Zoltán Székely: Lucrări alese. Redactor: Zsolt Székely. Editat de Muzeul Naţional Secuiesc Director: Mihály Vargha

.

Zoltán Székely: Lucrări alese Redactor: Zsolt Székely Editat de Muzeul Naţional Secuiesc Director: Mihály Vargha Moştenitorii lui Zoltán Székely Muzeul Naţional Secuiesc ISBN 978-973-0-13679-1 Muzeul Naţional Secuiesc Consiliul Judeţean Covasna Coperta: Csaba Damokos Pe copertă: cupa de argint a breslei cojocarilor din Tg. Secuiesc (sec. XVI-XVII), cu monede romane republicane încastrate (Foto: Attila Dimény) Tehnoredactare, tipărire, legătorie: Editura Sámán, Sf. Gheorghe

Cuprins Cuvînt înainte... 7 Zoltán Székely (1912-2000)... 11 Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune)... 15 Cultura Criş în lumina săpăturilor de la Turia (jud. Covasna)... 24 Contribuţii la cunoaşterea culturii Boian în sud-estul Transilvaniei... 26 Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului... 31 Cercetări arheologice în comuna Şoroştin... 36 Import cucutenian în aria culturii Ariuşd... 38 Contribuţii la dezvoltarea culturii Ariuşd... 40 Săpături în aşezarea neolitică de la Ariuşd în anii 1977-1978... 42 Cercetări arheologice la Sf. Gheorghe, Gémvára Avasalja (Cetatea Cocorului)... 44 Săpăturile din anul 1949 la Bicsadul-Oltului (Trei-Scaune)... 48 Descoperiri din neoliticul tîrziu în aşezarea de la Reci... 57 Contribuţii la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei... 59 Cetăţi din epoca bronzului în judeţul Covasna... 63 Cercetări arheologice la Porumbenii Mici (jud. Harghita) Partea I: Aşezarea de cultură Wietenberg... 65 Consideraţii privind dezvoltarea culturii Wietenberg în sud-estul Transilvaniei... 68 Butonul de os de la Tîrgu Secuiesc (jud. Covasna)... 74 Cimitirul din epoca bronzului de la Pir (rai. Satu Mare, Regiunea Maramureş)... 75 Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul Transilvaniei... 79 Contribuţie la cronologia epocii bronzului în Transilvania... 83 Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei... 89 Aşezări din prima vîrstă a fierului în sud-estul Transilvaniei... 95 Mormîntul scitic de la Sf. Gheorghe (rai. Sf. Gheorghe, Regiunea Autonomă Maghiară)... 106 Contribuţii la cultura dacilor în a doua epocă a fierului... 109 Noi tezaure dacice descoperite în sud-estul Transilvaniei... 111 Tezaurul monetar de la Hilib, judeţul Covasna... 117 O veche descoperire monetară din judeţul Covasna... 121 Tezaurul dacic de la Şimleul Silvaniei... 123 Descoperiri epigrafice şi arheologice pe graniţa de est a Daciei romane... 134 Noi descoperiri din epoca romană din sud-estul Transilvaniei... 138 Castrul roman de la Olteni... 142 Castrul roman de la Olteni. Noi rezultate ale cercetărilor de teren din anii 1987-1988... 148 Villa rustica romană de la Ciumăfaia... 150 Materiale ale culturii Sîntana de Mureş din sud-estul Transilvaniei... 158 Cercetări arheologice la Porumbenii Mici jud. Harghita [Partea II:] (Aşezarea prefeudală)... 190 Contribuţii la cultura slavă în sec. VII-VIII în sud-estul Transilvaniei... 195 Asezări din sec. VI-IX e. n. în sud-estul Transilvaniei Partea I [Filiaş, jud. Harghita]... 199 Aşezări din sec. VII-VIII în bazinul superior al Tîrnavei Mari... 207 Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului Superior... 215 Necropola medievală de la Peteni (com. Zăbala, jud. Covasna)... 230 Elemente bizantine în inventarul necropolelor din sec. al XII-lea de la Zăbala şi Peteni, judeţul Covasna... 239 Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei... 241 Cimitirul şi biserica datînd din feudalismul timpuriu de la Chilieni (oraş Sf. Gheorghe, jud. Covasna)... 254 Abrevieri... 257

.

Cuvînt înainte Cuvînt înainte Eminentul om de ştiinţă Zoltán Székely (1912-2000), arheolog şi director de muzeu, s-a născut acum o sută de ani. Cu ocazia centenarului, muzeul său pe care l-a servit timp de 63 de ani, conducîndu-l peste patru decenii, doreşte să-i aducă un omagiu prin editarea unui volum de lucrări alese din vasta sa operă ştiinţifică, de această dată din cele publicate în limba română, o culegere similară fiind editată nu de mult din cele în limba maghiară, de colegii de la Szolnok. Lucrările sînt redactate cu o minimă îngrijire, în vederea omogenităţii formale a culegerii, însă fără note explicative. Activitatea ştiinţifică a lui Zoltán Székely s-a desfăsurat în cea mai mare parte în decenii dominate de stalinism sau ale regimului Ceauşescu, în care politicul a contaminat pînă şi activitatea cea mai strict profesională. Paradoxul situaţiei decurge din faptul că regimul comunist impus din Est prin forţă şi sînge încerca să-şi dobîndească legitimitate prin jucarea cărţii naţionaliste şi astfel arheologia românească nu a beneficiat niciodată de fonduri atît de însemnate pentru cercetare. Desigur, Comisiunea pentru formarea limbii şi poporului român a lucrat sub îndrumarea directă a Comitetului Central de Partid, dar orice specialist face uşor diferenţa între adevăratele rezultate şi concluziile ideologice impuse, ca prezenţa scitică de exemplu, care în anii respectivi nu putea fi interpretată ca prezenţă etnică, ci numai ca o influenţă culturală, sau ca aşezările care trebuiau să fie neapărat, la un moment dat, ba slave, ba româno-slave. Nu se fac note explicative nici vizavi de schimbările de terminologie, după moda impusă de materialismul ştiinţific în permanentă dezvoltare. Pînă şi după căderea regimului Ceauşescu, studiul lui Zoltán Székely, Aşezări din sec. VI-XI p. Ch. în bazinul Oltului superior, se va publica în SCIVA (!) cu următoarea notă a redacţiei: Prezentul articol reprezintă varianta îmbunătăţită a manuscrisului înaintat redacţiei SCIVA la data de 14 iunie 1991. Reordonarea materialului, a planurilor şi a ilustraţiei aparţine d-lui Florin Curta care a rescris şi textul, dîndu-i o formă adecvată. Nu poate fi făcut însă răspunzător nici pentru caracterul incomplet al unor informaţii, nici pentru eventualele inadvertenţe ale interpretării cronologice şi etnice, în raport cu studiul actual al cercetării în această problemă. Fără comentarii! De apreciat, cu această ocazie, că la aceea dată măcar s-a recunoscut public procedeul urmat. Cazul aruncă lumină asupra condiţiilor în care au lucrat arheologii în lunga perioadă a comunismului. Articolele s-au ales pe baza următoarelor considerente: Se publică lucrări din domeniul arheologiei şi al ştiinţelor auxiliare strîns legate de acesta, ca epigrafia sau numismatica. Opera lui Zoltán Székely cuprinde numeroase alte preocupări, de la publicarea de izvoare moderne pînă la studii cu caracter etnografic, acestea însă au apărut mai ales în limba maghiară, depăşind limitele propuse ale culegerii de faţă, sau, în cazul etnografiei, reprezintă incursiuni care ar fi mai străine de domeniul culegerii. Se publică, de preferinţă, studiile mai mari, de sinteză, acestea fiind completate mai ales cu lucrări apărute în publicaţii mai puţin cunoscute sau greu accesibile. După cum se cunoaşte, cele trei articole din Materiale şi cercetări de istorie veche a României, din 1951, au fost practic cenzurate, din motive de orgoliu, la cererea marelui vizir al arheologiei româneşti a vremii, Constantin Daicoviciu, exemplarele păstrate fiind de o deosebită raritate. De asemenea, culegerea cuprinde şi cîteva rapoarte de cercetare, în care însă au fost publicate unele obiecte rare ca vasul din neoliticul tîrziu de la Şeica Mare (Muzeul din Mediaş), butonul de os de la Tîrgu Secuiesc, cu analogii miceniene, sarcofagul roman de la Olteni, cupa de argint a breslei cojocarilor din Tg. Secuiesc, cu monede romane republicane încastrate. 7

