Legislaþia în vigoare

Átírás

1

2 Prin folosirea suporturilor metalice care se monteazã pe stâlpii de beton, se poate evita contactul direct dintre reþea, cuib ºi barzã ºi se pot preveni situaþiile de scurtcircuitare a reþelelor electrice. În urma colaborãrii organizaþiilor de protecþia pãsãrilor cu compania naþionalã de distribuþie a curentului electric, în România s-au montat peste 1000 de asemenea suporturi în ultimii opt ani. În actele autoritãþii naþionale de reglementare în domeniul energiei din 1999 (Monitorul Oficial al României, 19 oct. 1999) se menþioneazã: constituie contravenþie [ ] exploatarea unor instalaþii care nu respectã condiþiile tehnice de securitate ºi care pot dãuna persoanelor fizice, proprietãþii ºi/sau mediului înconjurãtor". În conformitate cu aceastã reglementare, pe lângã montarea suporturilor pentru cuiburi va fi necesarã în viitor ºi montarea unor dispozitive simple care sã împiedice aterizarea berzelor pe acele tipuri de stâlpi de medie tensiune care produc cele mai multe electrocutãri. Dacã gãsiþi o barzã moartã sau rãnitã purtând pe picior un inel, vã rugãm sã notaþi urmãtoarele detalii ºi sã ne contactaþi telefonic, prin sau poºtã: - inscripþia integralã de pe inel (cifra, codul de litere, þara/localitatea) - locul, data ºi circumstanþele gãsirii - cauza probabilã a morþii sau rãnirii - numele, adresa, numãrul de telefon al persoanei care a gãsit pasãrea Pericolele din zonele de iernare Berzele noastre se hrãnesc în Africa preponderent cu insecte. De aceea, utilizarea insecticidelor pe suprafeþe întinse în zonele de iernare reprezintã un mare pericol pentru specie. Substanþele toxice se acumuleazã în corpul berzelor determinând în timp relativ scurt moartea acestora. De asemenea, pãsãrile sunt afectate negativ ºi de anii de secetã, în care se reduc simþitor resursele de hranã din zonele de iernare. Se apreciazã cã 3-5% din populaþia de berze cade pradã omului pe ruta de migraþie. De aceea, implementarea convenþiilor internaþionale în vederea protejãrii speciei este imperios necesarã text: Kósa Ferenc design: Foto coperta 1: Szabó D. Zoltán / coperta 2: Ioan Ghira / coperta 4: Sándor D. Attila Foto interior: Frink József (23), Gergely József (22), Kósa Ferenc (1, 5, 8, 10, 11, 14, 16, 25, 26), Dan Munteanu (3, 6, 15, 17, 18), Molnár Lidia (9, 27), Lovászi Péter (4), Pap Péter László (21), Daniel Petrescu (20), Sándor D. Attila (24), Szabó D. Zoltán (2, 7, 12, 13, 19, 28) / tipar: TRIMPRESS Legislaþia în vigoare În þara noastrã barza albã este ocrotitã prin urmãtoarele legi: Legea Nr. 13/1993, Legea nr. 137/1995, Legea nr. 103/1996, Legea 13/1998. Omorârea pãsãrilor ºi a puilor precum ºi distrugerea ouãlor ºi a cuiburilor se pedepseºte conform legii cu o amendã de lei. Tot în sprijinul ocrotirii berzelor vin ºi convenþiile internaþionale la care a aderat ºi România. Asemenea convenþii sunt de exemplu cele încheiate la Berna ºi la Bonn.

