3 Crăciunul se întmplă și astăzi (?) Voi păstra Crăciunul în inimă şi voi încerca să-l ţin cu mine tot anul. (Charles Dickens) Crăciun fericit! Vita Catholica Banatus 12/2014 1
din cuprins ANUL XX NR. 12 Revistă lunară editată de Episco pia Romano-Ca to l ică Timişoara Adresa redacţiei: Str. Traian Lales cu, nr. 34, 320050, Reşiţa Tel. 0040-255-213.660 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com Nr. de aprobare: 510 / a 1994 ISSN 1454 1025 Director responsabil: pr. Iosif-Csaba Pál Tehnoredactare: Bodnár Sándor Redactori/Colaboratori: Delia Orţan, Enikő Sipos, Christine Surdu, Con stanţa Bugariu, pr. Marian Ilie Ştef ănescu, pr. Virgil Fechetă, pr. Nikola Laus jr. Elena Ştefănescu, Claudiu Călin, Irina Vastag, Victoria Roşoagă, Silvia Toma, Erwin Josef Ţigla. Difuzare şi abonamente: Walter Grundorat, Valerica Rebegilă. Imprimat la Tipografia InterGraf Re şiţa 5 Despre cheful şi dispoziţia de a fi creştini... Ca şi orice alt lucru sau înclinaţie bună, şi aşa-zisul chef şi dispoziţie pentru practicarea neobosită a credinţei, trebuie cultivate. Este necesară o vigilenţă, o strădanie şi o luptă cu noi înşine, cu slăbiciunea noastră şi cu înclinaţiile rele, pentru a ne menţine pe drumul de credinţă, pentru a rămne credincioşi buni şi fideli Domnului, în orice condiţii, nu doar în circumstanţe prielnice. 8 Cu inima curată în căutarea fericirii - noul plan pastoral pe anul 2014-2015 pentru tineri Îndata de 2 octombrie a.c., Pr. Tamas Bene, împreună cu preoţii capelani şi cteva surori, s-au întlnit la Timişoara pentru a elabora noul plan pastoral pe anul 2014-2015. După o reflexie concretă asupra activităţilor anului pastoral care s-a încheiat, s-au concentrat pe noul plan, pe tema şi activităţile acestuia. Crăciunul se întmplă și astăzi (?) editorial Pentru abonamente Plata abonamentului se poate efectua prin mandat poştal pe adresa: Pál Iosif-Csaba, Str. Traian Lalescu 34, 320050 Reşiţa, sau în contul: Parohia Ro mano-catolică Reşiţa, deschis la sucursala CEC Reşiţa, RO89CECECS0136RON0056396 un abonament pentru anul 2014-28 RON un abo na ment pentru străinătate - 20 un abonament susţinător 2014-70 RON S.C. REMOTREFF S.R.L. CABINET STOMA TOLOGIC Reşiţa, Bd. Republicii, bl. 9/II/4 Str. Progresului, bl. 2/V/8 Dr. TREFIL ANTONNIO REMMO Mobil: 0722/428033 CABINET STOMA TOLOGIC & LABORATOR DEN TAR Reşiţa, Str. Laminoarelor nr. 50 Tel. 0255-210.804 OBTURAŢII ŞI LUCRĂRI DIN COMPOZIT ŞI PORŢELAN 12 18 Hol a boldogság mostanában? Nézzünk körül: találunk-e valóban boldog embereket? Olyanokat, akik nem félnek, mentesek a bizonytalanságtól, feszültségektõl, az idegeskedésektõl, nem rágódnak a múlton... Kétségtelenül harmonikusabbak, kiegyensúlyozottabbak leszünk, ha nem akarjuk mindenkinek megszabni, hogyan éljen, hanem inkább a szeretetet és a megbocsátást gyakoroljuk. Tratează oamenii în felul în care tu ai vrea să fii tratat! Uitndu-mă în urmă, nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga mea viaţă. Suntem tentaţi să credem că vieţile noastre se învrt în jurul unor momente măreţe. Dar adesea aceste momente măreţe ne iau prin surprindere frumos împachetate în ceea ce alţii ar considera ceva neînsemnat. Viaţa aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea... Dumnezeu în Isus s-a făcut trup, s-a născut în Bethlehem. Acesta este Crăciunul de atunci. Nu numai att. E mai mult: Dumnezeu s-a făcut om, s-a întlnit cu omul în adncul ființei sale. Și te poți întlni cu cineva în adncul ființei tale, fără ca aceasta să aibă consecințe? Întlnirea lui Dumnezeu cu omul are consecințe din generație în generație, pentru toată veșnicia. Deci Crăciunul se întmplă și astăzi. Și noi suntem prezenți în aceste consecințe. Dar Crăciunul poate să se oprească. Pentru că Dumnezeu nu a vrut o relație unilaterală. El a vrut și vrea o relație în reciprocitate. Din partea Sa nu se oprește Crăciunul. Se întmplă și astăzi. El vine spre noi. Dacă primește răspuns, dacă este reciprocitate, atunci spunem cu bucurie: ESTE CRĂCIUN. Unde este Crăciunul? Ct durează Crăciunul? Acolo și atunci, unde și cnd eu, tu răspundem iubirii lui Dumnezeu. Aceste rnduri le scriu în noiembrie. 25 decembrie încă este departe. Dar în inima mea este Crăciun. În aceste zile un preot tnăr povestea că în primăvară a avut un accident de mașină. Mașina sa s-a distrus, dar nu din vina sa. A acceptat vizita lui Dumnezeu ca atare, cu toate că n-o înțelegea. Acum are o altă mașină (mai bună), dar toți banii care-i pusese deoparte pentru un concediu în străinătate s-au dus. Astfel a făcut un concediu într-un loc mult mai aproape de acasă, într-un cerc de preoți unde spiritual s-a reînnoit. Acum cnd povestea, ochii săi străluceau de bucurie în inima lui era Crăciun. Pregăteam o conferință foarte importantă. Am sunat mai multe persoane, între care și o fată din clasa a XII-a, dacă ar putea să dea și ea o contribuție, o mărturie. Această tnără a spus imediat da, că și ea a primit foarte mult de la Dumnezeu. Ulterior am aflat că imediat după conferință ea avea teză la școală. Putea să găsească scuze să nu vină la conferință dar ea a răspuns cu generozitate, nu invitației mele ci lui Dumnezeu. În inima ei, și inimă tuturor care eram la conferință era bucurie poate ceva ce se poate asocia cu Crăciunul. Această bucurie a rămas și atunci, cnd din cauza tehnicii conferința a fost întreruptă de repetate de ori. Pentru Maria, Iosif și pentru păstori era Crăciun și în grajd, în circumstanțe sărăcăcioase, pentru că ei au răspuns vizitei lui Dumnezeu. Așa de simplă este viața de creștini. Protagonistul este El, noi îi răspundem și lumea este atrasă de bucuria noastră. Restul sunt complicații inutile. Pál Iosif-Csaba 2 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 3
Evangelii gaudium a Sfntului Părinte Francisc Comunitatea, parohia nu poate fi un cerc închis: trebuie să-şi deschidă porţile pentru a-l primi pe cel mai mic; mergeţi la drum, şi căutaţi-i pe cei nevoiaşi Prezentăm, în serial, fragmente din exortaţia apostolică Evangelii gaudium a Sfntului Părinte Francisc, referitoare la deschiderea comunităţilor creştine, la ieşirea lor misionară în lume, în special spre cei mici, nevoiaşi, spre periferii. 9. Binele tinde mereu să se comunice. Fiecare experienţă autentică de adevăr şi de frumuseţe încearcă să se dezvolte prin ea însăşi şi fiecare persoană care trăieşte o eliberare profundă dobndeşte o sensibilitate mai mare în faţa necesităţilor celorlalţi. Pentru aceasta, cel care doreşte să trăiască cu demnitate şi plinătate nu are alt drum dect să-l recunoască pe celălalt şi să caute binele său. 10. Viaţa se întăreşte dăruind-o şi slăbeşte în izolare şi în tihnă. Atunci cnd Biserica îi cheamă la evanghelizare nu face altceva dect să le indice creştinilor adevăratul dinamism al realizării personale. Aici descoperim o altă lege profundă a realităţii: viaţa creşte şi se maturizează în măsura în care o dăruim pentru viaţa celorlalţi. să primească vestea cea bună nu de la evanghelizatori trişti şi descurajaţi, nerăbdători şi neliniştiţi, ci de la slujitori ai evangheliei a căror viaţă să radieze bucurie, care să fi primit cei dinti în ei bucuria lui Cristos. 