lll ll o o ll o lll lll lll IBoB ohi ll BoB ob o l o l o l o l oh o o lt o Bo =iucmmrul= REVISm-ILU5JR^-lîNTRU-llTE[VllU[^-SlflRTfl

Átírás

1 lll ll ll lll lll lll IBB HI ll BB B l l l l H lt B =iucmmrul= O REVISm-ILU5JR^-lîNTRU-llTE[VllU[^-SlflRTfl "" D. Anghel şi Şt. O. lsif.... I. Paul.... Z. Bârsan... Stefan Brabrescu Ű VIU Balada lui Bucur (pezie). Nevasta beţivului. Mărul. Dramă în 2 acte. Cele duă prumbiţe (pezie). Părintele Vart. Bgdan. I. Agârbiceanu Şi- să prnesc (pezie). Vasile Stica, Oct. C. Tăs'ăuanu Arta în Rmânia. D ă r i de s e a m ă : Gerge Panu: Amintiri literare(g.bgdan-duică). f Dr. 1. T. Mera. Cartea Crnică:. de aur. înfiinţarea s cietăţii scriitrilr r mâni". Ştiri. Pşta Redacţiei. I l u s t r a ţ i u n i : Cula din Pjgeni-Grj. Culă din Grşera-Grj. Triţă din Prahva. Triţă din Vâlcea. Planurile d-lui G. Lupu. Cmp ziţie riginală după uă încndeiate apli cată la ceramică de d-şara M. Panaitescu. Casa şi parta lui Mgş, în cmuna CiauruGrj. Faţada casei lui Mgş. V m V 9 _0_ Anul VIII. Sibiiu, 15 Septemvrie, Nr. 18. % a E E E E B B l - m IU s III III III g m III III III I m III m III III III III III

2 LUCEAFĂRUL REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ Clabratri: I. Adam, i. Agârbiceanu, D. Anghel, Andreiu Bârseanu, Z. Bârsan, G. Bgdan-Duică, Dr. I. Brcia, Dr. T. Brediceanu, I. Cicârlan, D. N. Citri, Al. Ciura, Otilia Czmuţa, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farag-Fatma, Em. Gârleanu, In Grun, Cnstanţa Hdş, Enea Hdş, Nerva Hdş, Şt. O. lsiî, Dr. I. Lupaş, Dr. G. Murnu, I. Paul, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadveanu, C. Sandu- Aldeä, M. Siminescu-Râmniceanu, I. U. Sricu, Catn Thedrian, Gh. Tulbure. GUtstr.ungaria: ABONAMENT: 1 an 12 cr. Ed. de lux cr. 6 luni 6 10,, Ediţia pentra preţi, învăţătri şi studenţi: l an 8 cr. Kmânict si în Străinătate : * l an cr. Ed. de kix cr. 6 Inni 8,,... 13,, Ediţia pentru preţi, învăţătri şi studenţi: 1 an 14 Cr. Ricliimaţiilc sunt a >c face in cui s de 15 zile du iul u/juritia fiecărui număr. Pentru urirc scliimbare de adresă ne rr trimite 20 Intui iu mărci pstale. Abnamentele, plătite înainte, snt a se trimite la adresa.- Adm. rev. Luceafărul", Sibiiu (Nagyszeben). 3^E Glb, diametru 25 '/.. cm Kgutwicz, M., A magyar krna rszágainak isklai fali térképe (Mapa Ungariei) trasă pe pânză Tt aceea (B. kiadási cu împărţirea cmitatelr Eurpa isklai fali térképe (Mapa Eurpei) trasă pe pânză Az sztrák magyar mnarchia isklai fali térképe (Mapa Austr-Ungariei) trasă pe pânză A földképe féltekékben. Isklai fali térképe (Semiglburile) trasă pe pânză Eurpa după Kzen, trad. de I. Mldvan, trasă pe pânză Semiglburile harta g'bului pământesc, trasă pe pânză. 9.. Palestina şi ţările sfintei scripturi, trasă pe pânză. 4, netrasă 2.. Hartă cmpuâ a Ungariei, de Dr. Fr. Schuller, un mijlc de învăţământ de valare neperitare pentru tineri şi bătrâni. Recin, de cătră înalt, minist, reg. ung. de culte şi instrucţ. publică sub Nr /1906 Ediţie de lux 5 50, ed. şclară 3. şi alte mijlace de învăţământ cât şi recuisite de scris tă află stabil in depsitul lui W. Krafft, Sibiiu (Nagyszeben). (Trimiteri pstale zilnic.) Pentru şcaleîe din Bucvina prin rd. min. ddt Viena 24 Ian nr admise, iar pentru cele din Ungaria prite.

3 ÍIÜII Balada lui Bucur. Fragment inedit din Carmen Saeculare" Pe acele lcuri unde şi-a păscut Legendarul Bucur turmele de i, Dacă s'ar întarce astăzi înapi Dup'atâtea vremuri care au trecut, Dacă s'ar întarce unde a lăsat, Ca să stea acl pe câmp ca un semn, O bisericuţă cu turnul de lemn, Dacă s'ar întarce în vechiul lui sat, N'ar mai vedea astăzi înspre stâna lui, Când scăpată 'n ierburi sarele 'n declin, Turme după turme liniştit cum vin Scriind pretutindeni negre cărărui... Dacă s'ar întarce n'ar mai auzi Tălăngile tate cu limbile lr Cum dau glas, se 'ntreabă şi răspund snr Din amurg şi până 'n revărsat de zi... Dar pe lcu-acela de sfânt adăpst, Cu bisericuţa şubredă de lemn Ce- durase dânsul pe câmp ca un semn Al statrniciei vieţii care-a fst, Ar vedea cu vremea cum s'au grămădit Casă lângă casă cu tt rstul lr, Ca turmă albă pe lâng' un păstr, în jurul acelui turn de el zidit. Ar vedea îr, jurul sfintei cetăţui Bgat în biserici un raş dmnesc, Cu clpte grele care glăsuesc Hai snr ca schija tălăngilr lui. Ar vedea că lcul ce şi l-a ales Să-şi dureze-raşul, i-a fst cu nrc, Că n'au fst în stare sabie, nici fc Bă 'mprăştie vieaţa care s'a purces... Că s'a 'ntins raşul şi-a crescut treptat înspre cele patru zări necntenit, Căci e scris să ţie tt ce e zidit Pe pământ, cu râvnă şi cu gând curat. D. Anghel şi St. O. Isif. ==*9

4 400 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Nevasta beţivului. Vasile Cârnu, aşa îi zice. Vasile i- fi zis din btez, cine şi unde l- fi btezat, că el s'a trezit ca puiul de cuc în cuiburile altra; nici sat, nici casă, nici părinţi, nici rude, nu ştie să fi avut undeva pe lumea asta; s'a pmenit cu numele de Vasile sadea, fără altă preclă. Nrcul, că a dat Dumnezeu de i-a căzut nasul din rădăcină, iar Dumnezeu ştie unde şi când, încât partă şi el, ca tţi creştinii, duă nume, Vasile Cârnu. De mic cpil s'a pripăşit prin viile laşului, la Cpu, s'a aciuat unde a putut, azi pe lângă un vier, mâne pe lângă altul, drmind prin grajduri, cu tată gspdăria şi calabalâcul legate în pală stingheră de suman si aşezate cuminte în un capăt de iesle. De când e nu 1-a păgubit nimeni cu un capăt de ată măcar, dar nici el n'a lăcmit în vieata lui la bunul altuia; de aceea, bagseamă, a intrat când a vrut în via ricui si a esit nebăgat în seamă, când i-a abătut; vine nechiemat şi pleacă nealungat. Acum e flăcău tmnatic, asa între 25 si 60 de ani. Ţăranul trecut de 25 de ani n'are vârstă, după cum se ştie; arşiţa, plile, munca grea şi inima mai mult gală, decât plină îl dau repede spre tamna vieţii. Dar nici căzături fără de vreme nu prea vezi între ţărani, ca între beri, cărra ri li se umflă ceafa si le creste burta cât balercă de huzureala cea multă, ri se sfrijesc şi se blegesc de cele blestemăţii. Ţăranul trăeşte si mare asa în di peri, cum se zice. Asa 1-a pmenit lumea şi pe Vasile al nstru. Ce e drept nici bir la stat, nici chirie la casa cuiva n'a plătit Vasile în vieaţa lui, dar nici de pmană nu 1-a ţinut nimenea, decând e. în tate viile Cpului şi prin satele de prin prejur n'ai să găseşti un muncitr ca Vasile Cârnu. Cu casa numai şugueşte, dar rade nu altceva şi m să-fii să te ţii după el, dacă va apuca înainte, iar la lucrul viei e meşter amarnic, de ţi-e mai mare dragul să-i priveşti în urmă. Lucrează cu ziua ca şi cu hurta, de nai nevie să te ţii după el, ca să nu te şmecherească din lucru, ri să fure vremea lui Dumnezeu, uitându-se la sare răzămat în cada sapei şi scuipând printre dinţi, cum fac unii. Afară de beteşugul delà nas 1-a mai înzestrat Dumnezeu pe Vasile încă cu alte trei: femeile, beutura şi snavele. De femeie n'a avut parte bietul Vasile tt din pricina nasului, se vede, ricât s'a ţinut si se tine de ele, cu glume şi cu snave, cu măguleli şi ciupeli. Ale naibei, îl ascultă bucurs şi glumesc cu el, dar fug de dânsul când îi e lumea mai dragă, de creapă bătuca în el de necaz. în schimb însă se mângâie şi el cu beutura şi cu snavele. Vasile e m mic de statură, dar făcut pe beutura, ca Lenat din Lngbarda şi are un cap cât un bstan plin cu snave, cu glume şi zeflemele şi frunte cât pe cl, de-i ţine streşină brazului, de aceea îi mai zic amenii şi Isp, sacul cu minciunile. Cu beutura se încurcă Vasile numai Dumineca, Lunea şi în sărbătrile împărăteşti, cu cruce rşie în calendar, dar atunci bea cu temeiu, de se încvaie lcul sub el, cât a agnisit într' săptămână tarnă pe gât Dumineca de chef şi Lunea ca să se dreagă şi darme prin cele şanţuri, măcar se crape ul sub crb de ger, ri să plaie deasupra cu cfa. Căldura delà inimă ţine sufletul într'ânsul si sănătatea în cilane. în celelalte zile de peste săptămână munceşte Vasile ca un rb şi spune la snave tvarăşilr de muncă, de trece ziua ca un ceas. Ca să vedeţi cam ce fel sunt snavele lui Vasile, pe cari nicidată nu le auzi din gura altra, iată să vă pvestesc una din ele, aşa cum mă viu pricepe, fireşte fără pdaba vrbelr lui şi fără râsul lui sgmts de cpil. * De câteva săptămâni venise Vasile iarăşi la mine la vie, după cum îi e biceiul, vine nechiemat şi pleacă nealungat. Mai cu gluma, mai cu binişrul şi mai din adins îl făcusem într' zi de Marţi, zi de mahmurie şi de amărăciune, după un chef de 2 zile, să-mi juruiască şi să-mi făgăduiască, că nu mai pune rachiu în gura lui cât a fi şi a