Zoltán Székely: Lucrări alese S-a urmărit, pe de altă parte, ca lucrările alese să reflecte bogăţia de aspecte ştiinţifice cu care Zoltán Székely s-a preocupat în lunga sa activitate. Să nu uităm că aria geografică, studiată de el prin cercetări arheologice sistematice, a avut nu numai o întindere considerabilă, dar are şi un specific aparte datorită poziţiei sale. Iluştrii săi predecesori şi mentori, ca Márton Roska şi Gyula László, au explicat remarcabila suită de epoci şi culturi identificabile aici, din neolitic pînă în epoca modernă, prin caracterul de punct geostrategic eurasiatic al trecătorilor Carpaţilor. Iar Zoltán Székely a avut şansa să fie nu numai un arheolog, ci şi conducătorul, pe o durată ieşită din comun, al instituţiei ştiinţifice care şi-a propus cercetarea preistoriei şi istoriei acestei regiuni, încă din anii 1870. În sfîrşit, din motive obiective, am ales soluţia de a edita planşele şi figurile, împreună cu rezumatele în limbi de circulaţie internaţională, în format electronic, pe un DVD ataşat volumului. Lectori salutem! 8

Zoltán Székely (1912 2000)

Zoltán Székely (1912-2000) ZOLTÁN SZÉKELY (1912-2000) De origine din familia Székely de Reci, din Treiscaune, Zoltán Székely s-a născut la Dej, la 18 noiembrie 1912. Tatăl său, Gyula Székely decedînd deja în 1917, mama, Margit Bíró, după cîţiva ani de copilărie petrecuţi la Mugeni, l-a adus înapoi în Treiscaune, la Sf. Gheorghe. Se remarcă prin calităţile sale deja în timpul şcolii şi îşi va putea continua studiile la Cluj, la Universitatea Regele Ferdinand I, fiind sprijinit de Vilmos Csutak, director al Colegiului Székely Mikó din Sf. Gheorghe şi totodată al Muzeului Naţional Secuiesc. Zoltán Székely, studiind la profesori ca Theodor A. Naum, Ştefan Bezdechi, Emil Panaitescu, Dimitrie M. Theodorescu, îşi obţine diploma din limbi clasice şi istorie, îşi începe cariera de profesor la catedra de limbi clasice a Colegiului Wesselényi din Zalău şi va fi invitat în 1937, de Colegiul Székely Mikó, la catedra rămasă vacantă după moartea prematură a lui Vilmos Csutak. Întors astfel la Sf. Gheorghe, va preda limba latină în colegiu în 1937-1949 şi cu scurte întreruperi între 1963 şi 1971, respectiv în gimnaziul superior de fete al colegiului şi instituţia succesoare, Liceul Mikes Kelemen de azi, în 1946-1947, precum şi între 1956 şi 1975 cu scurte întreruperi, de asemenea în 1990-1995. Este ales custode în Muzeul Naţional Secuiesc în decembrie 1937. Face studii postuniversitare în 1938-1939, cu bursă ungară, în cadrul proiectului Keleti akció, la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta (actuala Universitate Eötvös Loránd ), la Ferenc Tompa, András Alföldi, şi în Muzeul Naţional Maghiar, la Aladár Radnóti, participînd la săpăturile lui János Szilágyi la Aquincum, precum şi la alte săpături din Ungaria (Óbuda, Szombathely, Győr etc.) şi Bulgaria. La sfîrşitul anului 1939 ajunge la Bucureşti, fiind sprijinit de Alexandru Tzigara-Samurcaş şi primit la universitate şi la Muzeul de Antichităţi de Scarlat Lambrino, Ioan Andrieşescu, Harilau Metaxa şi Ion Nestor. Ion Nestor îl invită şi la săpăturile din 1940, de la Monteoru, însă intervine Arbitrajul de la Viena. Astfel, participă la săpăturile lui Aladár Radnóti, de la Porolissum, colaborează cu István Méri, Gyula László, Amália Mozsolics, îşi începe cercetările din Treiscaune (zona Reci, respectiv situri preistorice de la Sf. Gheorghe şi din zona Malnaş). Îşi susţine teza de doctorat în 1943, despre castrul roman de la Comolău, cercetat pe urmele lui Vilmos Csutak, împreună cu János Szilágyi. În acelaşi an, cercetează villa rustica romană de la Ciumăfaia, cu Institutul Ştiinţific din Transilvania. În 1944 la ordin superior directorul János Herepei evacuează o parte importantă a colecţiilor Muzeului Naţional Secuiesc. Zoltán Székely încearcă împreună cu arhivistul József Árvay să pună la adăpost în Cluj materialul evacuat, schimbînd destinaţia Lengyel (Ungaria). Ajung în oraşul istoric numai datorită abilităţii tânărului arheolog, trebuind să obţină ataşarea vagonului lor de alt tren mai întîi la Sîncrăieni, apoi la Sărăţel, să nu rămînă undeva la marginea drumului, pradă războiului. Cele 48 de lăzi ajung pînă la urmă la loc sigur, în subteranul clujan al Muzeului Naţional al Transilvaniei, fiind ajutaţi şi de directorul de aici, Márton Roska. Din păcate, decizie tragică, autorităţile budapestene le vor transporta mai departe cu camionul, la Keszthely, şi se vor distruge sau vor dispare la Zalaegerszeg, în urma unui bombardament. În mai 1945 spre deosebire de János Herepei Zoltán Székely se întoarce la Sf. Gheorghe. Din iulie este custode-diriginte arheolog al muzeului, în decembrie 1947 preia şi sarcinile de custode-diriginte administrativ. Ajutat de conducători politici locali, ca Tamás Kisgyörgy, face din nou deplasări de teren deja în 1945 (la Alungeni, pentru mărturii din epoca romană); salvează de la distrugere arhiva comitală şi arhive familiale din castelele prădate din zonă (neabandonînd proiectul de Arhivă Naţională Secuiască, al lui Csutak şi Herepei, decît în 1961, data preluării efective a colecţiilor lor arhivistice de către Arhivele Naţionale); recuperează de la Budapesta Codicele Apor şi tezaurul de la Surcea ( Călăreţul Tracic ); organizează împreună cu László Szabédi, Gyula László, Károly Kós, Hans Mattis-Teutsch, János Bányai evenimente culturale la Sf. Gheorghe, Covasna, Tg. Secuiesc, M.-Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, încercînd să obţină astfel fonduri financiare pentru muzeu; luptă pentru respectarea Statutelor instituţiei. 11