3 Vecina noastrã Barza albã sau cocostârcul, cu denumirea ºtiinþificã Ciconia ciconia, este singura pasãre de talie mare din ornitofauna þãrii care s-a apropiat de om ºi îºi construieºte cuibul în vecinãtatea noastrã. Încã de pe vremea romanilor era socotitã pasãre sfântã avis pia et benigna" consideratã la fel ºi astãzi în multe zone. Multe credinþe populare se leagã de aceastã pasãre: aduce primãvara, aduce noroc casei unde îºi face cuibul ºi o fereºte de foc ºi fulger, poate prevesti belºugul, norocul, starea sãnãtãþii etc. Nu poate fi confundatã cu nici o altã pasãre: are picioare lungi ºi un cioc roºu, penele corpului sunt albe, iar remigele negre. Diferenþele dintre sexe sunt aproape inexistente: în general masculul este mai mare (în medie 3,8 kg) decât femela (3,3 kg). Puii au la început ciocul ºi picioarele negre. Mai târziu, picioarele devin roºii-maronii, iar de la vârsta de nouã sãptãmâni ºi culoarea ciocului se pigmenteazã treptat în roºu. Pentru o perioadã de timp însã, se va mai pãstra la vârful ciocului culoarea neagrã. Barza albã poate fi recunoscutã uºor ºi în zbor: are gâtul ºi picioarele întinse, spre deosebire de stârci, la care în zbor gâtul este întotdeauna strâns în formã de S". Vârsta berzelor poate sã ajungã în captivitate ºi la 30 de ani. În România, cea mai mare longevitate s-a înregistrat la o barza inelatã în 1960 în Delta Dunãrii care a fost regãsitã dupã 12 ani ºi 6 luni în Tanzania. Este una dintre puþinele pãsãri mute. În afarã de un sâsâit greu ºi rar auzit, singurul zgomot pe care îl face este clãmpãnitul ciocului. 1 2 text: Kósa Ferenc design: 3 Foto coperta 1: Szabó D. Zoltán / coperta 2: Ioan Ghira / coperta 4: Sándor D. Attila Foto interior: Frink József (23), Gergely József (22), Kósa Ferenc (1, 5, 8, 10, 11, 14, 16, 25, 26), Dan Munteanu (3, 6, 15, 17, 18), Molnár Lidia (9, 27), Lovászi Péter (4), Pap Péter László (21), Daniel Petrescu (20), Sándor D. Attila (24), Szabó D. Zoltán (2, 7, 12, 13, 19, 28) / tipar: TRIMPRESS 1

4 6 Locuieºte pe trei continente Aria de rãspândire a berzei albe cuprinde Europa, Africa de Nord, partea vesticã a Asiei ºi o parte a Orientului Mijlociu. În Europa lipseºte din Marea Britanie, Scandinavia, Italia, puþine fiind - cu excepþia Peninsulei Iberice - ºi în Europa Occidentalã. Conform ultimului recensãmânt internaþional al berzei albe efectuat în anii , numãrul total al perechilor de berze albe de pe Pãmânt se situeazã în jurul cifrei de Populaþia speciei a scãzut continuu de la începutul secolului trecut, efectivul stabilizându-se doar în ultimele douã decenii. În unele þãri însã, precum Spania ºi Portugalia, au avut loc ºi creºteri spectaculoase ale populaþiei. Câte berze trãiesc la noi? În România, cel mai amplu recensãmânt a avut loc în 2004 cu ocazia celui de al VI-lea Recensãmânt Internaþional al Berzei Albe. Aceastã acþiune are loc la intervale de zece ani. Este acoperitã toatã aria de rãspândire a berzei albe furnizându-se în acest fel date importante privind rãspândirea ºi dinamica speciei. În cursul recensãmântului din 2004 membrii SOR ºi ai Grupului Milvus au numãrat 3700 de perechi. Pe baza recensãmintelor efectuate în ultimii 4-5 ani, efectivul din România poate fi estimat la de perechi. 