5 Nrul LUCEAFĂRUL 401 trăi el, că de acum strânge parale albe pentru zile negre şi intră în rândul amenilr cu scaun la cap şi cu scteală. S'a şi ţinut bietul Vasile vre- câteva săptămâni, s'a ţinut cu dinţii, muncea 6 zile pe săptămână şi Dumineca stà tlănit la umbra unui cpac din vie, chipul, că darme ca să-şi dihnească cele ase. Dar nu erà chip să aţipească măcar, îl vedeam cum se tăvăleşte de pe dungă pe alta, de par'că-1 umfla naiba în cş, nu altceva. Chiar în timpul săptămânii tânjà şi trăgea amărît cu sapa, ca de sufletul dracului, nici snavă nici râs din gura lui nu mai auziai, ba din când în când încrunta chii sub fruntea cea streşinită şi i se încrdau vinele pe fălci,,ca la un făcătr de rele. în una din zilele de lucru, nici nu Marţia, ca altădată, mergând cătră vie, ce să-mi vadă chii pe şsea pe deal în sus, dincl de crâşma lui Vidrascu delà Viata Lungă dintre vii? Adecă Vasile, amărît leucă, mergea pe duă cărări din sânt în sânt, n^amt, nu nu altceva. Nici nu 1-a ajuns trăsura din urmă şi Vasile al meu se ptigneşte de -un picir şi se prăvale în şanţul din dreapta de-a curmezişul, rupt în duă şi acl 1-a iertat Dumnezeu. Am trecut înainte şi l-am lăsat în pace, că n'aveai cu cine. A dua zi, mergând la vie, îl găsesc pe Vasile în pgn prăşind de mama fcului şi râzând delà furca pieptului, de se scutura cămaşa pe el de zeflemea în scteala.vierului. Ce-i, Vasile, iar esti flăcău, ti-au venit bii acasă, ai? Dă, cnaşule, dar gspdar sunt dată, nu glan ca ăsta, răspunde Vasile, ridicând degetul gl în sus şi arătând din chi pe vierul. Dar bine, Vasile, m eşti tu? Cum ne-a fst vrba, bre? Ziceai şi te jurai, de stângeai fcul în vatră, că nu mai pui beutură la gura ta? Rmân eşti tu, Ţigan, ri ce lighiaie? Ce beutură, cnaşule? Ferească Dumnezeu, să-mi saie chii din cap, să n'am parte de Cstache (vierul), să crap, de am văzut- în chii mei. Taci bre, ce umbli cu şalda, dar ieri pe vremea asta, cine măsura şseaua din şanţ în şanţ, pe dealul delà Viaţa Lungă? Ce te mai faci nisnai? Nu faci din cadă de câne sâtă de mătasă, aşa se vede. Nevasta, cnaşule, nevasta, trăiesc rău cu nevasta, răspunde Vasile cu chii în pământ, văzând că l-am prins cu caua mică. Ce nevastă bre? pate de ieri să te fi însurat dracu? Mintea, cnaşule, mintea, muiere afurisită; curat dracu m'a însurat cu ea, că mai bine n'i zice. Se ţine de mine, ca scaiu de aie; în casă dau cu chii de ea, afară la muncă dă ea cu chii de mine, nici naptea nu mă pt dihni de răul ei. Nu mai ia gura de pe mine, seca-i-ar gura, să-i sece. Mă dă prin şperlă şi mă batjcreşte, cum îi vine la gură. Ba că nu se ţine haină pe mine, ba că din pricina beuturii nu se prăseşte para la chimirul meu, ba că mai bine să mă tgmesc balercă la Vidraşcu, dar m' sătura Dumnezeu de rachiu, din glan şi beţivan nu mă mai scate, scate-i-ar ciarele chii, să i-i scată si as vedea, când mi-i vedea ceafa, că mi s'a acrit sufletul si mi e lehamite de căsnicia nastră, n'ar mai fi fst, să fie. Bate- bre, dă-i pe piele, ca să-şi mai strângă gura acasă, că muierea nebătută e ca mara neferecată, hdrgeşte aşa în gl, de ţi crapă urechile şi te bate la cap, de-ţi urăşti casa şi iei lumea în cap de răul ei. Ce să baţi, cnaşule, n'ai ce bate de ea, că vezi printr'ânsa, de slabă ce e; să-mi mai încarc sufletul pentru jigăraie ca ea? Şi api ştii vrba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău". Iacă şi ieri, după ce de atâtea săptămâni nu şi-a mai luat gura de pe mine, ştiţi, de când cu vrba nastră cu înţărcarea delà beutură, iar m'a luat în primire; luà de pe câne şi punea pe mine, de-mi venea să iau câmpii, nu altceva. De ce-i ziceam să tacă, de ce mă încruntam şi mă răsteam Ia dânsa, mai rău mă luà în şfichiuri şi mă frigeà, de ardea sufletul în mine. Văzând eu şi văzând că nu e chip altfel, las sapa în pgn şi îi zic: hai nevastă la Viaţa Lungă, să ne cinstim şi ni cu ceaşcă de rachiu, ca gspdari, ce ne găsim, dar ţi-i mai luà gura dată de pe mine şi mi-i lăsa dracului pmană, că mi-i lehamite de vieaţă şi fac psnă, api mai cârăie pe cel \

6 402 LUCEAFĂRUL Nml 18, de pe cmară, dar pe mine ca mai ba. M'ai înţeles muiere, ri tt nu m'ai înţeles? îi zic eu, ridicând chii la creangă mai grsciară din mărul cel mare. Când a auzit ptaia aşa vrbă, când a mai văzut şi creanga, numai ce văd că se înmaie si începe să dea din cadă împrejurul meu. Mergem, Vasilache, mergem băiete, cum nu, haide maică, la Viaţa Lungă, că cnasul si asa >» > nu vine astăzi la vie, ca să te găsească de minciună. Dar uite, puiule, ceaşcă, numai una, dacă tii la mine, si ne întarcem la pgn, ca ameni de treabă ce suntem, ştii că cnasul e rău de gură şi te face albie de câne, când vedea pgnul numai început. Una, nevastă, numai una, să n'am parte de tine şi Fig. 1. Cula din Pjgeni-Grj. de gspdăria nastră de ti-i eşi din cuvânt, îi zic eu aruncând căciula pe cap şi minteanul pe un umăr. Mergem ni la Viaţa Lungă, ne aşezăm la un clt de masă pe laită alături de alti creştini si cer ceaşcă de rachiu de cel chiparat, ca să nu lunece de geaba pe gât, să are printr'ânsul şi să meargă drept la inimă, cum îi prieşte rmânului. Ii dau eu clb, mă şterg pe cea gură cu mâneca cămeşii şi-i fac cu chiul lui Vidrascu să mai dea una, de sufletul răpsaţilr. Dar muierea dracului, cu chi de sgripţuraică, mă simte numai decât, mă înhaţă de mâneca minteanului si începe să mă întindă. Destul, Vasile, haid, Vasile, cum ne-a fst vrba, Vasile, iar te îmbeţi, Vasile, să n'ai parte de mine, Vasile. Vasile încace, Vasilacheîncl, să mă rupă nu altceva. Mă încrunt eu la ea, mă smulg din mâna ei şi îi fac vânt spre uşă. Dar melita dracului, nici de acl nu mă slăbea; sta răzămată cu un umăr de uştir şi cu capul plecat înlăuntru, nu mai cntenea din haid, Vasile, destul, Vasile; să te dau dracului cu tt neamul tău,vasile;de-mi crepâ brazul de ruşinea creştinilr delà masă, dar nas am si eu, cnaşuie, nu degeaba îmi zic Vasile Cârnul. Pun eu şi a daua ceaşcă la măsea si când îi dau drumul la inimă, par'că a [intrat gspdină harnică în mine, par'că a măturat tt guniul belelelr si a aşezat tate la lcul lr de mă simtiam iară, flăcău ca dată în zilele mele. Nu ştiu, m'a chirît Dumnezeu pe mine, ri nevasta m'a iertat, destul că ne mai auzindu-i gura, beau eu a treia ceaşcă, beau a patra, până le-am pierdut răbuşul şi când, ne mai găsind parale în chimir, mă ia Vidrascu de un umăr, ca să mă ajute până afară,

7 lîrul 18, LUCEAFĂRUL 403 arunc chii după nevastă. Nevastă ca 'n palmă, ia- de unde nu-i, vrba ceea. Mă uit eu pe şsea în js, mă uit în sus aplecându-mă bine din mijlc, ca să văd mai bine, dar pace, nevasta s'a dus. Ce să mă fac, ce- să zică lumea, când m'a vedeà iară burlac, fără nevastă? O fi apucat înainte, gândesc eu, şi mă iau încet pe şsea în sus şi cum mergeam aşa agale, cum îi stă rmânului mai bine, mă uit într'un şanţ, mă uit în celalalt dar m' fi aşteptând. Dar de geaba, nevastă nu-i. Şi merg eu aşa ca rmânul necăjit, căruia i-a fugit nevasta, merg din şanţ în şanţ până pe la mijlcul dealului si, cum eram bsit si amărît, mă aşez într'un şanţ, ca să aştept, că de, muierea îndărătnică, ca tate muierile, fi rămas pate în urmă, numai să nu meargă alături de mine. Cum m'am aşezat în sânt am si adrmit; de, cnaşule, mului bsit repede i se înmaie cilanele. Numai cele şanţuri ştiu, de câte ri mi-am aşteptat eu nevasta aşa, întrcându-mă delà crâşmă, că ricât de slabă şi rea de gură a făcut- Dumnezeu, dar cu ea trăiesc, cu ea trebue să-mi târăsc zilele. Şi am drmit acl ca ttdeauna până a dua zi, când tt nevasta a venit de m'a trezit. Si ce să mai întind vrba, cnaşule, mi-e şi greu să vă spun. Cum m'a trezit, cum m'a luat iar la tăvăleală, iar prin şperlă, iar glan şi beţivan, a ajuns până acl de nu mai am la dânsa crezare nici când ridic chii spre creanga de măr. Api de, Vasile, să-ţi dau dracului nevasta; dacă nu te pate ea da la brazdă, nici Dumnezeu nu te mai dă. I. Paul. Ce dulce-i privirea din chi-ţi albaştri, Ce gingaş e glasul tău blând, Şi iată zâmbire se picură 'n şapta-ţi Şi 'n sânu-ţi de farmec plăpând! Şapte. Ce tremur pluteşte, prin larg de cuprinsuri, în clipele mutelr sări Şi câtă linişte cbară pe fire Din cuibul înaltelr zări. Ce mulcmă-mi pare şptirea sfiasă în freamătul tainic de crini, Când tu visătare prelung mă cutremuri, Cu vraja din chi-ţi senini. T. Murăşanu. O, nu cătaţi lăcaşul gândului! Nemărginirea 'ntreagă e a lui. Nu-i temniţă, să-1 pată ţine 'nchis, De 'ntunecatul ei abis Nu-i lanţ, să-1 pată fereca, Căci sfarmă lantul, sfarmă temniţa Şi iar s'avântă 'n largul strălucirii Şi iar străbate furtunatic Genunile nemărginirii, Şi nu-i pe lume vijelie, Să 'ntreacă zbrul lui sălbatic. Gândul. (Hafis) Dar, vai, nebune chinuri îl sfăşie; Cu sine însuşi veşnic ne'mpăcat e, înnăbuşit el geme şi se zbate, Căci tt mai mult, vai, înţelege, Că strâmtă, strâmtă şi pustie E pentru el nemărginirea. Şi-aleargă-aleargă 'n căile-i pribege, Şi n'are pace, n'are stare nicăirea. Ca 'n cuibul tău vrăjit, iubire, O, nu-i pe lumea asta nicăire Atâta pace, atâta strălucire. Vasile Stica.

