a II-a, forma de pers. I şi a IIa a verbului predicat în condiţiile acordului cu un subiect exprimat prin pronume sau ale omiterii acestuia, curentă în limba română -, formele de vocativ, unele interjecţii. Pentru deixisul spaţial: anumite adverbe de loc, pronumele demonstrativ. Pentru deixisul temporal: formele temporale ale verbelor, anumite adverbe, locuţiuni sau construcţii adverbiale care presupun raportări la momentul enunţării, sau la moduri curente de măsurare a timpului. Pentru deixisul social: pronumele de politeţe, titlurile de adresare, particularităţi ale acordului dintre predicat şi subiect. Pentru deixisul textual, mai ales pentru exprimarea unor relaţii concesive sau cazuale între componentele discursului: adverbe sau locuţiuni adverbiale. Uzurile deictice de bază pot fi gestice sau simbolice. Intrepretarea uzurilor deictice gestice presupune referirea la un mod fizic de monitorizare a schimbului verbal: gest indicativ propriu-zis, indicare prin tonalitatea vocii sau prin direcţia privirii, etc. Pentru interpretarea uzurilor deictice simbolice este necesară numai cunoaşterea coordonatelor contextuale generale ale schimbului verbal. Formele deictice pot avea însă şi uzuri non-deictice, de obicei anaforice. Uzurile anaforice ale unor pronume sau adverbe trimit la un referent anterior desemnat în 20

discurs. Este posibilă şi anticiparea în discurs printr-un pronume sau adverb a unui referent; în acest caz, este vorba despre un uz cataforic. Prin următoarele exemple am analizat diferite situaţii deictice: Există boli ale creierului Oliver Sachs le enumeră într-o faimoasă carte care produc iluzii mergând de la amuzant la terifiant: poţi avea senzaţia că-ţi lipseşte jumătate din corp, poţi ajunge să crezi că fiinţele cele mai apropiate, soţia sau tatăl tău, de exemplu nu mai sunt ele însele, că au fost înlocuite cu cineva care doar le seamănă şi care conspiră-mpotriva ta, sau poţi să ai bizara senzaţie că te vezi pe tine însuţi din spate, de la un metru distanţă, ca în anumite jocuri de computer. (M. Cărtărescu: Irish cream) 21

S S 1 S 2 S 4 S 6 S 12 VP V NP NP VP există boli ale creierului CP C S 3 care 22

S 2 NP VP Oliver Sashs NP V N 1 le enumeră D ADJ N întro faimoasă carte S 3 VP V NP Vnepred produc iluzii V ADJ ADJ mergând de la amuzant la terifiant 23

S 4 VP V Vnepred NP CP poţi avea senzaţia C S 5 că NP VP -ţi V NP NP lipseşte jumătate din corp 24

S 6 pro VP V V S 7 poţi ajunge pro VP V CP să crezi C S 8 CP că C S 9 25

S 8 NP D NEGP N NP CP NP NEG VP N Vnepred V NP fiinţele cele mai apropiate soţia sau tatăl tău de exemplu nu mai sunt ele însele 26

S 9 pro VP V DP CP au fost înlocuite cu cineva care S 10 ADVP VP doar NP V CP S 11 le seamănă C S 11 DP VP şi V ADVP NP care conspiră mpotriva ta 27

S 12 VP poţi S 13 VP V ADJ NP CP să ai bizara senzaţie C S 14 că 28

S 14 VP NP V NP ADVP ADVP N DP N te vezi pe tine însuţi din spate de la NUMP N NP un metru distanţă DP N ca în anumite NP NP jocuri de computer Boli ale creierului: le GN din a doua propoziţie trimite înapoi în GN din prima propoziţie. Care: boli ale creierului şi din a trea propoziţie conjuncţia arată spre GN. Ţi deixis personal, orientat în afara textului. 29

Fiinţele cele mai apropiate: soţia sau tatăl tău catafora în GN. Apoi urmează o anaforă, ce se îndreaptă către catafora precedentă: ele însele: soţia sau tatăl tău. ele însele: le. Cineva: care anafora Te: tine însuţi Profesorul crede că elevii lui nu se ajută destul unul pe altul. S 1 NP VP Profesorul V CP crede C S 2 că NP NEGP N NP NEG VP elevii lui nu V ADVP DP se ajută destul unul pe altul 30