27. Visez la o opţiune misionară capabilă să transforme orice lucru, deoarece cutumele, stilurile, programele, limbajul şi orice structură eclezială devin un canal adecvat pentru evanghelizarea lumii actuale, mai mult dect pentru autoapărare. Reforma structurilor, pe care o cere convertirea pastorală, se poate înţelege numai în acest sens: a face în aşa fel înct ele să devină toate mai misionare, ca pastoraţia obişnuită în toate acţiunile sale să fie mai expansivă şi mai deschisă, astfel înct să-i pună pe lucrătorii pastorali într-o atitudine constantă de ieşire în lume Aşa cum le spunea Ioan Paul al IIlea episcopilor din Oceania, orice reînnoire în Biserică trebuie să aibă misiunea ca scop al său pentru a nu cădea pradă unui soi de interiorizare eclezială. 28. Parohia nu este o structură învechită; ea poate să asume forme foarte diferite care solicită docilitatea şi creativitatea misionară a păstorului şi a comunităţii. Asta presupune ca realmente să fie în contact cu familiile şi cu viaţa poporului şi să nu devină o structură inutilă, separată de oameni, sau un grup de aleşi care privesc la ei înşişi. Prin intermediul tuturor activităţilor sale, parohia îi încurajează şi îi formează pe membrii săi ca să fie lucrători active ai evanghelizării. Este comunitate de comunităţi, sanctuar unde cei însetaţi merg să bea pentru a continua să meargă şi centru de trimitere misionară. Însă trebuie să recunoaştem că apelul la revizuirea şi la reînnoirea parohiilor încă nu a dat roade suficiente ca să fie şi mai apropiate de oameni şi să fie locuri de comuniune vie şi de participare şi să se orienteze complet spre misiune. 33. Pastoraţia în cheie misionară cere să abandoneze criteriul pastoral comod al lui s-a făcut mereu aşa. Îi invit pe toţi să fie curajoşi şi creativi în această misiune de a regndi obiectivele, structurile, stilul şi metodele evanghelizatoare ale propriilor comunităţi. (va urma) Despre cheful și dispoziția de a fi creștini... Azi nu am chef să mă rog. Azi nu prea simt că am dispoziţie să mă comport ca un creştin. Azi nu simt nevoia să merg la biserică. De cte ori nu ne-am trezit în minte cu astfel de gnduri? Poate ne este greu să recunoaştem, dar mulţi dintre noi ne lăsăm tulburaţi de astfel de gnduri. Ele nu sunt întotdeauna semnul unei credinţe slabe, de suprafaţă, ci uneori pot fi doar idei pasagere, trecătoare, pe care le putem alunga cu uşurinţă. Dar alteori, ele indică ceva mai mult şi sunt strns legate de felul în care ne trăim credinţa zilnică. Înainte de toate, trebuie să fim conştienţi de o certitudine: calitatea de creştini nu ne asigură automat şi o permanentă bună-dispoziţie sau o continuă înflăcărare în practicarea credinţei noastre creştine. Însă oare această lipsă de chef care se iveşte, aparent din senin, această absenţă a unei dispoziţii către o viaţă spirituală activă şi consecventă, nu ascund, de fapt, lipsa unei motivaţii reale? Poate creştinul să fie condus de buna sau de proasta lui dispoziţie în exprimarea concretă a credinţei sale? Răspunsul este unul afirmativ doar în cazul în care credinţa nu este dect un entuziasm de moment, o emoţie temporară, bazată pe anumite favoruri divine primite şi pe unele binecuvntări speciale ale Creatorului. Dar credinţa autentică înseamnă mai mult... Este motivată de ceva mult mai profund şi anume de iubire. Credinciosul este cel care-l iubeşte din toată inima pe Dumnezeu. Şi atunci cnd iubim nu ţinem cont în mod obligatoriu de dispoziţii, de chef sau de sentimente. Iubirea depăşeşte toate aceste înclinaţii superficiale şi învinge stările oscilante, care se schimbă după cum bate vntul în viaţa noastră. Este adevărat că există momente cnd experimentăm mai mult bucuria şi mngierea iubirii Creatorului. Dar nu pe momente se bazează credinţa noastră, ci pe dragostea constantă, fidelă şi puternică faţă de Mntuitor. Nu pe stări euforice de o clipă, ci pe decizia mereu reînnoită de a-l urma pe Domnul, în toate situaţiile. Aceasta nu înseamnă că vom avea mereu acelaşi zel în slujire, aceeaşi energie în practicarea faptelor bune sau aceleaşi iniţiative sfinte. Dar înseamnă că alegem să ascultăm de Cuvntul lui Dumnezeu inclusiv în stările mai puţin plăcute şi că nu ne lăsăm credinţa influenţată att de uşor. Ce am face dacă Dumnezeu şiar spune într-o zi Azi nu prea am dispoziţia necesară să-i ocrotesc pe oameni. Nu prea simt impulsul de a-i călăuzi. Sunt prea obosit să mai acord iertare, pentru a nu ştiu cta oară? Slavă Domnului că acest lucru nu se întmplă şi că Dumnezeul nostru nu cunoaşte lenea, indispoziţia, sentimentele schimbătoare, precum noi, oamenii. Ca şi orice alt lucru sau înclinaţie bună, şi aşa-zisul chef şi dispoziţie pentru practicarea neobosită a credinţei, trebuie cultivate. Este necesară o vigilenţă, o strădanie şi o luptă cu noi înşine, cu slăbiciunea noastră şi cu înclinaţiile rele, pentru a ne menţine pe drumul de credinţă, pentru a rămne credincioşi buni şi fideli Domnului, în orice condiţii, nu doar în circumstanţe prielnice. Cu siguranţă, nici pe Dumnezeu nici pe noi înşine nu ne poate mulţumi o credinţă, o rugăciune manifestate în funcţie de felul în care ne trezim dimineaţa, de ct de bine ne simţim într-o zi sau de ct de favorabil ne merg lucrurile. Este drept că uneori oboseala îşi spune cuvntul, problemele ne tulbură, stresul ne ameninţă, dar să nu uităm nicicnd: Dumnezeul nostru este mai mare dect toate acestea! Credinţa adevărată este mai puternică dect orice altceva! Să ne rugăm a putea trăi aşa cum ne îndeamnă Tatăl nostru în 1Tesaloniceni 5, 16 şi 17 şi în 1Ioan 4, 16 şi anume: rugndu-ne neîncetat (nu doar cnd avem chef), bucurndu-ne întotdeauna (nu doar în succese), şi prin faptul că rămnem în dragostea lui Dumnezeu (nu doar cnd simţim aceasta), pentru a fi pe deplin creştini, creştini devotaţi Domnului. Pr. Nikola Laus jun. 4 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 5
misiune Biserica din Slatina Timiş la 275 ani de existenţă Capitlul Catedral comunitate frăţească cu rol unificator Intrnd în biserica din Slatina Timiş, vizitatorul poate observa deasupra altarului principal pictura reprezentnd scena vizitei Mariei la Elisabeta. Şi ne-am putea întreba atunci, de ce nu se sărbătoreşte hramul acestei biserici în 2 iulie, ci cu ocazia unei alte sărbători mariane, prezentarea la templu a Sfintei Fecioare Maria la 21 noiembrie. Ba chiar aflăm de la localnici că sărbătoarea durează două zile: 20 şi 21 noiembrie. Ne explică, însă, părintele paroh al acestei comunităţi, Pr. Virgil Fechetă: În jurul anului 1830, ciuma a lovit comunitatea satului, astfel înct oamenii şi animalele deopotrivă au avut mult de suferit. În urma rugăciunilor făcute, se spune că molima ar fi încetat într-o zi de 20 noiembrie. Oamenii locului au promis să îşi arate, de atunci încolo, în fiecare an, recunoştinţa pentru ajutorul primit de la bunul Dumnezeu. Apoi, a doua zi, 21 noiembrie, fiind o zi de sărbătoare mariană, slătinarii au mutat sărbătorirea hramului bisericii lor în această zi, cum vara oricum erau att de ocupaţi cu munca cmpului. Astfel s-a îndătinat sărbătorirea a două evenimente, unul după celălalt: ziua recunoştinţei faţă de Dumnezeu