FAMILIA ROMÂNÃ REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

Méret: px
Mutatás kezdődik a ... oldaltól:

Download "FAMILIA ROMÂNÃ REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ"

Átírás

1

2

3 IULIE-DECEMBRIE 2015 BAIA MARE FAMILIA ROMÂNà REVISTà TRIMESTRIALà DE CULTURà ªI CREDINÞà ROMÂNEASCà Editori: Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare ºi Asociaþia Culturalã Fa milia Românã Di rec tor fondator: dr. Constantin MÃLINAª Re dac tor-ºef: dr. Teodor ARDELEAN Redactor-ºef adjunct: dr. ªtefan VIªOVAN Secretar de redacþie: dr. Ioan-Mircea FARCAª COLEGIUL DE REDACÞIE Hermina Anghelescu (De troit, SUA) Vadim Bacinschi (Odesa, Ucraina) Vasile Barbu (Uzdin, Ser bia) Paºcu Balaci (Oradea) Nicolae Bãciuþ (Târgu-Mureº) Ioan Bâtea (Baia Mare) George Berinde (Biserica Albã, Ucraina) Pamfil Bilþiu (Baia Mare) Liviu Boar (Târgu-Mureº) Ioan Aurel Bolba (Mangalia) Constantin Buchet (Bucureºti) Ion M. Botoº (Apºa de Jos, Ucraina) Ion Buzaºi (Blaj) Silvia Caba-Ghivireac (Herþa, Ucraina) Sanda Ciorba (Algarve, Portugalia) Eugen Cojocaru (Stuttgart, Germania) Luminiþa Cornea (Sfântul Gheorghe) Flavia Cosma (To ronto, Can ada) Cornel Cotuþiu (Beclean) Lu cia Da - vis (Auckland, Noua Zeelandã) Mihail Diaconescu (Bucureºti) Mihai Drecin (Oradea) Monica Duºan (Ribiþa, Hunedoara) Nicolae Felecan (Baia Mare) Ionela Nicoleta Flood (Londra, Marea Britanie) Corneliu Florea (Can ada) Ilie Frand㺠(Reghin) Vasile Frãþilã (Timiºoara) Ilie Gherheº (Baia Mare) Mirel Giurgiu (Khel, Germania) Anca Goja (Baia Mare) Constantin Gomboº (Timiºoara) Eugenia Guzun (Bucureºti) Viorel Hodiº (Cluj-Napoca) Sãluc Horvat (Baia Mare) Ion Huzãu (Slatina, Ucraina) Cãtãlina Iliescu (Alicante, Spania) Lidia Kulikovski (Chiºinãu) Natalia Lazãr (Negreºti-Oaº) Ioan Lãcãtuºu (Sfântul Gheorghe) Adrian Marchiº (Baia Mare) ªtefan Marinca (Lim er ick, Irlanda) Ioan Miclãu (Cringila, Australia) Viorel Micula (Sacramento, SUA) Tiberiu Moraru (Oradea) Cornel Munteanu (Baia Mare) Mihai Nae (Viena) Ion Negrei (Chiºinãu) Nina Negru (Chiºinãu) Ion Onuc Nemeº (Sibiu) Alexandru Nicolici (Baia Mare) Mar cel Opriºan (Glas gow, Scoþia) Aurel Pantea (Baia Mare) Mia Pãdurean (Ottawa) Raisa Pãdurean (Tiraspol) Mihai Pãtraºcu (Baia Mare) Gheorghe Pârja (Baia Mare) Viorica Pâtea (Salamanca, Spania) Ioana Petreuº (Baia Mare) Ioan Petrovai (Petrova) Ioan Pintea (Bistriþa) Zinaida Pinteac (Frumuºica Veche, Ucraina) Vlad Pohilã (Chiºinãu) Silvia Pop (Blaj) Mircea Popa (Cluj-Napoca) Mihai Prepeliþã (Bucureºti) Adrian Rezeanu (Bucureºti) Florian Roatiº (Baia Mare) George Roca (Sydney, Australia) Emanuil Rus (Bixad, Satu Mare) Origen Sabãu (Apateu, Ungaria) Ioan Seni (Nãsãud) Doru Sicoe (Oradea) Ovidiu Suciu (Satu Mare) Ilie ªandru (Topliþa) Marin ªara (Reghin) Vasile ªoimaru (Chiºinãu) Doru Sicoe (Oradea) Vasile Tãrâþeanu (Cernãuþi) Teresia B. Tãtaru (Augsburg, Germania) Viorel Tãutan (Jibou) Traian Trifu-Cãta (Petrovasâla, Ser bia) Petre Þurlea (Ploieºti) Ga briel Vasiliu (Cluj-Napoca) Erika Vârºescu (Is rael).

4 Redactori: Laviniu ARDELEAN, Maria BELEA, Simona DUMUÞA, Simona GABOR, Alina LEMNEAN, Valentina ROTARU, Paula RUS, ªtefan SELEK, Corina ªANDOR-MARTIN, Florina VANCIU Tehnoredactare: Firuþa ªOMCUTEAN Colectivul de redacþie dedicã acest numãr redactorului-ºef ad junct, conf. univ. dr. ªTEFAN VIªOVAN, la împlinirea vârstei de 70 de ani. ADRESA REDACÞIEI: BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ PETRE DULFU (Pentru redacþia revistei Fa milia românã ) Bd. Independenþei, 4B, , Baia Mare MARAMUREª ROMÂNIA Tel: , Fax: familiaromana@yahoo.com Web: Asociaþia culturalã Fa milia Românã cont pentru donaþii: RO13BRDE250SV , deschis la BRD Fotografia de pe copertã Casã bãtrâneascã în Maramureº. Foto Mihai Grigorescu Tematica principalã a acestui numãr al revistei Familia românã a fost sugeratã de ing. ANTON ROHIAN, Prefectul Maramureºului, iar susþinerea financiarã a fost asiguratã de S.C. PLIMOB S.A. Sighetul Marmaþiei, di rec tor ec. VASILE GODJA. Tipar MAESTRO TIP Fersig nr. 169, comuna Satulung, judeþul Maramureº telefon: , info@maestrotip.ro ISSN