Întâlnim trei tipuri de cataforă: profesorul: lui, elevii: se, elevii: unul pe altul. Van egy diákom, akit Benedek Ferencnek hívnak, ő az aki sosem késik el az órámról. S S 1 S 3 pro VP N NP DP S 4 V DP NP S 2 DP NP VP van egy diákom akit Benedek hívnak ő az Ferencnek S 4 DP ADVP VP V DP NP aki sosem késett el az órámról 31

Oly mélyen merültünk el az olvasott regényekben, költeményekben és színdarabokban, hogy a tőlük hozott világ sokkal élesebb és elevenebb volt, mint a mienk, annyira, hogy fogolytársainkat is és egész környezetünket lassanként besoroztuk képzeleti világunkba, különböző regényalakok maszkjába öltöztetve őket. (Kuncz Aladár: Fekete kolostor) S 1 pro ADVP ADVP VP V NP V+tt NP NP NP CP oly mélyen merültünk el az olvasott regényekben költeményekben színdarabokban 32

CP C S 3 pro NP ADVP NP ADVP VP hogy fogolytársainkat egész környezetünket lassanként VP V ADVP NP ADJP NP NP V+hat NP besoroztuk képzeleti világunkba különböző regényalakok maszkjába öltöztetve őket 33

Concluzii Lucrarea de faţă este o lucrare teoretică cu exemple practice care analizează componenţa grupului verbal, structura predicativă în cele două limbi. Rezultatele obţinute în urma cercetării poate prezenta interes atât sub aspect teoretic, cât şi practic. Ele pot fi aplicate la predarea cursurilor teoretice şi practice de gramatică. Lucrarea tinde să contribuie la aprofundarea cunoştinţelor despre disponibilităţile sintactice ale grupului verbal şi a cunoştinţelor de morfologie şi sintaxă. Lucrarea de faţă abordează o problemă a lingvisticii actuale structura predicativă în limba maghiară şi în limba română. Este o lucrare care se adresează, în primul rând, celor care studiază limba maghiară ca limbă străină. Analizând grupul predicativ în cele două limbi, am încercat să urmăresc elementele cele mai problematice din limba maghiară pentru vorbitorii de limba română. De exemplu : În limba maghiară nu există verbul a avea şi acest lucru naşte o serie de modalităţi de a exprima faptul că eu am, eu posed ceva. Una dintre cele mai dificile probleme în studierea limbii maghiare reprezintă prefixul verbal care, în comparaţie cu limba română, este mult mai complexă. De exemplu: verbul ad a da felad a expedia, a abandona lead a preda, a depune, a da jos, a pasa átad a înmâna, a preda elad a vinde kiad a da, a elibera, a distribui, a publica, a închiria bead a administra (un medicament), a înainta, a prezenta összead a aduna visszaad a returna, a înapoia Majoritatea verbelor cu prefix în limba română au un corespondent asemănător şi în limba maghiară: 34

a reface=visszacsinál a rechema=visszahív a desface=kibont a răscumpăra=kivált a întrevedea=előrelát a preface=megjátszik a (se) înbolnăvi=megbetegszik a întineri=megfiatalodik a dezmoşteni=kitagad verbul apelează şi la prefixe, care, în raport cu sufixele, păstrează clasa lexicogramaticală a bazei, cuvântul nou format rămănând în clasa verbului. Identic se comportă: aspectul repetitiv re- (rechema, reciti, reînnoi, repune); privativul dez- / des- / de- (desăra, desface, desţeleni, deszăpezi, dezdoi, dezmoşteni; uneori prefixul înlocuieşte alt prefix); temporalul ante- (antedata, antepune); comitativul com- / con- / co- (coexista, conlucra, convieţui, coopera); răs- / răz-, cu diverse valori: repetare, intensitate (răscumpăra, răsciti, se răzgândi); pre- cu diverse valori: împrăştiere, extindere, anterioritate, insistenţă, repetare (presăra, prelungi, prepune, precumpăni, preface, prestabili); între- cu diverse valori: reciprocitate, aproximare/parţialitate, suprimare (întrepătrunde, întrajutora, întredeschide, întrevedea, întrerupe) Diferit se comportă: cauzativ-eventivele şi delocutivele îm- / în-, care, asociate sufixelor lexicogramaticale, convertesc baze nonverbale în formaţii verbale (vezi a (se) înbolnăvi, a (se) înbunătăţi, a se împrieteni, a (se) împuţina, a (se) îngrăşa, a întineri etc). 7 A Magyar Helyesírás Szabályai, astfel inventariază prefixele limbii maghiared: abba-, agyon-, alá-, át-, be-, bele-, benn-, egybe-, el-, ellen-, elő-, előre-, fel-v.föl-, félbe-, félre- 7 Gramatica Limbii Române, 2005, Editura Academiei Române, vol I, Cuvântul, pag.573-574 35