Zoltán Székely: Lucrări alese Fidel unui proiect mai vechi, din timpul lui Herepei, acordă ajutor la formarea noilor muzee de la Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc şi M.-Ciuc acestea încearcă la început să-şi asigure statutul ca şi secţii ale Muzeului Naţional Secuiesc, salvează obiecte din fostul muzeu de la Tg. Secuiesc, transportîndu-le la Sf. Gheorghe. Reia cercetările arheologice sistematice, cu elevi din Colegiul Székely Mikó, respectiv de la Odorheiu Secuiesc şi de la Cristuru Secuiesc, fiind asistat de profesorii József Horváth din Odorheiu Secuiesc şi István Molnár, fondator al muzeului din Cristuru Secuiesc (la Biborţeni, Vîrghiş, Boroşneu Mare, Zetea, Inlăceni etc.). Aduce la Sf. Gheorghe, de la Ineu, preţioasa colecţie de fluturi, donată muzeului de pictorul lepideptorolog, născut la Sf. Gheorghe şi colaborator al muzeului în perioada interbelică, László Diószeghy. Între 1949 şi 1990 este director al instituţiei naţionalizate şi din devotament nu acceptă invitaţia în fruntea muzeului din Braşov, respectiv la Universitatea Bolyai din Cluj, să predea epigrafie. Reuşeşte să menţină caracterul muzeului acesta se va orienta după aceleaşi priorităţi, pînă şi în 1958, perioadă a proceselor politice comuniste, ca înainte de schimbarea de regim. Pînă în 1951 în domeniul arheologiei sînt subordonaţi centrului academic de la Cluj; face săpături la Comolău, Boroşneu Mare, Leţ, Jigodin, Bicsad, continuă cercetările lui Ferenc László la siturile sfîntugheorghene (Bedeháza, Gémvár), respectiv cercetarea castrului roman de la Inlăceni. La Moreşti lucrează împreună cu Kurt Horedt. În 1951-1952 este trimis în Moldova, lîngă Ion Nestor care-i va deveni principalul sprijinitor îl va apăra şi de Constantin Daicoviciu cu care este într-o relaţie tensionată. În 1952-1953 face cercetări în zona Mediaş, reorganizează expoziţia arheologică a muzeului din Braşov, publică tezaurul dacic de la Sîncrăieni. În 1953 deschide prima expoziţie de ştiinţele naturii, realizată după noile cerinţe, din România, şi participă la săpăturile din Curtea domnească de la Suceava. În 1953-1954 cercetează, împreună cu muzeul de la Baia Mare, aşezarea şi cimitirul din epoca bronzului, de la Pir (cultura Otomani); desfăşoară activităţi de protecţie a monumentelor istorice. În 1954 devine membru al Consiliului Ştiinţific al Academiei Române şi face parte, alături de Marius Moga şi Octavian Floca, din comisia ministerială responsabilă pentru reorganizarea muzeelor din Transilvania de Nord. În 1955 editează un anuar muzeistic, primul de acest gen în provincie, al muzeografiei maghiare şi româneşti de după naţionalizare. În aceşti ani 1950-1956 a avut rezultate remarcabile pentru ştiinţa arheologiei: a stabilit pentru prima dată o cronologie relativă a neoliticului în România şi a cercetat pentru prima dată în ţară o aşezare a goţilor. În 1956-1957 constituie împreună cu colegii muzeografi din regiune un consiliu ştiinţific care încearcă să-şi revendice o autonomie profesională vizavi de comenzile politice staliniste. Li se face imposibilă continuarea editării anuarului muzeistic, dar proiectele făcute în 1959, pentru următorii 15 ani, după 1968 în mare parte se vor realiza. Pînă atunci, în 1957 împreună cu graficianul Nándor Lajos Varga, prorector al Institutului de Arte Plastice din Budapesta, colaborator al muzeului încă din anii de liceu cinsteşte memoria pictorului Jenő Gyárfás. Face săpături din 1954 şi pînă în 1959 la Porumbenii Mici, cu István Molnár, Kurt Horedt, Ion Nestor şi Eugenia Zaharia, iar la Sîngeorgiu de Pădure cu István Molnár şi Emil Putnoki. În 1958 participă numai cu lucrarea (nu i se permite să se ducă acolo personal) la al V-lea Congres Internaţional de Pre- şi Protoistorie, din Hamburg (prezintă cultura Sîntana de Mureş). În 1960-1968 face cercetări arheologice atît în Treiscaune transferat la Regiunea Braşov (la Reci, Angheluş, Cernat), cît şi în zona Cristuru Secuiesc, rămasă în Regiunea (Mureş-)Autonomă Maghiară (la Bezid, Filiaş, Eliseni, Sălaşuri, Şimoneşti, Nicoleni). În 1965 studiul său privind neoliticul din Transilvania de Sud-Est ajunge la Roma, la al VI-lea Congres de Pre- şi Protoistorie, iar la al VII-lea Congres de Pre- şi Protoistorie, de la Praga, prezintă aşezarea de prima vîrstă a fierului, de la Cernat. Cercetează castrele romane de la Sărăţeni şi Olteni. Susţinut de funcţionara locală Piroska Csíki, reuşeşte să împiedice transferarea bibliotecii muzeului la Braşov. La reforma administrativă din 1968 susţine refacerea fostului Treiscaune (judeţul Covasna) şi conduce pentru scurt timp activitatea culturală a judeţului. În muzeul devenit muzeu judeţean editează anuar ştiinţific (Aluta) şi numeroase publicaţii, prezintă cu Nándor Lajos Varga monumentele arhitecturale din Sf. Gheorghe. Se îmbogăţesc colecţiile muzeale de etnografie, ştiinţele naturii, arte plastice, se înfiinţează secţiile de la Tg. Secuiesc şi Cernat, respectiv Casa Memorială Benedek Elek de la Băţanii Mici. Face cercetări şi în domeniul istoriei, istoriei culturii, etnografiei, genealogiei, privind istoria socială secuiască şi revoluţia de la 1848-1849, etc., dar este în primul rînd cel mai important arheolog din Transilvania de Sud-Est (cercetări privind neoliticul şi eneoliticul, distingerea culturilor Zăbala şi Ciomortan, preocupări privind prima vîrstă a fierului şi sciţii, respectiv cultura dacilor, în mare parte şi cercetarea castrelor romane şi a mărturiilor din timpul epocii migraţiilor de pe cuprinsul Ţării Secuieşti, dovedirea că populaţia slavă a apucat în Treiscaune stabilirea maghiarilor, cercetarea cimitirelor maghiare timpurii de la Zăbala şi Peteni, din sec. al XII-lea, cercetarea unor biserici vechi medievale, etc.). 12

Zoltán Székely (1912-2000) Rămîne colaborator al muzeului său şi după ieşirea la pensie (1990) şi autor al anuarului muzeistic editat aici, pînă la moartea lui. A decedat la 1 septembrie 2000, în Sf. Gheorghe. Publicaţiile sale se regăsesc în reviste de specialitate de arheologie, numismatică etc. şi în anuare muzeistice (Archaeologiai Értesítő, Budapesta; Erdélyi Múzeum, Cluj; Dacia, SCIVA, Materiale şi Cercetări Arheologice, Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti; Slavia Antiqua, Belgrad; Arheologia Moldovei, Iaşi; etc.), respectiv în alte publicaţii ca volume ale unor congrese ştiinţifice sau reviste cultural-ştiinţifice (Korunk şi Korunk Évkönyvek, Cluj); a redactat seria A Székely Nemzeti Múzeum Kiadványai (1946-1949), Almanah 1949-1954, respectiv anuarele Aluta (1969-1988). Studii ale sale, alese din cele publicate în limba maghiară, vor fi editate de Muzeul Judeţean Jász-Nagykun-Szolnok (Ungaria), în 2003, iar o parte din corespondenţa sa ştiinţifică, respectiv unele lucrări rămase nepublicate pînă atunci şi care nu figurează în volumul prezent, de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, în 2006. În 1966 a fost distins cu Ordinul Muncii, clasa a III-a; în 1969 cu Ordinul Meritului Cultural, clasa a III-a; în 1970 a fost ales membru corespondent al Academiei Române de Ştiinţe Sociale şi Politice; în 1998 a devenit cetăţean de onoare al municipiului Sf. Gheorghe. (Bibl.: M. Bucur: Doctor docent Székely Zoltán la 80 de ani, SCIVA, XLIII/3, Bucureşti, 1992, 321-328); Székely Zoltán 85 esztendős, Acta [Siculica] 1997/2, Sf. Gheorghe, 1998, 11-12; Dr. R. Kertész: In Memoriam Dr. Székely Zoltán, Tisicum, XII, Szolnok, 2001; Székely Zoltán válogatott tanulmányai, Szolnok, 2003; H. Boér şi J. Gagyi: Ideológusok és szakemberek (Múzeumok a Magyar Autonóm Tartományban, 1958 59), in: Autonóm magyarok? Székelyföld változása az ötvenes években, Csíkszereda, 2005, 508-571; Z. Székely: Corespondenţă arheologică, Braşov, 2006.) 13

.