5 IULIE-DECEMBRIE E mai im por tant sã întreþinem focul decât sã studiem cenuºa! Dr. Teodor ARDELEAN Baia Mare Neamul Românesc, privit diacronic pe verticalele unghiulare ce au determinat treptele sale de Mântuire, a fost un neam ru ral. Þãranul a fost timp de secole talpa Þãrii, iar Þara a fost for mula la care se raportau cele mai importante dezirabilitãþi. Începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, chestiunile acestea au devenit tot mai evidente, mai ales în sensul decelãrii unor elite ce au constituit nucleul de lucru pentru toate resorturile de propulsare a naþiei în formare. Marile spirite ale Poporului Român, înscris hotãrât pe coordonatele unei emancipãri reale, au oferit contribuþii esenþiale la construirea mentalã a unui univers de probleme ce trebuiau þintite, dintre care unele vizau revoluþionarea satului, iar altele conservarea acestuia. Evenimentul car di nal din 1918 ne gãsea în plinã definire ºi redefinire pe ambele coordonate, astfel încât reunirea într-o singurã matrice na - þionalã a constituit una dintre marile provocãri ale perioadei româneºti interbelice. În acest sens, spiritul încãrcat de superbie supremã a fost cel al ªcolii Sociologice de la Bucureºti, constituitã ca un curent lu cid ºi temerar ºi care a aºezat în vizorul prin ci pal satul, pe linia aceleiaºi coordonate de direcþional precum odinioarã ASTRA, dar ºi excelenta ºi elocventa rostire academicã a lui Blaga referitoare la veºnicie (1936) sau scrierile lui George Coºbuc ºi Liviu Rebreanu. Rãzboiul al Doilea Mondial, co - lectivizarea forþatã ºi, ul te rior, gestionarea proastã a problemelor satului contemporan din ultimii ani au determinat mutaþii cardinale, astfel încât afirmaþia Patriarhului Dan iel la Cluj-Napoca în urmã cu circa patru ani ( Satul românesc este rãstignit între nostalgie ºi nepãsare ) constituie o realitate durã ºi dureroasã. Ne-am aplecat asupra acestor coordonate sumare pentru a putea in tro duce cititorul în problematica pe care acest numãr al revistei Familia Românã o propune. Maramureºul este un þinut românesc ce ºi-a etalat cel mai bine cognitivele ºi s-a validat în timp ca o þarã binecuvântatã, mai ales datoritã elementelor pe care le reprezenta satul maramureºean. Era binecunoscutã nu doar în þarã, ci în întreaga lume civilizaþia lemnului din aceastã zonã, atât în formulele bisericilor ºi mãnãstirilor, cât ºi în cele ale caselor, porþilor, acareturilor Deveniserã aproape legendare concepþiile cã viaþa în Maramureº înseamnã contactul cu autenticul ru ral, cã universul antro - pocosmic de aici este bine populat cu mentalitãþi ancestrale, cã felul de a fi al acestor oameni este nat u ral ºi foarte aproape de þintele umane providenþiale. În contextul marilor schimbãri prin care a trecut lumea în gen eral, Þara Noastrã, în spe cial, ºi fiecare român, în par tic u lar, multe dintre determinantele Satului Mara - mureºean constituie istorie, iar transformãrile sunt vãzute nu ca un el e ment de renaºtere, ci ca unul de degradare. Din corul vocilor distincte care au formulat re cent strigãte de alarmã în aceastã direcþie, am identificat grupul vo cal constituit în Maramureº din Prefectul Anton Rohian ºi câþiva destoinici ostaºi ai cauzei. A trecut aproape un an de întâlniri, dezbateri, mese rotunde, colocvii ºi alte feluri de a frãmânta stãrile de lucruri. Cãci la 19 februarie 2015 s-a formulat direcþionalul de urmat, iar perioada urmãtoare a fost densificatã cu aceastã chemare la acþiune. S-a reuºit o ieºire din inerþie, s-a construit o stare de spirit, s-a inoculat un curent activ. Veþi vedea aceste elemente abordate în materialele publicate în continuare. F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

6 4 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI Cã lucrurile nu se vor opri aici, nouã ne e foarte clar. Dar nu ne e la fel de clar ce formulã de cristalizare legislativã vor îmbrãca ºi cum se va putea transforma un curent de trezvie în trezire naþionalã. Maramureºul e o Þarã a Munþilor, dar atentatele la adresa Neamului Românesc n-au scutit nici aceastã zonã. În plus, pornirile firesc umane spre globalizare, europenizare, emancipare, modernizare etc. nu pot fi oprite nici cu torþa ºi nici cu forþa! Dialectica lucrurilor complexe are nevoie de multã supleþe ºi mult rafinament prag matic. Noi credem cã, deºi e ceasul timpului prea aproape de un fi nal nedorit, mai putem salva ceva. Atât din ma te rial, cât, mai ales, din spir i tual. De aceea ne ºi încumetãm sã luãm atitudine. ªi sã le stãm alãturi etnologilor care îºi strigã durerea de mai mulþi ani, arhitecþilor adevãraþi care plâng pentru fiecare casã sãltatã ºi salvatã în Occident, dascãlilor de suflet care simt cum se ruineazã valori odinioarã sigure, cum se boteazã neadevãruri ºi minciuni cu nume sfinte sau cum se diminueazã potenþialul satului prin gesturi sociale impardonabile º.a.m.d. Iar, în ul tima instanþã, sã le stãm alãturi celor ce au opus rezistenþã entropiei sociale, celor ce se reîntorc la sat sau cu faþa spre sat, celor ce rezidesc elemente autentice în peisajul ac tual tot mai strãin ºi dezumanizant, celor ce cântã adevãrul, celor ce ne încântã cu fascinaþia artei þãrã - neºti, celor treji sau celor viteji Iar dacã veºnicia s-a nãscut la sat, poate cã ar fi bine dacã am gãsi soluþii de aceeaºi profunzime precum gândul blagian! Oricum, pentru vremurile de acum e foarte clar cã e mai im por tant sã întreþinem focul decât sã studiem cenuºa! FAMILIA ROMÂNà Gard tradiþional din nuiele împletite în Sat-ªugatag. Fotografie de Ilie Tudorel,

7 IULIE-DECEMBRIE Retrospectiva acþiunilor Salvaþi satul maramureºean! 1 În cursul anului 2014, prefectul Maramureºului, ing. Anton Rohian, a avut iniþiativa demarãrii unui proiect care avea ca scop stoparea distrugerii a ceea ce a mai rãmas autentic în satele judeþului. Începând din anii comunismului, dar cu o tot mai mare vitezã dupã Revoluþie, construcþiile tradiþionale din satele Maramureºului, în spe cial casele ºi ºurile, au fost demolate, ade - sea vândute scândurã cu scân - durã peste graniþe, iar în locul lor au apãrut vile uriaºe, cu termopane ºi inox, vopsite în culori þipãtoare, nespecifice acestei zone. De-a lungul ulti - milor ani, s-a vorbit mult despre aceste realitãþi, însã nu s-a fãcut mai nimic pentru a le schimba. Au existat iniþiative sporadice de a salva o casã sau alta, venite din partea unor ONG-uri (Asociaþia Casa Ma ramureºeanã cazurile de la Preluca Nouã ºi Preluca Veche) sau persoane fizice (adesea, strãini cazurile din Breb ºi Botiza), a existat chiar ºi un pro gram al Ordinului Arhitecþilor din România Filiala Nord-Vest, prin care au fost cre ate mai multe modele de case confortabile, de inspiraþie tra - diþionalã, care se adapteazã per fect mediului ru - ral. Impactul acestor acþiuni nu a fost, însã, cel scontat. Simþind cã ne aflãm în ceasul al doispre zecelea, cã riscãm sã pierdem tocmai ceea ce ne face atractivi ca zonã turisticã, tocmai sufletul Maramureºului, ing. Anton Rohian a decis cã e momentul ca administraþia judeþeanã sã se implice di rect în lupta pentru pãstrarea identitãþii judeþului ºi a lansat proiectul Salvaþi satul maramureºean! Un simpozion cu acelaºi nume a avut loc, la Palatul Administrativ din Baia Mare, pe 10 octombrie El a fost urmat de vernisajul expoziþiei Reconversia gospodãriei þãrãneºti. Au participat arhitecþi din judeþ ºi din þarã, dar ºi primari din Maramureº. Au fost prezentate 11 modele de reconversie a gospodãriei tradi þi o - nale maramureºene, ca model fiind luatã ºi ºura prefectului ing. Anton Rohian de la Groºi. Vrem sã ne unim forþele pentru salvarea Ma - ramureºului istoric, care se degradeazã sub ochii noºtri. Noi am încercat prin mai multe acþiuni Prefectul Anton Rohian într-o gospodãrie tradiþionalã culturale sã sensibilizãm opinia publicã, lucru care s-a întâmplat, dar nu e de ajuns. Vrem ca acest simpozion sã fie numai un început ºi sã nu rãmânem doar la discuþii, ci sã trecem la im - plementarea unor proiecte care sã salveze tradi - þia Maramureºului. Ce se poate face? În primul rând trebuie respectatã legea. Legea 50 dã dreptul arhitecþilor cu drept de semnãturã sã ex e cute proiecte care se autorizeazã. ªtim foarte bine cã în Maramureºul istoric se proiecteazã fãrã a se folosi arhitecþi, a declarat ªtefan Paskucz, preºedintele Ordinului Arhitecþilor din Ro ma nia, Filiala Nord-Vest. Patru zile mai târziu, avea loc o întâlnire între Consulul Republicii Federale Germania în Timiºoara, Rolf Maruhn ºi prefectul judeþului Maramureº, ing. Anton Rohian. A fost adus în discuþie proiectul Salvaþi satul maramureºean! F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Ma te rial pus la dispoziþie de Instituþia Prefectului Judeþul Maramureº.