felül- v.fölül-, fenn- v.fönn-, hátra-, haza-, helyre-, hozzá-, ide-, keresztül-, ketté-, ki-, körül-, közbe-, közre-, külön-, le-, meg-, mellé-, neki-, oda-, össze-, rá-, rajta-, széjjel-, szembe-, szerte-, szét-, tele-, tova-, tovább-, tönkre-, túl-, újjá-, újra-, utána-, végbe-, végig-, vissza- stb. 8 Un alt obstacol în asimilarea limbii poate fi predicatul pur nominal în limba maghiară. Trecerea de la gramatica sintagmatică de suprafaţă la cea generativă şi transformaţională a reprezentat o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte conceperea limbajului, ea atragând atenţia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal, ci şi reprezentările mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflecta. O altă idee a lui Chomsky se refera la distincţia pe care el o face între conceptul de competenţă lingvistică şi conceptul de performanţă lingvistică: în limbajul vorbit al unui individ exista fraze gramaticale, dar şi fraze negramaticale. Cum ar putea fi diferenţiate acestea? Chomsky ofera ca metodă recurgerea la intuiţia subiectului, la constiinţa lui implicită, adică la capacitatea lui intrinsec-ideală de a produce şi înţelege fraze în acord cu "forma" limbii, de a aprecia gradul de devianţă al unui enunţ în raport cu o "bună formă". El îşi propune un nou scop, şi anume, acela al analizei compeţentei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezintă o proprietate esenţială a spiritului uman şi care constă în cunoaşterea de care dispune subiectul, cunoaştere ce prezidează orice act verbal, ea luând forma unei gramatici, a unui sistem de reguli. Performanţa lingvistică este definită ca fiind capacitatea subiectului de a pune în practică sistemul de reguli, în funcţie de diverse situaţii şi împrejurări. Conceptul de competenţă este studiat de lingvistică, cel de performanţă de psiholingvistică. Din păcate, relaţiile dintre cele două concepte sunt, ambigui, fapt care a marcat pentru mult timp însăşi relaţiile dintre lingvistică şi psiholingvistică. La naştere, creierul omenesc este înzestrat cu o structură nervoasă înalt specifică, având capacitatea de a realiza structuri lingvistice complexe. El se maturizează la fel ca alte organe (inima, ficatul), în cazul lui fiind mai nimerit să vorbim despre creştere, ideea de dezvoltare şi de construcţie, când este vorba de limbaj, nemaiavând sens. Maturizarea creierului se produce prin developarea în sens fotografic a unor structuri deja existente şi nicidecum prin învăţare. Argumentul imbatabil în favoarea 8 A Magyar Helyesírás Szabályai, 1995, Akadémia Kiadó, Budapest, 52.old 36

acestei teze l-ar constitui localizarea centrului limbajului, care pledează pentru specificitatea ereditară. Chomsky considera, deci, că omul se naşte predispus să înveţe limbajul în anumite moduri. Regulile lingvistice sunt mult prea complexe pentru ca să poată fi învăţate de către copii singuri, cu ajutorul unei inteligenţe generale. Dimpotrivă, arată el, copiii sunt ajutaţi de o înţelegere înnăscută a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale) comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutaţi de un ghid înnăscut care facilitează achiziţionarea regulilor unice ale limbajului specific unei culturi. Acestea sunt numite de Chomsky mijloace de achiziţie ale limbajului. O facultate de limbaj determinată genetic, precizează o anumită clasă de gramatici omeneşte accesibilă. Copilul îşi va însuşi una din aceste gramatici pe baza datelor limitate care îi sunt accesibile. We can take certain steps towards providing a behavioral criterion for Grammaticalness so that this test of adequacy can be carried out. 9 9 Noam Chomsky, Syntactic Structures. The Hague: Mouton, 1957:13-14 37