care i-a scăpat de molimă şi sărbătoarea hramului bisericii. Anul acesta, Biserica din Slatina-Timiş a sărbătorit 275 ani de existenţă. Momentul de sărbătoare a marcat, însă, doar vrsta actualei biserici, nu şi a comunităţii catolice din aceste locuri, care, de-a lungul anilor, a dat 11 preoţi precum şi călugări, călugăriţe. Vorbind despre istoricul acestei comunităţi, părintele paroh Virgil Fechetă ne-a mărturisit: Din analele bisericii aflăm că în 1739 s-ar fi pus piatra de temelie şi s-ar fi construit o parte sau chiar întreaga biserică actuală. Însă istoria acestei comunităţi se întinde pe multe sute de ani. Unii vorbesc despre anul 1365, alţii despre 1526, cnd ar fi fost deja o comunitate aici, de croaţi după cum afirmă unii, de bulgari spun alţii, iarăşi alte surse vorbesc despre valahi, care s-ar fi aşezat aici şi care ar fi îmbrăţişat credinţa creştină romano-catolică. Evenimentul jubiliar a fost marcat de liturghia solemnă din 20 noiembrie, celebrată de Pr. Vicar General Johann Dirschl, şi el fiu al acestor locuri, precum şi de o serie de manifestări, după cum aflăm de la părintele paroh: Din 1994 nu au mai fost misiuni în această localitate, ca reîmprospătare spirituală. Aşa că am început în seara zilei de 16 noiembrie, împreună cu Pr. Mihai Budău, un preot pensionar din dieceza Iaşi, actualmente venind în ajutorul părintelui Ciubotaru din parohia Preasfnta Treime din Reşiţa. Cu bogată experienţă (a ţinut misiuni în peste 45% dintre parohiile din dieceza Iaşi), cu glas blajin, a ştiut să se apropie de credincioşi, să puncteze, în patru seri, teme fundamentale, care să ne fie impuls în trăirea credinţei, să ne amintim de aceste seri şi să punem în practică cele auzite. Apoi, sărbătoarea a avut parte şi de un oaspete deosebit. Ne spune Pr. Fechetă: La numai o zi după încheierea pelerinajului relicvei în dieceza de Bucureşti, în seara de 19 noiembrie, Pr. Dr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare a Fericitului Vladimir Ghika, a adus relicva Fericitului Vladimir Ghika în mijlocul nostru, pentru prima dată într-o altă dieceză dect cea de Bucureşti. În biserica din Slatina Timiş va rămne o bucăţică din moaştele lui Vladimir Ghika (o bucată de os din coloana Fericitului, care să ne aducă aminte că trebuie să trecem prin viaţă drepţi, trăind conform valorilor Evangheliei, după cum preciza Pr. Ungureanu). Sperăm să ne impulsioneze ct mai mult, ca să putem să fim într-adevăr creştini autentici. VCB stnd de vorbă cu Pr. Virgil Fechetă Începnd din 30 noiembrie, capitlul catedral al Catedralei noastre episcopale Sf. Gheorghe din Timişoara are doi noi membri. Pr. Nikola Laus jun. A fost numit Canonicus Carolinus Junior, iar Pr. Dr. Diósi Dávid, vice-rector al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Alba Iulia, originar din Timişoara, a fost numit canonic onorific al diecezei de Timişoara. Vita Catholica Banatus a stat de vorbă cu Pr. Nikola Laus: 1. Ce semnifică pentru dvs. faptul că veţi fi instalat canonic al diecezei de Timişoara? În primul rnd, pentru această numire neaşteptată Îi mulţumesc bunului Dumnezeu, care a fost întotdeauna sprijinul vieţii mele şi de la care primesc nemeritoriu multiple binecuvntări. Apoi, recunoştinţa mea se îndreaptă către preasfinţitul nostru episcop, care a găsit de cuviinţă să-mi confere acest titlu privilegiat. Desigur că o astfel de numire mă onorează şi recunosc în aceasta o dovadă a aprecierii şi un semn al încrederii pe care păstorul diecezei noastre mi le poartă. Dar, în acelaşi timp, înţeleg seriozitatea şi responsabilitatea cu care acest titlu trebuie asumat şi purtat. Cu toate acestea, consider demnitatea sacerdotală ca fiind superioară oricărei alte titulaturi şi cred că, tocmai prin această demnitate, preoţii au aceeaşi valoare egală în ochii Tatălui ceresc. 2. În această calitate, ce fel de atribuţii vă revin? Cea mai importantă atribuţie care îmi revine în calitatea de canonic este celebrarea şi participarea activă la Jertfa Euharistică în cadrul Catedralei diecezei noastre, precum şi recitarea publică şi festivă a Liturgiei Orelor. Celebrarea Sfintei Liturghii are loc att în cazul sărbătorilor mari ale Bisericii noastre, ct şi în perioada stabilită pentru fiecare canonic în parte. Totodată, se impune participarea la diferite şedinţe ale canonicilor, precum şi îndeplinirea oricăror alte atribuţii, inclusiv protocolare, provenite din însăşi calitatea de canonic. 3. Care va fi locul dvs. în corpul canonicilor? Locul meu în corpul canonicilor derivă tocmai din titlul primit şi anume cel de Canonicus Carolinus Junior. Acest titlu este obţinut de preoţii cu cea mai mică vechime în serviciu, dar care au în esenţă aceleaşi drepturi şi obligaţii precum ceilalţi canonici. Denumirea Canonicus Carolinus Junior provine de la titlul şi locul de canonic întemeiat de fericitul împărat Carol de Habsburg Lothringen, loc special acordat în cadrul vechiului Capitlu al diecezei de Cenad. 4. Vă rugăm să explicaţi pentru cititorii Vita Catholica Banatus care este rolul capitlului catedral al corpului canonicilor din dieceza noastră? Capitlul catedral al Diecezei de Timişoara, ca şi colegiu pe lngă Catedrala episcopală, dar şi în calitate de comunitate frăţească, are rolul de a păstra în dieceză unitatea dintre cler şi Episcop, precum şi de a îndeplini diferite slujiri şi funcţii, att în Catedrală, ct şi în Ordinariatul Episcopal sau în alte locuri. Principala obligaţie rămne însă oficierea solemnă a serviciilor divine în Catedrala Sf. Gheorghe din oraşul nostru episcopal, în unitate fraternă şi spre lauda Celui pe care-l slujim, în care credem şi pe care-l iubim din toată inima. Pr. Nikola Laus jun 6 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 7
tineret Cu inima curată în căutarea fericirii Îndata de 2 octombrie a.c., Pr. Tamas Bene, împreună cu preoţii capelani şi cteva surori, s-au întlnit la Timişoara pentru a elabora noul plan pastoral pe anul 2014-2015. După o reflexie concretă asupra activităţilor anului pastoral care s-a încheiat, s-au concentrat pe noul plan, pe tema şi activităţile acestuia. Astfel, împreună s-a decis ca tema acestui an să fie CURĂŢIA. Pornind de la această temă s-a ales şi motto-ul care va însoţi activităţile întregului an pastoral: Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8). Pentru a aprofunda şi a concretiza în viaţa nostră această temă, dorim s-o facem prin prisma exemplului vieţii Sfintei Tereza de Lisieux. Dragi tineri, deschideţi-vă inima pentru a participa la activităţile propuse pentru acest an pastoral. Participarea voastră la aceste activităţi vă pot da răspunsul la multe întrebări care vă preocupă, legate de această temă. Căutarea fericirii ne pune inima în mişcare şi ne conduce spre Dumnezeu. Unde căutăm noi această fericire? În lucruri mari? În lucruri mici? În cele trecătoare sau în cele de durată? Din păcate, omul zilelor noastre este tentat să îşi îndrepte atenţia doar spre lucrurile senzaţionale şi să nu le remarce pe acelea care se nasc în liniştea vieţii cotidiene. Fiinţa umană este chemată la viaţă, la bucuria de a trăi, la iubire, la fericire. Dumnezeu vrea ca noi să fim persoane libere