8 404 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Mărul. Dramă în 2 acte de Z. Bârsan. Actul II. Un saln simplu, un biru cu cărţi şi cu recvizile de scris la dreapta; la stânga canapea şi mesciară, scaune, uşă in fund, fereastră în fund în stânga. Intre uşă şi fereastră icniţă veche şi candelă aprinsă. In dreapta camera lui Petru, în stânga duă uşi, pe masă lampă aprinsă, e scară. Scena I. (Părintele Mirn ceteşte gazetă, Ana lucrează la haină, Petru e la mesciară în dreapta.) Mirn (prindu-sedincetit). Ei! api vezi vrba mea, Petre! la ascultă: (ceteşte) Se dusese duhvnicul să-1 împărtăşească. Era vreme tare. Pe când cndamnatul de sub patrafir îşi mărturisià păcatele, veni un trăsnet şi-i marî pe amândi!" (vrbind). Iacă, vedeţi!? Ceriul că-i ceriu şi tt nu-i sigur când e vrba să lvească. Pe lângă criminalul care-şi merita martea a ucis şi pe bietul duhvnic bun nevinvat. Vedeţi? Petru. Ei, si ce-i cu asta? Mirn. Api, nu înţelegi vrba mea, Petre? Păţania mea de azi tamnă cu merele din grădina lui Lucian. Eu viam să-1 dau js numai pe cel putred şi a căzut şi celalalt, înţelegi acum? Petru. A, da... Mirn. Si eu sunt un m, nu sunt ceriu... Iacă, vezi că nici ceriul nu-i sigur? a vit să facă un bine nenrcitului si a făcut si un rău... Si eu tt asa cu merele mele... Ana. Se ptriveşte. Mirn. Aşa e? (lui Petru). Mi-a plăcut cum ai adus- în pezia aia, pe care mi-ai cetit-: Şi flarea că e flare şi fapta cea mai bună îşi are umbra ei... Si asa e... să ştii că asa e... nici bucurie fără jale şi de câteri faci un bine, faci şi un rău... Asta e taină a firii... Lucian ştie tată pezia pe din afară... Mi-a spus- de vre- câteva ri... Ana. Mă mir că nu mai vine. Petru. Cine? Ana. Lucian. Spunea că dă astăseară pe la ni. Petru (uitându-se la ceas). Zece şi jumătate. Mirn. Cine ştie pe unde s' fi prit? De bună seamă pe la cafenea cu vânătrii. Ana. Pasiunea lui! Petru. Frumasă pasiune. Tată ziua departe de lume, în natura mare. Mirn. Aşa e. Dacă n'ar avea- nici pe asta, ce s'ar face? Ana. Dar pe ni ne are, cum zice el; mie mi-e drag, par'c'ar fi al meu. Mirn. Ne e drag la tţi. Ana. Şi dacă a-i sta să te gândeşti, Lucian a trăit mai mult la ni decât la ei. Când era mic mi-aduc aminte că nici nu vrea să meargă să se culce acasă. Numai l'auziai: mă culc si eu la vi! Par'că-1 văd si acum... Mirn. E un băiat aşezat. Bgat cum e ar putea să tt umble. Petru. Nu-i place. Duă trei luni pe an îi ajunge, vede lume, teatre, artă, şi api se întarce în grădina lui. Când ai aşa grădină, ar fi şi păcat să-ţi pierzi vremea prin alte părţi. Mirn. Intr'adevăr, când intri, par'că intri în raiu, mai cu seamă acum primăvara. M'am plimbat şi astăzi puţin şi m'a cuprins şi pe mine jalea când am văzut mărul răsturnat la pământ. Ana. Da zău, tată, ce să însemne asta? Mai deunăzi i-au călcat straturile de flri, acum i-au tăiat mărul de pe la mijlc. Mirn. Ce să însemne? Ia ameni ticălşi. Un m cu puţină inimă pate să facă aşa ceva. Petru. Ciudată răzbunare! Mirn. Ce răzbunare? Că Lucian n'a făcut la nimeni nimic, dar, ia, aşa-i mul când te vede că ai şi el n'are. Petru. Şi mie mi-a părut rău când am auzit. Din tată grădina mărul ăsta ne erà mai drag nuă. La umbra lui ne-am făcut cpilăria. Mirn. Acu să vedem; ştiţi că astăzi a avut straşnică discuţie cu primăria. Ar fi zis Lucian: Ori să-mi apăraţi mşia, ri mă lăsaţi să mi- apăr eu." Petru. De bună seamă. Mirn. Şi dacă primăria n'are putere să

9 Nrul 18, 190!). LUCEAFĂRUL 405 păzească, să lase se păzească cine pate şi pe cine-1 dare inima de avutul lui, nu-i aşa? Petru. De bună seamă. Mirn. Si să vedeţi numai că are să se y y prindă hţul. Petru. Dar primarul ce a zis? Mirn. Ce să zică? Cu Lucian nu scate la capăt cu una, cu duă. A trebuit să se înviască. Petru. Farte cuminte. Ana. Şi glnţul lui nu dă greş. Mira. Tate ca tate, dar mie-mi pare rău... Vă spui drept că mi-ar fi plăcut să mă îngrpaţi acl... Acum... s'a isprăvit. Petru. Mşule, mai stai puţin cu mama, pate să vie şi Lucian, mai staţi de vrbă. Eu trec dincl să scriu ceva, trebue să fie gata mâne dimineaţă. Mirn. Iar vre-un trăznet, aşa e?! Ai uluit lumea cu articlele tale (prindu-l pe Petru care e prnit spre daia lui). Stai, stai, să viu şi eu (se ridică) să-mi iau gazeta de azi. înainte de culcare să mai văd si eu... y Petru. Cum mai stăm cu ţara... Mirn. Aşa... (prnind amândi). Numai vezi de fi mai blând, în scris. Adevărul e grzav când îl spui de-adreptul; te străpunge. Petru. Da... dar numai pe cei ticălşi! Mirn (prindu-se). Putregaiul" de-acum câteva zile mi-a plăcut. Strajnic articl. Numai când mă gândesc cine ţi 1-a inspirat, mă dare sufletul... Petru. Tt e si tata bun la ceva... Mirn. N'ar mai fi fst... (ca şi când şi-ar aduce aminte). Aşa-i că nu mai e chip să-1 ridici? Petru. Nu! (ies). Ana (singură stă câteva clipe şi-api se scală încet şi intră în camera din stânga, planul II. La fereastra de lângă uşa de cşire din fund se vede capul lui Marcu cercetând Peste câteva clipe intră. E într' disrdine grzavă. Ascultă un mment în tate părţile şi prneşte htărît spre icniţa de lângă uşă. Când ridică braţele s' ia din cui, aude paşi şi fuge). Ana (intră încet, privind pe faţă şi pe ds hainită a lui Titu, veche. Se aşează api la masă şi lucrează). Mirn (revine cu gazeta, cetind şi prindu-se din când în când. Când ajunge la scaun se aşează împăturând jurnalul). Scena 2. Mirn (după pauză). Dar tu ce cşi acl? Ana. îi fac hăinuţă lui Titu. Mirn (priveşte împrejur şi s'aprpie de Ana). Tt mai îngândurat, tt mai trist şi băiatul ăsta! Ana. Da. Asa a fst tată iarna. Lucrează mult. Mirn. Ba şi unde-1 vede pe tată-său... Ana. Si asta fi. Mirn. Săracul! In lc să găsească acasă linişte după atâţia ani de necaz si de trudă... r y j y Ana. Găseşte ruşine si umilire... ) y i Mirn. Da! Spunea adineauri: In fiecare zi m'aştept să mai facă ceva. Până acum d'abia a început, d'abia s'a prnit, de acum înainte au să vie cele mari." Ana. Ba să ferească Dumnezeu. (Pauză, Mirn se retrage). Mirn. Da Magdalena s'a culcat? Ana. Nu cred. Dar nu ştiu ce are de y vreme încace. E tt tristă şi stă tt singură. De vre- câteva ri am găsit- cu chii plânşi. Mirn. De ce? Ana. Ştiu eu? Mirn. Tare mi-e teamă că iubeşte pe Lucian. Ana. Şi mie mi se pare. Mirn. Api dacă n' lua- unul ca el, că au din ce să trăiască, altfel nu ştiu zău cine să ia, săracă cum e. Ana. Aşa zău Că tată-său nu s'a gândit Mirn. Tu n'ai băgat nimic de seamă? Ana. Ce? Mirn. Că s'ar iubi băetii ăştia. y j Ana. Văd că le place să stea amândi, că-i dă flri, că şptesc... ştiu eu? Mirn. Nici ea nu ţi-a spus nimic? Ana. Nu, Lucian mi-a spus azi dimineaţă: Mamă, cum îmi zice el mâne e Duminecă şi am să-ţi spui un lucru mare." Mirn. Nu bănuesti ce? Ana. Nu Mircn. Hm! (se sca'ă şi se plimbă prin casă şi după inai multe ezitări se duce la uşa din stânga, în fund şi strigă dml): Magdalena, Magdalena! Te-ai culcat?

10 406 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Magdalena (dinlăuntru). Nu! Mirn. Vin încace. Magdalena. De ce? Mirn. Vin! Scena 3. (Magdalena intră, e abătută şi-şi freacă chii ca de lumină prea multă.) Mirn. Cum stai acl pe 'ntuneric? Magdalena. Mă dare capul. Mirn. Stai clea (îi arată un scaun). Magdalena. Petru s'a culcat? Ana. A trecut dincl, are de lucru. Mirn. Ce ai? Magdalena. Cum ce am? Mirn. Ce-i schimbarea asta pe tine? Fig. 1. Culă din Grşera-Grj. Magdalena (după ezitare). Nu ştiu! (Schimbând tnul). Tata a venit? (Pauză). Mirn. Azi ai fst la lecţii? Magdalena. Da. Mirn. Cpiii se partă bine, învaţă? Magdalena. Aşa şi aşa, ca tţi cpiii amenilr bgaţi. Ana. Când esti săracă trebue să rabzi tate, îmi închipuesc că trebue să înduri multe. Dar... Lucian, el ce mai zice? Magdalena. îmi zice mereu să nu mă mai duc... Dar... ce să fac? Puţinul cât îl agnisesc ne prinde bine. Ana. De bună seamă. Mirn (uitându-se la ceas). Nu cred să mai viefjastă-seară. Magdalena. Cine? Mirn. Lucian. Magdalena. A zis că vine? Ana. Da, mi-a spus mie. Magdalena. Mie mi-a spus că are să vie mâne. Ana. Da, ca să-mi spuie ceva. Magdalena (tresare). El a zis? Ana. Da, zicea că are să-mi spuie un lucru mare. Magdalena (cu faţa mai luminată). Un lucru mare! (Pauză). Mirn. Magdalen..., dar să ne spui drept. Magdalena. Ce? Mirn. Ne făgădueşti că ai să ne spui drept? Magdalena. Ce să vă spui? Mirn. Ne făgădueşti? Magdalena (plecând capul sfiasă). întâi să ştiu ce? Mirn. Tu ştii ce are să-i spuie mâne Lucian mamă-ti. Asa-i că ştii? Magdalena (cu glasul de jumătate). Nu. Ana. Aide. Spune. Dacă nu ne spui nuă cui vrei să-i spui? Magdalena (tace). Mirn. Vin înca, vin ici lângă mine... vin să-ţi spui ceva. Magdalena (se aprpie). Mirn ( aşează pe genunchi, mângăie pe păr). Unde te dare? (arătându-i inima) clea? Magdalena (cercând să fugă). Nu ştiu. Mirn. Stai aici păsărică şi spune ( linişteşte). Ţie ţi-e drag? (Magdalena îşi ascunde faţa la sânul bătrânului). Ti-e drag tare? Magdalena (ascunsă). Da... Mirn ( sărută pe frunte). Par'că ai fi maică-ta. Aşa a făcut şi ea. Ţi-aduci aminte, An? Ana. Am uitat... Mirn. Dar ea nu a avut nrc, săraca, n'a avut nrc Asa!...Acum ştim si ni. Si adecă de ce te ascundeai asa? Credeai tu că ni n'avem chi? Ei, dar îmi place, asta par'că mă întinereşte. Şi nici nu se putea altfel. De mici tt amândi, nici nu se putea să nu ajungeţi aici. Ana. Cam bănuiam şi eu că asta are să fie vrba a mare. Va să zică mâne vine să te ceară?