Bibliografie Abaffy Erzsébet 1987. A mediális igékről. Magyar Nyelv 74. 281-293. Ackerman, Farrel 1981. On Questionable complementizers. Acta Linguistica Academicae Scientiarum Hungaricae 31. 19-56. Ackerman, Farrel 1984. Verbal Modifiers as Argument Taking Predicates: Complex Verbs as predicate Complexes in Hungarian. Groninger Arbeiten zur Germanistischen Linguistik 25. 23-71. Ackerman, Farrel 1987. Pronominal Incorporation: The Case of Prefixal Adverbs. In: Kenesei István (szerk.): Approaches to Hungarian II. Szeged, JATE, 213-261. Ackerman, Farrel 1992. On the Domain of Lexical Rules: Hungarian Causatives and Wordhood. In: Kenesei István Pléh Csaba (szerk): Approches to Hungarian IV. Szeged JATE, 9-38. Alberti Gábor 1994. Bevezetés a magyar mondatelemzésbe. Pécs, Janus Pannonius Egyetemi Kiadó. Alberti Gábor 1994a. Model Tau: A Formal Theory of Thematik Roles. In: Bánréti Zoltán (szerk.): Papers in the Theory of Grammar. Budapest, MTA Nyelvtudományi Intézet, 184-235. Alberti Gábor 1994b. Bevezetés a magyar generatív mondatelemzésbe. Pécs, Janus Pannonius Egyetemi Kiadó. Alberti Gábor 1995. Role Assignment in Hungarian Possessive Constructions. In: Kenesei István (szerk.) Approches to Hungarian V. Szeged JATE, 11-28. Alberti Gábor 1996a. Argument Hierarchy and Reflexivization. Megjelenik az Acta Linguistica Hungaricaban. Alberti Gábor 1996b. Passzivizálási művelet a magyarban. In: Büky László Maleczky Márta (szerk.): A magyar nyelv leírásának újabb módszerei II. Néprajz és Nyelvtudomány 37. Szeged, JATE, 7-46. Alberti Gábor 1997b. Argument Selection. Frankfurt, Peter Lang. Alberti Gábor 1997c. Restriction on the Degree of Referentiality of Arguments in Hungarian Sentences. Acta Linguistica Hungarica 44. 341-362. Almási Miklós 1967. Ellipszis. Szépiroda1mi Kiadó. Budapest. Anderson, Stephen R. 1992. A-Morphous Morphology. Cambridge University Press. 38

Andersson, Erik 1975. Style, Optional Rules and Contextual Conditioning. (Hivatkozik rá Szabó 1988.) Antal László 1961. A magyar esetrendszer. Nyelvtudományi Értekezések 29. Budapest, Akadémia Kiadó. Antal László 1976a. Gondolatok a magyar pronominalizációról. Magyar Nyelv 271-281. Antal László 1977. Egy új magyar nyelvtan felé. Gyorsuló idő. Budapest, Magvető Kiadó. Antal László 1979. Szöveg, nyelv, tartalom. In: Szathmári István - Várkonyi Imre (szerk.): A szövegtan a kutatásban és az oktatásban. Magyar Nyelvtudományi Társaság Kiadványai 154: 67-72: Antalné Szabó Ágnes - Madarászné Marossy Ágnes (szerk.) 1995. Szövegtani szemelvénygyűjtemény. ELTE Tanárképző Főiskolai Kar. Budapest. Aranoff, Mark 1976. Word Formation in Generative Grammar. Cambridge MA, The MIT Press. Aranoff, Mark 1993. Morphology by Itself: Stems and Inflectional Classes. Cambridge MA, The MIT Press. Austin, John Langshaw 1990. [1962] Tetten ért szavak. Akadémiai Kiadó. Budapest. Avram, Mioara Despre corespondenţa dintre propoziţiile subordonate şi părţile de propoziţie, în SG,I (1956). Avram Mioara 1985. Gramatica pentru toti. Bucureşti, Editura Academiei Române (ediţia a II-a: 1997, ediţia a III-a: 2001, Bucureşti, Humanitas) Avram Mioara 1960. Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române. Avram Mioara 1987. Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei Române. Avram Mioara 1997. Anglicismele din limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române. Avram Mioara, M. Sala. 2000. May We Introduce the Romanian Language to You?, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române (trad. rom: Faceţi cunoştinţă cu limba română, Cluj-Napoca, echinox, 2001) Baňczerowski Janusz 1985. Néhány megjegyzés a nyelvi közlés elemzéséhez. Általános Nyelvészeti Tanulmámyok 16: 65-86. Baňczerowski Janusz 1994. A kommunikációs kompetencia és összetevői. Magyar Nyelvőr 277-286. 39