şi fericite pe drumul vieţii noastre. De aceea suntem responsabili pentru a căuta fericirea noastră şi a răspunde cu inima deschisă şi curată. Darul cel mai preţios pe care voi tinerii puteţi să-l faceţi bisericii şi lumii este tocmai sfinţenia voastră spunea Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II. Un exemplu pentru această sfinţenie este şi Sfnta Tereza de Lisieux sau Tereza a Pruncului Isus, cum mai era numită. Cei nouă ani de viaţă carmelită au însemnat pentru Tereza suferinţă, copilărie spirituală, încredinţată milei divine, o adevărată luptă pentru trăirea credinţei, ore de dureroasă secetă interioară, viaţă în întregime dăruită iubirii, în inima Bisericii. Mereu în suferinţă, dar mereu zmbitoare - aceasta este definiţia care i se potriveşte. Mesajul principal al Terezei de Lisieux este mesajul esenţial al evangheliei: Această tnără a amintit lumii întregi că Dumnezeu este Tatăl nostru, Tatăl revelat prin Isus Cristos (Ioan Paul al II-lea, 2 iunie 1980). Dumnezeu ne-a dăruit viaţa şi ne cheamă mereu să ne întoarcem spre misterul Împărăţiei Sale, care acţionează dintotdeauna în istorie, dar care aşteaptă să-şi dobndească deplina dimensiune în ceruri. A trăi o viaţă de creştin adevărat înseamnă să facem cte ceva pentru lumea în care trăim şi pentru oamenii din ea. Viitorul este în minile celui care ştie să caute şi să găsească motivaţii puternice de viaţă şi de speranţă spunea Papa Emerit Benedict al XVI-lea. Oare noi suntem în căutarea acestor motivaţii? Dragi tineri, dacă vrem să căutăm aceste motivaţii, atunci să dăm un sens vieţii noastre, să-l redescoperim pe Dumnezeu care ne face cu adevărat fericiţi. Să avem inima curată ca să putem vedea prezenţa Lui în viaţa noastră şi astfel să devenim purtători de Cristos, să fim transparenţi, pentru ca, prin exemplul vieţii, noastre să-l facem prezent în lume. Tu trebuie să fii ca o fereastră prin care străbate dragostea lui Dumnezeu în lume. Nu e voie ca geamul să fie murdar, deoarece împiedici intrarea luminii în lume. (Edit Stein) Sr. Mariana Muţiu Egy figyelemre méltó ajándék Már Advent vége felé van. Mária időt szakit, hogy beszerezze családjának és barátainak az ajándékokat. Éppen most, amikor mindent olyan gyorsan kell elintézni. Miután megvásárolta az ajándékokat családjának, most a barátai ajándékait vette célba. Egészen pontosan tudta, hogy mit szeretne Gabi, Dani és Csaba. De semmi nem jutott eszébe, mi lenne jó Sebestyén atyának, a fiatalokért felelős káplánnak. Valami olyasmi kellene, ami megfelel neki. Eszébe jutott, hogy vagy három hete arról beszélt, hogy elveszített egy CD-t, amit sehogy sem talál. Az egyik zeneüzletben felkereste az egyházi zene részleget. És szerencséjére megtalálta a CD-t. De borító nélkül volt. Mária mégis megvásárolta. Odahaza, amíg a sütiket készítették, feltette ezt a lemezt és meghatódva hallgatta a szép zenét. Nem csoda, hogy Sebestyén atya ezt a CD-t óhajtotta. Karácsonykor, a szentmise után, a fiatalok odamentek, mint mindig, most is, Sebestyén atyához, hogy az ajándékot átadják és Boldog Karácsonyt kívánjanak neki. Amikor kicsomagolta Mária ajándékát, el kezdett erősen nevetni, úgy hogy mind vele kellett, hogy nevessenek. Mi történt? A CD tok üres volt, Mária a CD-t a CD lejátszóban felejtette. Ilyen ajándékot nem mindig kap az ember mondta Sebestyén atya és mindannyian újra nevettek. Ştiaţi că... Numele de Nicolae provine din limba greacă şi ar însemna învingător peste/din popor Rămăşiţe pămnteşti - Biserica San Nicola, Bari Comemorare - 6 decembrie Este venerat în bisericile: romano-catolică, ortodoxă, anglicană... de întreaga creştinătate Obiceiuri de Sf. Nicolae: Se bazează pe legendele despre episcopul Nicolae. În sec. al XVII apare obiceiul de a da cadouri. În ajun, copiii pun cizmele curate la uşă ori pe fereastră, pentru ca Sf.Nicolae să le umple. Patronaje: Ţările de Jos, Serbia, Scoţia, Rusia Santa Claus din lumea anglofonă (Moş Crăciun în Romnia) a apărut prin deformarea cuvntului neerlandofon Sinterklaas Sfntul Nicolae Sărbătoarea lui Moş Crăciun a înlocuit-o pe cea a Sfntului Nicolae în numeroase ţări, devenind o oportunitate de a face cadouri Sfntul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor, al călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor şi, în special, al copiilor mici. Schreibt in den unten stehenden Kässtchen nur die Anfangsbuchstaben folgender Begriffe. Am Ende ensteht der Name eines Feiertages im Dezember. (Lösung: Barbara) Pagină realizată de Prof. Constanţa Bugariu pagina copiilor 8 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 9
á familii Dragă, o să fie totul bine...! Att de obişnuit ni se pare sloganul de mai sus, înct nici nu mai putem şti dacă-l putem lua ca atare, sau a devenit un stereotip de propagandă şi de autointimidare. Trăim clipe în care familia trece peste multe probleme reale şi chiar nemaiîntlnite. Oare merită să ne liniştim doar cu idea că lasă, dragă, am trecut noi şi peste probleme mult mai grele dect acestea de acum? Sfntul Paul ne propune să căutăm a ne înarma şi a sta cu mijlocul încins în adevăr şi îmbrăcat cu platoşa dreptăţii, a ne lua pavăza credinţei şi coiful mntuirii şi sabia Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu. Dar oare este luat în serios, acest îndemn de membrii marii familii a lui Dumnezeu Biserica? Ca tnăr preot am bucuria de a fi lngă tinerii care doresc să-şi înceapă viaţa de căsătorie după legea divină. Este o muncă ce aduce cu sine şi realizări, dar şi eşecuri. Acei tineri care au intenţii bune în ceea ce priveşte viaţa de căsătorie vor avea doar de cştigat de pe urma timpului petrecut la parohie, împreună cu ceilalţi tineri de seama lor, dar şi de pe urma constituirii unui ambient plăcut alături de parohul lor. Deciziile luate de tinerii care au crescut la parohie sunt mereu înflăcărate de anturajul comunităţii parohiale din care provin. Se vor reflecta în decizia respectivă şi prieteniile pe care cei din grupul de tineri şi le vor forma. În acest sens aş dori să exemplific în cele ce urmează un model prezent în Biserica Catolică Mondială: Comunitatea Antiohia. Ce este Antiohia? Tineri de 16-25 ani într-o comunitate parohială. Tinerilor li se oferă posibilitatea de a se asculta unul pe altul, să discute şi să înţeleagă mai bine ce înseamnă să fii catolic astăzi. Programul Antiohia a apărut în 1960 în Statele Unite la universitatea catolică Indiana Notre Dame. Această metodă a fost adaptată şi tinerilor liceeni, iar primul weekend de formare spirituală din Ungaria a avut loc în februarie 1995 la Budapesta. Obiectivele Antiohiei: Comunitatea creştină trebuie mereu asistată de experienţă, pentru a se putea ridica la dragostea lui Cristos şi a se întlni cu iubirea Sa. Antiohia consolidează familii în structura frntă a Bisericii pentru că familia se roagă împreună şi de aici dorinţa de a participa la viaţa parohiei împreună. În comunitatea Antiohia, accentul se pune pe sacramente şi pe rugăciune. Tinerii din casa parohială mamă, unde funcţionează Comunitatea Antiohia, îşi asumă datoria de a participa la formarea unei noi alte comunităţi Antiohia şi la modelarea ei. Parohia interesată