11 Nrul 18, LUCEAFĂKUL 407 Magdalena. Aşa a zis. Mirn. Şi uite cum spune... uite cum spune. Ce nu-ţi pare bine? Magdalena. Ba da. Mirn. Api ce spui aşa?... (ducându-se în spre camera lui Petru în dreapta). Petre! Magdalena. Nu, nu, nu,... să nu-i spui. Petru (dinlăuntru). Viu îndată. Magdalena. Lucian vrea aşa, să nu-i spuneţi nimic. Ana. Da, da... să fie ceva neaşteptat. Mirn. Aşa... mai bine, să nu-i spunem nimic. Ana. Să vezi cum are să se bucure. Mirn. Petru nu ştie nimic de iubirea vastră? Magdalena. Nici nu bănuieşte. Mirn. Ah! Are să fie frums. Asta are să-1 mai învireze. Aşa... aşa. Să nu-i spunem nimic. Ah! mâne are să fie zi cu sare, mâne... pst! vine (tţi se aşează la lcul lr şi stau în linişte). Scena 4. Petru (intră). Ce-i prunca? Mirn (după pauză). Ce zici tu, Petre, are să fie mâne zi frumasă ri ba? Petru (rece). Nu cred. Cerul e negru de nri, a şi început să picure. Are să fie vijelie mare Ia napte. N'aţi băgat de seamă cum fulgeră?... Da, de ce m'ai chemat. Mirn. Ai isprăvit? Petru. Mai am puţin. Tu nu te-ai culcat, Magdalen? Magdalena. Nu. Petru. Te mai dare capul? Ana. Petre, nu cred să mai vie Lucian astă seară. Petru. De venit vine, ştie că nu mă culc înainte de miezul npţii. Vi-e smn? Culcati-vă. Mirn (sculându-se). Mă duc şi eu. (Magdalena îi dăpardisiul, bastnul şi pălăria). Ah, cum mă dr tate asele... Magdalena. Nu ai drmit în deajuns, mşule. Mirn. Si asta... dar sunt si neviaş... > - y i de- vreme încace... nu ştiu... dar par'c'am intrat în anul mrţii. Petru. Aşa-i primăvara. Mirn. Ba aşa e cum zic eu... fi şi vremea! Iacă sunt acum 50 si atâţia de ani de când slujesc la altarul D-lui... Acum rămâne pe vi tinerii... pe tine, Petre, că ni ne ducem... Petru (gânditr). Pe mine... Fig. 3. Triţă din Prahva (în Muzeul de artă Naţinală din Bucureşti). Mirn. Şi ştii unde am slujit întâi? Hei! cum trece vremea... uite, par'că a fst ieri ; sub cer... am slujit. Pe malul Mureşului... Mi-am lăsat puşca... pe un ceas... şi am luat evanghelia... ce vremuri... (prneşte). Petru. Frumase vremuri! Mirn. Vremurile sunt înttdeauna frumase când ştii pentru-ce le trăieşti. Şi ni ştiam

12 408 LUCKAFÄRUL Nnil 18, atuncea, ştiam... Vi sunteţi tineri... nu stiti... Dar să vă spui eu. Stiti vi care e cea mai mare fericire pe pământ? fericirea când simţi că nu mai trăieşti pentru tine... că trăieşti pentru tţi... pentru tt neamul... Da... da... I'etru (aprape de eşire, şvăitr). Mşule, d-ta ai mrît? Mirn. întrebi şi tu ca un cpil... mi-am apărat şi eu mşia cum am putut. Ce vremuri ce vijelie... şi după aia... cu ce ne-am ales... şi tt n'am murit, vedeţi? Cu ce ne-am ales după atâta sbucium?... Ia c' dină de fluer rătăcită prin munţi. Petru. Dina nastră... Mirn. Zi-i... jalea nastră. Şi-acum mâne cu bine. Ana. Să vii si d-ta mâne, tată. Mirn. Negreşit, dacă n'i veni eu, cine să vie? Ana. Asa e. * Mirn. Napte bună! (Magdalenei) Mâne n'are să te mai dară capul, aşa-i? ( apucă de bărbie). Napte bună! Cu tţii. Napte bună! (îl insţesc până la prispă, se aud tunete departe). Mirn. Iacă, a început să pluă. Petru. Vezi, ce napte? Magdalena. Umblă încet, mşule, să n'aluneci! (Vine în scenă înaintea celralalţi, îşi încrucişează braţele şi-şi ridică chii în semn de rugăciune.) Mirn (de afară). An, ce-am vrbit... nu uità! Ana. Nu, Nu! Scena 5. Ana (lui Petru, dupăce revint. N'ar fi fst rău să-1 însţeşti până acasă. Petru. Nu mi-a venit în minte. Dar nu-i nimic, palmă de lc. Ana. Să ne culcăm şi ni, Magdalen. Iacă iar s'a stins candela. De trei ri am aprins- de când s'a înserat (aprinde candela). Magdalena (lui Petru). Tu mai stai? Petru. Trebue să isprăvesc! Magdalena. Pari stenit! Petru. Mă mir. Azi n'am făcut mai nimic. Ana (fâcând candela). Vedeţi icana asta? Asta-i icană sfântă. S'a mştenit în neamul nstru din tată în fiu. E tată de argint, Magdalena. Să fie adevărat că ar fi găsit- un străm.ş al nstru, de mult, într'un fund de peşteră? Petru. Cine v'a spus? Ana. Tata ne pvestea într' zi... Când mă uit la ea: par'că m'alină Petru. Câtă jale fi văzut icana asta, mamă. Numai pe d-ta de câteri te- fi văzut plângând. Magdalena. De-ar vrbi, câte n'ar spune! Ana. De câteri văd mi-aduc aminte de mama Vi n'aţi cunscut-, abia mă măritasem când a murit. Erà femeie frumasă... şi dreaptă la suflet... Ca tine, Petre, tu semeni cu ea. (Pauză.) Săraca mamă cum s'a dus!... (îşi şterge chii). Petru. S'a dus... şi cu ea s'a dus lume, lume de ameni de inimă! S'au răsturnat stejarii! Ni?... Nişte rămurele... ne clatină tate vânturile. (Se ridică brusc, par'că ar vrea să-şi alunge gândurile.) Mă duc să isprăvesc. Ana. Să mai aşteptăm? Petru. Dacă nu vă e smn. Magdalena. Mai stăm leacă. Până mâne e un veac. Petru (iese). (Va urma.) Cele duă prumbiţe... După W. Shakespeare Dacă muzica e sră cu plăpânda pezie, Dragstea ce ne 'mpresară 'n dezmierdări ptpitare în a nastre inimi calde va să fie mult mai mare, Când ţi-i dragă ţie una, iară ceialaltă mie! Tu tresari de fericire, când din strune Dwland') ştie Să urzească 'n nte limpezi suspinări aiurătare... Iară eu mă pierd cu mintea 'n lumi de 'naltă cugetare, Când cetesc vre-un viers de Spenser), 2 sufletul de mi-1 îmbie! Şi ne fură de- ptrivă, când dineşte 'n faptul sării, Din duiasa lui lăută, Phebus, regele cântării... Şi mai dragă mi-cşti atuncea... căci în tine sunt închise, Ca 'ntr'un cuib vrăjit, din care nicidată n'r să zbare, Cele duă prumbiţe, de apururi trăitare, Muzica şi pezia: bgăţii de dr şi vise!.. Craiva Ştefan Brabrescu.») Dwland, un muzicant farte cunscut în 1590, epcă în care, se crede, că Shakespeare şi-a scris cele dintâi snete. 2 ) Spenser, pet englez, autrul faimasei peme: Regina Z ine lr, tipărită în Nta trad.

13 Nrui 18, LÜCEAFiKÜL 409 Părintele Vartlmei Bgdan.... Ii tt auzisem de veste şi dóriam să-1 cunsc, pe părintele Bgdan Vartlmei. Cu cazia unui târg de săptămână, un prietin mă zmânci de mânecă şi-mi şpti: Iacătă-1." La di paşi înaintea nastră se înghesuia, vârându-se prin mulţime, un m mijlciu de statură, cu pardesiu lung, cu cisme mari pline de umflături, şi pe cisma stângă cu un pinten. Părul de sub pălăria mare,smlită,se vedea puţin la ceafă, lână aspră de aie seină. M'am htărît în grabă, şi urmând pilda părintelui, răzbii printre ameni, ghildind în dreapta şi în stânga, şi-apucai înainte. Se prise să cumpere nişte crbeţe, dar se vede că nu s'au putut ajunge cu preţul, şi când dădu să prnească, nemultămit, eu mă pun în faţa lui: Iacă, părinte Vartlmei, eu de mult umblu după D-ta, şi de-abiâ am avut nrcul să te prind dată." Bătrânul tresări, îşi încruntă sprâncenele, şi chii lui albaştri, în cari jucau lumini ciudate, priviră întrebătr la mine. Cu cine am cinstea?" zise el în urmă, gata să-şi vadă de drum. Sunt pretul din Drumeştii-de-js, Ilie Bucur. Am tt auzit de D-ta şi am vrut să te cunsc." El nu răspunse. Privi într'altă parte, gândindu-se par'că: ce să fi auzit tu despre mine? Dar ca şi cum nu i-ar fi plăcut gândul acesta, clătină din capul cărunt, şi zise cu un zimbet uşr: Îmi pare bine, frate. Iacă am venit şi eu la târg cu nişte bucate şi cu nişte brânză. In anul acesta au fst călduri mari si brânza s'a făcut usturaie. Abia am dat-. Decât i, mai bine vaci, ce zici D-ta părinte?" Şi privi Ia mine cercetătr, să se cnvingă de sunt într'adevăr pret. Purtam, ca ş'acum, bărbiul ăsta cât un fuir, aveam vesta închisă la gât, şi se vede că acestea duă însuşiri l-au cnvins pe părintele Vartlmei Bgdan. Eu mă gândeam cum să-1 descs de mulţime de taine cari încunjurau chipul lui de pret bătrân, şi nu-mi părea delc bine că D-lui începe să-mi vrbească de brânză si de i. y Iacă, părinte Bgdan, să-ţi fac prpunere. Văd că eşti stenit, ţi-e cald. Am ceva de vrbit cu D-ta. N'ai fi bun să vii cu mine undeva la răcare, la un pahar de bere? Eu berea n' gust zise părintele dar aşa la umbră nu zic că n'aş stà. Ian să vedem! Şi începu dedată să-şi facă drum printre ameni, dând din mâni şi răzimându-se cu putere pe stavilile meneşti ce i se puneau în cale. Am tt mers pe cărăruşa deschisă de el, şi numai mă trezesc că-s la uşa unui birt mai de-a dua mână. Vartlmei Bgdan era în lăuntru, şi-mi făcea semn cu mâna să vrbesc. Oblicise duă scaune libere şi se temea par'că să nu le cuprindă alţii. Părinte Vartlmei, te-aş ruga pentru mine, să bei un pahar de bere. Eu, frate, mi-am cerut prţia. Eu cu berea nu-s dedat. Cât ce beai bere te mleşeşti si-ti vine smnul. Bea D-ta." Mi-am cerut berea, bere de pe ghiaţă s' guşti numai până te stâmperi puţin de năduful de afară, api s' verşi pe gâtlej ca 'ntr'un abis. Cârciumarul ssi îndată şi-i aduse şi lui Vartlmei un triveţ cu de prune şi un păhărel numai cât degetul cel mic. N'are să-ţi facă rău rachia pe căldura aceasta, părinte Vartlmei? îl întreb eu. Sunt dedat cu ea, nepate. Cl în zri când ciripeşte rândunica înghit duă guri şi de-i de casă, plec la casă, de-i de fân, plec la fân, iar de-i vreme urîtă mai trag un puiu de smn. Dar în zri eu caută să beau duă guri de rachie. Asta-mi face bine. Da îmi face bine şi înainte de prânz şi după prânz, şi seara. Asta-i singura beutură care dă putere. Iacă, berea D-tale, pţi bea până de seară. Simţi ceva? Şi anume ce să simt, părinte? Ei drăcia dracului. D'api putere să simţi. Eu când îs stenit şi înghit de duă ri din ulcirul cu de prune ri de drjdii, mi-ai luat bseala cu mâna.