4 Cele mai multe perechi de berze cuibãresc în Polonia (peste de perechi); aici se atinge ºi cea mai mare densitate 2 de perechi (65-70 perechi/100 km ). În locurile care le oferã condiþii prielnice, berzele cuibãresc în colonii. Cea mai mare colonie de berze se gãseºte pe acoperiºul catedralei din Alfaro (Spania) unde cuibãresc peste 100 de perechi. În Marchegg (Austria) o colonie formatã din 60 de perechi cuibãreºte exclusiv pe copaci. Coloniile de berze sunt formate din cel puþin cinci perechi de berze, iar distanþa dintre douã cuiburi învecinate nu depãºeºte 0,2-1 km. Uneori, mai multe cuiburi sunt construite pe aceeaºi clãdire. Aproximativ o treime din totalul perechilor de berze din România cuibãresc în colonii în localitãþi, ceea ce este un factor important pentru acþiunile de protecþie ºi monitorizare a speciei. 5 La noi, berzele albe preferã în general câmpiile joase ºi zonele umede de-a lungul marilor râuri. Evitã zonele împãdurite întinse. Cele mai multe berze se gãsesc în nord-vestul ºi sud-vestul þãrii (în judeþele Satu Mare ºi Timiº), în depresiunile intramontane din estul ºi sudul Transilvaniei (în judeþele Harghita, Covasna, Sibiu, Braºov) ºi în Lunca Dunãrii. Relativ puþine berze trãiesc în centrul þãrii (Câmpia Transilvaniei, judeþele Cluj ºi Alba), în Dobrogea ºi în Moldova. Cea mai mare altitudine la care cuibãreºte barza albã în România depãºeºte 900 m (localitatea Bilbor). Cele mai multe perechi (între 28-30) cuibãresc în localitãþile Cristian (jud. Sibiu) ºi Sânsimion (jud. Harghita). Dupã ce timp de de ani populaþia de berze din România a cunoscut o scãdere continuã, în ultimii ani se observã în unele zone ale þãrii o creºtere a numãrului de perechi. În alte zone scãderea efectivului de berze s-a oprit ºi s-a stabilizat. Mai sunt însã ºi regiuni unde populaþia cunoaºte tendinþe descrescãtoare

5 Cuibul Viaþa de familie 4 10 Este amplasat pe un loc însorit ºi înalt cu o vedere bunã asupra zonelor de hrãnire. Este construit din crengi, rãdãcini, pãmânt ºi este cãptuºit cu paie, fân, iarbã, bãlegar, uneori ºi cu hârtie sau cârpe. În cursul anilor, în urma reparaþiilor, poate sã ajungã la mãrimi impresionante atingând un diametru de 1-1,5 m, o înãlþime de pânã la 2 m ºi o greutate de 1-2 tone. Un cuib nou poate fi construit de o pereche de berze în jur de 8 zile. Deobicei, perechea foloseºte mai mulþi ani la rând acelaºi cuib. Unele cuiburi pot atinge o vechime de câteva decenii. Astfel, cel mai vechi cuib cunoscut din România se gãseºte în localitatea Gurghiu din judeþul Mureº. Acesta a fost construit în anul 1934 ºi a fost ocupat de berze ºi în anul La începutul ºi mijlocul secolului trecut cuiburile erau construite numai pe clãdiri ºi copaci. Odatã cu diminuarea locurilor tradiþionale de cuibãrit (acoperiºurile de paie sau stuf, coºurile cu gaurã lateralã) stâlpii reþelelor electrice din localitãþi au devenit pentru berze suporturile cele mai agreate pentru amplasarea cuiburilor. Trecerea la acest mod de cuibãrire s-a derulat treptat ºi continuã ºi azi în tot arealul de râspândire a speciei. Primele cuiburi construite pe stâlpi au apãrut în anul 1958 în Germania ºi în Cehia. În România, astfel de cuiburi au fost semnalate pentru prima datã în anul În prezent, aproximativ 80-90% din cuiburile de berze din þarã sunt construite pe stâlpii electrici. Totuºi, în unele regiuni ale þãrii se gãsesc ºi acum destul de frecvent cuiburi construite pe clãdiri. În judeþele Braºov ºi Sibiu, de exemplu, sunt încã multe cuiburi construite pe hornuri. În judeþul Covasna în schimb, putem întâlni încã într-un numãr destul de mare cuiburi pe ºure. Cuibãritul pe copaci este mai rãspândit în Muntenia ºi Oltenia Berzele se întorc la locurile de cuibãrit pe la sfârºitul lui