trimite un grup de 10 de tineri, un cuplu căsătorit împreună cu un preot sau cu un călugăr la o comunitate Antiohia, iar acolo, pe perioada unui weekend, iau parte la formarea respectivă, ce cuprinde meditaţii scrise de cupluri căsătorite şi de preoţi, care au crescut în Comunitatea Antiohia, iar acum, ca şi adulţi, dau mărturie despre cum şi-au putut ei înşişi regăsi propria vocaţie în căsnicie sau în viaţa consacrată. Aceşti adulţi, deoarece nu mai au vrsta cuprinsă între 16 şi 25 de ani, s-au reunit într-o nouă formaţiune alcătuită numai din cupluri căsătorite şi preoţi. Sprijinul adulţilor este fundamental pentru comunitatea Antiohia. Deşi puţine persoane vor rămne stabile, pentru că preoţii cu timpul vor fi mutaţi, adulţii vor oferi, totuşi, continuitate şi ajutor tinerilor. Prezenţa preoţilor asigură comunităţii liderul spiritual. Rolul cuplului este mai mult de a oferi sprijin comunitar pentru tineret. Obiectivul principal al Antiohiei este acela de a construi o comunitate centrată pe Cristos cu ajutorul cuplului, iar astfel comunitatea devine mai umană, mai familială. Ca o familie, biserica trebuie să deschidă inima şi casa ei pentru tineri. Tnărul din comunitate, mai trziu îşi va lua angajamentul pentru sacramentul căsătoriei în şi pentru comunitate. În acest rol al lor, veriga celor căsătoriţi este de neînlocuit. Hiticaş Valentin Macedon, Adminstrator parohial Lipova Ifjúsági találkozó és gyertyagyújtás Krassócsörgõn A hegyvidéki fõesperesség fia taljait november 29-én, szombaton a kras só csörgõi plébánia látta vendégül. Az ifjúsági találkozó 11 órakor kate ké zissel kezdõdött, amelyet Ft. Szilvágyi Zsolt, Temesvár-Józsefváros-i plébános tartott. Ezt követõen a fiatalok kiscsoportos tevékenységeken vet tek részt, majd a templomban a 16 órakor kezdõdõ szentmise keretében meggyújtották az elsõ adventi gyertyát. Az összejövetelre az egyházmegye több plébániájáról érkeztek fiatalok. December 8. - Szûz Mária szeplõtelen fogantatása Ez az ünnep nem Mária szûzi anyaságáról emlékezik meg, mint sokan hiszik. Az elnevezés arra utal, hogy Mária már édesanyja, Szent Anna méhében való fo gantatásától mentes volt az egész em beriséget terhelõ eredendõ bûntõl. A doktrína értel mében, mely dog matikus hittétellé azonban csak 1854-ben vált IX. Pius pápa intézkedése nyomán, Mária az idõk kezdetén ki választatott arra, hogy Krisztus meg testesülésének edénye legyen, s ép pen ezért szeplõtelennek kellett lennie. Köztünk jár a Mikulás A gyermekek körében Szent Miklós napja, december 6-a egyike a legkedveltebb ünnepeknek. Igaz, a hagyománynak megfelelõen a fehér szakállú, piros ruhás, puttonyos Mikulás már névünnepének elõestéjén fel szokta keresni a családokat, hogy ajándékkal jutalmazza a szófogadó csemetéket és virgáccsal intse a kis rosszcsontokat. Ezért jó, ha a szépen megtisztított cipõcskék, csizmácskák már az este folyamán ott sorakoznak az ablakpárkányon, hiszen nem lehet tudni pontosan, mikor jár arra a jó öreg. Hajdan például az is elõfordult, hogy a tréfás kedvû Mikulás az apukák, nagyapák cipõjébe egy-egy szép fej vöröshagymát vagy burgonyát csempészett. Akkoriban kevesebbet mutatkozott, a gyermekek inkább csak sejtették, mint látták, mikor merre jár. Valószínûleg nem volt rénszarvasok húzta szánja sem, és azt sem lehetett tudni biztosan, hogy Lappföldrõl, az Északi-sarkról vagy a világ melyik messzi szögletébõl érkezik. De akkoriban ezen nem is sokat tûnõdtek. A készülõdés izgalma, a kíváncsiság, a bizakodás volt az, ami eltöltötte az akkori gyermekek szívét-lelkét, ami tartalommal töltötte meg a Mikulás-várás esti óráit. De ezek az idõk elmúltak. Most már november közepén ott sorakoznak a kisebb-nagyobb csokimikulások az üzletek polcain, a fehér szakállú Szent Miklós reklámarc lett, és egyre gyakrabban szólítják Szantaklóznak. Csúcsos püspöki süvege fehér prémes, pomponos piros sipkává változott, és ami a legfeltûnõbb: december folyamán karácsonyig úton-útfélen találkozhatunk vele. És noha ennek a víg kedélyû, pocakos, piros arcú reklámfigurának alig van már köze névadójához, Szent Miklós myrai püspökhöz, egy nagyon lényeges dolgot mégsem hagy feledésbe merülni: hogy adni jó. Szent Miklós püspök legendája azt a Mikulást vetíti elénk, aki életét az emberek megsegítésének és a gyermekek tanításának szentelte. Egyszerû emberként élt a nép között, és éhínség idején a teljes egyházi vagyont a nép étkeztetésére fordította. Az utóbbi esztendõkben hagyománnyá vált - és a társadalom elszegényedése még idõszerûbbé teszi -, hogy karácsony közeledtével megszaporodnak a karitatív tevékenységek, számos magáncég, illetve segélyszervezet indít gyûjtési akciót a rászorulók megsegítésére. Adományozni azonban nem csupán pénzt, élelmiszert, ruhanemût lehet. Az emberszeretet lángját táplálják azok az alkalmazottak vagy önkéntesek is, akik a különbözõ szociális központokban nyújtanak támogatást a szülõi szeretetet nélkülözõ gyermekeknek, magatehetetlen vagy beteg idõseknek, a hajléktalanoknak, a fogyatékkal élõknek, a családból menekülni kényszerülõ gyermekes anyáknak, a drogozó fiataloknak vagy egyéb szenvedélybetegeknek. Ugyanakkor a környezetünkben is bizonyára találunk olyan személyeket, akik örvendenének a szeretetteljes közeledésnek, odafigyelésnek, kéznyújtásnak. Decemberben a Mikulás köztünk jár, és arra buzdít, hogy adni öröm, adni jó. hírek, események 10 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 11
á á Új világosság jelenék Hol a boldogság mostanában?... Ferenc pápa tombolát kezdeményez a szegények javára Ferenc pápa külföldi útjai novemberben kitekintő Ismeretlen szerzõ Új világosság jelenék, ó tévelygés csendesedék; Isten igéje jelenék, újonnan nékünk adaték. Evangéliom erejét, Krisztust, áldott szent Igéjét, Atya Isten nagy jó kedvét, megmutatá õ kegyelmét. Kit sok száz esztendeiglen eltitkolt volt Atya Isten Mint megmondá jövendölvén Ámos próféta könyvében. Ezt a mi hitetlenségünk és nagy telhetetlenségünk, Érdemlette tévelygésünk, emberbeli reménységünk. Igaz az Isten Igéje, kivel él ember elméje, Kinek megmarad ereje és el nem vész õ reménye. (Kolozsvár, 1744 Forrás: Batthyány-kódex, XVI. sz.) Petõfi Sándor Téli világ címû versében meg is válaszolja kérdését: Barátságos, meleg szobában. Valószínûleg ma is sokan vannak, akik számára a biztonságos otthon jelenti a boldogságot. Másokat a karrier, a vagyon, a hírnév, a siker, az anyaság tesz boldoggá. De vajon mi a boldogság? A kérdésre bizony nem könnyû a válasz. Karácsony közeledtével a megannyi reklám azt sulykolja belénk, hogy minél értékesebb egy ajándék, annál nagyobb örömet szerzünk vele. Természetesen örvendeni lehet a kapott ajándéknak, ám ez nem jelent tartós boldogságot. Egyes szakemberek szerint a boldogság a belsõ harmónia és a lelki béke elérése. A boldogság egyik alappillére, hogy félelem nélkül éljünk. Fogadjuk el a környezetünket, embertársainkat és magunkat is. A boldogság forrása tehát, csakúgy mint annak ellentéte, bennünk van. Nézzünk körül: találunk-e valóban boldog embereket? Olyanokat, akik nem félnek, mentesek a bizonytalanságtól, feszültségektõl, az idegeskedésektõl, nem rágódnak a múlton. A boldogság hiányának oka az is, hogy