8 6 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Excelenþa Sa s-a arãtat fascinat de acest proiect ºi încântat de ideea unei colaborãri. Propunerea Excelenþei Sale a fost aceea de a aduce din Germania experþi seniori, ieºiþi la pensie, dar care vor sã îºi ofere serviciile, în toate domeniile de activitate. De asemenea, s-a discutat ºi po - sibilitatea trecerii Maramureºului Istoric în pa - trimoniul UNESCO. Începutul anului 2015 a însemnat, pentru prefectul Anton Rohian, un nou pas înainte în ceea ce priveºte proiectul sãu de suflet. În data de 13 ianuarie, la sediul Ordinului Arhitecþilor din România, Filiala Nord-Vest, s-a constituit gru pul de lucru pentru Salvarea satului mara - mu reºean. Iniþiativa a aparþinut deopotrivã pre - fectului ºi preºedintelui OAR Nord-Vest, arh. ªtefan Paskucz. A urmat un nou prilej de a aduce în discuþie problemele cu care se con - fruntã satul maramureºean: pe 22 ianuarie a avut loc, la Cluj-Napoca, seminarul cu tema Patri - moniul cul tural imaterial ºi identitatea etnocul - turalã a poporului ro man PNDR Aici au fost abordate subiecte actuale care pri - vesc protejarea, promovarea ºi valorificarea pa - tri moniului ru ral, continuitatea identitãþii lo cale, regionale ºi naþionale a României, dez voltarea mediului ru ral. Într-un cuvânt, s-a vorbit despre elaborarea unei strategii de salvare a satului tradiþional. Prima întâlnire de lucru în teren a Grupului de Iniþiativã pentru Salvarea satului maramureºean a avut loc pe 18 februarie, în comuna Budeºti. S-a decis efectuarea unui in - ventar preliminar al monumentelor ºi al caselor vechi din localitãþile Budeºti, Ocna-ªugatag ºi Breb, ai cãror proprietari au posibilitatea sau disponibilitatea de a le renova. A doua întâlnire de lucru s-a desfãºurat la 5 martie, în satul Preluca Nouã, comuna Copalnic-Mã nãºtur, urmatã, la 11 martie, de o a treia întâlnire, în comuna Ieud. La aceste întâlniri participã, alã - turi de pre fect, specialiºti (arhitecþi, artiºti plas - tici, cadre didactice universitare, constructori, restauratori, reprezentanþi ai unor ONG-uri care au ca obiectiv restaurarea caselor tradiþionale), primari din zonele vizate, alþi factori de decizie. Specialiºtii au rolul de a merge în teren, de a identifica gospodãriile rurale tradiþionale care mai pot fi salvate ºi de a gãsi soluþii pentru salvarea stilului arhitectural tradiþional. Prefectul ing. Anton Rohian nu s-a re - zumat, însã, la acest gen de întâlniri, ci a profitat de fiecare ocazie pentru a aduce în atenþia unui pub lic cât mai larg drama satelor maramureºene în epoca globalizãrii. În zilele de 26 ºi 27 martie, în comuna Ocna-ªugatag, prefectul participa la seminarul Dezvoltarea economiei rurale prin lanþuri alimentare scurte ºi brand ing teritorial. Punctul culminant al seminarului a fost discuþia despre identitatea localã a unui sat, a unei co - mune ºi elaborarea unei strategii de imag ine ºi brand. O lunã mai târziu (25/26 aprilie 2015), o impresionantã delegaþie de maramureºeni (pri - mari, oameni de culturã, producãtori tradi þio - nali) participa la prima ediþie a Congresului Car paþilor, organizatã în localitatea polonezã Lud mierz. Aici, prefectul judeþului Maramureº, ing. Anton Rohian a avut mai multe întâlniri: cu preºedintele Poloniei, Bronislaw Komorowski, cu consulul onorific al României în Polonia, doamna Iuliana Gra yñska, ºi cu Krysztof Faber, prefectul regiunii Novy Targ, situatã în inima Poloniei Montane. Congresul Carpaþilor are, ca scop prin ci pal, promovarea respectului pentru identitate ºi pentru tradiþie. A fost un nou prilej de schimburi de idei ºi experienþã, de cunoaºtere a unor modele de succes privind res - pectarea tradiþiilor la sat. Cele aflate cu aceastã ocazie au fost diseminate de prefectul Anton Rohian în multe întâlniri, Polonia fiind datã ca exemplu de þarã care ºtie sã îºi respecte ade - vãratele valori, valorile ancestrale. În zilele de 31 martie, în comuna Bãseºti, ºi 6 mai, la sediul OAR Nord-Vest, au avut loc noi întâlniri de lucru ale Grupului de Iniþiativã pentru Salvarea satului maramureºean. Pe 13 ºi 14 mai, o echipã a TVR2 a filmat în judeþul Maramureº, pe parcursul a douã zile, emisiunea Ferma (realizator: Viorel Popescu), avându-l ca invitat spe cial pe prefectul ju de - þului, ing. Anton Rohian. Au fost difuzate, în decursul anului 2015, patru emisiuni, despre oameni gospodari, crescãtori de animale ºi culti - vatori agricoli, cu problemele ºi succesele lor, dar ºi despre proiectul prefectului judeþului Mara mureº de salvare a satului maramureºean. Astfel, strãduinþele maramureºenilor de a pune la adãpost ceea ce a mai rãmas valabil din satele lor au ajuns sã fie cunoscute de publicul larg din toatã þara ºi, poate, vor fi luate ca exemplu ºi de alte zone ale þãrii. Un mo ment deosebit în viaþa proiectului Salvaþi satul maramureºean! s-a petrecut în data de 5 iunie 2015, când, în holul Palatului Admi - nistrativ, a fost vernisatã expoziþia de fotografie Arc peste timp Viaþa satului din Maramureº, între trecut ºi prezent. Cãsuþa Bunicilor. Foto - grafiile au fost realizate de cãtre peste de elevi de nivel primar, gimnazial ºi liceal din întreg judeþul Maramureº, într-o acþiune de iden ti fi - care ºi inventariere a elementelor ºi simbolurilor