14 410 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Fig. 4. Triţă din Vâlcea. D-ta ai multă agniseală, se pare. Auziam că ai mulţime de slugi." Părintele privi bănuitr la mine, mă cercetă încă dată din creştet până în tălpi, şi-mi zise: Am da! Am agniseală multă. Eu nu ştiu cu ce gânduri te-ai aprpiat de mine, dar ce-i drept nu-i păcat, şi iacă-ţi spun: am agniseală multă. Spuneai că dimineaţa, dupăce-ţi înghiţi rachia, de-i de casă pleci la casă, de-i de fân, pleci la fân. D-ta munceşti dar alăturea cu amenii? Vezi bine că muncesc. Eu îs trecut de sasezeci si cinci, dar trag casa de numai mă leagăn. Hei, că ppii cei de-acum se miră, pate te miri si D-ta, cum mi-am adunat averea. Iac'aşa, am muncit de când iti'atn trezit. Bine, părintevartlmei, dar atunci Dumineca trebue să fii tare bsit. Cum ţii D-ta atunci slujbă în biserică? Vi cei tineri sunteţi tt cu slujba pe buze. Bine-ar fi de v'ar fi si în inimă. Dar să-ţi spun nepate un lucru: singură slujbă are mul în vieaţă: să trăiască. Celelalte sunt numai fleacuri." Sentinţa din urmă mi- spuse aspru, cnvins, si ca s' întărească si mai tare înghiţî duă păhărele dup'laltă. Api adause: Eu nu slujesc în tată Dumineca. Ba se întâmplă să slujesc farte rar. Aşa la sărbătri mari. Dacă nu vin prescuri la biserică nu slujesc. Ce se face de cinste în lumea asta?" Tăcu şi nu-i răspunsei nici eu, gândindu-mă că un zvn ce auzisem despre el e adevărat. Dar, părinte Vartlmei, i-am zis slujba n' faci de cinste. Slujba aduci la Dumnezeu pentru pprul pe care-1 păstreşti, care-ţi dă eclejie şi zile de lucru. Nimicuri tate, nepate. Eclejia mea cunsti-? Un vai de lc. Numai trestiis creste. Zile de lucru? Abia zece-duăzeci. Căci amenii sunt îndărătnici si nu vreau. De trăiam eu după ei, ce s'alegeà de mine? Iată, părinte Vartlmei, am să-ţi spun un cann bisericesc. Tt pretul e datr să facă liturghie în tată Dumineca şi tată sărbătarea, nu pentru plată, ci din prunca lui Dumnezeu şi a bisericii. Dacă nu slujeşti D-ta tată Dumineca n'are nici un înţeles să te mai numeşti pret. Si dacă nu m'as numi? Dacă as fi Var- J T * tlmei Bgdan, fără ppie, crezi că n'aş putea trăi?" O ceartă din cârciumă ne atrase puţin luarea aminte, şi priveam cum se îmblătesc di cu cimegele. Eu priveam la bătaie şi mă gândeam că pretul acesta Vartlmei e într'adevăr aşa cum pvesteşte lumea. Avea într'adevăr ceva rău, respingătr în chii vineţi si brazul rşu ca fcul si acum la > >»» vârstă aşa de înaintată. Stăturăm, şi dupăce se isprăvi cearta, un răstimp în tăcere, când dedată părintele începe vrba. Eu nu ispitesc pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu a-1 ispiti e mare păcat. Eu nu zic că Dumnezeu e mulţămit cu mine. Dimptrivă, Dumnezeu m'a certat si mă ceartă mereu pentru păcatele mele. Dar pentru aceea ni să nu vrbim de dreptatea dumnezeiască. Nici n'am vrbit de ea, părinte Vartlmei, zisei mirat. Am pvestit numai de slujbă. Vezi D-ta bine, rice m munceşte, adecă îşi împlineşte slujba. Ţăranul ară, cseşte şi seceră, ntarul scrie şi judecă, învăţătrul îi dedă pe cpii să cetească, să scrie. Api ce crezi D-ta, pretul să nu fie datr să slujască în biserică, să aducă laude lui Dumnezeu?" El mă întrerupse dedată: Ti-am spus să nu vrbim de dreptatea dumnezeiască si de Dumnezeu!" si deşi se stăpânea văzui cum chii lui vineţi se umplură de lacrimi. Mă cutremurai şi mă gândii că mul acesta trebue să aibă multe pe suflet, ri în suflet. Cum se pate să se teamă de El ri chiar să-1 iubească, si ttuşi să recunască că nu-si împlineşte datrintele fată de el. II întrebai, ca să schimb vrba:

15 Nrul 18, LUCEAFĂRUL 411 D-ta predici în biserică? Vezi bine că predic. Numai cât eu nu pt spune câte aş vi să spun. Dar dai D-ta sfaturi la ppr, aşa cum e data pretului?" De data asta bătrânul mă privi cu vădită neplăcere ca şi când mi-ar zice: Cine eşti tu de vrei să-mi cunşti sufletul?" Nu-mi zise nimic, ci-şi bău păhărelul plin cu rachie şi-şi încâlci degetele în barba căruntă, pe Şi-i iai zltul, adaug eu. Ba îi iau si cinci si zece zlţi, zise el râzând dedată cu hht. Iac'asa! Asta-i afacere bună, nepate. Bună, numai cât asa îti cauţi drumul ce te-aduce la iad. Nu mai vrbi, nepate, că tu nu pricepi nimic. Ţi-am spus că eu nu fac nici un rău. Eu nu umblu cu dracu. Bine că nu umbli, dar vine el după 'SOCKBffCft'ftOHKÏTA'WMaA- #11CR= mih Fig. 5. Planurile dlui O. Lupu, Premiul I. vasúm când în chii lui se tt adunau luminile acelea ciudate. Iacă se spune, zic, că D-ta deprinzi meseria de păscălitr. Ceteşti blesteme, şi curg ameni din depărtări mari să-ţi spună necazurile. Şi D-ta te pui să ghiceşti, să deschizi în carte, să te dedai la lucruri băbeşti. Ei da, iacă n'am să mint. Iacă e adevărat ce-ai auzit. Dar aici afli D-ta un păcat? Când vine mul năcăjit să-1 laşi să meargă nemângăiat; ăsta ar fi păcat. Şi dacă pt ajutà de ce să nu ajut? Şi pţi D-ta ajutà în lucruri de acestea? Cel puţin strica nu pt. Ii spun la m vrbă bună. Ii cetesc api rugăciune şi... D-ta. A deprinde meseria asta înseamnă a-i deda pe ameni să nu se închine la singurul Dumnezeu adevărat, ci să creadă în puterea unui pret bătrân." Părintele Vartlmei se ţărî din nu. De data asta lacrimi nu-i mai veniră în chi, ci mă privi mânis. Ţi-am spus să nu mai pmeneşti de Dumnezeu. Dacă-1 mai pmeneşti, te las aci şi plec." Am auzit de multe ri că sunt ameni cari nu pt suferi cuvântul acesta. Dar până acum n'am crezut. Am început să vrbim acum de nimicuri, de sămănături, de vite, de scumpetea traiului.

16 412 LUCEAFĂRUL Nml 18, 1909 Fig. 6. Cmpziţie riginală după uă încndeiate aplicată la ceramică de d-şara M. Panaitescu. Părintele Vartlmei se linişti pe deplin, se simţea bine până pvestiam aşa, dar eu intrai iarăş în vieaţa preţească. De câte ri te spvedeşti, părinte, pe an? De câte ri? Odată, ca tt creştinul. - Dar pe săteni îi spvedeşti D-ta în pstul Paştilr? Cum nu, cum nu, în tt anul. Si-ti pare bine când vezi că amenii se îndreaptă, şi apucă pe căile cele bune?" Nu-mi răspunse, mi se păru că nici nu înţelege întrebarea. Stătea pe gânduri, privea undeva departe. Dedată văd că ridică sticla şi bea tt ce mai are. Se sculă să plece. Mă grăbesc, îmi zise, dacă mai stau n'are să fie bine. Am să înptez pe drum şi ca- lea-i rea şi pietrasă. până la el acasă. L-am tt ascultat până ce dată i-am zis: Ttuşi drumul cel mai greu, e drumul vieţii. Mulţi cred că merg pe drumul cel bun, şi când să închidă chii văd că îndesert au trăit în lume. Ce crezi, părinte Vartlmei? Asta e farte adevărat, îmi zise el de data asta farte mişcat, şi farte seris. Din chii lui periră apele acelea tulburi, şi rămaseră luminile albastre blnave, fricase par'că. E adevărat ce spui D-ta, numai cât eu nu cred despre mine că umblu pe drumul cel adevărat. Ttuşi si eu am nădejde." Cuvintele din urmă le spuse atât de male şi atât de înduieşetr încât nu mă mirai când zării a dua ară lacrimi în chii bătrânului. S'ai mei erau umezi. Si ce nădejde-i aceea, părinte Vartlmei?" Părintele tăcu un răstimp în care numai lacrimile i se strecurau din chi. Api zise farte încet: D-ta ai fi făcut bine să mă laşi să plec Ţi-am spus eu că de rămân n'are să fie bine. Iată acum îmi vin lacrimile ca la femei. Lacrimile-s usurătare, părinte, si aresăfie bine. Ce nădejde spuneai numai D-ta că ai?" Bătrânul abià îmi şpti, ca şi când ar fi vrbit numai din gât. Indurarea Dmnului! şi începu să plângă cu hht, spre marea mirare a celr din cârciumă. Iată, nepate, adause în urmă, ni să nu ne fălim şi să nu ispitim pe Dmnul. Că de-ar fi vieaţa nastră curată ca argintul apelr, şi de n'ar fi mila Dmnului, nimic n'am flsi. Si iarăşi de-ar fi vieaţa nastră - Nu se pate, părinte dragă, nu se pate plină de tină şi de gld, mila D-lui ne pate asa în grabă. Iată abià suntem de câteve mântui. Să vrbim ni de mila D-lui si nu de minute lalaltă, cine ştie când ne mai în- dreptatea lui. Că ştii D-ta, când au adus jidvii tâlnim." Şi cu asta chem pe cârcimar şi mai pe femeia păcătasă la Hrists s' judece, pruncesc eu un triveţ de prune. că ş'a înşelat bărbatul, ce-a făcut el. A izbit Părintele Vartlmei se aşeză iar pe scaun cu pietrii în ea, după legea lui Misi? Nu, şi începu să-mi descrie greutatea drumului ci le-a spus: Cine-i între vi nevinvat