arra összpontosítunk, ami nincs, ahelyett, hogy annak örvendenénk, amink van. És azt se feledjük, hogy a mások iránt érzett ellenséges gondolataink tulajdonképpen saját magunk ellen irányulnak. A világot ugyanis nem tudjuk megváltoztatni, azt viszont igen, hogyan látjuk azt, a többi embert és magunkat. Kétségtelenül harmonikusabbak, kiegyensúlyozottabbak leszünk, ha nem akarjuk mindenkinek megszabni, hogyan éljen, hanem inkább a szeretetet és a megbocsátást gyakoroljuk. Hajlamosak vagyunk azt hinni, hogy más emberek cselekedetei vagy a külsõ körülmények és események miatt vagyunk boldogtalanok. Ilyenkor többnyire feldúltságot, dühöt, féltékenységet, sértettséget vagy lehangoltságot érzünk. Attól kezdve azonban, hogy felismerjük: mi vagyunk azok, akik választhatunk a negatív vagy pozitív érzések között, a boldogtalanságunk gyakorlatilag elszáll. Hiszen gondolataink és nézeteink határozzák meg, milyennek látjuk az életet. Az az elképzelés viszont, hogy akkor leszünk boldogok, ha minden vágyunk megvalósul, tévedés. Teljesülésük a legjobb esetben is rövid ideig tartó örömet és izgatottságot kínál, de tartós boldogságot nem. Ezért van az, hogy a nagyon gazdag emberek is lehetnek boldogtalanok, hiszen pénzzel nem vehetõ meg a szeretet, az igazi, szívbõl jövõ gondoskodás, a barátság, az õszinteség, a gyermeki ragaszkodás, és a lelki kiegyensúlyozottság, lelki béke sem. A Szentatya tombola keretében bocsátja közre azokat az ajándékokat, amelyeket eddig kapott, hogy pénzt gyûjtsön a szegényeknek. A tombolajegyek tíz euróba kerülnek. A vatikáni postahivatalokban, a vatikáni gyógyszertárban és más helyeken is meg lehet vásárolni õket. A nyerteseket 2015. január 8-án hirdetik ki tájékoztatott a Vatikáni Rádió. Erdõ Péter bíboros a következő püspöki szinódus főrelátora Ferenc pápa november 21-én a XIV. rendes püspöki szinódus fõreláto rává nevezte ki Erdõ Péter bíborost tájékoztatott az Apostoli Szentszék sajtószolgálata. Erdõ Péter bíboros a Vatikánban idén októberben a család témájában tartott rendkívüli püspöki szinóduson is betöltötte már a fõrelátor tisztségét. A fõrelátor a szinóduson a témákat felvezetõ és ezeket összegzõ felada tokat lát el. A következõ, immár rendes püspöki szinódust 2015. október 4. és 25. között tartják a Vatikánban. Témája A család hivatása és küldetése az egyházban és a mai világban lesz. A Szentatya André Vingt-Trois bíborost, párizsi érseket; Luis Antonio G. Tagle bíborost, manilai érseket; Raymundo Damasceno Assis bíborost, apericidai érseket; Wilfrid Fox Napier bíborost, durbani érseket a szinódus delegált elnökévé; Bruno Forte, Chieti-Vasto érsekét a szinódus különleges titkárává nevezte ki. (Forrás: Magyar Kurír) P. Federico Lombardi SJ, a Vatikáni Sajtóterem igazgatója november 17-én, hétfőn délelőtt rövid tájékoztatón ismertette az újságírókkal a pápa ötödik, illetve hatodik külföldi útjának programját. November 25-én, kedden Ferenc pápa az Európai Parlamentben és az Európa Tanácsnál tesz látogatást Strasbourgban, majd kétnapos római tartózkodás után Törökországba indul, ahol Ankarát és Isztambult keresi fel. P. Lombardi hangsúlyozta, a strasbourgi pápalátogatás egybeesik a tavaszi választások után megújult Európai Parlament közgyűlésével. Ezen felül, a strasbourgi út lesz a történelem legrövidebb pápalátogatása, alig négy órát fog tartani. További sajátossága, hogy nélkülöz bármiféle lelkipásztori, liturgikus, vallási eseményt. A pápa pontosan meghatározta ennek a látogatásnak a célját, amely kifejezetten az európai intézményeknek szól: reflektálás a földrész jelenlegi helyzetére, amely lényegesen megváltozott az utolsó, 1988-as pápalátogatás óta, amely II. János Pál nevéhez fűződik. A szentszéki szóvivő arra is felhívta az újságírók figyelmét: a pápa nem egy katonai, gazdasági és sajátos politikai érdekekkel rendelkező állam vezetője. A pápa jelenléte a nemzetközi szervezeteknél annak a nagy vallási és erkölcsi tekintélynek tudható be, amelyet évszázadok óta nemzetközi szinten elismernek. Egy nagyszámú közösség, a katolikus egyház nagy tekintélyéről van szó. Maguk az intézmények, az államok nagy többsége is kapcsolatot tart fenn a katolikus egyházzal, képviselői révén. Ez azt jelenti, hogy a világ politikai hatóságai is elismerik annak az üzenetnek a jelentőségét, amelyet a pápa mond az emberiség nagy problémáiról és értékeiről, mint a béke, az igazságosság, a közjó, a népek közötti együttélés. A november 29-30. közötti törökországi utazásra szintén a helyi választások, és az új kormány megalakulása után kerül sor, elsősorban Szent András apostol liturgikus ünnepe alkalmából. Így ez a legmegfelelőbb időpont, hogy a pápa válaszoljon I. Bartolomeosz ökumenikus pátriárka meghívására mutatott rá a sajtókonferencián P. Federico Lombardi SJ. Az utazás folytatja az országnak és a konstantinápolyi pátriárkatusnak szóló pápalátogatások sorozatát emlékeztetett rá Lombardi, felidézve VI. Pál, II. János Pál és XVI. Benedek útjait. Ferenc pápa természetesen nagy figyelmet fordít a vendéglátó országra: Törökország a Közel-Keleten fekszik, lakossága túlnyomó többségében muzulmán tehát fontos a vallásközi párbeszéd szempontjából. A pápa, mint minden útja során, most is felkeresi és bátorítja majd a kis katolikus közösséget. I. Bartolomeosz ökumenikus pátriárkával pedig már régóta kialakult a testvéri párbeszéd emelte ki P. Lombardi. Hozzátette: az ökumenikus párbeszéd lesz a fő célja a törökországi pápalátogatásnak, amelynek végén Ferenc pápa és a pátriárka közös nyilatkozatot írnak alá. (Forrás: Magyar Kurír) 12 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 13
á Fenyők és fények Valahányszor kipillantok az ablakomon, a fenyő látása ünnepi gondolatokat ébreszt bennem: örökzöld karácsonyt. De szép a fenyő minden évszakban, akár üde zöld, nyár eleji ágakkal, akár télen, ha megül rajta a hó. Esténként pedig erkélyemről gyönyörködöm a csillagos égben, mely sziporkázó gyémánttal kirakott palástként borul a lakótelepre, és persze a fenyőre. Mint az utóbbi években, ez idén is lestem, vártam a két galambot. Tubit és Bubit, csakhogy miután felnevelték és szárnyra bocsátották fiaikat, bár minden tavasszal meglátogatták régi, költési helyüket, fészket már nem raktak. Bizonyára Tubi, az asszonyka lett válogatós: Van itt fenyő bőven, találunk mi szebbet és dúsabbat, - vélte, és elrepült. Bubi pedig, mint egy jó férj követte. Nos, ez idén úgy tűnt, fészket raknak, még akkor is, ha megbolydult a lakótelep: óriási gépek, föld kanalak, földgyaluk és hengeres útsimítók zúgtak mindenütt. De a galambocskákat nem zavarta a lárma: naponta jöttek és többször is végig tipegtek a fenyő ágain. Közben a munkások kiirtották a bokrokat, az útban álló óriási fenyőt és az alacsonytörzsű barackfát, melynek ágain a Pici kandúr ült hajdanán. Gyökerestől kitéptek és elvonszoltak mindent, hogy szabad legyen a terep a korszerű gépkocsi parkolók részére. - Ó, csak az én fenyőmet ne bántsák, sóhajtottam nap, mint nap. Az enyém, hisz az én ablakom előtt áll, hozzám néz be s nekem integet örökzöld ágaival, ha fúj a szél. De nem is bántották, s a galambokat semmi sem zavarta, még az sem, hogy a feltúrt talaj miatt félre