MAGAZIN TARTALOMBÓL: Szent Mihály napja Dél-Békési táj betelepülése Evangélikusok betelepülése Októberi programajánló

MAGAZIN I. évfolyam 6. szám 2012. szeptember 24. www.likefestoon.com Két ország, egy cél, közös siker! TARTALOMBÓL: Szent Mihály napja Dél-Békési táj betelepülése Evangélikusok betelepülése Októberi programajánló Jelen kiadvány tartalma nem feltétlenül tükrözi az Európai Unió hivatalos álláspontját. www.huro-cbc.eu,www.hungary-romania-cbc.eu 3. oldal 4-5. oldal 6-7. oldal 8. oldal

FALUSI TURIZMUS A LIKEFEST PARKBAN A Dél-Békési Turisztikai Szolgáltató Szociális Szövetkezet munkatársai segítségével üzemeltetett LikeFest Park egész évben várja a falusi turizmus, a vidéki kultúra iránt érdeklődő családokat, iskola csoportokat. A parkban elérhető szolgáltatások: Vadaspark Állatsimogató Lovagoltatás, fogatozás Autocross pálya A park területén található ifjúsági szállón korlátozott számban szálláhely szolgáltatás igénybe vehető. Dél-Békési Turisztikai Szolgáltató Szociális Szövetkezet TÁMOP-2.4.3/B-2-10/1-2010-0089 Vár a vidék! - Idegenforgalomra épül szociális gazdaság-fejlesztés a Dél-Békési Dinnyeúton LIKEFESTOON Magazin Kiadja: Dél-Békés Mezőgazdasági Termelőiért Közhasznú Alapítvány Megjelenik: 2000 példányban ISSN szám: ISSN 2063-6040 Főszerkesztő: Krisztován Anna Tördelő-szerkesztő: Gábriel János Munkatársak: Dedák Angéla, Kiss László, Negrea Péter, Árgyelán Elvira Szerkesztőség elérhetősége: likefestoon@gmail.com Szerkesztés, tördelés: LikeFest Kft. Nyomda: PremierDuo Békéscsaba

SZENT MIHÁLY NAPJA Szent Mihály ünnepén, szeptember 29-én az egyház az arkangyal megjelenésére emlékezik. A hagyomány szerint ő a túlvilágra költöző lélek kísérőtársa, bírája. Az Utolsó Ítélet angyalaként a lélek jó és gonosz cselekedeteit mérlegeli. Ezzel függ össze a halottszállító saroglya Szent Mihály lova elnevezése. Kultusza először a keleti egyházban bontakozott ki, de ezt követően Európa-szerte elterjedt. A középkori Magyarországon Szent István korától nagy kultusza volt. A 18. század közepéig ez a nap parancsolt ünnepnek minősült. Szent Mihály napja egyben a Szent György nappal (az állatok kihajtásának ideje), illetve a Szent Péter nappal (az aratás megkezdése) együtt a legfontosabb mezőgazdasági ünnepeink, ugyanis a legelőn tartósan kint lévő állatok (pl. a gulya) ilyenkor tértek vissza. Sok helyen ekkor kezdték meg a kukoricatörést. Ez a nap a pásztorok elszámoltatásának, szegődtetésének hagyományos időpontja egyben. A Hortobágy vidékén Mihály napja a legnagyobb ünnepnek számított, mert a pásztorok ekkor bálokat rendeztek és gyakorta vásárt tartottak. Szent Mihály napja gyakran vásárnap, a pásztorok ilyenkor LIKEFESTOON.COM egészítették ki felszerelésüket. Ez a nap volt a cselédfogadás egyik időpontja is, s ha emiatt költözködésre kényszerült, akkor pl. a Bács megyei Topolyán azt mondták róla: No ennek is már szentmihály van. A magyarországi románság körében ezen a napon kezdődött a szerződött szolgák, kocsisok, béresek szolgálati éve. A gyergyói székely pásztorok Szent Mihály napján tartották a farkas ünnepet, hogy a csordát a hazatérés idejére megvédjék a farkasok kártételeitől. Ezzel a nappal kezdődött az ún. kisfarsang ideje, a lakodalmak őszi időszaka, amely Katalin napjáig (november 25-ig) tartott. Számos időjósló hiedelem ismert a pásztorok körében. Például állatok viselkedéséből jósoltak az elkövetkező időszak időjárására. Ha Szent Mihály éjszakáján a juhok vagy a disznók összefeküdtek, hoszszú, erős telet vártak, ellenkező esetben enyhét. Bácskában úgy mondják: Szent Mihálykor keleti szél / Igen komoly telet ígér. Az Ipoly menti falvakban úgy tartották, ha a fecskék még nem mentek el Szent Mihályig, akkor hosszú őszre lehet számítani. Gömör megyében azt tartották: Szent Mihály lova deres, behozza a telet. A pereszlényiek kemény telet jósoltak, ha Mihály napján dörög. E naphoz kapcsolódott női munkatilalom is, pl. aki ilyenkor mos, kisebesedik majd a keze, aki pedig mángorol, annak egész évben dörögni fog a háza felett az ég. Sokféle, időjárással kapcsolatos szólás, közmondás is ismeretes: Aki Szent Mihály napján gatyába öltözik, attól nem kell tanácsot kérni; Aki Szent Mihály nap után szalmakalapban jár, attól nem kérdenek tanácsot. Vagyis aki Szent Mihály nap után is úgy öltözik, mint nyáron szokott, az nem lehet okos ember. Szeptember 29. után már nem nő a fű, mondják is: Szent Mihály nap után harapófogóval sem lehetne kihúzni a füvet. 3