martie, începutul lui aprilie. De obicei, masculul soseºte primul, care ocupã imediat cuibul ºi începe activitatea de renovare a cuibului. În aceastã perioadã au loc frecvent lupte, deoarece ºi alþi masculi încearcã sã ocupe cuibul. Prima femelã care soseºte la cuib este în general acceptatã ºi are loc imediat împerecherea. Aceeaºi pereche poate cuibãri împreunã mai mult decât un sezon, partenerii fiind atraºi probabil mai mult de acelaºi cuib decât unul de celãlalt. Femela depune 2-7 (în general 3-4) ouã albe. În timpul clocitului, pe coaja ouãlor pot apãrea pete maronii. Masculul ºi femela clocesc alternativ, iar schimbul pãrinþilor la cuib este precedat întotdeauna de o ceremonie însoþitã de clãmpãnit. La noi, puii eclozeazã la începutul verii, în iunie, dupã aproximativ 32 de zile de clocit. Eclozarea ouãlor nu are loc în acelaºi timp, ci se petrece în mod separat, în general la intervale de douã zile. Puii au la început numai g, sunt acoperiþi cu un puf alb ºi, deºi nu se pot ridica în picioare, pot deja clãmpãni. Numãrul mediu al puilor este în general trei. În unii ani acesta poate sã ajungã în mod excepþional ºi la ºase pentru un singur cuib (de exemplu, în 2000 ºi 2004 în România s-au înregistrat cinci cuiburi cu câte ºase pui). Dacã cantitatea necesarã de hranã nu poate fi asiguratã pentru toþi puii, pãrinþii (în general masculul) aruncã din cuib puiul cel mai mic (fenomenul fiind cunoscut sub numele de cronism). În primele 2-3 sãptãmâni puii sunt protejaþi ºi supravegheaþi de unul dintre adulþi, care va rãmâne permanent lângã ei. La vârsta de trei sãptãmâni puii stau deja în picioare. La vârsta de ºapte sãptãmâni ating mãrimea pãrinþilor, iar pe la mijlocul - sfârºitul lunii iulie pãrãsesc cuibul. La început fac exerciþii de zbor în cuib care constau din sãrituri ºi bãtãi de aripi, întãrindu-ºi astfel muºchii. Mai târziu, reuºesc sã facã mici incursiuni în zbor în imediata apropiere a cuibului. La vârsta de trei luni nu mai depind de pãrinþi ºi pot sã se hrãneascã singuri. Încep sã se asocieze cu alþi pui zburãtori de la alte cuiburi. De la depunerea primului ou pânã la destrãmarea familiei, viaþa de familie a berzelor dureazã în jur de 16 sãptãmâni

6 Cãlãtoare între continente Barza albã ne pãrãseºte pe la mijlocul lui august, începutul lui septembrie. Prima datã pleacã puii, care vor fi urmaþi dupã câteva zile de cãtre adulþi. Nici pãrinþii nu cãlãtoresc împreunã: legãtura dintre ei se destramã la sfârºitul sezonului de cuibãrit. În general, berzele cãlãtoresc în grupuri formate din peste o sutã de pãsãri. 19 Nu se hrãnesc numai cu broaºte Barza albã se hrãneºte exclusiv cu animale. Hrana este foarte variatã ºi cuprinde insecte (lãcuste, greieri), larve, râme, amfibieni, mamifere mici (ºoareci de câmp), ºerpi ºi ºopârle etc. Resturile nedigerate sunt eliberate dupã 1,5-2 zile, prin regurgitare sub formã de ingluvii având dimensiuni de 50x35 mm, uºor de gãsit în jurul cuibului. Analiza ingluviilor are un rol important în determinarea compoziþiei de hranã a pãsãrilor. Berzele se hrãnesc singure sau în grupuri, pe terenuri umede ºi în zonele arabile aflate pe o razã de m de la locul cuibului. Necesarul zilnic de hranã al unei berze adulte se ridicã la 500 g (un echivalent, spre exemplu, a 16 ºoareci). În perioada lor de maximã creºtere puii au nevoie de o cantitate ºi mai mare de hranã (1200 g). Acest lucru înseamnã cã o pereche de berze cu patru pui adunã într-o singurã zi 5,8 kg de hranã! Pentru asigurarea