17 Nru! 18, LUCEAFĂRUL s'arunce mai întâi. Si n'a aruncat nime. S'asa y y y mă gândesc şi eu. Damne sunt un mare păcăts, d-ar mila ta n' luà delà mine". Un ftat adânc urmă cuvintelr acestra, bătrânul părea zdrbit, iar mie dedată-mi fulgeră prin cap un gând: femeile, iată patima de căpetenie a sărmanului Vartlmei. E adevărat dar zic eu, că D-ta ai mulţime de femei la casă, pe lângă preuteasa legiuită? Adevărat da, adecă a fst dată, acum umblă şi ele după trebi că am agniseală multă. Si nu crezi că ar fi bine să le départi acum la bătrâneţe, pentru chii lumii cel puţin? Ce chii lumii? Iacă să-ţi spun pildă despre lumea de-acum. Acum ştii că jidvii n'au aruncat cu pietri în femeia păcătasă, pentrucă tţi se simţeau vinvaţi. Dar azi să zică Hrists: cine-i nevinvat între vi să arunce în ea cu pietri, ce crezi n'ar arunca amenii? Nu, pentrucă şi azi se simt vinvaţi. Ba da, nepate, azi cu tate că-s vinvaţi, ar arunca. Azi lumea nu mai are inimă. Ce să-mi pese dar de gura lumii? E vremea de plecare, părinte, i-am zis, si nu mai avem multe de vrbit. Dar tiu să y y te dumiresc asupra unui lucru. Alta e să greşeşti negândindu-te la păcat, din patimă, din neprecugetare, şi alta e să faci păcatul răzimându-te pe mila lui Dumnezeu. Mi se pare că D-ta eşti de părerea din urmă. Ştii că-i rău şi-1 faci pentrucă ştii mila Dmnului care te iartă. Dar să bagi de seamă, ca astfel chiar D-ta ispiteşti pe Dumnezeu. D-ta spui că predici, şi că dai sfaturi. Iată să-ţi spun pentru plecare pildă. Zice că erà dată uri pret bun predicatr, slujià frums, spvedea bine pe ameni, dar erà un destrăbălat în vieata lui. S'dată, când y y ' spvedea, vine în biserică şi îngenunche înaintea lui un tânăr necunscut. Si începe să spună din fir în păr, până în cele mai mici amănunte tate păcatele pretului care asculta mărturisirea. Şi pretul la fiecare păcat îl prea, îi da sfaturile cele mai cuminţi cum să se ferească de ele. Dar când să-i dee deslegarea, tânărul se ridică dedată şi-i zise: Eu n'am lipsă de deslegarea D-tale. Eu n'am păcate. Acestea ce le-am spus nu simţi tu că-s ale tale? Ce mi-ai zis mie să fac îndeplineşte tu, si vei fi fericit." Tt aşteptam să-mi zică părintele Vartlmei ceva. Dar aşteptam zadarnic. El sta plecat pe masă, şi se tt aduna din ce în ce, până când îl cuprinse dedată un plâns cu sughiţuri, şi abià îmi zise : Eu înţeleg ce vrei să spui. D-ta, nepate, nu eşti m rău şi-mi pare bine c'am vrbit cu D-ta. Eu am să încerc să urmez pilda ce mi-ai spus, căci nesmintit pentru mine ai spus-." Se ridică api încet, îmi strânse mâna şi eşirăm amândi prin târg, pierzându-ne în grabă unul de altul... Istria aceasta mi-a pvestit- într' seară părintele Iachim Crucian, şi părea farte mişcat de întâlnirea aceasta cu părintele Vartlmei. Şi după ce-am tăcut amândi un răstimp, părintele Crucian îmi zise: De îndată ce crezi că fiecare m are un suflet, nu-i bine să dispreţueşti pe nimenea; căci pate de unde n'ai crede răsare flarea cea mai curată de crin". I. Agârbiceanu. Şi- să Şi- să prnesc de-acuma iar, Şi- să mă pierd în lumea largă, Cam fst vre-dat' şi eu pe-aici, Şi urma mea să se şteargă. prnesc. Şi n' să ştii nici tu c'am fst, Şi nici ce căi pribege-apuc, Şi nime, nime n' să ştie: Strein am fst, strein mă duc. Vasile Stica. PS==!^

18 414 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Arta în Rmânia. Titlul e cam larg, dar ni-1 impune cartea d-lui Tzigara-Samurcaş ') despre care vrem să vrbim. Ea cuprinde studii privitare la mnumentele din Rmânia (Mnăstirea Czia, Mnăstirile Cmana şi Suceagvul, Mnăstirea Sinaia, Mnăstirea Prbta şi Turnul şi biserica Clţea), api article despre pictrii şi sculptrii din Rmânia şi câteva tiei, atribuind artei natinale însemnătate pe care nu pate avea. Aşa că cel ce caută să trezească însufleţirea pentru ea, s'a văzut silit să înfrâneze, la un mment, sentimentele prin cuvinte de critică: De unde, până nu de mult, nici vrbă nu erà de artă rmânească, azi unii se pintesc să scrie pagini elcinte, ca să ne cnvingă că tate mnu- Casa şi parta lui Mgş, în cmuna Ciauru-Cjrj. studii despre arta ţărănească. Tate aceste sunt scrise mai mult cu intenţia de a deştepta interesul publicului faţă de arta naţinală, care a fst cu desăvârşire neglijată, tcmai în Rmânia liberă, unde se putea face mai mult pentru înflrirea ei. D-l Tzigara-Samurcaş desigur e mulţumit că stenelile d-sale din ultimii ani au început să aducă rade. Tată lumea s'a entusiasmat repede şi s'a luat la întrecere în a descperi şi iubi arta naţinală. Prnirea aceasta sentimentală eră firesc să cadă şi în greşala exagera- ') Arta în Rmânia, I. Studii critice, Minerva, Bucureşti, mentele ridicate în htarul ţării sunt prduse curate ale geniului rmânesc. De vremea necesară evluţiei ricărei arte, de înrâuririle străine ce ar fi putut- influenţa, ei nu vr să ţie scteală. După ei, arta naţinală s'a născut dedată, desăvârşită si de sine stătătare. Şi printr' serie de argumentări farte puţin fundate se ajunge lesne la cncluzia că nici nu există un ppr mai artistic ca al nstru. Zicătarea Rmânul e născut pet", e interpretată azi în favarea artei." Aceste cuvinte ale raţiunii e bine să se cetească si la ni de ceice se simt înclinaţi spre exagerări sentimentale, de câteri vine

19 Nrul 18, LUCEAFĂRUL 415 vrba de însuşirile artistice ale pprului nstru. Spiritul critic, munca stăruitare si puţină răbdare în frmularea cncluziilr ademenitare, desigur, vr face artei naţinale un serviciu mult mai bun, ca însufleţirea deşartă si trey )» cătare. Dintre studiile d-lui Tzigara-Samurcaş ne vm cupa numai cu cele privitare la arta ţărănească, cari ne interesează mai mult. Ca frmă caracteristică a architecturei rmâneşti s'a sy ctit asa numita culă, care s'a putut vedea şi la expziţia generală din Bucureşti. Culele se găsesc mai ales în Oltenia şi frma lr se pate vedea din fig. 1. şi 2. D-l Tzigara- Samurcas dvedeşte că aceste cule sunt un D Faţada casei lui Mgş.» y împrumut delà Sârbi, la cari, ca şi la Bulgari, se găsesc şi astăzi în număr destul de mare. 9-6 Culele, erau case de apărare, de aceea se şi ridicau în Bulgaria mai ales pe ruinile castelelr rmane, iar în Oltenia pe lcuri mai înalte. Chiar şi textele vechi cnfirmă această destinaţie a lr. Bemasii lteni, câţi mai y " ï ' y rămăseseră, văzând primejdia se închiseseră în culele ce aveau pe mşiile lr" ne spune unul dintre ele. Cu timpul, culele rientale au luat aspectul architecturei rmâneşti, împrumutând delà aceasta cerdacul. Un caracter mult mai naţinal decât culele îl au casele cu pridvr, cum e de pildă casa lui Antnie Mgş din Grj, care se păstrează întreagă în Muzeul de artă naţinală din Bucureşti. Dăm descrierea acestei case după cartea d-lui Tzigara-Samurcaş. E timpul caselr din regiunile muntase, cu păduri în belşug. Tată casa e de bârne de stejar; tată e de lemn fără nici cărămidă. Unele grinzi sunt lungi de câte 10 m. I-a trebuit 70 de cpaci, pe cari i-a ciplit singur. A lucrat la această casă trei ani de zile. Pe fruntarul casei se vede ciplit anul începerii: 1875; pe stenapul prţii; Grinzile si tate încheieturile lr sunt asa de bine crite, încât s'au aşezat si încheiat" perfect la recnstituirea în muzeu. Ecnmia casei este farte simplă, după cum se vede în acest plan : 2-37 D Duă dăi şi pivniţă". Odaia principală de 3"75X3'60 m., are duă fereşti mici, cu zăbrele sau cebuce" de fier; daia din mijlc n'are decât ferestruie; iar ultima încăpere, zisă şi pivniţă, primeşte lumina prin deschiderea uşei, mult mai largă, în acest caz. înălţimea încăperilr este numai de 2 metri din vatră până în pdeală; uşile însă şi mai mici (172 m.), aşa că nu pţi intra fără a te apleca. Dealungul casei se întinde cerdacul sau tinda, largă de un metru. Jumătatea de js