ADATOK A DÉL-BÉKÉSI TÁJ XVIII XIX. SZÁZADI BETELEPÜLÉSÉNEK TÖRTÉNETÉHEZ A terület az első nagyobb pusztítást a 15 éves háború során, 1596-ban szenvedi el a törökök krími tatár segédcsapataitól. Hasonló a helyzet Bécs 1683. évi sikertelen ostroma után, ekkor szintén a kivonuló tatárok perzselik fel a vidéket. 1694- ben a gyulai török várőrség körülzárása és kiéheztetése miatt a megye megmaradt helységeinek lakosságát a környező területekre költöztetik át, s 1720-ig mindössze 14 település éled fel újra. 1724-ben a mai dél-békési lakatlan területet melynek jelentős része ekkor még Csanád megyéhez tartozik a király a modenai hercegnek adományozza, aki a pusztákat elsősorban állattenyésztésre használja. A kincstárhoz való visszakerülésük után a 18. század végén és a 19. század első felében döntően a puszták bérlői járnak elöl a lakosság ide telepítésében. Csanádapáca, helyesebben Kis- és Nagyapáca puszta betelepítését 1821-ben Hengelmüller Mihály bérlő kezdte meg, aki elsősorban Csongrád és Heves megyéből és a közeli (Új)Kígyósról csábított ide dohánytermesztéssel foglalkozó lakosokat. Pecsétje szerint 1836-ban formálisan is magalakult a kertészközség. 1839-ben már 986 főt számláltak össze a faluban. Dombiratos, mely korábban modenai, majd kincstári birtok volt, 1841-ben került Wodianer Rudolf kezére, aki a Csongrád megyei Csany és a Heves megyei Pétervására környékéről telepített ide római katolikus magyarokat, elsősorban dohánykertészeket. Gádoros, egykori középkori falu helyén 1826-ban báró Rudnyánszky Sándor Bánfalva néven új települést hívott életre, amikor szerződést kötött negyven szentesi és orosházi lakossal, akik között fejenként fél hold házhelyet és ugyanennyi legelőt osztott szét, ezenkívül feles művelésre tetszésük szerint kaphattak földet. A szerződéses község 1901-ben ismét felvette a Gádoros nevet. Kevermes, mint egykori középkori falu 1815-ben éledt újjá, amikor birtokosa, Tököly Sebő az Arad megyei 4 LIKEFESTOON.COM

Varjasháza kertészközségből hívott ide lakosokat. Később, folyamatosan a palóc megyékből (Gömör, Heves, Nógrád) érkeztek új telepesek (pl. a nógrádi Nádújfaluból a falu egyik meghatározó famíliája, a Kotroczó). Érdekes, hogy a Varjasházáról érkezett egyik család, a Dalacsi nevét utca is őrizte a faluban, hasonlóan a másik nagyobb népesség emlékére volt Palóc utca is. Nagykamarás puszta betelepítését 1841-ben Wodianer Sámuel kezdte meg, de bérlete 1844-ben lejárt. A feladat elvégzését a kincstár folytatta, mely ugyanebben az évben hozzálátott Almáskamarás betelepítéséhez is. Nagykamarásra az első lakosok Bács- Bodrog (Gombos család), Pest (Köböl család), Temes (Tóth család), Heves (Bíró, Varga család) megyékből érkeztek, de hozzájárult a benépesítéshez Borsod és Nógrád is. A lakosok többsége dohánykertész volt. LIKEFESTOON.COM Nagyszénás (Szénásegyháza), egykori középkori falut, a mihálytelki majorság területén gróf Károlyi György 1818-ban telepítette újjá napszámos faluként, mely kezdetben kétszáz telekből állt. Lakosai döntően a környező községekből érkeztek, de jöttek pl. Békéscsabáról és nagyobb számban Orosházáról is. 1850-ben gróf Károlyi Lajos is alapított Szénás délnyugati részén 31 család bevonásával egy szerződéses községet, melyet Kis- vagy Lajosszénásnak neveztek. Emléke napjainkban külterületi lakott helyként őrződött meg. Orosháza a városokat tekintve viszonylag későn, csak 1744-ben települt újjá, melyben a döntő szerepet a Tolna megyei Zomba faluból elköltözött családok (Ravasz, Rajki, Szilasi, Szalai, Sitkei, Német, Győri, Köcze) játszották. Ezt követően szintén Zombáról, majd Veszprém, Vas, Zala és Somogy megyéből érkeztek ide újabb lakosok. Pusztaföldvár, mint kincstári tulajdon területéből 2730 kh földet bérelt Wodianer Sámuel és Móric, akik dohánytermesztés céljára 1841-ben kertész- községet hoztak létre. Az első telepesek (hatvan család) a Torontál megyei Szajánból és Klárafalváról érkeztek. 1884- ben a kincstár a falu területének megmaradó részét, 5205 holdat orosháziaknak adta el, tehát a település innen kapott jelentős számú újabb lakost. Tótkomlós tulajdonképpen báró Rudnyánszky József másik birtokáról, Békésszentandrásról települt, ahol kiéleződtek az ellentétek a magyar katolikus és a szlovák evangélikus lakosok között. Ez utóbbiak 80 családja érkezett Szarkóczi János lelkész és Mravik Péter iskolamester vezetésévelaz egykori, középkori Komlós falu területére, s róluk hamarosan Tótkomlósnak nevezték a települést. A földesúrral hét pontból álló települési szerződést kötöttek. őbbi években folyamatosan érkeztek a szlovák betelepülők. 5