Bánréti Zoltán 1992. A mellérendelés. In: Kiefer Ferenc (szerk.): Strukturális magyar nyelvtan I. Mondattan. Budapest, Akadémiai Kiadó, 715-796. Bánréti Zoltán 1994a. The Recoverability Principle in Grammar. In: Bánréti Zoltán (szerk.): Papers in the Theory of Grammar. Budapest, MTA Nyelvtudományi Intézet, 66-79. Bánréti Zoltán 1994b. Coordination. In: Kiefer Ferenc É. Kiss Katalin (szerk.): The Syntactic Structure of Hungarian. San Diego - New York, Academic Press, 355-414. Barnczerowski Janusz: A mond komponenst tartalmazó metaszövegbeli operátorokról In: Magyar Nyelvőr, 2005. 129 évfolyam, 3. szám. Bartos Huba 1997. On Subjective and Objective Agreement in Hungarian. Acta Linguistica Hungarica 44. 363-384. Bartos Huba 1999. Az alanyi és a tárgyas ragozásról. In: Büky László Maleczky Márta (szerk.): A mai magyar nyelv leírásának újabb módszerei III. Szeged, JATE. Bátori István 1980. A szórend tényezői: a fókusz. Nyelvtudományi Értekezések 104: 217-224. Beard, Robert 1995. Lexeme-Morpheme Based Morphology. New York, State University of New York Press. Beaugrande, Robert de 1984. Text Production: Toward a Science of Composition. Ablex Publishing Corporation. Norwood. Beaugrande, Robert de - Dressler, Wolfgang 1981. Introduction to Text Linguistics. Longman. London-New York. Becker, A. L. 1965.A Tagmemic Approach to Paragraph Analysis. College Composition and Communication 16:237-242. Békési Imre 1974a. A közös elemek kapcsoló szerepe a mondat fölötti szövegegységben. Nyelvtudományi Értekezések 83: 82-86. Békési Imre 1975. Egy konstrukciótípus megjelenési formái. Magyar Nyelvőr 424-438. Békési Imre 1977. A szövegkonstrukciós forma és az esemény logikája". Néprajz és Nyelvtudomány 21 : 97- I 02. Békési Imre 1979. A kapcsolás problematikája. In: Szathmári István -Várkonyi Imre (szerk.): A szövegtan a kutatásban és az oktatásban. Magyar Nyelvtudományi Társaság Kiadványai 154: 73-76. 40

Békési Imre 1980b. Mondat- és szövegszerkezeti párhuzamok. Nyelvtudományi Értekezések 104: 225-228. Békési Imre 1983a. A "teljesképzet" és a szövegkonstrukció. Néprajz és Nyelvtudomány 27: 39-45. Békési Imre 1983b. A sorrend szerepe a komponensek beszerkesztésében. In: Rácz Endre - Szathmári István (szerk.): Tanulmányok a mai magyar nyelv szövegtana köréből. Tankönyvkiadó. Budapest. 15-30. Békési Imre 1984. Egy magyarázó konstrukciótípus Németh László esszéiben. Magyar Nyelvőr 463-470. Békési Imre 1986. A gondolkodás grammatikája. Tankönyvkiadó. Budapest. Békési Imre 1987-1988. A választó viszony konstrukcionális jelentése. Néprajz és Nyelvtudomány 31-32: 9-19. Békési Imre 1991c. A de hát konstrukció szemantikai és pragmatikai használata. Magyar Nyelv 42-50. Békési Imre 1993. Jelentésszerkezetek interpretációs megközelítése. JGYTF Kiadó. Szeged. Békési Imre 1981. Viszonyfajta és konstrukciós forma. Néprajz és Nyelvtudomány 24-25: 161-171. Békési Imre 1996. Közbeékelődés, tömbkapcsolás. In: B. Fejes Katalin - R. Molnár Emma (szerk.): Hipotézisek és realitások a lingvisztikában. MTA Szegedi Területi Bizottsága. Szeged. 17-24. Békési Imre 1982a. Szövegszerkezeti alapvizsgálatok. Akadémiai Kiadó. Budapest. Bencédy József Fábián Pál Rácz Endre Velcsov Mártonné 1968. A mai magyar nyelv. Budapest, Tankönyvkiadó. Bencédy József 1988. Problémák a beszélt nyelv kutatásában. In: Kiss Jenő -Szűts László (szerk.): A magyar nyelv rétegződése. Akadémiai Kiadó. Budapest. 1: 179-186. Bencze Lóránt 1993. Deixis és referencia. In: Kozocsa Sándor Géza (szerk.): Emlékköny Fábián Pál hetvenedik születésnapjára. ELTE Mai Magyar Nyelvi Tanszék. Budapest. 41-49. Benkő László 1988. A szövegkapcsoló és. In: Kiss Jenő - Szűts László (szerk.): A magyar nyelv rétegződése. Akadémiai Kiadó. Budapest. 1: 186-193. Benkő Loránd: A magyar fiktív (passzív) tövű igék. Akadémia Kiadó, Budapest, 1984. 41