billent a fenyőfa. S én most már attól féltem, ha fészket is raknak, egy nyári vihar kidöntheti a fát, s akkor oda a kis család. De ők csak vártak türelmesen. Az ítéletet, a döntést, szomszédaim hozták: - Ki kell vágni a fát, mert minket fognak megbüntetni, ha kidönti a vihar és egy alatta parkoló gépkocsira zuhanva megrongálja azt. És másnap, mielőtt végrehajtották volna az ítéletet, eltűnt a galambpár. Megértették az emberi szót, vagy megsúgta ösztönük? A fenyő pedig sóhajtva zuhant a porba, s a hirtelen támadt nyári zivatar beleverte a sárba. Ott hevert, míg szét nem cibálták és elvonszolták fájdalmas látvány: egy sudár, örökzöld fenyő megcsúfolva, meggyilkolva Néhány nap múlva pedig megmutatta szomszédom, hol raktak fészket a galambok: egy védett helyen álló, magas fenyő ágain. - Ott legalább nem mászik utána a macska, hisz megszúrja a talpait, mondta. Lám, aki élni akar, nem lehet érzelgős: ha kidől egy fa, akad helyette más fészkelő hely. A fiókák nevelése és a család biztonsága a fontos, nem az én fenyőm! Hisz a Teremtés negyedik napján... teremtett az Isten... minden szárnyas állatot neme szerint. És látta az Isten, hogy jó (1Móz 1, 21) És megáldotta azokat, mondván: Növekedjetek és sokasodjatok (1Móz 1, 22). És a galambocskák az Isten szavai szerint cselekedtek. Csak én lettem szegényebb, hisz nem néz be ablakomon a fenyő, s nem integet örökzöld ágaival, ha fúj a szél. S ha este kipillantok az ablakon, díszes karcsú oszlopokra szerelt lámpák fénye vakítja a szememet és tompítja az égbolt csillagainak sziporkázását. Ám a lelkünkben támadt fényeket s a Kisded jászolához veszető üstököst nem homályosíthatja el földi, emberkéz alkotta lámpafény. Mert az üstökös éltünk útja felett ragyog, s ott is marad örökkön örökké. Kató Gizella Tinerii din Banatul Montan au aprins împreună prima lumnare de Advent, la Clocotici, în 29 noiembrie Este pentru prima dată cnd particip la o astfel de întlnire, cu toţi tinerii din zona Banatului. Această întlnire mi-a oferit în primul rnd un cadru în care pot să îl simt pe Dumnezeu aproape. M-a făcut să mă simt importantă, unică şi specială, deoarece toate evenimentele din această zi au fost pregătite special pentru cei tineri, care au venit în număr mare să celebreze aprinderea primei lumnări, la început de Advent. Ceea ce am învăţat a fost că păcatul rupe legătura noastră cu Dumnezeu şi ne cufundă într-o singurătate totală, însă vine şi salvarea noastră, care este spovada, prin care ne eliberăm de păcat şi automat ne apropiem de Dumnezeu. Am învăţat că atta timp ct avem credinţă, în orice anturaj ne-am afla, credinţa ne poate salva. Adventul, ca perioadă de pregătire a sufletului pentru Naşterea Mntuitorului, este pentru mine timpul potrivit pentru renunţare şi iertare. Renunţare la păcat şi primirea iertării. Vreau să învăţ să iert din suflet, pe ceilalţi şi pe mine, pentru ca apoi să mă ierte Dumnezeu. (Delia Orţan şi Anca Ţofei) Întlniri diecezane de familii Smbătă 8 noiembrie a avut loc întlnirea familiilor vorbitoare de limba romna din dieceza noastră la parohia Arad Gai. Familii din Arad, Curtici, Timişoara şi nu numai, au ascultat temele ţinute de către părintele greco-catolic Cozmuta Ovidiu (împreună cu soţia lui, Liliana) şi sora Böbe din mişcarea Schönstatt. Părintele ne spunea că ascultarea e un dialog al inimilor, apoi al raţiunii şi în cele din urmă al cuvntului. Dacă reuşim să respectăm această ordine, exprimăm corect ceea ce simţim şi îl putem înţelege mai bine pe celălalt. Este important ca Dumnezeu să fie prezent și în intimitatea noastră, în gndurile și planurile noastre. Sora Böbe ne-a invitat să facem o paralelă între căminul familial şi sanctuar. Sanctuarul, ca şi căsătoria, are un fundament şi acela este Dumnezeu. Pereţii unei clădiri pot apăra, dar pot şi îngrădi. Ce pereţi protejează şi ce pereţi dărmă relaţia de familie? Acoperişul trainic protejează de ploi, dar el se poate strica. Care sunt lucrurile care fac ca acoperişul să se deterioreze în relaţia de familie? Turnul sanctuarului e asociat cu micile atenţii care fac relaţia mai frumoasă. Cel mai mult m-a impresionat o familie din Arad, care aşteaptă cel de al cincilea copil. În momentul întlnirii, soţia era de cteva zile în spital deoarece făcuse apă la plămni. Soţul şi doi dintre copii veniseră la întlnire. Pe chipul lor nu se observa dect pace: copiii erau veseli şi liniştiţi iar tatăl, în tot ce povestea, îl punea pe Dumnezeu în centrul gndirii şi al acţiunilor sale. Pentru mine a fost clar că această familie e înrădăcinată în Cristos şi că Dumnezeu le dă o aşa mare putere. La sfrșit cțiva dintre noi s-au dus, s-o viziteze în spital pe această ma mă. (Helena Costescu) November 15-én újra találkozhattak a családok Király Árpád főesperes úr plébániáján egy teljes lelki-gyakorlati napra. Érkezéskor már vártak ránk lelki gondozóink: Böbe nővér, Pál atya, Király Árpád atya, Balogh László plébános, Szilvágyi Zsolt plébános és Macedon atya. Pál atya köszöntött mindannyiunkat, ez után Piklor László ének és gitár-hangja segítségével köszöntük meg Istennek azt, hogy újra együtt lehetünk, majd Böbe Nővér megkezdte az előadást. Néhány gondolat után a házastársi kommunikációról, megértésről és odafigyelésről az előadás interaktív és játékos lett. Az egyik játék úgy zajlott, hogy a házaspárok egyike kapott egy képeslapot, amelyet el kellett mesélnie párjának, aki kérdezés nélkül le kellett rajzolja, majd egy perc után megfordítva a lapot a rajzoló kérdezhetett és a kapott válaszok alapján rajzolhatott. Ebben a feladatban nagyon fontosnak bizonyult egymás képzeletvilágának ismerete. A második játék egy valódi utazás volt a múlt és a jelen között. Önállóan kellett dolgoznunk, kérdésekre válaszolva a megismerkedéstől, a házasság szentségén keresztül a jelenbe érkezve. A cél a szép emlékek felidézése valamint a párunk valódi énjének ismerése, szeretetnyelve, hobby-ja, szokásai, elvárásai, kedvenc ételei, stb, melyet végül megosztottunk a csoporttal. Felszabadult és vidám beszélgetés volt, láthattuk mennyire jól ismerik egymást azok a házaspárok, akik jól kommunikálnak egymással. Mindebben segítségünkre van egyegy ilyen lelki-nap, ahol a házaspárok a rohanó, hűvös világ forgatagában egy picit megállhatnak, a szépre emlékezhetnek és megélhetik azt, hogy Istennek hatalmas és szeretetteljes célja van azzal, hogy összeköti a házastársak sorsát. Számomra igen értékes pillanat, amikor a találkozó végén beszámolhatunk arról, hogy mit nyújtott nekünk ez a nap, például egyik házaspár azt említette, mennyire nagy öröm volt visszatekinteni a régmúltba és feleleveníteni a nagy szerelmet, amely összeláncolta életüket, egy másik házaspár pedig a jó dolgok felelevenítése által a szeretet összetartó erejének hatalmát érezte. A szentmisén elhangzott könyörgéseket, imáinkat felajánlva a Jó Isten áldásával és a szeretet erejével járjuk utunkat! (Szalai Ivette) relatare 14 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 15