A ROMÁNOK BETELEPÜLÉSE PUSZTAOTTLAKA- BAGÓFALUBA Sajnos a lakosság nemzetiségi és vallási megoszlására csak Pusztaottlaka önálló településé válásától rendelkezünk adatokkal, mindenestre jól látható, hogy a kis közösség egyre erősödött, s lakossága már ekkor háromszorosa volt jelenleginek: A község jelenleg lakott két egységesebb részéből mint láttuk Tökfalu létrejötte és gyarapodása az evangélikus szlovákajkú telepeseknek, úgy Bagófalu kialakulása és faluközponttá fejlődése a beköltöző ortodox románságnak köszönhető. A bagófalui részen A XIX. század végén még kevesen laktak, területén legelő és dohányföldek húzódtak. Az előbb említettük, hogy a pénzügyminiszteri engedélyezte az egykori kamarai, kincstári birtokokon a földvásárlást, így ezzel a lehetőséggel élt az ottlakai (Grăniceri) vagyonos román gazdálkodó, Rusz István (Stefan Rusu, 1857 1941) is. 1895-ben a mai Bagófalu területén vásárolt 34 kh földterületet, amelyen 52 házhelyet adományozott az ott letelepedni szándékozó románajkú ortodox lakosság nak, azzal a kikötéssel, hogy a házhelyet nem örökölheti más csak román lakos. (A házhelyek a mai ortodox templom és temető környékén, a Kossuth Lajos és a Dózsa György utcában sorakoztak, s 1972-ig a pusztaottlakai ortodox egyház tulajdonában voltak.) A 34 kh földből Stefan Rusu adományozta a templom és a temetőhelyet is, mert eltökélt szándéka volt, hogy egy román ortodox egyházi és művelődési egységet hoz létre. Ennek első lépéseként az 1890-es években felépítette az ortodox kápolnát, majd 1913-ban az iskolát és az igazán szép, impozáns ortodox templomot, melynek hossza 29, szélessége 10 méter, belvilága 7, tornya 27 méter magas. A templom falai 80 cm vastagságúak. Az egyházi iratok között megtalálható a felépítendő templom költségvetése: Tekintetes Rusz István földbirtokos úr elrendelése Kígyós melletti ottlakai pusztán Görög keleti templom ujjonant felépítésére. Ugyanebben az évben a lelkésztanító számára földet és járadékot biztosított. 1869 992 fő 1880 955 fő 1890 1105 fő 1900 1158 fő 1910 1133 fő Az evangélikusoknál közös tudtunk részadatokat közölni a családok és az iskolás gyerekek számáról, ez rendelkezésre áll a románok esetében is. Lélekszámuk olyan gyorsan emelkedik, hogy már Stefan Rusu előtt is feltételezhetünk itt ortodox lakosságot. 1912-ben a megközelítőleg 1200 lakosból 108 családban, 474 román telepes élt a jelenlegi Pusztaottlaka területén, 1917-ben a Kisjenői Ortodox Esperesség kimutatása Pusta- Meghies -en, azaz településünkön már 648 ortodox élt. Az egyházi életre jótékonyan hatott, hogy 1913-tól már önálló parókiaként működött az egyházközség, melynek első papja Theodor Draia volt. Sajnos forrásokkal erről nem rendelkezünk, de a németajkú lakosság betelepülése döntően Elekről és Ottlakáról szintén 1886 körül kezdődhetett, akik elsősorban dohánytermesztéssel foglalkoztak. 6 LIKEFESTOON.COM

AZ EVANGÉLIKUSOK BETELEPÜLÉSE PUSZTAOTTLAK-TÖKFALUBA A békéscsabai szlovákok beszivárgása az 1850-es években indulhatott meg. Ez a terület Békéscsabához sohasem tartozott, mégis a békéscsabai szlovák evangélikusság lassú, de szívós kitartással terjeszkedett errefelé, és a határ jó részét birtokba vette. írja Dedinszky Gyula püspökhelyettes, majd kifejti, hogy előbb (valószínűleg) a szolga és cseléd családok kerültek ide Csabáról, majd részben parcellázások alkalmával a nagybirtokokból, részben pedig később az itteni lakosoktól földet vásárolva végleg megtelepedtek. A folyamatot elősegíthette, hogy Tökfalu közvetlenül szomszédos volt Békéscsabával, az akkor Legelőgerendásnak nevezett, döntően szlovákok által lakott külterületi résszel. (1993-tól közbeékelődött Csabaszabadi község.) Az akkor még bodzási evangélikus híveknek nevezett tökfalusiak, megközelítően húsz család 1861-ben önerőből iskolát építettek és a csabai egyházzal közösen tanítói állást rendszeresítettek. Első tanítójuk Kutzelnik József volt. A lakosság száma rohamosan növekedett, mert 1867-ben már 210 evangélikus hívő élt LIKEFESTOON.COM az úrvacsorával. Az 1868. évi püspöklátogatásról felvett jegyzőkönyv már a békéscsabai anyaegyház filiái közé sorolja, megemlítve, hogy az iskola épülete egyben imaház is. 1869-ben Getenya János levitatanító 23, 1870-ben 41, Balogh Mihály levita 1875-ben már 51 evangélikus gyermeket keresztelt meg, az anyakönyvön már Bodzásottlaka olvasható. A békéscsabai evangélikus egyház Ottlakapusztán 1885-ben lelkésztanítói állást szervezett, ugyanakkor imaházat és lelkészlakot építtetett, s 1886-ban a feladat ellátására kiküldte egyik káplánját, Zsilinszky Endrét (1859 1937), aki hamarosan 330-nál több evangélikus családot gondozott. Az ismételt gyors lakosságszám növekedéshez alapvetően járult hozzá az a tény, 1886. november 20-án a pénzügyminiszter meghirdette a bodzási, a meggyesi és az apácai kincstári puszták, pusztarészek áruba bocsátását. A rendelet hírére közel 300 csabai nyújtotta be igényét, mintegy 9000 holdra. 1913-ban már 1000 evangélikus hívőt, köztük 120 iskolás gyermeket tartottak itt számon. 1915-ben a leányegyház önálló vált, és az új bodzásottlakai egyházközség megválasztotta első rendes lelkészét a békéscsabai születésű Bánszky Györgyöt. A választott lelkészek közül kiemelendő Kiss Benő, aki majdnem harminc évig, 1935 1963 között teljesített szolgálatot a gyülekezet élén. A Pusztaottlakán megtelepült békéscsabai eredetű evangélikus családok között az alábbiakkal találkozhatunk: Adamik, Bagi, Békészki, Bohus, Boros, Búvár, Csernai, Drugari, Filyó, Gajdács, Hrabovszki, Huszár, Jancsik, Kacsán, Karlovszki, Keller, Kojnok, Kovács, Lehoczki, Obsuszt, Orosz, Pluhár, Polyák, Salamon, Simon, Sipiczki, Valastyán, Vaszkó, Vidovenyecz, Zsibrita, Zahorán. A gyülekezet komoly lélekszáma ellenére sem fejlődött igazán, így pl. nem jutott el a templomépítésig, istentiszteleteit ma is a régi iskola-imateremben tartja. Közrejátszhatott a megtorpanásban, hogy a II. világháborút követő lakosságcsere idején Pusztaottlaka evangélikussága is komoly lélekszámveszteséget szenvedett, továbbá nagyon nagy mértékű volt a Békéscsabára való visszaköltözés is. 7