9 IULIE-DECEMBRIE din zonele tradiþionale, cu spe cific mara mu re - ºean, în perioada programului ªcoala altfel (6-10 aprilie 2015). Evenimentul a fost posibil datoritã faptului cã, în data de 3 martie, a fost încheiat un acord între Instituþia Prefectului, Inspec toratul ªcolar al Judeþului Maramureº ºi Ordinul Arhitecþilor din România Filiala Nord-Vest, privind valorificarea po ten þialului cul tural ºi a tradiþiilor din satul ma ramureºean, de cãtre elevii din învãþãmântul pre u niversitar ºi membri ai comunitãþilor rurale, în cadrul pro - iectului ªcoala altfel. În data de 7 iunie, la sediul Ordinului Arhitecþilor din Ro mânia filiala Nord-Vest, a avut loc o nouã întâlnire a Grupului de Lucru pentru Salvarea satului maramureºean. S-a discu tat despre identificarea unor modalitãþi de sancþionare a tuturor celor responsabili, care per mit/ordonã distrugerea patrimoniului na þio - nal ºi lo cal. A fost propusã introducerea în le - gislaþie a unui ajutor financiar pentru pro prie - tarii care refac acoperiºurile caselor în forma tradiþionalã. Marþi, 16 iunie 2015, în organizarea OAR Nord-Vest, la Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare, a avut loc lansarea revistei VERNADOC Revista cuprinde, în prin ci - pal, desenele ºi studiile rezultate în urma ediþiei din vara anului 2014, de la Petrova, a pro gra - mului de relevare ºi documentare de patrimoniu ver nac u lar VERNADOC, precum ºi alte studii ºi articole. În cadrul lansãrii, au luat cuvântul: di - rectorul Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, prof. univ. dr. Ion Petrovai, scriitor ºi om de culturã, primarul co - munei Petrova, Ion Petrovai, prefectul judeþului Maramureº, ing. Anton Rohian, arh. Oxana Crãciun din partea O.A.R. N-V. Coordonatoarea programului VERNA - DOC ºi autoarea Caietelor VERNADOC, arh. Laura Zaharia, a fãcut o prezentare a revistei ºi a programului Vernadoc, dupã care a prezentat lucrãrile desfãºurate la Petrova în vara anului Revista este disponibilã pentru cei inte - resaþi la sediul O.A.R. N-V. Problemele cu care se confruntã satul ma - ramureºean au fost aduse ºi la cunoºtinþa mi - nistrului Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale din acea vreme, Dan iel Constantin. Se întâmpla la 21 iulie 2015, în comuna Copalnic-Mãnãºtur, unde prefectul Anton Rohian a participat, alãturi de Dan iel Constantin, la o prezentare a Reþelei Naþionale de Dezvoltare Ruralã, în cadrul Cara - vanei PNDR ( ) Vreau sã vã spun ceva, domnule ministru. E o problemã legatã de pa - trimoniu. Judeþul Maramureº e un judeþ care, la nivel de percepþie naþionalã ºi internaþionalã, are ceva spe cial, ceva ce atrage ºi place turiºtilor. Prin modul în care se acceptã azi anumite construc þii în mediul ru ral, vreau sã vã spun, domnule ministru, ne pierdem identitatea! a punctat ing. Anton Rohian. În judeþul Mara - mureº, în zilele de 20 ºi 21 iulie 2015 au fost susþinute trei conferinþe de informare ºi pre - zentare a PNDR ºi au fost rea lizate, atât vizite de lucru la proiecte finanþate prin PNDR , cât ºi la o fermã eco logicã din satul Preluca Noua (comuna Copal nic-mã - nãºtur). În data de 12 noiembrie, la Biblioteca Ju - deþeanã Petre Dulfu, prefectul Anton Rohian a participat la masa rotundã cu tema Salvarea patrimoniului ru ral maramureºean, eveniment moderat de dr. Teodor Ardelean ºi organizat de bibliotecã în colaborare cu Asociaþia Culturalã Fa milia românã ºi colaboratori ai revistei Fa - milia românã. Au mai luat parte la eveniment universitari, arhitecþi, pictori, sculptori, etno - grafi, muzeografi, istorici, ziariºti, oameni din administraþia Maramureºului, dar ºi invitaþi din localitãþi din alte oraºe, precum Cluj-Napoca, Satu Mare, Carei, Negreºti-Oaº. Prefectul judeþului a prezentat câteva dintre constatãrile sale din cei trei ani, de când ocupã aceastã funcþie: Nu am descoperit eu cã se întâmplã ceva în Maramureº. A fost un strigãt de durere, o rãbufnire. În toatã activitatea mea am vãzut cum casele ºi hleaburile noastre se încarcã în niºte autotrenuri într-un mod fãþarnic, ascuns. Pe un drum care nu era foarte circulat, stãteau ºi încãrcau, desfãceau grindã cu grindã, uºã cu uºã, verandã cu verandã. ªi am întrebat ce se întâmplã. Mi s-a spus cã e o atitudine a ma - ramureºenilor, cã nu mai meritã sã þinã casele astea în curte, cãci le au pe cele fãloase, cu 17 camere. Vaci, oi ºi porci nu mai þin, pruncii au plecat, bãtrânii sunt întreþinuþi de nepoþi. În timp ce pe un ecran se derulau fotografii cu arhitectura ruralã maramureºeanã, realizate de Mihai Grigorescu, prefectul Anton Rohian a pre zentat, la rândul sãu, câteva fotografii care vorbesc de la sine ºi care aratã porþi mara mu - reºene vechi degradate, porþi noi sculptate, fã loase, dar care în spatele lor nu ascund nici mãcar un car cu boi, garduri ºi porþi din inox, ridicate pentru bãtrânii de acasã de cãtre copiii plecaþi în strãinãtate. Precizând cã nu spune toate lucrurile acestea din nevoia de a-ºi crea o imag ine bunã, ci pentru cã aceste realitãþi îl dor cu adevãrat, Rohian a arãtat cã, la nivel de pri - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