20 416 LUCEAFĂRUL Nrul 18, e închisă de bârne grase, de temeiul" şi prăgarul" casei. Ceealaltă parte e deschisă. Pridvrul acesta cnstitue faţada principală, pdaba casei. Şi acesta e într'adevăr tare mândru la casa lui Mgş. Tată e înflrită cu sculpturi. Cei şapte stâlpi, mai ales, sunt minunaţi. Scunzi si subţiri sunt ttuşi destul de bine legaţi, ca să pată susţinea cu uşurinţă greutatea ce-i apasă. Şi, deşi, aşa de rudimentar cipliţi, ei cnţin, în germen, tate elementele clanei clasice. De aceea prduc impresie aşa de plăcută şi desăvârşită. Au baza şi capitlul la fel: de frmă pătrată, cu câte flare făcută cruce" pe fiecare faţă. Fusul stâlpului e cu glafuri lucrate în spirală, sucitură făcută cu dăltuşul". Stâlpii nu au aceeaşi grsime peste tt. Prezintă umflătură clasica entasis şi mijlcul e însemnat chiar printr' crestătură în frmă de inel. Prprţia şi eleganţa acestr stâlpi e admirabil reuşită. In faţa stâlpilr mărginaşi şi a altr câţiva crespund la perete nişte pilaştri, undrele", cu aceeaşi sucitură" ca rnamente. Stâlpii sunt prinşi în fruntarul de pe prăgar şi susţin fruntarul de sus, care crespunde architravei. Aceasta este dintr' singură bucată. Ambele fruntare au muchile ciplite în şarpe" şi în clţuri". Partea fruntarelr între stâlpi e scr bită, aducându-se puţin a bltă. Tt bltite sunt şi cele duă încheieturi laterale. Deasupra fruntarului de sus apar capetele grinzilr, pe cari e aşezată csraba" sau crnişea. Si aceasta are crestături în clturi. Nici intrarea în casă nu e bişnuită. Are frmă mai bgată, mai răsărită. In faţa celr 4 trepte e prtiţa. Şi aceasta, întcmai ca şi parta cea mare, are stâlpi sau ştenapii", braţele şi fruntarul încrestate şi înflrate. Parta şi peretele scării e cu grătar, îmbrăcămintea prţii, ca şi a uşilr, are la mijlc un chi" cu flare lucrată cu paznicul" sau cmpasul. Casa e acperită cu şindilă, care se încheie printr' muche de cicârlani"; iar în ambele clţuri ale acperişului se înalţă ţapii". Am reprdus intenţinat descrierea acestei minunăţii de case a lui Antnie Mgş din cmuna Ciauru, jud. Grj, ca să atragem atenţiunea cetitrilr nştri asupra imprtantei ce au casele ţărăneşti, cari pt servi de bază la clădirea caselr pentru trebuinţele mderne chiar şi la raşe şi din cari se pate naşte un stil rmânesc în cnstruirea lcuinţelr. Am văzut în muzeul entngrafic din Budapesta mai multe ftgrafii ale caselr rmâneşti din Sătmar, cari mi s'au părut farte frumase şi destul de bgat încrestate. Ftgrafiile numite se vr prcura şi pentru Muzeul Asciaţiunii" şi nădăjduim că vm putea publica câteva dintre ele. Intelectualii nştri de pretutindeni ar face un preţis serviciu dacă ar aduna sau ar face asemenea ftgrafii şi ni le-ar trimite însţite de descrieri amănunţite. Cel mai interesant studiu din cartea d-fui Tzigara-Samurcaş ni s'a părut cel despre Semnul crucii". D-sa arată riginea crucii şi evluţia ei, api dvedeşte că părintele Cristea greşeşte când susţine în icngrafia" sa că crucea cu braţul de js mai lung, numită crucea latină" e frmă din care s'a desvltat crucea natinal rmânească. D-l Tzigara arată în studiul său că frmă [de cruce] prprie ţării şi bisericii rmâneşti în special nu există". Rmânul a adăugat, însă, la seria de tipuri clasice de cruce unele frme ni, cu ttul riginale şi destul de frumase, de pildă aşa numita triţă, care se găseşte mai ales în Oltenia şi Muntenia. Frma triţelr se pate vedea din fig. 3 şi 4. Triţele rmâneşti serveau ca lc de închinare a credincişilr pe vremuri, când nu se puteau clădi biserici multe. Se ridicau în amintirea unei persane, a unui eveniment sau în lcuri în cari se arăta cuiva ucigă-1- Crucea. Ele sunt într'adevăr de frumseţe rară şi de variaţie bgată. D-l Tzigara mai studiază uăle încndeiate, ţesăturile si mbilele rmâneşti. Ca să se pată cnvinge şi cetitrii nştri ce rezultate practice s'au bţinut până acum prin prelucrarea mtivelr artei ţărăneşti reprducem planurile d-lui G. Lupu, (fig. 5), care a fst primul premiat la cncursul pentru mbile rmâneşti publicat de scietatea Dmniţa Maria" şi aplicarea mtivelr de pe uăle încndeiate la talere sau străchini. Cmp-

21 Nrul 18, LUCEAFĂRUL 417 ziţia pe care reprducem (fig. 6) se datreste d-nei Maria Panaitescu, maestră de desemn la şcala prfesinală Principesa Elisaveta, care a cmpus din aceleaşi mtive si izvade reuşite de dantele. In cartea d-lui Tzigara-Samurcaş mai cetim câteva păreri, pe cari ni le-am scris mai de mult şi anume: In afară de arta mare, cu caracter internaţinal, am avut delà început şi paralel cu ea arta curat naţinală. A fst arta pprului rmân, manifestată prin prdusele acestuia, cunscute în genere sub numele de industrii casnice... Oricare ar fi fst influenţele ce a suferit la început, această artă a avut, însă, desfăşurare prprie şi cntinuă, diferenţiindu-se, în urmă, după ţinuturi şi nevile mediului în care s'a desvltat." Arta naţinală adevărată e de a se căuta, deci, numai la ppr. De aceea nu putem în deajuns lăuda străduinţa d-iui Tzigara-Samurcaş de a deştepta interesul şi dragstea celr înstrăinaţi fată de această cmară. Si nu putem îndemna destul pe cărturarii nştri să adune pentru Muzeul Asciaţiunii" tate lucrurile de artă, pentrucă vine vremea, când bietul ppr, cnstrâns de nevile şi mizeriile vieţii de astăzi, le părăseşte şi le uită. Să salvăm ce se pate acum până când nu e prea târziu! Oct. C. Tăslăuanu. Amintiri literare. Gerge Panu, Amintiri delà Junimea" din Iaşi. Vi Este cu putinţă, ca nevile de redacţie ale unei reviste Săptămâna", pe care scrie singur, să fi inspirat d-lui G. Panu ideea de a-şi varia fasciclele scriind amintiri literare. Scriindu-!e acum într' epcă în care fştii junimişti au avut şi au încă un rst farte însemnat în plitica ţării, amintirile au fst cetite de prietini şi duşmani cu interes de cercetătri care caută amicului calitate mai mult, duşmanului, dacă se pate, încă greşală de explatat. Pentrucă aşa este la ni: Adevărul nu iartă", te iea" delà rigini şi găseşte în rice fleac un caz grav. Iar junimiştii, în special, au şi acum duşmani de multe feluri, dintre care cei mai ciudaţi sunt, fără îndială, cei literari. Amintirile d-lui G. Panu nu au pretenţia să fie scriere metdică; ele nu au nici un plan, ci saltă farte liber de ici până clea, necăutând uneri nici cherenţa cea mai elementară a perei istrice; ele nu sunt nici pline de mult spirit, ca perele asemănătare din literaturile străine; iar unde ai dri uneri cncisiune magistrală, autrul devine prlix, prlix, vrbind, ttuşi, mărunţişuri: deci numai literară nu este pera de faţă. Dacă junimiştii nu ar scrie amintiri mai bgate decât d-1 N. Gane de ex., ceeace nu este de crezut, căci cel puţin unul, d-1 lacb Negruzzi, a anunţat manuscriptul crnicei sale din care a şi publicat ceva, dacă junimiştii nu ar scrie amintiri, pera d-lui G. Panu ar rămânea un izvr. Un izvr va şi fi, până ce acele crnice mderne şi cmplete vr vedea lumina tiparului avid... Ca despre un izvr prvizriu se va vrbi despre ea şi în rândurile de mai js. Dări de seamă. Ce veţi căuta deci, bunii mei cetitri, în această scriere literară a advcatului, publicistului plitic şi deputatului liberal G. Panu? Pe d-1 Panu? Sau şi pe d-1 Panu, care-i dar autr? De sigur. D-sa se expune destul de des, dar numai de câteva ri este şi interesant. Să vedeţi cum. Cum se pate cmbină advcatul cu literatul se pate cnstată în felul farte nstim cum autrul apără greşală a Cnvrbirilr" care se păcăliseră urât de tt cu publicarea unei pezii de Gablitz, care nu exista el eră păcălitrul-măscăriciu B. P. Hasdeu şi care scrisese cu inten'ţie pezie absurdă. Absurditatea iscălita de un Neamţ avii deci aveà ricând trecere la Cnvrbiri"; Hasdeu... făcuse dvada! D-1 T. Mairescu avea tt interesul şi dreptul să se lapede, cum s'a şi lăpădat, de greşală care nu erà a sa. Cetiţi însă astăzi pe d-1 G. Panu, paginele , şi veţi rămânea mulţămiţi nu şi cnvinşi de isteţimea cu care se susţine că Eu şi ea este pezie care putea să apară chiar şi într' revistă farte severă ca Cnvrbirile": Eu şi ea. (Din Qablitz.) Ca liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca pasăre tăcută : Ca casă ce stă mută, Şi pustie împrejur Astfel sunt şi eu, vai mie! Frmă fără meldie, Pur spectacl făr' idei, De când dânsa nu-i sub sare Şi puteiea-mi cântătare A pierit cu martea ei. Ai. /. Ellias.