PROGRAMAJÁNLÓ OKTÓBERRE HATÁRON INNEN ÉS TÚL KOZMA FERENCRE EMLÉKEZNEK Mezőhegyesen október 12-14 között. A Mezőhegyesi Kozma Ferenc Napok október 12-én, pénteken esete 18 órakor a Mezőhegyesi Fúvósok koncertjével kezdődik a református templomban. Másnap már a lovak kapják a főszerepet. Reggel 9 órától a ménesudvaron a ménjelöltek álló és mozgásbírálata történik, majd a fedett lovardában 10.30-tól a lovak szabadon mozgásának bírálatát végzik. Az ünnepi megemlékezésnek 14 órától a művelődési központ ad helyet, majd a Centrál étterem előtt felavatják Kozma Ferenc emléktábláját. Az ünnepségsorozat részeként 16 órától megtekinthető a helytörténeti gyűjtemény. A nap programjainak zárásaként könyvbemutatóra várják az érdeklődőket 18 órától a Ménesbirtok Zrt. központi dísztermébe, majd 19 órakor kezdődik az ünnepi fogadás a Hotel Nonius-ban. Vasárnap, október 14-én a lovas pályán nóniusz tenyészszemlét tartanak, valamint a ménvizsga eredményeit ismertetik a lovak bemutatása mellett. Délután koszorúzással folytatódik az ünneplés, 13 órakor a Kozma-emlékműnél tartanak megemlékezést. Majd nóniusz-fogatok vonulnak végig a Kozma Ferenc utcán. A háromnapos rendezvény zárásaként a Kozma Ferenc Emlékverseny, Akadályhajtás vasárnap 14.30-kor kezdődik a lovas pályán. A CSABAI KOLBÁSZFESZTIVÁL október 19. és 22. között a disznótoros hagyományos széles tárházával várja az érdeklődőket, ugyanakkor zenei programok, vásár és családoknak szóló szórakozási lehetőségek is szerepelnek a kínálatban. Békés megye legnagyobb, országos hírű gasztronómiai fesztiválját Békéscsabán, a sportcsarnokban rendezik meg. KULKA JÁNOS PÓDIUMESTJÉT élvezheti a közönség Mezőkovácsházán. Az Akarod vagy nem címmel meghirdetett irodalmi estet a kovácsházi városi könyvtárban rendezik meg október 8-án 18 órától. 8 LIKEFESTOON.COM

PROGRAMAJÁNLÓ OKTÓBERRE HATÁRON INNEN ÉS TÚL La Mezőhegyes, în perioada 12-14 octombrie, orașul îl va comemora pe KOZMA FERENC. Programele Zilelor Kozma Ferenc din Mezőhegyes vor începe pe data de 12 octombrie de la ora 18.00, cu concertul Fanfarei din Mezőhegyes, eveniment care va avea loc la biserica reformată din localitate. A doua zi, rolul principal le va revenii cailor. Începând de la ora 9.00, în curtea hergheliei se va efectua inspecţia de evaluare a armăsarilor, prin două modalităţi de observare, în staţiune și în mișcare, după care de la ora 10.30, și de data aceasta în incinta sălii de echitaţie, aceștia vor fi supuși și unei evaluări de mișcare liberă. Comemorarea festivă de la ora 14.00 va fi găzduită de Centrul Cultural din localitate, după care în faţa Restaurantului Central, va avea loc ceremonia de dezvelire a plăcii comemorative dedicate lui Kozma Ferenc. Ca parte a programului festiv, de la ora 16.00, se va putea vizita și colecţia istorică locală. Seria de programe ale zilei se va încheia cu o lansare de carte, eveniment ce va începe de la ora 18.00, în sala festivă centrală a firmei Ménesbirtok Zrt. După aceasta, de la ora 19.00 va avea loc o recepţie festivă la Hotel Nonius. În ziua de duminică, 14 octombrie 2012, va avea loc pe hipodrom inspecţia cabalinelor de reproducţie, respectiv vor fi comunicate rezultatele evaluării armăsarilor din prima zi, concomitent cu prezentarea acestora. Programul festiv va continua după masă cu depunerea de coroane, de la ora 13.00 având loc o comemorare la Monumentul lui Kozma Ferenc. După acest eveniment, pe strada Kozma Ferenc vor defila diferite atelaje Nóniusz. Ca program de închidere a acestor trei zile de comemorare, va avea loc duminică de la ora 14.30, Concursul Memorial Kozma Ferenc, în cadrul căruia se va organiza pe hipodrom, proba de slalom a atelajelor. Festivalul Cârnaţilor de Békéscsaba. Cu această ocazie, între 19-22 octombrie, cei interesaţi vor fi așteptaţi la acest eveniment cu tot ce ţine de cârnaţi și de tăiatul porcului. Pe lângă acestea va fi târg, dar vor fi și diferite programe muzicale și de divertisment dedicate tuturor membrilor de familie. Cel mai mare eveniment cu renume naţional din judeţ va avea loc la Békéscsaba, și va fi găzduit de Sala Polivalentă Municipală a orașului. La Mezőkovácsháza va putea fi urmărită o scenetă, de KULKA JÁNOS. Serata literară intitulată Akarod-vagy nem..., ( Vrei sau nu... ) va fi organizată la biblioteca orașului Mezőkovácsháza pe data de 8 octombrie, cu începere de la ora 18.00. LIKEFESTOON.COM 9