10 8 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ mãrii, nu se respectã nicio lege legatã de eli - berare a certificatelor de ur ban ism sau a auto - rizaþiilor de construcþie. O altã nemulþumire a prefectului este faptul cã cele 8 biserici mara - mureºene din patrimoniul UNESCO nu au un custode ºi, de multe ori, când turiºtii vor sã le viziteze, ele sunt închise. Rohian a admis cã exista în judeþ câteva agropensiuni de valoare, dar a precizat faptul cã foarte multe sunt kitsch-uri dec o rate cu flori din plas tic ºi în care turiºtii sunt serviþi cu cârnaþi ºi salam de la su per mar ket. Prefectul Maramureºului a mai spus cã, în timp ce se organizeazã numeroase colocvii ºi întâlniri cu tematicã ruralã, culturalã ºi tra di - þionalã, existenþa noastrã maramureºeanã se de - gradeazã pe zi ce trece. Apoi, ing. Anton Rohian a amintit câþiva pãstrãtori ai tradiþiei arhitecturale rurale mara - mureºene, care, în Deseºti sau Botiza, au salvat de la distrugere case vechi ºi le-au amenajat pentru a putea fi locuite. Prefectul Anton Rohian a spus cã a cerut ajutorul Academiei Române ºi al preºedintelui Senatului pentru a-ºi putea pune în practicã ideile privind salvarea patrimoniului arhitectural lo cal. El a menþionat cã este nevoie sã se stipuleze prin lege anumite avantaje pentru cei care decid sã pãstreze astfel de case tra - diþionale, cum ar fi scutirea de impozit. În fine, un ultim prilej în anul 2015 pentru a aduce în atenþie proiectul sãu de suflet l-a avut prefectul Anton Rohian la cea de-a 11-a Con - ferinþã Naþionalã a Forumului Montan din România, care a avut loc pe 11 decembrie la Bistriþa. Evenimentul a marcat Ziua Internaþionalã a Muntelui, fixatã pentru data de 11 decembrie de Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite. Conferinþa a avut loc pentru prima oarã în afara Bucureºtiului, fiind organizatã de Pre fec - tura ºi Consiliul Judeþean Bistriþa-Nãsãud ºi Filiala Bistriþa-Nãsãud a Forumului Montan din România. La eveniment au participat, printre alþii: prof. dr. Radu Rey, preºedintele Forumului Montan din România ºi consilier pentru zona montanã în Ministerul Agriculturii, preºedintele Agenþiei Naþionale de Mediu, Toma Petcu, dr. ec. Lazãr Latu, di rec tor gen eral al Agenþiei Zo - nei Montane, Alexandru T. Bogdan, membru co re spon dent al Academiei Române, prefectul Ioan Þintean, subprefectul Ovidiu Frenþ, preºe - dintele Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud, Emil-Radu Moldovan. Prefectul judeþului Maramureº, ing. Anton Rohian, a spus cã e o ºansã pentru agricultura României ca primul-ministru sã fie inginer agro - nom ºi a opinat cã toate regiunile montane din þarã ar trebui sã transmitã un mesaj comun. El le-a vorbit, apoi, celor prezenþi despre Miya Kosey, fotograful japonez care s-a îndrãgostit de Maramureº, de frumuseþile lui naturale ºi de oamenii lui. Rememorând momentul vizitei sale oficiale în Zakopane, Polonia, la pri - mul Con gres Mondial al Mun - þilor Carpaþi, ing. Anton Rohian a amintit felul în care are loc acolo mãsuriºul lapte - lui, în curtea catedralei ºi cu binecuvântarea episcopului, dar ºi felul în care polonezii au grijã de casele lor tradiþionale. Cu ajutorul unor fotografii, pre fectul le-a arãtat par ti cipanþilor la conferinþã vilele ºi porþile din inox pe care le ridicã azi maramureºenii, precum ºi câteva dintre puþinele case ºi porþi vechi rãmase în picioare. Am fãcut, în 2015, un inventar al caselor tradiþionale maramureºene, dar n-am avut nicio trecere la forurile decizionale. Dacã nu scoatem o lege pentru judeþele din zonele montane, vom avea ºi în 2050 aceleaºi pro bleme. Toþi cei care stau la Bucureºti, când vin sãrbãtorile spun: mergeþi în Maramureº ºi Bucovina. Dar de abia în 2015 am reuºit sã avem o arterã cu care sã nu ne fie ruºine. La aceastã conferinþã trebuie dezbãtute problemele, dar ºi luate decizii ºi comunicate Parlamentului ºi Gu vernului, a spus prefectul ing. Anton Rohian. Proiectul Salvarea satului maramureºean va con tinua ºi în 2016, an în care se vor face noi paºi concreþi în vederea punerii în valoare a arhitecturii tradiþionale spe cifice acestei zone.

11 IULIE-DECEMBRIE Localitãþile de moþi ºi maramureºeni din Sãtmar Cap. I. Scurt istoric Studiile arheologice, isto ri co-de mo - gra fice, istorico-geografice etc. ni-l prezintã pe om, îl gãsesc pe acesta lângã albia unui râu, lângã un izvor, la liziera unei pãduri etc., adicã într-un peisaj geografic care îi oferã condiþii sã poatã vieþui, adicã sã trãiascã sã producã, sã con sume, sã su pra - vieþuiascã. Aºa se face cã omul nu numai în trecutul îndepãrtat, ci ºi în vremurile mai apro - piate, ca de altfel ºi în prezent, s-a miºcat, a cãutat locul unde sã poatã vieþui. Supuºi ace - loraºi legi obiective ale dezvoltãrii omeneºti, la începutul secolului al XX-lea au coborât moþii ºi maramureºenii din munþi la câmpie, unde ºi-au stabilit locul potrivit pentru trai, pentru dez - voltare ºi continuitate, pentru ei ºi urmaºii lor. Cum nu întotdeauna interesele individului coi - ncid cu cele ale societãþii, ale colectivitãþii, atunci, la început de secol, moþii ºi ma ra mu - reºenii care au pornit spre câmpie au fost favo - rizaþi de coincidenþa intereselor proprii cu cele ale societãþii româneºti. Conducãtorii de atunci, ai statului naþi o - nal unitar al României Mari, au constatat o lipsã a elementului românesc pe fâºia de fron - tierã româno-ungarã în partea de nord-vest ºi o disproporþie vãditã între proprietatea privatã a þãrãnimii ºi cea privatã a marilor latifundiari în teritoriul Transilvaniei, respectiv în Ardeal ºi Banat, în spe cial. Astfel, prezentându-se structura demo gra - ficã ºi cea a proprietãþii asupra pãmântului, pu - terea legislativã a promulgat în 1921 Legea Re - formei Agrare, în urma cãreia au luat fiinþã mai multe localitãþi de moþi ºi maramureºeni pe fâºia de graniþã Arad Salonta Oradea Diosig Sãcuieni Valea lui Mihai Carei Satu Mare Halmeu, precum ºi în Banatul Timiºoarei. Încercând sã concretizãm puþin cele arã - tate mai sus cu privire la proprietatea agricolã în Transilvania, constatãm cã statisticile întocmite de autoritãþile Imperiului Austro-Ungar în 1895 ºi 1902 aratã cã 99,22% din gospodãriile þãrã - magistrat-procuror (r) Ioan BÂTEA Baia Mare neºti deþineau 60,02% din suprafaþa agricolã, pe când 0,78% din gospodãriile moºiereºti deþi - neau 39,98% din aceastã suprafaþã. În judeþele Timiº, Arad, Bihor ºi Satu Ma - re, moºierii, care reprezentau 0,09% din pro - prietarii funciari posedau 51,6% din suprafaþa agricolã totalã a acestor judeþe. În judeþul Satu Mare, 22 de gospodãrii moºiereºti, respectiv 22 de latifundiari, care în limbajul românesc mai larg se numesc boieri, împreunã cu Biserica Romano-Catolicã ºi Com - pania Urbarialã, deþineau iugãre cadas - trale ºi 31 stj. pãtraþi din suprafaþa agricolã totalã a judeþului de iugãre cadastrale ºi 926 stj. pãtraþi. Contele Ludovic Károlyi deþinea moºii în 18 localitãþi din Sãtmar în suprafaþã de iugãre cadastrale, din care teren agricol ºi cu pãduri. În localitatea Moftinul Mic deþinea iugãre cadastrale ºi 1516 stj. p. Fratele lui, József, deþinea zona Sanislãu iugãre cadastrale ºi 237 stj. p. Alt frate al lor, László, deþinea 808 iugãre cadastrale ºi 252 stj. p. În Sãtmar, potrivit documentelor de arhi - vã, apare un singur moºier cu nume românesc vãduva Butyan (probabil Buteanu în româneºte, n.n.), cu o suprafaþã mult mai micã decât a lui László Károlyi. În zona Carei, cu excepþia ºva - bilor care aveau proprietãþile lor de 80 iugãre cadastrale primite la împroprietãrire, majori ta - tea populaþiei þãrãneºti nu dispunea de teren agricol, toþi þãranii lucrând pe moºiile boierilor Karoleºti. Membrii familiei acesteia a Karo - leº tilor respectiv prin Alexandru Károlyi au devenit conþi ºi deci moºieri prin trãdarea principelui Ardealului Rákoczi al II-lea faþã de habsburgi, în schimbul cãreia a primit titlul de conte ºi moºiile principelui trãdat. Populaþia þãrãneascã din zonã ºi-a pierdut proprietatea asupra pãmântului ca urmare a spo - lierii exercitate de boieri feudali, pentru neplata în bani, naturã ºi muncã a obligaþiilor faþã de aceºtia. O mare parte a þãrãnimii ºi-a F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