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune) SĂPĂTURILE DIN ANUL 1949 LA LEŢ-VARHEGIU (TREI-SCAUNE) În hotarul comunei Leţ (jud. Treiscaune), pe o movilă cu o înălţime considerabilă, se află ruinele cetăţii Leţ-Várhegy-ului, cunoscută şi sub numele de cetatea Székelybánja. Diferitele păreri emise de arheologi unguri, cercetători ai acestui ţinut, privind cronologia aşezărilor omeneşti presupuse sub cetatea medievală, a făcut ca secţia de istorie şi Institutul de Istorie şi Filosofie a Academiei R. P. R. să programeze executarea de săpături pe teritoriul acestei cetăţi. În secolul trecut Ackner, în lucrarea sa, 1 a dat veste că la Leţ-Várhegy au fost găsite urne funerare aşezate una lîngă alta, B. Orbán 2 a scris numai despre ruinele cetăţii medievale. F. László 3 a fost primul arheolog care a cercetat terenul, executînd şi sondaje de verificare. A constatat că pe teritoriul arat al depresiunii, ca şi în colţul nord-estic al cetăţii zidite în epoca romană şi refăcută sub principii Transilvaniei, se găsesc fragmente de vase pictate şi alte obiecte dintr-o civilizaţie de tip Ariuşd (Premiceniană). Menţionează şi fragmente de vase de tip Turdaş, din epoca La Tène recentă şi fragmente de vase provonciale romane. La începutul secolului XX, Téglás, 4 pe baza unui denar de argint al împăratului Traian (din anul 100 d. e. n.) şi din cauza poziţiei strategice a Leţ-Várhegy-ului, a aşezat în acest punct o fortăreaţă romană. Al. Ferenczi, 5 în urma excursiei sale arheologice, emite părerea că cetatea medievală din sec. XVI ar fi putut să aibă la bază şi un castru roman. Constatarea lui este bazată pe fragmente de vase romane găsite în acest loc. M. Roska 6 publică un ciocan de cupru cu braţele în cruce, găsit pe teritoriul cetăţii medievale. Roska mai constată că materialul ceramic găsit la Leţ-Várhegy, şi care se află acum la Muzeul Naţional Secuiesc, aparţine nu numai civilizaţiei de tip Ariuşd, epocii * Materiale şi cercetări de istorie veche a României, 1951, 3-20 + XI pl. (Cu colaboratori. Colectivul şantierului: Zoltán Székely, responsabil, E. Chirilă, C. Daicoviciu, S. Kiss, D. Protase, I. Russu.) 1 M. Ackner, Die römischen Alterthümer..., 1857, 42; A. Ipolyi, în ArchKözl, II, 1861, 250. 2 B. Orbán, A Székelyföld leírása, III, 1869, 161-163. 3 F. László, Háromszékvármegyei praemykenaei jellegű telepek, Dolg, II, 1911, 183, 233; Múzeumi és Könyvtári Értesítő, V, 1911, 186; Z. Székely, Jegyzetek Dácia történetéhez, 1946, 28. 4 G. Téglás, Újabb adalékok Dácia különböző határállomásairól, de aramă, dar şi materialului de cultură al celţilor. Menţionează şi un fragment de urnă villanoviană. 7 În ultimul timp, István Paulovics, 8 după ce a cercetat terenul, susţine şi el constatarea făcută de ceilalţi cercetători unguri şi anume că la Leţ-Várhegy, în afară de aşezarea omenească din epoca barbariei şi a feudalismului, a existat şi un castru roman, din epoca sclavagismului. Săpătura făcută în anul 1949 Pe malul drept al Pîrîului Negru (Feketeügy), în satele Varhegiu şi Leţ, se întinde o movilă lunguiaţă, în direcţia N S; laturile ei, cu excepţia celei de sud, sînt piezişe. Rîul Pîrîul Negru curge la o distanţă de circa 0,5 km de poalele movilei. Poziţia acestei terase, excelentă din punct de vedere stategic, domină întregul bazin al fostului judeţ Treiscaune. O astfel de situaţie favorabilă a făcut ca acest teren să fie locuit nu numai în timpul comunei primitive, dar şi să fie fortificat în timpul feudalismului (fig. 1). În cursul săpăturii din anul 1949, au fost executate 7 secţiuni (fig. 2., secţ. I-IV, VII) dintre care o secţiune a fost executată în afară de terenul cetăţii, pe ogorul arat în partea sudică a movilei (secţ. VI). Secţiunea I. În colţul nord-estic al cetăţii medievale a fost executat un traseu lung de 23 m, larg de 1,60 m şi adînc de cca 4 m. În această secţiune de sub stratul de humus vegetal, gros de 40-60 cm, era un strat de cultură din evul mediu, plin cu dărîmături (fig. 2, secţiunea I). Sub stratul medieval au fost găsite urme de cultură din epoca sclavagismului roman şi un strat din comuna primitivă, cu un material de fragmente de ceramică. Grosimea acestui strat era între 1-2 m. În partea de dinafară a secţiunii, ErdMúz, XIX, 1902, 149-150. 5 Al. Ferenczi, Raport asupra unei excursii arheologice în jud. Trei-Scaune, ACMIT, I, 1929, 243, 246; Idem, Cetăţi antice în jud. Ciuc, ACMIT, IV, 1938, 326, n. 1. 6 M. Roska, A Székelyföld őskora, în Emlékkönyv a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára, 1929, fig. 25/1; Idem, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 299, fig. I/1; I. Rugonfalvi Kiss, A nemes székely nemzet képe, I, 1939, fig. 3/1. 7 M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 299. 8 I. Paulovics, Dácia keleti határvonala, 1944, 71-72. 15