22 418 LUCEAFĂRUL Nrul 18, Pe liberalul G. Panu il veţi găsi pretutindeni unde este vrba de plitică. D-l G. Panu este un liberal vechiu, teretic şi practic, deci cmplet şi cnsecvent. Nu-1 veţi găsi însă des, dearece materia nu-i dă prilej, dar îl veţi găsi farte categric, refuzând, instinctiv şi cnştient, cncepţia cnservatare a Junimei, care este dealtăparte mult mai cnsecventă. Un pasaj, în sine drept, merită să fie citat, de dragul lui şi ca rientare pentru ceice vr răsfi gândind lucrarea d-lui G. Panu: Cncepţiile dctrinare plitice, mai ales cele care sunt prdusul gândirei filzfice, cu tate că au caracterul rigurs ştiinţific, sunt falşe când cauţi a le aplica la scietate, care este un crp viu în vecinică mişcare, a cărei vieaţă e cmpusă din mii şi mii de elemente, care are resrturi ascunse de putere de expansiune gigantică, care cnţine cmri de putere şi de vigare latentă, pentru care frmă gală, cazie, este destul pentru ca să se manifesteze cu frţă de imprvizaţie necalculabilă. Cu un crp scial nu se prcedează ca cu un cadavru, nu-1 pţi diseca etichetându-i fiecare muşchiu, fiecare articulaţie; unui crp scial trebue să-i dai frme largi să se desvalte; desvltarea lui se face în puterea vitalităţii rganice, el umple în cursul timpului frma care întâi eră gală cu prdusul activităţii lui, mdifică, ciunteşte, lărgeşte. Când ni se vrbeşte de frmă fără fnd (cum vrbià d-l T. Mairescu), se scapă din vedere un prces farte real. Un fnd pate nu are neve de frmă, dar frmă are neve de un fnd şi frma aduce de multeri fndul. Aşa şcli înfiinţate prvacă cultura, în acelaşi timp cultura este cnsacrata de şcli. Să dăm un exemplu. Sunt ţări cari au avut artă, fără să aibă şcli de pictură sau sculptură: Anglia şi mult timp Franţa. Din cntră, sunt ţări mai tinere care prin şcli şi institute bine dtate din punctul de vedere artistic au prvcat mişcare artistică. Ce ar fi fst la ni dacă am fi înfiinţat drumuri de fier într' regiune arecare, numai când s'ar fi dvedit că din anul întâiu vr fi prductive?" Gândind astfel, d-l Panu nu pate aprba asprimea cu care junimiştii au judecat ttdeauna vieaţa publică a Rmânilr de pretutindeni şi preferă să rămâie mai aprape de cei cnduşi, decât de ceice cnduc. Şi ttuşi, d-l Panu este cnvins că spiritele culte sunt în genere, în tate ţările, cnservatare," dearece ele văd greşelele şi lipsurile înjghebărilr pripite (pag. 318), deci este cnvins că junimiştii nu puteau fi, nici ei, altfel. Veţi căută, în sfârşit, pe publicistul G. Panu. îl veţi găsi, dar nu în verva-i verde, sau mai bine, nu în verva-i plitică, ci în verva unui dcent bişnuit, care se ridică numai de câteva ri până la putinţa de-a te lega de paginele sale cu interes cvârşitr, într' vervă care nu-i atentă la frmă şi cmite uneri fraze şi figuri riscate. Se vede graba cu care scrie autrul, se simte trebuinţa de-a umplea clanele Săptămânei." ') Ca să înţelegeţi bine cartea, trebue să ţineţi seamă de tate aceste feţe ale autrului; şi de altele, uşr de ghicit, asupra cărra nu stârnesc. Cu vremea cartea de faţă va pierde din însemnătatea ce i-am atribuit şi din mtivul că prea se cupă cu ameni mărunţi de care nici literatura, nici istria nu va vi să scrie tt astfel. Despre Mşu Crnea şi despre Şt. Vârglici se pvestesc episade la care n'aş fi ţinut ; din perele inedite ale d-lui Caragiani ni se pvesteşte anecdtă fără nici un haz (hazul a rămas la d-l Caragiani); una din ultimele întâlniri ale Vernicăi Miele cu Eminescu este de- banalitate care surprinde. Afirmaţiunile întărite de aceste naraţiuni le-am fi crezut şi fără materialul acesta dveditr. Dar se pare că d-lui G. Panu îi face plăcere să descpere partea prea umană, cmun ă-umană, a junimiştilr care se distingeau altfel enrm din scietatea ieşeană în care se întâlniseră. Este, în rice caz, plăcerea unui m binevitr, care are, altfel, cuvinte de laudă pentru tt ce amenii săi" au făcut bine. Este plăcerea critică a unui m care, altfel, ii laudă uneri chiar prea mult, cum face, de pildă, în cazul d-nei Cugler-Pni, pe care scteşte încă vrednică s' citeze ca reflex din Heine. Dar dacă din Heine am aveà numai acest reflex, nu am aveà din Heine nimic. Cnchid : D-l G. Panu este bun cu cei mici. Şi este rău cu cei mari. Adecă rău chiar nu, dar cum s'ar putea zice? extrem de nepărtinitr Liber eră să fie, bine este să fie, dacă veşte să slujească istrigrafiei viitare ca călăuză dreaptă şi imprtantă. Dar a fi numai drept, fără a fi şi imprtant, este un defect pe care nu-1 pţi dri nici unui crnicar. Iar d-l G. Panu nu reuşeşte a fi ttdeauna imprtant. Ce puţine lucruri ştie ri spune, de pildă, d-sa despre V. Alexandri şi ttuşi ce repede îl dă gata, la pagina 33, unde ne afirmă că, dacă V. Alexandri a mers la Junimea, a mers... din cauza rgliului: Junimei îi trebuia un literat însemnat care să-i servească de pavilin: lui Alexandri, mul cel mai îngâmfat din lume, îi trebuia un cerc de ameni de valare care să fie, în acelaş timp, şi adulatrii săi." Nici Eminescu nu scapă mai uşr. Ce m necmplet erà şi Mldveanul acesta! Eminescu imitând pe Lessing pate a avut ttdeauna pretenţia de a fi întâiu gânditr şi pe urmă pet", el susţinea în pezia sa idei" ri lvià un duşman". El nici nu a fst un pet al timpului nu", dearece aici mirarea mă face să sar de pe scaun dearece el nu a avut aprape nici legătură cu cntimpranii ') Fraze: Afrismele, tată lumea ştie care trebue să fie calitatea lr... (p. 299). Cu tate că Junimea nu aveà încă rgan de publicitate, dar ni urmăriam... (p. 288). Eu care nu sunt prea tare în cmparaţii, acest lucru mă chinuia... (p. 120).

23 Nrul 18, LUCEAFĂRUL 419 săi, mai cu seamă cu Rmânii" nu! Ca să credeţi deschideţi la pagina Eminescu nu erà ratr şi ce-a pierdut cu aceasta? Eminescu erà sărac în invenţie, erà la început de sărăcie de invenţie, disperătare" aici ar trebui să ştim, fireşte, ce înţelege d-1 G. Panu prin invenţie". Gânditr de cele mai mulleii absurd", Fmirescu fireşte erà şi unilateral, incapabil" să înţeleagă un adversar, care nu-i gâdileà manie" a lui, fie filzfică, fie istrică. Erà, din capul lcului, un zdruncinat de geniu" (p. 333). Şi ttuşi erà cap puternic. Fără dar şi pate, fără scădere, i se recunaşte naţinalismul, exagerarea lui chiar. Aşa a fst Eminescu, după d-1 G. Panu, care nu va reuşi să înlcuiască chipul mult mai limpede care ni-1 crim din pera lui Eminescu, izvrul cel mai autentic, izvr mai adevărat decât însăşi vieaţa lui. Şi în acest caz d-1 Panu nu-i judecătr definitiv, ci numai un îndemnătr să ne cntrlăm şi să ne revizuim impresiile şi cnvingerile, lucrare de ce! mai mare fls pentru cunaşterea literaturilr. 1 ) D-1 T. L. Mairescu îi este autrului mult mai simpatic. Are fireşte şi d-sa defecte; nu are d. e. spirit; este şiret, îşi lasă prtiţe de retragere; este mai crud decât ar fi de nevie ri cu dreptate să fie; dar este slid, e cel mai sigur de idea sa şi de vrba în care îmbracă; m născut şi făcut să pntifice în mijlcul unei scietăţi literare care râvnià lucruri nuă; m îndrăzneţ, care are meritul de-a fi luptat cu tţi şi mai ttdeauna cu succes; naţinalist cald, în felul său însă; ateu, singurul ateu mărturisit şi limpede din junimea; persnalitate tare ce nu aveà nevie de nici autritate supranaturală, fiindcă aflase în sine una mult mai cnsecventă: raţiunea sa puternică, rigine şi a mândriei sale. Pe d-1 lacb Negruzzi, care trăeşte încă, lumea 1-a cam uitat şi nu-1 mai ceteşte. D-1 lacb Negruzzi câştigă mult din infrmaţiile pe care le dă d-1 Panu, care ni-1 arată viu, activ şi îndemnătr nebsit, m neasemănat mai util decât erà, de pildă, Pgr cu spiritul său, pe care, judecându-l după prbele d-lui Panu, n'aveau de ce regreta că s'a dus spiritul fără să se fixeze în literatură. Amintirile de felul acesta sunt de cetit: elene aprcpie de un cerc de ameni care au multe desebiri, dar pe cari îi unesc câteva calităţi, care explică perfect pretenia lr şi lupta lr slidară. E fndul lr cmun : inteligenţe libere şi îndrăzneţe, vinţe dispuse spre lupte cnştiente, luminate de gândul că, desebindu-se de scietatea în care trăiesc, sunt datare să-i dea pilda vieţii superiare spre care trebue să vrea să se ridice şi ea: Prttipi ai viitrimei! Nici înainte, nici după ei acest fenmen nu s'a mai văzut la ni. Descriindu-1, d-1 G. Panu nu a uitat nici umbră şi, ttuşi, el rămâne farte frums. Aşa reiese din G. Panu. ') Autrul este destul de sincer să ne spună (la p. 83) că Eminescu nu-1 prea suferià din cauză că G. Panu erà zeflemist. Pe acest mtiv însă Eminescu ar fi putut urî tată Junimea..,. Delà vreme, d-1 Panu îşi aduce aminte că ar trebui să devie mai prfund şi se întreabă, tcmai la pagina 267: Dar ce vià scietatea Junimea în literatură, ce scp urmăria?" Şi începe cercetare mai metdică, căutând 1. care erà situaţia literaturii rmâne când apăru Junimea; 2. ce credinţe aveà aceasta; 3. discutând pe rând vre- trei critice care manifestau direcţia nuă, pentru... a părăsi api iarăşi metda şi a ne da varietăţi literare sau pseud-literare, cu şi fără legătură între ele. A le cerceta pe rând, ar fi prea mult; a nu le caracteriza felul ar fi lipsă de atenţie pentru un autr pe care aş dri să-1 cetiţi, mai ales d-vastră, acl, în Ardeal... Până la întâia pagină metdică p. 167 aflasem că Junimea erà aderentă a principiului artă pentru artă", nu artă pentru un scp arecare scial, plitic şi naţinalist"; până la p. 167 mai aflasem că d-lui Panu îi plăceau teriile estetice ale Junimei, nu însă şi exemplele prin care le ilustrau. Aprape în deplin acrd cu sine, d-1 G. Panu judecă mai api, la paginele , scrierea d-lui T. Mairescu despre Pezia rmână: Regulele stabilite atunci de criticul Junimei erau de simplicitate clasică," erau întemeiate", însă mai existau mulţime altele, pe care d-1 Mairescu le înlătura". Le în'ătura deşi nu le discuta? Dar în acea scriere nu se spune nicăiri, că regulele din ea ar fi tate regule'e peziei! în adevăr, acea scriere este, pentru Rcmâri, şi astăzi unul din instrumentele cele mai alese de cultură literară. Fireşte, nepărtinitrul dmn G. Panu se grăbeşte să adage", că principiile sale sănătase nu le inventase d-1 T. M., ci şi le aprpiase din şcala germană". Arn Densuşianu se cupase dată cu această chestie, arătând ca izvr german pe Vischer, arătându-1 cu un lux de acuzaţiuni ridicule: d-1 T. Mairescu cunştea pe Vischer! Dar ar fi fest de acuzat, dacă nu l-ar fi cunscut, Vicher fiind pe atunci un legislatr euipean în estetică; a se vedeà de pildă, influenţa lui în literatura italiană, aşa cum apreciază B. Crce în istria esteticei! Cu de acestea nu putem scădea nici pe autrul rmân, ci îl dvedim numai în curent cu ştiinţa cntimprană. D-l G. Panu cntinuă: Cerând în pcezie sensibilizarea cnsecventă, criticul cndamna mai dinainte rice altă frmă abstractă, cu care un pet riginal s'ar fi putut servi", dar nu ne arată că s'a servit într'adevăr, că s'a ivit petul abstract", care, fiţi pe pace, nu ar fi pet: Abstracţia pate fi parte, minima pars, în pezie, nu întregul; de aceea nici nu se pate stabili cntrastul unei părţi mici cu partea enrmă a plasticităţii... Şi astfel este evident că d-1 G. Panu nu-i tcmai drept, adecă nu găseşte aprecieri juste, dar îndeamnă la căutarea lr. Şi mai departe de justeţe este autrul în cazul următr: critica limbei rmâne din ziarele din Austria. D-lui Panu i se pare că simplă ntiţă sau cel mult un articl ar fi fst suficient" ca să semnaleze primejdia nemţismelr luate din limba austriacă" (sic)..- Dar acest efect nu 1-a avut nici critica ce- regretă d-sa; ce efect putea să aibă un articlaş?