acestei cantitãþi, habitatul de hrãnire trebuie sã aibã o suprafaþã de cel puþin ha. Puii sunt hrãniþi la cuib timp de de zile de ambii adulþi care adunã hrana în guºã. Aceasta va fi ulterior regurgitatã în mijlocul cuibului, de unde va fi preluatã de puii aranjaþi sub formã de cerc care adoptã o poziþie specificã de cerºire" a hranei. La început sunt hrãniþi la intervale de 30 de minute, iar dupã ce cresc, mai rar, la intervale de 1-2 ore. Hrana puiilor mici constã din râme, insecte mai mari (lãcuste, cosaºi, gândaci). Când ating vârsta de trei sãptãmâni pot fi deja hrãniþi ºi cu animale mai mari: mamifere (ºoareci, cârtiþe), broaºte, ºopârle, ºerpi. În zilele foarte calde, pãrinþii aduc ºi apã la cuib, vãrsând-o de sus în ciocurile deschise ale puilor. 20 Din cauza mãrimii lor ºi a aripilor lungi ºi late, berzele nu pot efectua zboruri active prin bãtãi de aripi o perioadã mai lungã de timp. Astfel, ele sunt nevoite sã parcurgã cea mai mare parte a drumului prin zbor planat. În acest scop, berzele se folosesc de curenþii calzi ascendenþi care se formeazã ziua deasupra uscatului. În aceste locuri, aerul cald se ridicã ca într-un horn purtând în sus ºi berzele. Rotindu-se cu aripile întinse, berzele ating în 3-4 minute înãlþimi de m, dupã care una câte una încep sã pãrãseascã curentul ascendent. Într-un front larg, probabilitatea gãsirii unui alt curent ascendent creºte. Aflate în zbor planat, gliseazã 3-50 de kilometri pânã la urmãtorul horn", de unde este reluat procedeul descris mai sus. În mod firesc, berzele pot migra numai ziua ºi numai deasupra uscatului, pentru cã deasupra suprafeþelor de apã nu se formeazã curenþi calzi ascendenþi. Pe baza datelor a celor aproximativ de berze inelate ºi regãsite, ºtim cã berzele din Europa ocolesc Marea Mediteranã prin douã cãi: pãsãrile din vestul Europei migrazã prin Strâmtoarea Gibraltar, iar berzele din România împreunã cu celelalte pãsãri provenind din Europa Centralã ºi de Est ajung în Africa prin traversarea Bosforului. Pe baza datelor a celor aproximativ 400 de berze inelate în Bazinul Carpatic, regãsite ulterior în Africa, ºtim cã zonele de iernare a pãsãrilor noastre se întind de la obârºia Nilului pânã în sudul Africii. În ultima vreme, migraþia berzelor se urmãreºte cu ajutorul unor radioemiþãtoare. Datele obþinute prin urmãrirea prin satelit a 120 de berze pe spatele cãrora au fost ataºate asemenea radioemiþãtoare ne aratã cã viteza migraþiei este de km/orã, iar într-o singurã zi berzele parcurg în medie distanþe de 220 km. De asemenea, s-a constatat cã în ultima vreme zonele de iernare a speciei s-au mutat mai spre nord: tot mai multe pãsãri din Europa Occidentalã ierneazã în Spania, iar berzele din estul Europei tot mai rar ajung pânã în Africa de Sud. Zonele staþionare preferate de berze în Africa sunt terenurile deschise ºi înierbate (savanele). Aici îºi petrec timpul hrãnindu-se ºi odihnindu-se pânã la momentul reîntoarcerii. Primãvara, berzele se întorc pe acelaºi traseu pe care îl traverseazã ºi toamna, însã migraþia de primãvarã este mai rapidã. Berzele tinere nu se întorc acasã pentru cuibãrit, ele hoinãresc de-a lungul cãii de migraþie pânã la vârsta de 2-3 ani. Vor începe sã cloceascã numai la vârsta de 3-4 ani, când ating maturitatea sexualã. În general, îºi cautã un loc de cuibãrit situat la o distanþã de km faþã de locul lor de naºtere, dar câteodatã se întâmplã sã ajungã sã cuibãreascã ºi la distanþe mult mai mari