Zoltán Székely: Lucrări alese 9 F. László, op. cit., fig. 26, 29. aproape de marginea terasei, a fost găsit zidul de piatră al bastionului medieval (fig. 3). 9 Secţiunea II. În latura sudică a terenului cetăţii a fost executat un tranşeu perpendicular pe zidul cetăţii. Acest tranşeu are o lungime de 21 m, o lărgime de 1,20 m şi o adîncime de 3 m. În această secţiune, stratigrafia corespunde stratigrafiei secţiunii I. În acest tranşeu s-a găsit zidul cetăţii medievale; de asemenea, au mai fost descoperite zidurile unei clădiri, tot din epoca medievală. Secţiunea III. Printr-un sondaj lung de cca. 60 m, larg de 1,20 m şi adînc de 3 m a fost tăiat mijlocul terenului cetăţii în direcţia E şi V, de la o margine la alta (fig. 4, secţ. III). Această secţiune arată următoarea stratigrafie: la suprafaţă un strat de humus vegetal, gros de 20-30 cm; dedesubtul acestuia, la amîndouă marginile terenului, se află cîte un strat de dărîmătură medieval, de grosimi diferite. Spre mijloc, acest strat medieval dispare cu totul. În partea vestică stratul conţine rămăşiţele zidului cetăţii, ale unei clădiri medievale, precum şi un strat de civilizaţie din comuna primitivă, gros de 1-2 m. Pe latura de est zidul de piatră al cetăţii medievale era scos; ce s-a găsit, e numai urma zidului (fig. 4). Secţiunea IV. În direcţia S V, perpendicular pe bastionul din colţ, a fost executat un tranşeu lung de 35 m, larg de 1,20-2 m şi adînc de 2,50-3,50 m. Dedesubtul stratului de humus vegetal, gros de 40-50 cm, a fost descoperit un strat de dărîmătură din cetatea medievală, gros de 2,50 m, sub care apărea un strat de civilizaţie din comuna primitivă (fig. 5). Secţiunea V. A fost executat perpendicular pe bastionul din colţul nord-estic, un sondaj lung de 19,6 m, larg de 1,60 m şi adînc de cca. 3,50 m. Stratigrafia secţiunii: la suprafaţă este un strat de humus vegetal gros de 25-30 cm, dedesubtul căruia se află un strat plin de dărîmături de ţigle şi cărămizi medievale, gros de 1,5 m; sub stratul medieval s-a găsit un strat de cultură, gros de 1 m, din comuna primitivă (fig. 6). Secţiunea VI. Pe ogorul arat la sud de cetate, în direcţia E şi V a fost executat un tranşeu lung de 20 m, larg de 2 m şi adînc de 2 m. În această secţiune, sub stratul de humus vegetal, s-a găsit numai un strat subţire, dintr-o civilizaţie aparţinînd comunei primitive. Secţiunea VII. Perpendicular pe colţul nord-vestic al cetăţii, s-a tras un tranşeu lung de 14 m şi larg de 1,40 m şi dedesubtul stratului de humus al acestuia s-a găsit un strat medieval sub care era un strat de cultură din comuna primitivă. Pentru stabilirea cronologiei privind aşezările omeneşti în acest loc, ne stă la dispoziţie un material de cultură destul de bogat, descoperit în cursul săpăturii din anul 1949. Elementul cel mai important, în materialul descoperit la Leţ-Várhegy, şi cu ajutorul căruia se poate stabili epoca în care aparţin obiectele găsite, este ceramica. Ceramica Materialul de ceramică, descoperit în cursul săpăturii, e reprezentat prin o mulţime de fragmente de vase, din care s-au putut reconstitui numai cîteva vase. Afară de fragmente de vase, au mai fost descoperite şi cîteva vase întregi. Materialul ceramic se poate împărţi în următoarele grupe: I) fragmente de vase pictate şi nepictate dintr-o civilizaţie de tip Ariuşd; II) fragmente de vase dintr-o civilizaţie de tip Boian A; III) vase şi fragmente de vase pictate şi nepictate dintr-o civilizaţie de tip Ariuşd; IV) fragment de vas din epoca Hallstatt; V) fragmente de vase din epoca romană; VI) fragmente de vase şi de căhale din timpul feudalismului. Grupa I 1. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă pură; pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un ornament în formă de romb (fig. 8/3). 2. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă pură; pictat în două culori: brun-roşu şi negru; e decorat cu un ornament făcut din linii de culoare neagră (fig. 8/4). 3. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă pură; e pictat în două culori: negru şi brun-roşu (fig. 8/15). 4. Fragment de vas, făcut din pastă pură; ars mediocru; pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un ornament geometric (fig. 8/6). 5. Fragment de buză dintr-un vas, făcut din pastă pură; e pictat în două culori: alb şi brun-roşu (fig. 8/7). 6. Fragment de buză dintr-un vas făcut din pastă pură; e pictat în două culori: alb şi brun-roşu (fig. 8/7). 7. Fragment de vas, făcut din pastă pură şi pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un ornament geometric (fig. 8/9). 8. Fragment de vas făcut din pastă pură, ars necomplet şi pictat în două culori: roşu şi alb (fig. 11/7). 9. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig. 11/3). 10. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig. 11/4). 11. Fragment de vas, pictat în culoare roşie (fig. 11/5). 12. Fragment de vas, cu buza dreaptă, pictat în culoare roşie (fig. 11/8). 16

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune) 13. Fragment de vas mare, făcut din pastă poroasă; pictat în culoare brună; partea interioară a vasului e neagră (fig. 12/10). 14. Vas miniatur, făcut din pastă poroasă, cu o înălţime de 6,5 cm şi cu diametrul fundului de 4 cm (fig. 10/1). 15. Vas făcut din pastă pură, de culoare brună, cu buza puţin întoarsă în afară, cu pîntece umflat; sub buză e decorat cu un ornament incizat de linie; are înălţimea de 6,5 cm, diametrul buzei de 7,5 cm şi diametrul fundului de 4 cm (fig. 10/3, 14/2). 16. Vas făcut din pastă pură, de culoare brun deschis, cu buza întoarsă puţin în afară şi cu pîntece umflat; are o înălţime de 4,5 cm, diametrul fundului fiind de 3 cm (fig. 14/3). 17. Vas miniatur, de culoare brună, făcut din pastă pură, cu buza dreaptă; sub buză se află o adîncitură cu 4 perforări; pe pîntece se află 4 proeminenţe; are înălţimea de 5,9 cm, diametrul buzei de 3 cm şi diametrul fundului de 2 cm (fig. 10/4, 14/2). 18. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară, făcut din pastă poroasă, de culoare brună; e decorat cu mici proeminenţe (fig. 11/12). 19. Fragment de vas cu buza dreaptă, făcut din pastă pură, de culoare brună (fig. 11/14). 20. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară, făcut din pastă pură, de culoare brună. Pe pîntece e decorat cu un buton perforat vertical (fig. 11/15). 21. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din pastă pură; decorat cu un ornament de linii zgîriate în formă de zig-zag vertical, şi cu un buton perforat vertical (fig. 11/16). 22. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară, făcut din pastă poroasă; suprafaţa vasului la buză e netezită; mai jos e prelucrat în mod grosolan (fig. 11/17). 23. Fragment de vas, cu buză dreaptă, făcut din pastă poroasă, de culoare brun închis; are un buton sub buză, perforat orizontal (fig. 11/18). 24. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară, făcut din pastă pură, ars necomplet (fig. 11/20). 25. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară, făcut din pastă pură, de culoare brună; e decorat sub buză cu o proeminenţă (fig. 11/21). 26. Fragment de vas, cu buza întoarsă puţin în afară; e făcut din pastă pură, de culoare neagră (fig. 11/22). 27. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din pastă poroasă; sub buză se află un buton perforat vertical (fig. 11/23). 28. Fragment de vas mare, cu buză dreaptă, de culoare cărămizie; e făcut din pastă poroasă necomplet arsă; e decorat la buză cu un ornament în formă de urme de degete şi are un buton perforat orizontal (fig. 12/1). 29. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară; e făcut din pastă poroasă, de culoare brună; la buză vasul e lucrat bine, dar mai jos e făcut grosolan; e decorat cu butoni (fig. 12/2). 30. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară; e făcut din pastă pură, de culoare cărămizie; la buză vasul e netezit, dar mai jos e prelucrat în mod grosolan (fig. 12/3). 31. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară; e făcut din pastă pură, de culoare brună (fig. 12/6). 32. Fragment de vas, cu buza puţin întoarsă în afară; e făcut din pastă pură, de culoare brună (fig. 12/6). 33. Fragment de fund al unui vas făcut din pastă pură, de culoare brună; are un buton vertical (fig. 12/11). 34. Fragment de vas cu buton, făcut din pastă pură; butonul e perforat orizontal; la mijlocul butonului se află un ornament în formă de urme de degete (fig. 12/12). 35. Fragment de vas mare, făcut din pastă pură, de culoare brună, cu un buton perforat orizontal (fig. 13/1). 36. Fragment de vas mare, făcut din pastă pură, de culoare brună; e decorat cu doi butoni; grosimea pereţilor e de 2 cm (fig. 13/2). 37. Fragment de vas, făcut din pastă pură, de culoare brună, cu o proeminenţă lată (fig. 13/3). 38. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună, făcut din pastă pură; e bine ars; suportul are o înălţime de 6 cm; diametrul e de 11 cm la fund; grosimea pereţilor e de 2 cm (fig. 13/7). 39. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună, cu urme de pictură neagră; fragmentul e decorat cu canele; are o înălţime de 8 cm; diametrul fundului e de 12 cm; grosimea pereţilor e de 2 cm (fig. 13/8). 40. Fragment de vas, din pastă pură, de culoare brună, mediocru ars; are o toartă lată, la mijlocul căreia se află o canelă (fig. 13/9). 41. Fragment de vas, cu suport, de culoare brună, cu urme de vopsea neagră; e făcut din pastă pură şi arsă în mod mediocru; are o înălţime de 3,5 cm; diametrul fundului e de 6 cm; grosimea pereţilor e de 0,5 cm (fig. 13/10). 42. Fragment de vas, cu suport, de culoare brun deschis; e făcut din pastă pură, mediocru arsă; are o înălţime de 7,5 cm, grosimea pereţilor fiind de 1 cm (fig. 13/14). 43. Fragment de vas, cu suport, de culoare brun închis; e făcut din pastă pură, bine arsă; suportul e împărţit prin canele în patru părţi. Suportul are 17