12 10 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà pierdut proprietãþile, ca urmare a loialitãþii faþã de principele Ardealului, în luptele acestuia cu habsburgii. Potrivit aceloraºi date statistice, structura populaþiei þãrãneºti era urmãtoarea: - þãrani sãraci cu pânã la 5,77 ha: 71,88%; - þãrani mijlocaºi cu 5,77-28,75 ha: 26,82%; - þãrani chiaburi înstãriþi cu 28,75-57,55 ha: 1,30%. Feudalitatea ungarã era cea mai puternicã în perioada dualismului. Din aceastã clasã so - cialã 91,4% erau unguri ºi numai 8,96% erau de altã naþionalitate. Împroprietãrirea (ºi nu colonizarea) este un act al Puterii Leg is la tive a Statului, un act revoluþionar care are menirea sã îmbunãtãþeascã condiþiile materiale ale þãranilor a tãlpilor þãrii, o mãsurã socialã, dar ºi de interes eco - nomic a statului, urmãrind dezvoltarea agri cul - turii. Deºi Legea Reformei Agrare apare pe la mijlocul anului 1921, totuºi moþii ºi mara mu - reºenii au fost chemaþi la împroprietãrire numai în primãvara anului 1924, iar alþii chiar mai târziu. De ce? Pentru cã aºa e la noi, la români. Delãsarea ºi birocratismul îºi dau mâna, iar când e sã pui legea în aplicare de cãtre organele lo - cale ºi judeþene, acestea spun: mai întâi ne atribuim nouã, pentru instituþiile publice (ºcoli, biserici etc.) ºi pentru «îndreptãþiþi» (cei fãrã pãmânt sau cu pãmânt puþin) ºi dacã mai rãmâne ceva mai dãm ºi la alþii. În zilele noastre ne dãm seama ºi mai bine de perpetuarea acestei con - cepþii. În judeþul Satu Mare Sãtmar, cum se spune au fost organizate împroprietãriri în douã plãºi ad min is tra tive importante, pe care eu, în publicaþiile mele, le-am numit: zona Carei ºi zona Satu Mare. Aici erau con cen trate lati fun - diile moºierilor, de aici s-au expropriat tere - nurile cele mai întinse. De reþinut este, de ase - menea, cã în jurul celor douã oraºe, Carei ºi Satu Mare, graviteazã ºi viaþa so cial-economicã ºi cul tural-educativã a Sãtmarului. Întâmplarea fa - ce cã ºi localitãþile de moþi ºi maramureºeni împroprietãriþi se aflã în jurul ºi în apropierea celor douã municipii ale judeþului. I. Astfel cã în zona Carei au fost orga - nizate prin împroprietãrire localitãþile: 1. Horea, comuna Sanislãu moþi din Alba, Poiana Horii ºi Scãriºoara, cu 83 de familii, în 1924; 2. Scãriºoara Nouã, comuna Piºcolþ: moþi din Scãriºoara, Vadul Moþilor, Arieºeni, Avram Cap. II. Împroprietãrirea Aceleaºi statistici ne aratã cã la începutul secolului al XX-lea, din totalul þãrãnimii sãrace, românii reprezentau majoritatea, astfel: - cu sub 2,5 ha: români 70,5%, unguri 18,9%, germani 5,1%; - între 2,5-5 ha: români 69,4%, unguri 18,9%, germani 6,2%; - între 5-25 ha: români 57,8%, unguri 25,3%, germani 10,7%. Diferenþa de procente pânã la 100% pentru cei arãtaþi reprezintã celelalte naþionalitãþi ale Imperiului Austro-Ungar. Iancu, Vidra, Ponor ºi Câmpeni, cu 113 familii, în 1924; 3. Marna Nouã, comuna Sanislãu: moþi din Mãriºel ºi Bica Românã, cu 42 de familii, în 1925; 4. Ianculeºti, cartier municipiul Carei: moþi din Albac, Poiana Horii, Scãriºoara, 99 de familii; 5. Criºeni, comuna Moftinul Mare: moþi din Poieni, Vânãtori, Negreni ºi Valea Drã ga - nului, cu 66 familii, în 1928; 6. Lucãceni, comuna Berveni: mara mu - reºeni din ªiºeºti, Bontãieni, ªurdeºti, Unguraº, Baia Sprie, Satu Mare, Negreia ºi Dãneºti, cu 208 familii, în 1925; 7. Portiþa, comuna Sãuca: un grup de 18 familii de moþi care ºi-au stabilit habitatul pe o uliþã nouã a localitãþii Portiþa (spune I. Gherman în monografia Plasa Carei, 1937) în Aceste localitãþi, excepþie fãcând Criºeni ºi Portiþa, au beneficiat de existenþa în vatra satului a unor ferme agricole, ale cãror con - strucþii (casa administratorului, casele jelerilor, magazii, grajduri, ºoproane etc.) au fost folosite de împroprietãriþi pentru adãpost timp de 1-3 ani. Altele au fost transformate în biserici ºi ºcoli în toate localitãþile (cu excepþia celor douã), altele dãrâmate, iar materialele rezultate îm pãr - þite la oameni ori destinate reparaþiilor publice. În municipiul Carei au fost mai multe fa - milii de moþi ºi maramureºeni împroprietãrite prin reforma agrarã din În prezent, în Carei sunt sute de familii de moþi ºi mara mu - reºeni (spre exemplu, din Ianculeºti am iden - tificat 112 familii între care, 33 familii de scã - riºoreni, multe familii din Criºani, Marna Nouã, Horea ºi Lucãceni). Românii din Carei re pre - zintã 49% din populaþia municipiului. II. În zona Satu Mare s-au înfiinþat ur - mãtoarele localitãþi de împroprietãriþi:

13 IULIE-DECEMBRIE Decebal, comuna Vetiº: maramureºeni, oºeni, moþi 40 familii; 2. Paulian, comuna Doba: moþi ºi ma - ramureºeni, 75 familii, în 1924; 3. Traian, comuna Doba: maramureºeni, 61 familii, în 1926; 4. Dacia, comuna Doba: maramureºeni, 23 familii, în 1926; 5. Gelu, comuna Terebeºti: moþi, 116 fa - milii din Dângãu, Ciucea, Someºul Cald, Meriºor, Mãnãstireni, Lepusteºti, în 1925; 6. Baba Novac, comuna Ardud: moþi ºi maramureºeni, 108 familii, în 1924; 7. Curtuiuº, cartier Satu Mare: mara mu - reºeni ºi sãtmãreni, 10 familii, în 1929; 8. Cioncheºti, comuna Viile Satu Mare: sãtmãreni ºi maramureºeni, 26 familii, 1925; 9. Micula Nouã, comuna Micula: mara - mureºeni, 41 familii, în 1921; 10. Bercu, comuna Bercu: maramureºeni, 14 familii, în 1925; 11. Drãguºeni, comuna Turulung: mara - mureºeni (de unde ºi denumirea localitãþii), 61 familii, în 1924; 12. Livada Micã, comuna Livada: mara - mureºeni, 24 familii, în 1924; 13. Dumbrava, comuna Livada: mara mu - reºeni (ºi sãtmãreni ul te rior), 8 familii, în 1928; 14. Ardud: grup de maramureºeni, 16 fa - milii, în 1925, care au for mat un cartier nou al comunei; 15. Peleºul Mare: un grup de 10 familii de maramureºeni, în 1927, care au for mat o uliþã în sat; 16. Lazuri: un grup de moþi ºi mara mu - reºeni, 20 de familii, în 1925, care au for mat o uliþã în sat; 17. Sãrãtura, comuna Ardud: un grup de maramureºeni, 10 familii, în 1928, care au for - mat o uliþã la marginea satului; 18. Cerhat, comuna Rãteºti: un grup de maramureºeni, 4 familii, în 1929, care ºi-au con - struit case pe o uliþã a satului; 19. Ciuperceni, comuna Botiz: localitate nouã, formatã din oºeni, sãtmãreni ºi ma ra mu - reºeni, în 1930, 8 familii, restul navetiºti în lo - curile de origine. Erau prezenþi numai în cam - paniile agricole. Satul s-a dezvoltat dupã al Doilea Rãzboi Mondial. În municipiul Satu Mare, de asemenea, au fost împroprietãriþi prin Reforma Agrarã din 1921, fapt ce explicã numãrul mare de români din urbea sãtmãreanã. Numãrul acestora a cres - cut în mod considerabil în perioada industri - alizãrii, astfel cã elementul românesc este majoritar. Aceste localitãþi, mici la început ºi ne - putincioase, s-au dezvoltat, numãrul gos po dã - riilor crescând cu 10-20%, iar al locuitorilor cu 30-40%, pânã în anul Numãrul acestora va creºte ºi mai mult pânã la dublu ºi chiar peste dublu. De exemplu, în 1924 existau 113 gospodãrii ºi tot atâtea familii. În 1940 erau 120 gospodãrii ºi 145 familii. În 1962 erau 268 gos - podãrii ºi 273 familii. Dupã aceastã dezvoltare, a urmat declinul, cu aspecte care se vor arãta mai târziu. La început omul sau colectivitatea s-a aºe - zat, aºa cum am afirmat mai sus, lângã o apã, lângã o pãdure, într-o poianã sau în crâng. Omul în permanenþã este preocupat sã îºi gãseascã un mediu înconjurãtor liniºtit, odihnitor, prietenos, un mediu geografic pitoresc, care sã placã ochiului, sã placã simþului. Acest hab i tat, în trecutul îndepãrtat, îl alegea individul sau co - lectivitatea, iar acest lucru nu se fãcea dupã un plan ºi dupã o sistematizare a locului, ci la în - tâmplare. Fiecare îºi alegea locul ºi îºi fãcea bordeiul sau coliba dupã posibilitãþi. Acest teren, apoi se împãrþea, cu timpul, între membrii familiei sau aceºtia îºi alegeau ( ocupau ) un alt loc lângã cel al pãrinþilor, al colectivitãþii, ur - mând sã se pãstreze relaþiile de familie. În alte împrejurãri, habitatul este indicat (atribuit, n.n.) de autoritãþi, situaþie în care trebuie respec - tate anumite prevederi legale, referitoare la su - prafaþã, termen de ocupare, mod de folosire, mod de dobândire a proprietãþii, obligaþiile faþã de autoritãþile lo cale ºi judeþene etc. Aºezãrile omeneºti au evoluat, în decursul istoriei, de la simplu la com plex, de la mic la mare, de la frumos la ºi mai frumos, de la în - tâmplare la sistematizare etc. Aceste schimbãri au fost de ter mi nate de om, ca el e ment re vo - luþionar în schimbarea societãþii. În decursul evoluþiei sale, ºi omul s-a dezvoltat ca inte - ligenþã, iscusinþã, pricepere ºi ocupaþie, dar ºi ca numãr. A crescut numãrul familiilor, al oa me - nilor asemãnãtor albinelor din stup. ªi tot ca albinele ºi el, omul, a trebuit sã plece, sã roiascã, sã îºi gãseascã alt loc de aºezare, alt hab i tat. În gen eral, în Transilvania românii ºi-au gãsit singuri locul de stabilitate, habitatul, pânã la începutul secolului al XX-lea, excepþie fã - când maramureºenii, care au emigrat ºi au înte - meiat Principatul Moldovei. În epoca modernã a Europei, ºi chiar în cea contemporanã, lumea nu mai era dispusã sã suporte diferite forme de încorsetare socialã, economicã, politicã, geograficã, religioasã etc. ºi, ca atare, a început sã protesteze, sã se ma - nifeste, sã fie nemulþumitã de ordinea europeanã F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