VENIREA SLOVACILOR DE RELIGIE LUTERANĂ ÎN SATUL TÖK DIN OTLACA-PUSTĂ Slovacii din Békéscsaba au început să vină aici deja de prin anul 1850. Episcopulvicar Dedinszky Gyula descrie acest proces în felul următor:: Această zonă nu a aparținut niciodată de Békéscsaba, totuși încetul-încetul, într-un mod perseverent, evanghelismul a reușit să se extindă până aici, luând în posesie o parte semnificativă de teritoriu. Probabil prima dată s-au mutat aici de la Békéscsaba familiile de servitori. După ceea, în urma împărţirii sau vinderii de terenuri din moșiile locale sau cumpărând pământuri de la localnici au devenit și ei proprietari, stabilindu-se aici definitiv. Procesul a fost facilitat și de faptul, că satul Tök era învecinat îndeaproape cu Békéscsaba, mai exact cu zona periferică a acestuia, numită pe atunci Legelőgerendás, locuită în mare parte de slovaci. ( din 1993 s-a intercalat și localitatea Csabaszabadi) Cele aproximativ 20 de familii din satul Tök, comunitate numită pe atunci credincioșii luterani din Bodzás în anul 1861 și-au construit din forţe proprii o școală, instituind în comun cu biserica de la Békéscsaba un post de învăţător permanent. Primul învăţător de aici a fost Kutzelnik József. Populaţia a început să crească rapid, în anul 1867 erau deja 210 credincioși evanghelici-luterani care trăiau deja aici Sfânta Împărtășanie. Din înscrisele făcute despre vizita episcopului din anul 1868 reiese, că școala construită aici are și funcţia de casă de rugăciune, aceasta fiind deja considerată filială a Parohiei Evanghelică-Luterană din Békéscsaba. În anul 1869 învăţătorul levit Getenya János a botezat 23, iar un an mai târziu deja 41 de copii. În anul 1875, învăţătorul levit Balogh Mihály a botezat 51 de copii, în certificatele de naștere ale acestora, în rândul numelui localităţii trecând denumirea de Bodzásottlaka. În anul 1885 Biserica Evanghelică-Luterană din Békéscsaba a înființat un post de pastor învăţător, a amenajat o sală de rugăciune și un locaș, delegându-l aici pe unul dintre capelanii săi. Acesta se numea Zsilinszky Endre (1859 1937), și a îndrumat creștinește întrun final, mai mult de 330 de familii. O nouă creștere a populaţiei se datorează și faptului, că la data de 20 noiembrie 1886, în urma unui decret, ministrul de finanţe scoate spre vânzare terenuri(puste) aparţinând visteriei de stat, din Bodzás, Medgyes și Apáca. La auzul decretului, aproape 300 de persoane din Békéscsaba își manifestă interesul de a achiziţiona în jur de 9000 de holde. În urma acestuia, în anul 1913, în evidenţele de aici figurau deja 1000 de credincioși și 120 de școlari aparţinând acestei congregaţii. În anul 1915 filiala de aici devine independentă, iar parohia nou înfiinţată a localităţii Bodzásottlaka își alege primul păstor propriu-zis, de altfel născut la Békéscsaba, în persoana lui Bánszky György. Dintre ceilalți păstorii de aici îl mai amintim pe Kiss Benő, care a slujit și condus congregaţia aproape 30 de ani, între anii 1935 și 1963. Putem aminti numele unora dintre evanghelicii-luterani proveniţi din Békéscsaba, care s-au mutat aici: Adamik, Bagi, Békészki, Bohus, Boros, Búvár, Csernai, Drugari, Filyó, Gajdács, Hrabovszki, Huszár, Jancsik, Kacsán, Karlovszki, Keller, Kojnok, Kovács, Lehoczki, Obsuszt, Orosz, Pluhár, Polyák, Salamon, Simon, Sipiczki, Valastyán, Vaszkó, Vidovenyecz, Zsibrita, Zahorán. Deșii congregaţia era deja destul de mare, aceasta nu a mai reușit să crească, de exemplu nu a ajuns să-și construiască o biserică, slujbele ţinându-se până în ziua de azi, în sala de rugăciune din incinta școlii vechii. Dezvoltarea a fost oprită probabil și de schimburile de populaţie ce-au urmat după cel de-al II-lea Război Mondial, localitatea Otlaca-Pustă pierzând un număr important de locuitori evanghelici-luterani. O altă cauză a fost întoarcerea în masă la Békéscsaba, a celor ce proveneau din acest oraș. 10 LIKEFESTOON.COM