Zoltán Székely: Lucrări alese înălţime de 4 cm, diametrul fundului fiind de 7 cm (fig. 13/15). 44. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară, de culoare brună; e decorat cu doi butoni şi cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 9/1). 45. Fragment de vas, de culoare brună, cu buza puţin întoarsă în afară; e decorat cu un ornament de incizie (fig. 9/2). 46. Fragment de vas de culoare brună, cu buza întoarsă în afară; e decorat cu un ornament de unghie incizat; partea interioară a vasului e de culoare neagră (fig. 9/3). 47. Fragment de vas din pastă impură şi necomplet arsă; e decorat cu un ornament incizat de butoni şi de unghie (fig. 9/4). 48. Fragment de vas, de culoare brună, din pastă impură; e decorat cu un ornament de unghie incizat (fig. 9/5). 49. Fragment de vas, de culoare brună; e făcut din pastă impură şi e decorat cu un ornament de unghie şi de buton (fig. 9/6). Grupa II 1. Fragment de vas de culoare neagră; e decorat cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 8/10). 2. Fragment de vas, de culoare brun închis; e decorat cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 8/11). 3. Fragment de vas de culoare neagră, decorat cu un ornament în formă de triunghi, cu linii incizate (fig. 8/12). 4. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu un ornament făcut din linii incizate (fig. 8/13). 5. Fragment de vas, de culoare neagră, decorat cu un ornament rectiliniar incizat (fig. 8/14). 6. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu un ornament geometric incizat (fig. 8/15). 7. Fragment de vas, făcut din pastă impură, de culoare brună; e decorat cu un ornament incizat de linie şi de triunghi (fig. 9/8). 8. Fragment de vas, de culoare brună, decorat cu un ornament incizat (fig. 9/9). Grupa III 1. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din pastă bună. E pictat în culoare albă şi e decorat cu un ornament de buton perforat vertical (fig. 7/1). 2. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din pastă pură. E pictat în culoare roşie şi albă; e decorat cu un ornament compus din linii orizontale şi verticale (fig. 7/2). 3. Fragment de vas, cu buza în afară, făcut din pastă pură; e pictat în culoare roşie şi albă (fig. 7/3). 4. Fragment de buză a unui vas, făcut din pastă pură; e pictat în culoare albă şi brun-roşu (fig. 7/4). 5. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, negru şi brun; e decorat cu un ornament în formă de spirală (fig. 7/5). 6. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, negru şi brun; e decorat cu un ornament în formă de spirală (fig. 7/6). 7. Fragment de vas din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, negru şi brun (fig.7/7). 8. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în trei culori:alb, negru şi brun (fig. 7/8). 9. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, negru şi brun (fig. 7/9). 10. Fragment de vas, făcut din pastă pură, cu un ornament de spirală; e pictat în trei culori: alb, negru şi roşu (fig. 7/10). 11. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în două culori: alb şi brun-roşu; e decorat cu un ornament de împunsătură (fig. 7/11). 12. Fragment din buza unui vas, făcut din pastă pură şi pictat în trei culori: alb, negru şi roşu (fig. 8/1). 13. Fragment de vas din pastă pură; e pictat în două culori: brun şi negru (fig. 8/2). 14. Fragment de vas cu buza dreaptă, făcut din pastă pură şi pictat în trei culori: alb, roşu şi negru; e decorat cu un ornament geometric (fig. 10/2). 15. Fragment de vas, făcut din pastă pură; e pictat în două culori: alb şi roşu (fig. 11/1). 16. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară, făcut din pastă pură; e pictat în trei culori: alb, roşu şi negru (fig. 11/2). 17. Fragment de buză a unui vas, făcut din pastă pură; e pictat în două culori: roşu şi alb; aceeaşi pictură se află şi pe partea interioară a vasului (fig. 11/6). 18. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară, cu urme de pictură în culoare albă (fig. 11/9). 19. Fragment de vas, cu buza dreaptă, făcut din pastă pură, decorat cu un buton perforat orizontal; e pictat în părţile lui, exterioară şi interioară, în trei culori: alb, roşu şi negru (fig. 11/10). 20. Fragment de vas, făcut din pastă pură, cu buza întoarsă înăuntru, cu un buton perforat orizontal (fig. 11/11). 21. Fragment dintr-un vas mare, de culoare cărămizie (fig. 11/13). 22. Fragment de vas cu buza întoarsă în afară, pictat în culoare roşie (fig. 11/19). 23. Fragment de vas, cu buza întoarsă în afară (fig. 12/4). 24. Fragment de vas, cu buza întoarsă înăuntru, făcut din pastă pură, de culoare brună (fig. 12/7). 18

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune) 25. Fragment de vas (partea de fund a unui vas mare), de culoare brună (fig. 12/7). 26. Fragment de lingură de lut, cu urme de vopsea albă (fig. 13/13). 27. Fragment de lingură de lut, pictat în trei culori: alb, roşu şi negru (fig. 13/17). 28. Vas făcut din pastă pură, cu buza dreaptă, cu fundul îngust; pictat în culoare brun-roşu şi albă; e decorat cu un ornament de linie; înălţimea vasului e de 12 cm, iar diametrul fundului de 3,5 cm (fig. 10/5). 29. Vas făcut din pastă pură, de culoare brună, cu o buză dreaptă; sub buză se află 2 butoni perforaţi orizontal; are o înălţime de 15 cm şi un diametru al fundului de 6 cm (fig. 10/6). Grupa IV 1. Fragment de vas, făcut din pastă poroasă, avînd pîntecele umflat şi decorat cu canele; partea exterioară e de culoare neagră, iar cea interioară de culoare cărămizie (fig. 12/8). Grupa V 1. Fragment de buză, dintr-un vas făcut cu roata, din pastă pură, de culoare cenuşie; e decorat la buză cu o linie incizată şi cu o bordură proeminentă (fig. 13/4). 2. Fragment de buză, dintr-un vas făcut cu roata, din pastă pură, de culoare neagră (fig. 13/5). 3. Fragment de ulcior, făcut cu roata din pastă pură, de culoare cenuşie (fig. 13/11). 4. Fragment de vas mare, făcut cu roata din pastă pură, de culoare cenuşie; e decorat cu un ornament făcut din linii ondulate (fig. 13/12). 5. Fragment de vas mare, făcut cu roata din pastă pură, de culoare cenuşie; e decorat cu un ornament de linii ondulate şi paralele (fig. 13/16). Grupa VI 1. Fragment de căhală, decorat cu un ornament de flori stilizate (fig. 13/18). 2. Fragment de vas, cu toartă (fig. 13/21). 3. Fragment de vas, cu toartă (fig. 13/22). Plastica În cursul săpăturii au fost găsite 3 statuete de lut. 1. Fragment de statuetă feminină, decorată cu linii incizate (fig. 15/23). 2. Statuetă de lut zoomorfică, căreia îi lipseşte capul; reprezintă probabil un cîine şi e lungă de 5 cm. (fig. 15/24). 3. Statuetă de lut zoomorfică, cu capul lipsă; reprezintă un animal cu patru picioare; picioarele idolului sînt făcute în mod foarte primitiv şi au o lungime de 7 cm (fig. 15/25). Cei doi idoli zoomorfi au fost găsiţi în secţiunea I; idolul antropomorfic a fost descoperit în secţiunea IV, în stratul de cultură de tip Ariuşd, împreună cu ceramica pictată. Alte obiecte de lut, de piatră, de os şi de aramă 1. Greutate de plasă, făcută din lut, în formă rotundă; e perforată la margine; are o lungime de 5,7 cm; grosimea 2,5 cm (fig. 13/6). 2. Greutate de plasă, făcută din lut, în formă rotundă; e perforată la margine; are o lungime de 6,3 cm; grosimea 3 cm (fig. 15/11). 3. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul de 3,9 cm (fig. 15/10). 4. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul de 4,1 cm (fig. 15/12). 5. Fusaiolă de lut, în formă de disc lat, cu diametrul de 4,4 cm (fig. 15/13). 6. Fusaiolă de lut biconică (fig. 15/4). 7. Fusaiolă de lut biconică (fig. 15/15). 8. Piramidă de lut ars, perforată, cu înălţimea de 12 cm (fig. 15/19). 9. Piramidă de lut ars, perforată, cu înălţimea de 11 cm (fig. 11/20). 10. Daltă de piatră şlefuită, în stare fragmentară (fig. 15/6). 11. Daltă de piatră şlefuită, lucrată frumos pe toate laturile. Are o lungime de 6,4 cm (fig. 15/7). 12. Daltă de piatră şlefuită, cu formă lunguiaţă de 5,7 cm (fig. 15/8). 13. Daltă de piatră şlefuită, cu un tăiş bine ascuţit. Are o lungime de 5 cm (fig. 13/23). 14. Greutate de plasă de piatră; în partea de sus e perforată. Are o înălţime de 5,5 cm (fig. 15/9). 15. Fragmente de lame de silex (fig. 15/16-22). 16. Obiecte de os, în formă de stilus, lung de 16,8 cm (fig. 15/2). 17. Străpungător de os, cu o lungime de 8,2 cm (fig. 15/3). 18. O bucată de os, ascuţită la capăt (fig. 15/4). 19. Un ac de os perforat, lung de 7,7 cm (fig. 15/5). 20. O bucată de os lucrat (fig. 13/18). Ca obiecte de metal, în afară de cîteva sule de fier, s-au mai găsit un pumnal de aramă şi nişte fragmente de sîrmă de aramă. Aceste obiecte au fost găsite în secţiunile II şi III. Pumnalul de aramă a fost găsit la o adîncime de 70 cm, la capătul vestic al sondajului executat în mijlocul terenului cetăţii. Pumnalul are o lamă lată; mînerul lipseşte; lungime e de 23 cm, lăţimea maximă de 4 cm; pe lamă creasta mediană e reliefată din cauza susţinerii concave a lamei de ambele ei părţi, ceea ce face ca lama să capete o secţiune în formă de romb, cu laturile 19