7 Protecþia berzei albe în România Reducerea ºi dispariþia habitatelor de hrãnire Viitorul berzelor ºi supravieþuirea lor pe termen lung în România depinde în mare mãsurã de protejarea zonelor umede (pajiºti, fânaþe, zone inundate). Este importantã protejarea acestora atât pentru pãsãri cât ºi pentru alte specii de animale ºi plante. Distrugerea cuiburilor Deºi prin lege atât barza cât ºi cuibul acesteia sunt protejate, în unele cazuri cuiburile sunt aruncate de pe case, stâlpii electrici sau sunt distruse în cazul demolãrii sau reconstruirii clãdirilor. Electrocutarea Cuiburile aflate direct pe firele electrice, respectiv pãsãrile, pot scurtcircuita reþelele electrice. Scurtcircuitul provocat de berze cauzeazã moartea acestora, iar uneori, din cauza scânteilor, cuibul poate lua foc, provocând ºi moartea puilor. Dintr-o analizã fãcutã pe 4000 de berze moarte din toatã Europa, s-a constatat cã aproximativ 70% au murit în urma electrocutãrii. Electrocutarea se produce ºi în timpul migraþiei, mai ales pe stâlpii de medie ºi înaltã tensiune Prin folosirea suporturilor metalice care se monteazã pe stâlpii de beton, se poate evita contactul direct dintre reþea, cuib ºi barzã ºi se pot preveni situaþiile de scurtcircuitare a reþelelor electrice. În urma colaborãrii organizaþiilor de protecþia pãsãrilor cu compania naþionalã de distribuþie a curentului electric, în România s-au montat peste 1000 de asemenea suporturi în ultimii opt ani. În actele autoritãþii naþionale de reglementare în domeniul energiei din 1999 (Monitorul Oficial al României, 19 oct. 1999) se menþioneazã: constituie contravenþie [ ] exploatarea unor instalaþii care nu respectã condiþiile tehnice de securitate ºi care pot dãuna persoanelor fizice, proprietãþii ºi/sau mediului înconjurãtor". În conformitate cu aceastã reglementare, pe lângã montarea suporturilor pentru cuiburi va fi necesarã în viitor ºi montarea unor dispozitive simple care sã împiedice aterizarea berzelor pe acele tipuri de stâlpi de medie tensiune care produc cele mai multe electrocutãri. Dacã gãsiþi o barzã moartã sau rãnitã purtând pe picior un inel, vã rugãm sã notaþi urmãtoarele detalii ºi sã ne contactaþi telefonic, prin sau poºtã: - inscripþia integralã de pe inel (cifra, codul de litere, þara/localitatea) - locul, data ºi circumstanþele gãsirii - cauza probabilã a morþii sau rãnirii - numele, adresa, numãrul de telefon al persoanei care a gãsit pasãrea Pericolele din zonele de iernare Berzele noastre se hrãnesc în Africa preponderent cu insecte. De aceea, utilizarea insecticidelor pe suprafeþe întinse în zonele de iernare reprezintã un mare pericol pentru specie. Substanþele toxice se acumuleazã în corpul berzelor determinând în timp relativ scurt moartea acestora. De asemenea, pãsãrile sunt afectate negativ ºi de anii de secetã, în care se reduc simþitor resursele de hranã din zonele de iernare. Se apreciazã cã 3-5% din populaþia de berze cade pradã omului pe ruta de migraþie. De aceea, implementarea convenþiilor internaþionale în vederea protejãrii speciei este imperios necesarã. Legislaþia în vigoare În þara noastrã barza albã este ocrotitã prin urmãtoarele legi: Legea Nr. 13/1993, Legea nr. 137/1995, Legea nr. 103/1996, Legea 13/1998. Omorârea pãsãrilor ºi a puilor precum ºi distrugerea ouãlor ºi a cuiburilor se pedepseºte conform legii cu o amendã de lei. Tot în sprijinul ocrotirii berzelor vin ºi convenþiile internaþionale la care a aderat ºi România. Asemenea convenþii sunt de exemplu cele încheiate la Berna ºi la Bonn