ä Der entgegengesetzte Weg IUBIREA, care se lasă NĂSCUTĂ... o naştere, ALTFEL! pedagogie Der stolze und eingebildete Spartanerkönig Pausanias (480-467 v. Chr) prahlte gerne mit seinen Kriegstaten. Mit höhnischen Worten verlangte er vom Dichter Simonides einen Weisheitsspruch. Gut, König, war des Dichters Antwort, hier hast du den Spruch: Vergiss nicht, dass du nur ein Mensch bist! Diese Weisheit vergessen viele Machthaber. Aus der Geschichte wissen wir, dass in allen Ecken und Enden der Welt Gottkönige und Gottkaiser aufgetreten sind. Im römischen Kaiserreich mussten die Untertanen vor dem Bilde des Kaisers Weihrauch ins Feuer streuen. Nur dadurch, dass die römischen Kaiser sich zu Göttern machten, kam es mit den Christen, die nur an einen Gott glaubten, zu Konflikten und blutigen Verfolgungen. Das alles wäre nicht geschehen, wenn die Kaiser den Weisheitsspruch des Simonides beherzigt hätten: Vergiss nicht, dass du nur ein Mensch bist! Geschah das nur in alten Zeiten? Das hat sich doch auch in unseren Tagen ereignet. Ungekrönte Machthaber hielten sich für das Nonplusultra. Hitler und Stalin verlangten von ihren Untertanen nicht nur bürgerlichen Gehorsam, sondern auch geistige Zustimmung zu ihren Ideologien. Wer das öffentlich verweigerte, wurde als Verräter ins KZ gesteckt oder zum Tode verurteilt. Wir Menschen streben nach Größe. Machthaber erlagen dem Größenwahn. Gott, der Schöpfer und Herrscher des Universums, schlug den entgegengesetzten Weg ein. Er sandte seinen Sohn auf unsere Erde. Dieser aber kam nicht mit Macht und Herrlichkeit, wie man das von einem Übermächtigen erwartet hätte. Ganz unspektakulär betrat er unsere Erde, von einer Jungfrau in einsamer Nacht in einem Stall zu Bethlehem geboren. Wir stellen in unseren Kirchen Weihnachtskrippen auf. Aber diese sind komfortabler als die Krippe, in der das Jesuskind lag. In Willams Leben Mariens, der Mutter Jesu, befindet sich das Bild einer Krippe aus dem heutigen Orient in einer solchen Grotte, wie sie als Notstall noch heute da und dort dient und einst auch das neugeborene Jesuskind beherbergte. Was sieht man da? In einer Ecke der Grotte eine kleine, primitiv aufgemauerte Erhöhung aus Lehm, und darin auf einfachste Weise eine Mulde eingedgrückt, in die man Stroh und Häcksel schüttet. Und da sich im Orient an diesen Dingen auch in Jahrtausenden nichts ändert, können wir sicher sein, dass die Krippe, in die Maria das Jesuskind bettete, sicherlich noch armseliger war, als die aus unseren Tagen. Unsere Krippenarmut war dem Herrn der Herrlichkeit noch zu schön. Er wählte seine Krippe, und die war das Armseligste, was man sich denken kann. Christus, durch den alle Schätze und Reichtümer der Erde geschaffen wurden, kommt in unsere Welt, legt sich in die armseligste Krippe und bleibt sein Leben lang arm. Er, dem alle Macht und Gewalt gegeben ist, im Himmel und auf Erden, dient den Menschen. Er sagt von sich: Ich bin unter euch wie einer, der dient! Sterbliche Menschen wollen Götter werden der wahre Sohn Gottes würdigt sich zum Diener der Menschen herab. Welch ein gewaltiger Unterschied! Wider alles Erwarten hat Gott den entgegengesetzten Weg eingeschlagen. Diese demütige Liebe des Herrn der Welt übersteigt unser menschliches Begreifen. Da können wir nur in die Knie sinken und dieses Kind in der Krippe wie die Hirten und die drei Weisen aus dem Morgenland anbeten. Wahr ist das Wort des hl. Augustinus: Der stolze Mensch wäre ewig zu Grunde gegangen, wenn ihn Gott nicht in Demut aufgesucht hätte. Möge das kleine Kind in der Krippe unsere Liebe groß machen. Was sagen uns die wahrhaft Weisen dieser Welt? Vergiss nicht, dass du nur ein sterblicher Mensch bist! Es ist ein für uns alle heilsamer Spruch. Das Weihnachtsfest bringt uns bessere Kunde: Vergiss nicht, dass du durch Christus ein Kind Gottes geworden bist! Fröhliche Weihnachten! Ignaz Bernhard Fischer Naşterea lui Isus Cristos, Iubirea Tatălui, Iubirea care se lasă născută, este o naştere, ALTFEL! El a hotărt că unde doi sau trei se adună în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor, să Se nască între noi, în noi! - În 14 noiembrie a.c. eram adunaţi în căminul nostru pentru a mulţimi lui Dumnezeu pentru împlinirea a 30 de ani de viaţă ai Bernadetei-Rut, fiica noastră. Cu toţii am simţit prezenţa între noi a Domnului nostru, astfel înct, la un moment dat, Graţiela, fiica cea mare a exclamat cu bucurie: Ce minunat, parcă este Crăciunul!...nu pentru că noi am fi pus în locul Sărbătorii Naşterii lui Emanuel, aniversarea Bernadetei, ci pentru că El, Domnul Iubire, S-a născut între noi şi am simţit aceasta! - În perioada 30-31 octombrie a.c., la Conferinţa Internaţională Creştină Puterea de a fi ALTFEL, în prezenţa unor profesori universitari din SUA, dar şi din Europa, am încheiat prima seară, lund cuvntul şi spunnd: Permiteţi-mi să-l salut şi să-l îmbrăţişez pe Isus Cristos, Învăţătorul nostru, prezent între noi. Doresc să-i mulţumesc pentru lecţia de CREDINŢĂ, SPERANŢĂ şi IUBIRE, transmisă prin Dumneavoastră, copii ai Săi. Fiecare a susţinut lucrări din care a rezultat adevărul NIHIL SINE DEO şi că sursa Luminii şi a Înţelepciunii este Dumnezeul nostru-iubire. O familie, Familia Runcan Patricia şi Remus, împreună cu fetiţele lor, au preluat de la Învăţătorul Flacăra de Iubire şi ne-a întărit speranţa că Familia creştină există... este posibilă!!!...şi în îmbrăţişarea noastră înlăcrimată, Patricia, Lector Univ. Dr. la Universitatea de Vest Timişoara, organizatoarea Conferinţei ALTFEL, mi-a spus: am stat în umbră tocmai pentru că am dorit ca toată gloria să I se cuvină Lui...am simţit inima lui Isus vibrnd de bucurie pe cnd vorbeaţi!...cu adevărat, iubirea faţă de Domnul nostru ne uneşte! El era născut deja între noi! - El se naşte de fiecare dată, la fiecare întrunire a profesorilor şi a cateheţilor. Mărturia personală a participanţilor la întlnire dovedeşte că El S-a născut între noi: vin pentru comuniunea dintre noi, pentru că Isus, prezent în mijlocul nostru, ne învaţă continuu, învăţ de la fiecare dintre cei prezenţi, conştient de comorile din colegii mei! (un răspuns realizat din ceea ce a spus fiecare) - El se naşte la fiecare oră de Religie, la care noi participăm în calitate de ucenici fără de termen la Şcoala Iubirii Lui. - Emanuel S-a născut între noi, la Emisiunea de suflet a doamnei Elena Franţ de la Televiziunea VEST TV- Reşiţa, întlnire care a avut loc duminică, 16 noiembrie a.c., de la ora 20 la ora 21. Am fost invitaţi să vorbim despre tinerii noştri şi crizele de tot felul prin care trecem astăzi. Născut între noi, El a ţinut să Se nască în inima noastră. Aşa am mărturisit şi eu şi doamna Elena Frant şi am recunoscut împreună că avem nevoie de Prezenţa Învăţătorului între noi şi i-am încredinţat pe toţi tinerii noştri! Totul e posibil, dacă reuşim să-l vedem pe Isus în tinerii noştri, în fiecare om! Cte întlniri minunate! Dumnezeu Îi iubeşte enorm de mult... ne iubeşte pe toţi! Pruncul Minunat se poate naşte şi-n inima ta, şi-n căminul tău, şi-n comunitatea ta... haide să-i pregătim Ieslea minunată, O Iesle, reînnoită, O Iesle... ALTFEL! - Şi pentru că e vorba de NAŞTERE...în Iesle apare mai înti MĂICUŢA. S-o primim, şi Ea ne va învăţa, pregătind cu noi, împreună, o Iesle minunată, ALTFEL! Prof. Elena Ştefănescu 16 Vita Catholica Banatus 12/2014 Vita Catholica Banatus 12/2014 17