Bernstein, Basil B. 1975. [1971] Nyelvi szocializáció és oktathatóság. In: Pap Mária - Szépe György (szerk.): Társadalom és nyelv. Gondolat. Budapest. 393-431. Bolla Kálmán 1992. A szöveg szupraszegmentális tagolása. In: Kozocsa Sándor Géza - Laczkó Krisztina (szerk.): Emlékkönyv Rácz Endre hetvenedik születésnapjára. ELTE BTK Mai Magyar Nyelvi Tanszék. Budapest. 46-54. Bródy Mihály 1991. Remarks on the Order of Elements in the Hungarian Focus Field. In: Kenesei István (szerk): Approaches to Hungarian III. Szeged, JATE, 95-122. Bródy Mihály 1991. Some Remarks on the Focus Field in Hungarian. UCL Working Papers in Linguistics 2. University College London, 201-225. Bródy Mihály 1995a. Focus and Checking Theory In: Kenesei István (szerk): Approaches to Hungarian III. Szeged, JATE, 29-44. Bródy Mihály 1995b. Hungarian Focus, Bare Checking Theory, and Greed. In: Inga Kohlhof Susanne Winkler Hans Bernhard Drubig (szerk): Proceedigs of the Göttingen Focus Workshop, Arbeitspapiere des Sonderforschungsbereichs 340 Nr. 69. Universitat Tübingen. Bródy Mihály 1997. Mirror Theory. UCL Working Papers in Linguistics 9. University College London. Carstairs, Andrew 1987. Allomorphy in Inflexion. London, Croom Helm. Carstairs - McCarthy, Andrew 1992. Current Morphology. London, Routledge. Charles, Michel 1995. Introduction a l'étude des textes. Seuil. Paris. Chomsky, Noam 1957 Syntactic Structures. The Hague: Mouton Chomsky, Noam New Horizons in the Study of Language and Mind. Cambridge: Cambridge University Press, 2000 Chomsky, Noam 1964. Current issues in linguistic theory. The Hague: Mouton Chomsky, Noam 1965. Aspects of the theory of syntax. Cambridge, MA: The MIT Press. Chomsky, Noam 1975. Reflection on language. New York, North Holland. Chomsky, Noam 1977. Essay on form and interpretation. Amsterdam: Elsevier North Holland. Chomsky, Noam 1981. Lectures on government and bibding: The Pisa lectures. Holland: Fois. Chomsky, Noam 1985. Generatív grammatika (Beszélgetés Mitsou Ronat-val). Budapest, Európa Könyvkiadó. 42