CUM S-AU STABILIT ROMÂNII ÎN SATUL BAGÓ DIN OTLACA-PUSTĂ După cum se știe, satul Otlaca-Pustă se compune din două părţi distincte. La fel ca și în cazul satului Tök, a cărui existenţă și prosperitate s-a datorat slovacilor de religie luterană, și satul Bagó s-a putut dezvolta, prospera și devenii centrul Otlăcii, mulţumită românilor ortodocși care s-au mutat aici. În acestă parte a Otlăcii, denumită Bagó, locuiau destul de puţini la sfârșitul secolului XIX, pământurile de aici fiind de fapt acoperite de pășuni și plantaţii de tutun. Am amintit anterior de decretul ministrului de finanţe, în urma căruia se puteau cumpăra pământuri aflate în visteria statului. Acestă posibilitate l-a făcut și pe înstăritul fermier Ștefan Rusu (1857-1941) din localitatea Otlaca (Grăniceri) să cumpere în anul 1895, 34 de iugări cadastrali de pământ. Din acestea el a donat 52 de locuri de casă ortodocșilor vorbitori de limbă română, cu condiţia ca acest loc să poată fi moștenit doar de locuitorii români. ( Aceste locuri se găsesc în jurul bisericii și cimitirului de azi, înșirate de-a lungul LIKEFESTOON.COM străzilor Kossuth Lajos și Dózsa György (Gheorghe Doja), acestea fiind până în anul 1972 în proprietatea bisericii ortodoxe din Otlaca-Pustă) Tot din acei 34 de iugări cadastrali a donat Ștefan Rusu și locul de biserică și de cimitir, deoarece intenţia lui era să creeze aici o comunitate cultural-religioasă. Primul pas în vederea creării acestei comunităţi, a fost capela ortodoxă pe care a construit-o în anul 1890, urmată în 1913 de o școala și de impresionanta biserică ortodoxă. În mare dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea -29 m, lăţimea - 10 m, înălţimea interioară utilă de 7 m, turnul de 27 m, iar grosimea pereţilor de 80 de centimetrii. Printre documentele bisericii se găsește și bugetul bisericii ce urma să se construiască, document care începea astfel: Dispoziţia respectatului domn proprietar de pământuri Ștefan Rusu, privind construirea unei noi biserici ortodoxe pe pusta Otlăcii de lângă localitatea Kígyós. În același an, noului preot i-a și asigurat pământ și dare (salariu). Din păcate, date despre distribuția etnică și religioasă a populației din Otlaca-Pustă avem doar după ce aceasta a devenit localitate independentă, dar și așa, se poate observa cum mica comunitate a devenit din ce în ce mai puternică, populaţia localităţii fiind atunci aproape de trei ori mai mare ca cea din zilele noastre. 1869-992 de persoane 1880-955 de persoane 1890-1105 de persoane 1900-1158 de persoane 1910-1133 de persoane Idem comunităţii luterane, avem la dispoziţie date și despre numărul familiilor și copiilor de români din localitate. Comunitate crește atât de repede încât trebuie să presupunem că și înainte de venirea lui Ștefan Rusu aici, în localitate existau deja români. În anul 1912 localitatea Otlaca-Pustă avea aproximativ 1200 de locuitori (108 familii), din care 474 de coloniști. Din actele aparţinând Protopopiei Ortodoxe Române din Chișineu- Criș, în localitatea Pusta-Meghieș trăiau 648 de ortodocși. Faptul că, începând din anul 1913 biserica devine parohie independentă, a fost benefică vieţii religioase locale, primul popă fiind Theodor Draia. Din păcate nu avem informaţii exacte privind stabilirea aici a vorbitorilor de limbă germană, care presupunem că a început tot în jurul anului 1886, aceștia venind aici în special din localitățile Elek și Otlaca, și ei ocupându-se în mare parte de cultivatul tutunului. 11