Zoltán Székely: Lucrări alese concave (fig. 15/1). Lama se subţiază pentru a forma placa mînerului în formă de triunghi; are trei găuri, pentru niturile trebuind să fixeze plăselele. Creasta lamei se continuă pînă la adîncitura din mijloc. Marginile plăcii de înmănuşare sînt subţiri, dar fără tăiş. Arama, de culoare roşie, e acoperită cu un strat gros de patină verde deschis. Tăişurile sînt ascuţite pe amîndouă părţile. Pumnalul a fost turnat şi apoi placa a fost ciocănită pe margine, către tăişuri. În stratul de cultură tip Ariuşd nu s-au găsit vase întregi. Se poate însă stabili, după cîteva fragmente scoase la iveală, că formele vaselor găsite în statul de cultură de tip Ariuşd sînt la fel ca şi cele din staţiunile preistorice de la Ariuşd şi Olteni. Pentru vasul pictat (fig. 7/1), analogia rezultă din materialul de la Olteni; 10 pentru vasul din fig. 10/2 la cel din Ariuşd. 11 Pentru stabilirea decoraţiei vaselor, servesc rămăşiţele de vase, cu ornamente fragmentare pe ele. Aceste fragmente, însă, sînt suficiente ca să se poată stabili că vasele au fost decorate cu ornamente geometrice, formate din linii paralele, spirale, cercuri şi puncte. Culorile dominante în pictură erau cea albă şi cea brun-roşie, încadrată de o linie neagră. Pasta acestor fragmente de vase e pură şi bine arsă, ca si pasta vaselor din staţiunile de la Ariuşd şi Olteni. Fragmentele de vase nepictate sînt făcute tot din pastă pură, bine arsă, avînd aceleaşi forme ca vasele din celelalte staţiuni cu ceramică pictată din fostul judeţ Treiscaune. Fragmentele de lingură pictată se deosebesc de cele găsite la Ariuşd şi Olteni, prin aceea că sînt mai late (4 cm), mai groase (1,5 cm) şi au o creastă mediană (fig. 13/13, 17). Din grupa I fac parte fragmente de vase cu buză dreaptă, făcute din pastă pură, arse în mod mediocru şi pictate în culoare brun-roşu (fig. 8/3-9). Unele dintre aceste fragmente sînt decorate cu ornamente de linii în culoare albă sau neagră (fig. 83-82). Un fragment de fund de vas descoperit e decorat cu un ornament de fîşie pictată în culoare brun lucitor (fig. 12/10). Analogia pentru aceste fragmente cu buză dreaptă e cunoscută din staţiunile preistorice de la Sesklo şi Dimini. 12 Pentru fragmentele de vase pictate în culoare roşie şi albă (fig. 8/3, 6-9) şi pentru 10 Idem, Les Types de vases peints d Ariusd (Erősd), Dacia, I, 1924, pl. II, 10. 11 X. Tsountas, Ai proistorikai akropoleis Dimeniou kai Sesklou, 1908, pl. 7, 2, 3a-b. 12 Ibidem, pl. 8, 12, pl. 15, 5, pl. 26, 1. 13 V. Gordon Childe, Schipenitz: a Late Neolithic station with painted pottery in Bukowina, Journal of the Royal Anthropologycal Institute, VIII, July-Dec., 1923, fig. 6-10, 25. 14 F. László, în Dolg, II, op.cit., fig. 23. 15 M. Roska, A Torma Zsófia gyűjtemény, 1941, pl. LXXXIX, 13. 16 X. Tsountas, op. cit., fig. 72-73. 17 J. Banner, Das Tisza Maros Körös-Gebiet bis zur Entwicklung der Bronzezeit, 1942, pl. XXVI, 6, 7. cele pictate pe fond roşu cu ornamente de culoare neagră, analogia poate fi găsită în tot materialul secţiunilor de la Sesklo şi Dimini. 13 Pictura în culoare neagră, pe fond roşu, se găseşte şi la staţiunea preistorică de la Sipeniţ. 14 Vasele din fig. 10/5-6, decorate cu o linie albă pe un fond brun-roşu, stabilesc, în ce priveşte forma lor, analogie cu vasele găsite la Olteni 15 şi la Turdaş; 16 singura deosebire este ca unul dintre aceste vase are sub buză butoni perforaţi orizontal. În secţiunea I, la o adîncime de 2,3 m, au fost găsite 2 vase, un vas miniatur şi un vas mare (fig. 10/3-4, 14/1-2), făcute din pastă pură, de culoare brun deschis. Pentru vasul mai mare, se găseşte analogia în materialul staţiunii de la Sesklo 17 şi în Ungaria în materialul de cultură Criş. 18 Tot de această grupă ţine un vas găsit fragmentar (fig. 14/3) în secţiunea III, la o adîncime de 1,55 m şi la o distanţă de 7,5 m de zidul vestic al cetăţii medievale. Pentru fragmentele de vase decorate cu ornamente de incizie (fig. 8/10-11, 13, fig. 9/1-7) analogia e cunoscută din materialul staţiunii de la Turdaş, 19 de la Vădastra, în Ungaria de la Szentes-Nagyhegy, Szentes-Nagytőke 20 şi aparţin culturii Criş. Fragmentele de vase din fig. 8/12, 14-15, fig. 9/8-9, cu aşa-numite ornamente Kerbschnitt Kanale, sînt cunoscute de la Sf. Gheorghe 21, de la staţiunea Boian. Fragmentul de vas din fig. 12/8 arată analogie cu vasul găsit la Staţiunea de la Sălcuţa. 22 Dintre fragmentele de vase din grupa I, sînt caracteristice nişte vase cu picior cilindric (fig. 13/7-8, 10, 14). Unele dintre acestea sînt compacte şi sînt împărţite prin canale în patru părţi (fig. 13/15). Fundul vasului propriu-zis e închis şi despărţit printr-un picior. Diametrul de jos al piciorului e mai lat ca mai sus. Partea de picior a vasului are o înălţime de 4-7 cm. Nu se poate stabili forma exactă a corpului vasului, fiindcă nu s-au găsit din el decît fragmente disparate. Prin urmare, cu toate că aceste fragmente arată oarecare asemănări cu vasele aşa-numite Steckdose sau Steckgefässe, descoperite nu numai pe teritoriul Bulgariei, dar şi pe teritoriul Republicii Populare Române, 23 cu siguranţă că nu se poate dovedi că sînt fragmentele unor vase 18 M. Roska, op. cit., fig. XX/1-2. 19 I. Kutzián, A Körös-kultúra (DissPann, ser. II, nr. 23), 1944, pl. XVII, 15-16, 19, 20, pl. XVIII, 8. 20 J. Nestor, Zur Chronologie der rumänischen Steinkupferzeit, Praehistorische Zeitschrift, XIX/3-4, 1928, fig. 8/1-3. 21 I. Andrieşescu, Des Survivances paléolithiques dans le milieu néolithique de la Dacie, Bulletin de la Section Historique. Academie Roumaine, XV, 1929, pl. 1. 22 V. Dumitrescu, Betrachtungen über Steckdosen die rumänisch-bulgarischen Boian A-Kultur, Wiener Prähistorische Zeitschrift, XXIII, 1936, 142, n. 3. 23 I. Kutzián, op. cit. pl. XV, 2, pl. L, 2. 20