Chomsky, Noam 1986. Knowledge of language: its nature, origin and use. New York: Praeger Chomsky, Noam 1988. Language and problems of knowledge. The Managua lectures. Cambridge, MA: The MIT Press. Chomsky, Noam 1995. A minimalis program for linguistic theory. In Chomsky, Noam. The minimalis program. Cambridge, MA: The MIT Press. 167-173. Chomsky, Noam 2004. A biolingvistika és az emberi minőség. Előadás a Magyar Tudományos Akadémián, 2004. május 17. Magyar Tudomány 111, 1354-1366. Fordította: Siptár Péter. Cornilescu, Alexandra 1976. English Syntax, Bucureşti, Tipografia Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, Alexandra 1982. The Transformational Syntax of English. The Complex Sentence, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, Alexandra 1995. Concept of Modern Grammmar. A Generative Grammar Perspective, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, Alexandra 1996. Montague Grammar and the Analysis of Engish and Romanian Relative Clauses, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, Alexandra 2003. Complementation in English. A Minimalist Approach, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, A., D. Chiţoran, 1986. Elements of English Sentence Semantics, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti. Cornilescu, A., I. Dimitriu, 1997, Accuracy and Fluency: Infinitive, Gerund, Participle, Iaşi, Institutul European. Cs. Jónás Erzsébet 1993. Kommunikatív készségfejlesztés az anyanyelvi és idegen nyelvi oktatásban. Stúdium. Nyíregyháza. Daneš, František 1982.A szövegstruktúra nyelvészeti elemzéséhez. In: Penavin Olga - Tomka Beáta (szerk.): Szövegelmélet. Magyar Nyelv, Iroda1om és Hungarológiai Kutatások Intézete. Újvidék. Tanulmányok 15: 45-50. Dániel Ágnes 1980. A szövegkoherencia kérdéséhez. Magyar Nyelvőr 281-292. Dániel Ágnes 1986. Az idéző mondat funkciója írói szövegekben. Magyar Nyelvőr 332-345. Dániel Ágnes 1996. Szövegszerveződési sajátosságok megjelenítése francia szövegek magyar fordításában. In: R. Molnár Emma (szerk.): Absztrakció és valóság. JGYTF Kiadó. Szeged. 73-80. 43

Deme László 1971. Mondatszerkezeti sajátságok gyakorisági vizsgálata. Akadémiai Kiadó. Budapest. Deme László 1965. A mondatok egymáshoz kapcsolódása a beszédben. Magyar Nyelvőr 292-302. Deme László 1976. A beszéd és a nyelv. Tankönyvkiadó. Bndapest. Deme László 1980a. A szövegtan, a szövegismeret és a szövegszemlélet az anyanyelvi nevelés rendszerében. Magyar Nyelvőr 332-339. Deme László 1981. A közigazgatási szövegek szerkezeti mutatói. Magyar Nyelvőr 145-155. Deme László 1988b. A szövegszerkezet komplex vizsgálatához. Egyetemi Fonetikai Füzetek 2: 25-26. Deme László 1990. Szövegalkat, szövegalkotás, szövegalakítás. Egyetemi Fonetikai Füzetek 3: 29-34. Deme László1967. A nulla morfémás magyar igealakok strukturális helyzete és kommunikációs szerepe. In: Az ige grammatikája és szemantikája. Budapest, 12-22. Deme László: Az általános nyelvészet alapjai. Bratislava, 1969. Dezső László 1969. A főnévi csoport. Általános Nyelvészeti Tanulmányok 6: 25-158. Dezső László 1974. A mondat aktuális tagolásának és szórendjének kérdésköre. In: Telegdi Zsigmond ( szerk.): Hagyományos nyelvtan modern nyelvészet. Tankönyvkiadó. Budapest. 85-104. Dezső László-Szépe György 1967 Adalékok a topic-comment problémához. Nyelvtudományi Közlemények 69: 365-399. Dienes Dóra 1978. A szerkesztettségi hiányosság és szövegösszefüggésbeli kiegészülése. Nyelvtudományi Értekezések 98. sz. Dijk, Teun A. van 1972. Some Aspects of Text Grammars: A Study in Theoretical Linguistics and Poetics. Mouton. The Hague-Paris. Dijk, Teun A. van 1973. Text Grammar and Text Logic. In: Petőfi, S. J.-Rieser, Hannes (eds.): Studies in Text Grammar: Reidel. Dordrecht. Dijk, Teun A. van 1977. Text and Context: Explorations in the semantics and pragmatics of Discourse. Dijk, Teun A. van 1982a. Kontextus és megismerés. In: Penavin Olga Thomka Beáta (szerk.): Szövegelmélet. Magyar Nyelv, Irodalom és Hungarológiai Kutatások Intézete. Újvidék. Tanulmányok 15: 63-81. 44