judeţul Arad. Pe urmă, încep să vină în mai multe valuri alţi coloniști din Ţinutul Paloţilor (zonă din nordul Ungariei, sudul Slovaciei de azi), mai ales din judeţele Gömör, Heves și Nógrád. Familia Kotroczó de exemplu, una dintre familiile reputate ale satului, vine aici din localitatea Nádújfalu, judeţul Nógrád. Este interesant și faptul, că unele străzi mai păstrează și azi numele unora dintre familiile care s-au mutat aici din localitatea Varjasháza, cum este cazul denumirii de Dalacsi, sau numele ţinutului de provenienţă, cum este strada Palóc. Repopularea pustei Nagykamarás se datorează lui Wodianer Sámuel, începând cu anul 1841, dar după 3 ani, acestuia îi expiră contractul de închiriere ale acestor pământuri. Acest proces este însă continuat de către Trezoreria de Stat, care în același an, se apucă și de repopularea localităţii Almáskamarás. La Nagykamarás primi locuitori vin din următoarele judeţele: Bács-Bodrog (Familia Gombos), Pesta (Familia Köböl), Timiș (Familia Tóth), Heves (Familile Bíró și Varga), dar au contribuit la repopulare și familii din judeţele Borsod și Nógrád. Majoritatea locuitorilor se ocupau la fel, de cultivarea tutunului. Repopularea fostului sat medieval Nagyszénás (Szénásegyháza) începe în anul 1818, în zona Gospodăriei Mihálytelek, datorită contelui Károlyi György, care pune astfel bazele noului sat, format de 200 de zilieri. Majoritatea locuitorii săi proveneau în mare pate din localităţile înconjurătoare, dar erau de exemplu și din Békéscsaba, și chiar mai mulţi din Orosháza. În anul 1850 un alt conte, Károlyi Lajos, întemeiază un nou sat în partea de sud-vest a localităţii Szénás, cu 31 de familii de zilieri, denumit Kisszénás sau Lajosszénás. În ziua de azi, acesta este o parte periferică, parte integrală a localităţii. Orosháza, în comparaţie cu alte orașe s-a repopulat mai târziu, doar la 1744, un rol important jucându-l familiile ( Ravasz, Rajki, Szilasi, Szalai, Sitkei, Német, Győri, Köcze) venite aici din localitatea Zomba, judeţul Tolna. Ulterior au mai venit și alţii din Zomba, pe lângă cei veniţi între timp din judeţele Veszprém, Vas, Zala și Somogy. La Pusztaföldvár, o suprafaţă de 2730 de pogoane era închiriată de la Trezoreria de Stat de către Móric și Sámuel Wodianer, care pentru a putea cultiva tutun, în anul 1841 pun bazele localităţii, instituind o comunitate locală de agricultori. Primele familii, în număr de 60, se mută aici din localităţile Szaján și Klárafalva, din judeţul Torontál. În anul 1884 Trezoreia de Stat vinde restul de 5.205 de pogoane care-i mai aparţineau. Deoarece cumpărători sunt persoane din Orosháza, ei reprezintă următorul val de coloniști ai localităţii. Localitatea Tótkomlós se naște de fapt în urma mutării populaţie slovace din Békésszentandrás aici, pe o altă proprietate a baronului Rudnyánszky József, deoarece aceasta era în conflictul cu maghiarii catolicii de acolo, slovacii fiind de religie evanghelică. Sub îndrumarea părintelui Szarkóczi János și a directorului de școală Mravik Péter, în jurulul așezării medievale denumite Komlós se mută 80 de familii, mai târziu denumirea localităţii devenind Tótkomlós. Proprietarul de pământuri semnează cu aceștia un contract de localitate, compus din 7 puncte. Afluxul slovacilor însă nu se oprește cu aceasta, ei 12 LIKEFESTOON.COM

DATE ISTORICE REFERITOARE LA REPOPULAREA DIN SECOLELE XVIII-XIX ALE REGIUNII BÉKÉS SUD Prima devastare a acestei zone a avut loc în 1596, în urma războiului de 15 ani, de către trupele auxiliare de tătari crimeeni ale oștii turcești. După încercarea turcă nereușită din anul 1683 de a cucerii Viena, din nou trupe de tătari aflate în retragere, pârjolesc pământurile din această regiune. În anul 1694, datorită tacticii de izolare și înfometare a trupelor de gardă turcești din cetatea din Jula, populaţia din localităţile rămase este mutată în zone învecinate, dintre care până la 1720, doar 14 sunt capabile să renască. În anul 1725, această regiune deja nepopulată de Békés Sud, în mare parte aparţinând pe atunci de judeţul Csongrád, este dăruită de către rege, Ducelui de Modena, care folosește pustele în primul rând, la creșterea animalelor. După ce pământurile din zonă revin în visteria statului, în perioada de la sfârșitul secolului XVIII și prima jumătate a secolului XIX, un rol important în repopularea zonei îl au arendașii acestor puste. Repopularea începând de la 1821 a localităţii Csanádapáca, mai exact Kisapáca și Nagyapáca, i se datorează arendașului Hengelmüller Mihály, care a atras aici locuitori în primul rând din judeţele Csongrád și Heves, dar și din localitatea Kígyós ( denumirea din zilele noastre este cea de Újkígyos) din apropiere, familii care se ocupau cu cultivarea tutunului. Conform datelor inscripţionate pe ștampila localităţii, la 1836 această era deja o localitate propriu-zisă, de grădinari. Localitatea Dombiratos, care fusese iniţial proprietatea Ducelui de Modena, și care ulterior a intrat în visteria statului, a ajuns din 1841 pe mâna lui Wodianer Rudolf, care a adus aici din LIKEFESTOON.COM localităţile Csany (jud. Csongrád) și Pétervására (jud. Heves) grădinari maghiari de religie catolică, care se ocupau în primul rând de cultivarea tutunului. La Gádoros, în anul 1826, pe ruinele unui sat medieval, Rudnyánszky Sándor întemeiază o nouă localitate, prin semnarea cu 40 de persoane din Szentes și Orosháza a unei convenţii, prin care cei ce veneau aici primeau o jumătate de pogon ca loc de casă, și altă jumătate de pășune, respectiv atât pământ cât puteau lucra, însă jumătate din producțoa obținută trebuia predată proprietarului. Din anul 1901, numele localitatății redevine Gádoros. Pe ruinele unui alt sat medieval a reânviat începând cu 1815 și localitatea Kevermes, datorită faptului că proprietarul Tököly Sebő cheamă aici agricultori din localitatea Varjasháza, 13