Săpăturile din anul 1949 la Leţ-Varhegiu (Trei-Scaune) 24 Ibidem, pl. XXXIV, 7a-b. 25 Ibidem, pl. XI, I, a-b. 26 F. László, în Dolg, II, fig. 84-85. 27 Ibidem, fig. 71/1-3, 79/1-2, fig. 80-82. 28 Ibidem, fig. 88 29 M. Roska, op. cit., pl. LXXII, 14. 30 I. Kutzián, op. cit., pl. LXIII, 14. 31 F. Pulszky, Magyarország archaeologiája, I, 1897, 115, pl. XXIII, 2, 9. 32 D. Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, 1944, 126, fig. 55/1-2, pl. XII, 4. aşa-numite Steckgefässe. Astfel de vase cu picior (fig. 12/7, 10) sînt cunoscute din Ungaria din cultura Kőrös, de la Dévaványa, de la Hódmezővásárhely (Kopáncs-Hökénydob) 24 şi de la Óbessenyő 25 (fig. 13/15). Pentru celelalte fragmente de vase, analogia cea mai precisă o găsim tot în materialul staţiunilor care aparţin culturii Criş; de pildă, pentru vasul din fig. 12/11, analogia se găseşte la Sövényháza (Szeged I). 26 Statuetele de lut zoomorfice au fost găsite împreună cu fragmente de ceramică din grupa de tip Ariuşd. Pentru fragmentul de idol feminin, analogia cea mai precisă se găseşte la staţiunea preistorică de la Ariuşd. 27 Fusaiolele de lut cu formă de disc şi cu formă biconică, ca şi greutăţile de plasă, au fost găsite împreună cu ceramica din grupele I-III (fig. 15/9, 12, 15, fig. 13/6) şi se aseamănă cu cele găsite la Ariuşd. 28 Piramidele de lut (fig. 13/19, 20) au fost găsite împreună cu două fusaiole (fig. 15/12, 13) şi anume în strat roman din secţiunea I-II. Obiectele de piatră sînt în mare parte dălţi de piatră şlefuită sau fragmente de lame de silex. Nu s-au găsit topoare şlefuite, cu gaură. Dălţile de piatră şlefuită au formele tipice ale dălţilor găsite la Olteni. 29 Dintre obiectele de os, acul cu gaură apare în materialul staţiunii de la Turdaş, 30 iar obiectul de os în formă de stilus de la Vinča. 31 Pumnalul de aramă, găsit la Leţ-Várhegy, face parte din grupa I a pumnalelor de aramă după clasificaţia lui Pulszky. 32 Această formă de pumnal se păstrează chiar pînă în epoca de bronz. 33 În Transilvania, un astfel de pumnal de aramă e cunoscut de la Criţ (Tîrnava Mare). 34 În cursul săpăturii, numai în două secţiuni (I-II) s-au descoperit în mod răzleţ cîteva fragmente de vase de factură romană, ţinînd de grupa ceramicei provinciale romane, cunoscută în teritoriul Daciei. Analogiile pentru aceste fragmente de vase sînt cunoscute de la Comolău 35 (fig. 14/4-5, 11-12, 16). La suprafaţa terenului nu s-au putut observa deloc rămăşiţe de ziduri. În cursul săpăturii, în secţiunile operate, au fost găsite astfel de rămăşiţe. Ele erau făcute din lespezi de piatră aşezate unele peste altele, lucrate cu faţadă şi legate cu mortar. Zidul de piatră al incintei avea o grosime de 1,6 m. Rămăşiţele despre care este vorba au aparţinut unei cetăţi şi unor clădiri medievale. Forma cetăţii era pătrată şi era întărită la colţuri cu bastioane trecînd dincolo de zidul cetăţii; pe laturile de V şi de S ale cetăţii s-au găsit rămăşiţe de ziduri ale unor cetăţi din sec. XVIII-XIX. În toate secţiunile unde au fost cercetate bastioanele de colţ, s-au găsit straturi arse de material cu ceramică, de ţigle şi cărămizi medievale. În secţiunea I, sub stratul de humus, stratul medieval era ars şi plin cu cărbune; sub el se afla un alt strat, plin cu mortar şi var. La adîncimea de 1 m se afla un stîlp carbonizat în poziţie orizontală; la adîncimea de 1,4 m s-au găsit urmele a trei stîlpi cu diametrul de 25 cm fiecare şi aşezaţi la o distanţă de 20 cm unul de altul. Aceste urme de stîlpi se prelungeau şi în sol virgin, avînd aici înălţimea de 1 m. Urmele unor asemenea stîlpi au fost găsite şi în secţiunea IV, la aceeaşi distanţă de zidul cetăţii, adică la 6 m; dimensiunile corespund cu ale celor găsiţi în secţiunea I. Şirul acestor urme de stîlpi merge paralel cu zidul; pe cînd la bastioane se afla la o distanţă de 6 m de zidul bastionului, la zidul cetăţii era la o distanţă de numai 3 m în şir dublu (vezi secţiunea III). Între cele două şiruri de stîlpi există o distanţă de 2 m. Pe latura de est s-a găsit numai locul zidului; aceasta fiindcă pietrele au fost scoase şi nici urme de stîlpi n-au mai putut să fie identificate. Acest şir de stîlpi, paraleli cu zidul de piatră, aparţinea fie unui postament pentru luptători, formînd un fel de gang cu o construcţie de lemn, 36 fie probabil rămăşiţelor unei fortificaţii de lemn din evul mediu, mai veche decît cetatea cu zidul de piatră. Faptul e verosimil, fiindcă urmele de stîlpi arată că stîlpii au fost înfipţi în stratul de cultură preistorică. Pietrele din zidurile cetăţii medievale au fost scoase în cursul secolelor, iar bastioanele au fost dărîmate; de aceea, pentru forma lor originală trebuie să acceptăm schiţa lui Orbán, 37 care a văzut ruinele cetăţii într-o stare mai bună. Planul cetăţii arată clar că la Leţ-Várhegy era o cetate medievală destul de tîrzie, întemeiată în secolele XV sau XVI. Se aseamănă cu cetatea medievală de la Menzberg, între Mosel şi Saar; aceasta, deopotrivă, are o formă pătrată; la colţuri se află bastioane triunghiulare, afară de cel din colţul nord-vestic, care e rotund. 38 33 M. Roska, Erdély Régészeti Repertóriuma, I, 1942, 59, fig. 169/1. 34 Z. Székely, A komollói erődített római tábor, 1943, pl. VIII, 3, X, 6. 35 J. Könyöki G. Nagy, A középkori várak, különös tekintettel Magyaroszágra, 1905, 73. 36 B. Orbán, op. cit., 162. 37 A. Cohausen, Die Befestigungsweisen der Vorzeit und des Mittelalters, 1898, 129-131, pl. 57, 378, a, c. 38 B. Orbán, op. cit., 161, n. 1; Székely Oklevéltár, I, 1872, 62-63, n. 2. 21