PORTRETUL SFÂNTULUI MIHAIL DE PE SFÂNTA COROANĂ De Sfântul Mihail, pe data de 29 septembrie a fiecărui an, biserica îşi aminteşte de Sfântul Arhanghel Mihail. Potrivit tradiției, el este cel care însoţeşte şi judecă sufletele care trec pe lumea de dincolo. Fiind îngerul judecăţii de apoi, acesta pune în balanţă faptele bune şi rele ale sufletelor trecute. De aici provine şi denumirea de caii de dric ai lui Sfântu Mihail. Cultul său a apărut prima dată în Biserica Răsăriteană, dar s-a răspândit ulterior în întreaga Europă. În perioada Ungariei Medievale, începând din timpul Sfântului Ştefan, acesta s-a bucurat de un cult deosebit. Până la mijlocul secolului XVIII, această zi era o sărbătoare obligatorie. Zilele Sfântul Mihail şi Sfântului Gheorghe (data de la care se scoteau animalele pe păşuni), respectiv Sfântul Petru (începerea recoltatului) sunt cele mai importante sărbători agricole, deoarece în acestă zi, se reîntorceau animalele de la pășunatul de vară (bovinele de exemplu). În multe locuri începând cu acestă dată începea şi recoltarea porumbului. În acestă zi se făceau de obicei şi tocmelile anuale cu ciobanii (privind sezonul încheiat respectiv angajamentele anului următor). În regiunea Hortobágy, în acestă zi se ţinea cea mai mare sărbătoare, ciobani organizând baluri şi de multe ori chiar târguri. Sfântul Mihail cade adesea la sfârşit de săptămână, de aceea, în această zi ciobanii îşi completau lipsurile echipamentului necesar. În acestă zi se făceau şi înţelegerile cu noii servitorii, care în caz că trebuiau să se mute din acestă cauză, în localitatea Topolya din judeţul Bács de exemplu se spunea: sa ales Sfântul Mihail de el sau de ea. Printre românii di Ungaria, cu acestă zi începea anul de serviciu al slugilor, birjarilor şi al ţăranilor care lucrau la stăpâni. Ciobani secui din Gheorgheni, de Sfântul Mihail organizau Sărbătoarea Lupului, ca la întoarcerea turmelor de la stâni, acestea să fie protejate de atacul lupilor. Cu acestă zi începea aşa zisa perioadă scurtă de carnaval, mai exact a nunţilor, şi care ţinea până de Caterina, deci până pe 25 noiembrie. În credinţa populară a ciobanilor erau multe prevestiri, în funcţie de starea vremii din acestă zi. De exemplu, din comportamentul animalelor ei preziceau, ce vreme va fi. Dacă în noaptea de Sf. Mihail oile se culcau laolaltă cu porcii, se aştepta o iarnă aspră. În caz contrar, se aştepta ca iarna să fie una blândă. În Bácska se zicea că dacă în acestă zi bate vântul dinspre est, iarna va fi una serioasă. În satele de pe cursul râului Ipoly se zicea, că dacă rândunicile încă nu au plecat de Sf. Mihail, va fi o toamnă lungă. În judeţul Gömör se zicea astfel: Dacă de Sf. Mihai pe cal cade bruma, înseamnă că sfântul a adus iarna. Locuitorii satului Pereszlény considerau că va fi o iarnă grea,în caz că tună de Sf. Mihai. De acestă zi se leagă şi multe interdicţii de muncă la femei. De exemplu mâine acelora care în acestă zi spală, va fi plină de răni, sau deasupra casei în care se calandrează în acestă zi, va tuna un an întreg. Pe lângă acestea, sunt cunoscute mai multe proverbe şi zicale populare legate de starea vremii din această zi. De exemplu: De la cei ce iau pantaloni scurţi de Sf. Mihail să nu ceri sfaturi sau De la cei ce poartă pălărie de paie după Sf. Mihai, nimeni nu cere sfaturi. Cu alte cuvinte, cine şi după acestă zi se îmbracă ca de vară, nu poate fi un om deştept. După data de 29 septembrie nici iarba nu mai creşte, conform zicalei După Sfântul Mihail, nici cu cleştele nu mai tragi iarba din pământ. 14 LIKEFESTOON.COM

TURISM RURAL ÎN PARCUL LIKEFEST Menţinerea în stare de funcţionare a Parcului LikeFest, este asigurată de către angajaţii Cooperativei Sociale Turistice din Békés Sud. Fiind deschis de-a lungul întregului an, cei interesaţi de turismul sau cultura rurală cum ar fii de exemplu grupurile şcolare sau de ce nu familiale, pot să-l viziteze oricând oricând doresc. Serviciile disponibile vizitatorilor sunt următoarele: Parc cu animale sălbatice Grădină de mângâiat animale Călărie, diferite atelaje Pistă de autocros Vizitatorii pot beneficia şi de cazare, în noul cămin de tineret aflat pe teritoriul parcului. Cooperativa Socială Turistică din Békés Sud TÁMOP-2.4.3/B-2-10/1-2010-0089 Provincia v-aşteaptă! - Turistic dezvoltare socio-economică în derulare, pe Drumul Lubeniţei din Békés Sud Revista LIKEFESTOON Editată de: Fundația de Utilitate Publică pentru Producătorii Agricoli din Regiunea Békés Sud Apare în: 2000 exemplare ISSN: curent Redactor șef: Ana Cristovan Editor multimedia: Ioan Gabriel Colectiv Redacțional: Angela Dedak, Vasile Kiss, Petru Negrea, Elvira Ardelean Adresa de contact: likefestoon@gmail.com Editare,Technoredactare: LikeFest Kft. Tiparul: Premier-Duo Békéscsaba

REVISTĂ 24 aug 2012 - Anul I., Nr. 5 www.likefestoon.com Două țări, un scop, succes comun! DIN CUPRINS: Sfântul Mihail Repopularea regiunii de Békés Sud Venirea evanghelicilor la Otlaca Programele lunii Octombrie Această publicație nu reflectă în mod obligatoriu, poziția oficială a Uniunii Europene. www.huro-cbc.eu,www.hungary-romania-cbc.eu pagina 14. pagina 12. pagina 10-11. pagina 9.