14 12 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà existentã. Unele forþe politice ºi sociale ori re - gimuri politice au solicitat schimbãri. Toate ne - mulþumirile s-au rezolvat prin declanºarea Rãz - boaielor Balcanice, urmate de Primul Rãzboi Mondial. Rãzboiul, ca fenomen so cial, nu poate aduce decât pierderi, pentru toate pãrþile beli - gerante. Dupã rãzboi, urmeazã perioada de re - facere. Aºa se face cã dupã împlinirea visului de veacuri al românilor, adicã dupã realizarea statului naþional unitar ºi suveran, conducãtorii, printre alte mãsuri pentru revigorarea so cialeconomicã a þãrii, au procedat la înfãptuirea Reformei Agrare, mãsurã promisã de Regele Ferdinand soldaþilor de pe front. Aceastã mã - surã a avut ca scop sã stimuleze dezvoltarea demograficã, precum ºi cea so cial-economicã a României moderne. Legea de reformã agrarã chema la îm - proprietãrire (nu colonizare, n.n.) pe veteranii de rãzboi, vãduvele de rãzboi, orfanii de rãzboi, pe cei fãrã pãmânt sau cu pãmânt puþin. Nu colonizare, ci împroprietãrire, lucru pe care l-am susþinut ºi îl susþin ºi în prezent. Ro - mânii nu au fãcut colonizãri. Nu am adus strãini pe care sã-i încetãþenim ºi sã-i împroprietãrim. Colonistul este strãin de neam, de þarã, de obi - ceiurile ºi tradiþia zonei în care îºi sta bileºte habitatul. În România, respectiv în Ardeal ºi Bucovina au fost fãcute colonizãri de cãtre Im - periul Austro-Ungar ºi de cãtre regii Ungariei, cu populaþie de saºi, ºvabi, unguri, ruteni, evrei etc. Colonistul primeºte terenul de la stat, în mod gratuit, nu este ºi nici nu poate deveni proprietarul terenului, decât dupã o perioadã de timp. Colonistul, în schimbul terenului, este obli gat la anumite servicii faþã de stat, altele decât cele ad min is tra tive ºi fiscale, pe care un proprietar nu le are. Împroprietãrirea prin Reforma Agrarã din 1921 s-a fãcut con tra cost. Împroprietãriþii au achitat statului jumãtate din valoarea de cir - culaþie a terenului, în rate anuale. Acestea au fost cele douã avantaje acordate de stat împro - prietãriþilor. Dupã plata integralã, împro prie tã - ritul dobândea proprietatea asupra terenului, fã - rã nicio obligaþie faþã de stat, cu excepþia celor ad min is tra tive ºi fiscale le gate de proprietate. Acest lucru îl confirmã însuºi actul de împro - prietãrire, care se intituleazã Con tract de vân - zare-cumpãrare, iar pãrþile din con tract sunt Statul Român, prin Ministerul Agriculturii, Di - recþia Organizãrii ºi Colonizãrii, ºi colonistul. Con sider cã noþiunile de col o nist, colo ni - zare au fost împrumutate de administraþia ro - mâneascã de la administraþia austro-ungarã. Cã aºa stau lucrurile ne-o confirmã îm pro prie tã - rirea fãcutã prin Reforma Agrarã din 1945, unde nu se mai utilizeazã noþiunea de col o nist, ci Act de împroprietãrire. Satele româneºti de moþi ºi maramureºeni din Sãtmar trebuie cunoscute, fiindcã, aºa cum am arãtat mai sus, ele au avut ºi au ºi în prezent un rol stra te gic. Ele sunt borne de stabilitate, colectivitãþi de spiritualitate româneascã, grã - niceri ai culturii ºi credinþelor româneºti pe fron tiera de nord-vest a României. Sunt niºte sate eroice, care au trecut prin foc ºi sabie, de mai multe ori (expulzare 1940, distrugerea gos - po dãriilor , distrugere prin coope ra - tivizarea agriculturii, cote ºi impozite mari insuportabile, dezafectarea localitãþilor în pe - rioada 1970 etc.). Aceste localitãþi sunt sate de eroi ºi veterani ai celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Moþii ºi maramureºenii din Sãtmar, oa - meni harnici, stãruitori în muncã, paºnici, bine - voitori în relaþiile interetnice, au reuºit, prin par ti ciparea lor la viaþa socialã, culturalã, eco - nomicã etc., sã îmbunãtãþeascã climatul de ordine, limbajul, cultura, folclorul ºi, în gen eral, spiritualitatea româneascã din Sãtmar. Sub as pect edilitar-gospodãresc, moþii ºi maramureºenii ºi-au întemeiat gospodãrii, ºi-au realizat un hab i tat care, pentru început ( ), le-a asigurat un confort so cial cores pun - zãtor unor condiþii so cial-economice în creºtere continuã. Coborârea de la munte la câmpie, res - pectiv împroprietãrirea, a fost un act de pa tri o - tism din partea moþilor ºi a maramureºenilor. Nu a fost uºor ºi nici plãcut sã te desparþi de rudele apropiate, de prieteni, de vecini, de locurile na - tale etc. ºi sã îþi iei copiii de mânã ºi în braþe, câteva oi, o vacã, un cãluþ sau doi, sã pãrãseºti casa pãrinteascã ºi sã te duci sã stai în câmpul liber, în colibã etc., pânã când reuºeºti sã-þi construieºti adãpost pentru tine ºi pentru ani - male. Împroprietãriþii au înþeles chemarea Þãrii la împroprietãrire ºi necesitatea acesteia pentru îmbunãtãþirea situaþiei demografice ºi creºterea spiritualitãþii româneºti în Sãtmar. Acest lucru a fost posibil, pentru cã moþii ºi maramureºenii au adus cu ei în câmpie zestrea sufleteascã, cân - tecul ºi jocul, obiceiurile ºi tradiþia, limba ºi cultura strãmoºeascã. Ei au adus în câmpie cre - dinþa ºi portul strãmoºesc, utilaje de uz casnic ºi gospodãresc, cele de uz per sonal dobândite de la pãrinþi ºi bunici. Unele localitãþi ºi-au adus cu ele preoþii (Baba Novac, Traian ºi Gelu), altele învãþãtorii (Scãriºoara Nouã, Traian), grupul de moþi din Micula ºi-au adus o micã bisericã din

15 IULIE-DECEMBRIE lemn. Mulþi împroprietãriþi ºi-au adus casele din lemn, pe care le-au reclãdit în câmpie (Scã - riºoara, Horea, Lucãceni, Tiream). Localitãþile s-au for mat pe fostele moºii ale boierilor expropriaþi. În primii 2-3 ani îm - pro prietãriþii, au stat în noile localitãþi doar în timpul campaniilor agricole, iar iarna se re trã - geau în localitãþile de origine sau prin satele vecine, pentru cã nu aveau unde sã se adã pos - teascã. Alþii, mai norocoºi, au beneficiat de puþi - nele construcþii gospodãreºti ale fermei boierului pe care le-au ocupat (grajduri, maga zii, ºo proa - ne, clãdiri ad min is tra tive, locuinþele jelerilor etc.) în Ianculeºti, Marna Nouã, Baba Novac, Scã riºoara Nouã, Horea, Lucãceni etc. În aceste încãperi au intrat doar câteva familii cu copii mici, restul au trebuit sã se descurce. Situaþia a fost aceeaºi ºi pentru grupurile de moþi ºi mara - mureºeni ce ºi-au stabilit habitatul în localitãþile sãtmãrene, formând în acestea doar o uliþã nouã a localitãþii. Localnicii nu erau bucuroºi de cei veniþi în sat, împroprietãriþii fiind priviþi ca cei de la marginea satului. Pe localnici îi deranja prezenþa în bisericã a nou-veniþilor pentru cã mirosea guba maramureºeanului (Tiream). Bãºti naºii din zonã nu s-au bucurat de oaspeþi pentru cã aici, în zonã, erau suficienþi þãrani sãraci, care, din cauza împroprietãriþilor, au pri - mit pãmânt mai puþin, între 1 ºi 6 jugãre ca - dastrale. Împroprietãriþii nu s-au bucurat nici de protecþie, sprijin ºi ajutor din partea autoritãþilor lo cale ºi judeþene. Statul le-a acordat cele douã avantaje mai sus arãtate: plata a 50% (jumãtate) din valoarea terenului ºi achitarea preþului în rate anuale (10 rate în gen eral). Alt ajutor nu au primit. În astfel de împrejurãri, împroprietãriþii au trebuit sã-ºi construiascã biserici ºi ºcoli ºi alte obiective de interes pub lic, prin forþe proprii. Un numãr mare de localitãþi noi au fost favorizate de împrejurarea cã pe terenul unde era prevãzutã vatra satului se aflau câteva construcþii ale fer - mei agricole a boierului, care au fost în gen eral adaptate la nevoile publice ca ºcoalã ºi bisericã (Scãriºoara Nouã, Horea, Marna Nouã, Ian cu - leºti, Lucãceni, Baba Novac, Gelu etc.). Nicio localitate dintre cele nou înfiinþate nu avea drumuri de acces pietruite, excepþie fãcând cele prin care trecea ºoseaua naþionalã sau cea de interes judeþean. Dispuneau de dru - muri pietruite localitãþile: Gelu, Decebal ºi Paulian. În celelalte localitãþi de împroprietãriþi drumuri pietruite s-au fãcut dupã Electrificarea ºi radiodifuziunea au lipsit cu desãvârºire pânã prin anii Apa potabilã s-a introdus dupã anul Te - le fonia s-a introdus dupã 1990, iar televiziunea dupã Singura localitate care în perioada inter - belicã a avut cãmin cul tural a fost Gelu. Prãvãliile cu produse agroalimentare ºi agro in dustriale au apãrut prin Din aceste localitãþi nou-înfiinþate au lipsit per so - nalul ºi instituþia medicalã ºi farmaceuticã. Multe lipsuri ºi greutãþi au îndurat aceºti împro - prietãriþi la început de drum ( ), pânã când au reuºit sã îºi înjghebeze un nucleu de gospodãrie. În perioada interbelicã aceste localitãþi au avut ºi momente de dezvoltare so cial-eco no - micã ºi culturalã. Au fost anii de pace ºi liniºte, cei de refacere economicã ºi chiar din 1920, perioadã în care împroprietãriþii ºi-au ridicat gospodãrii frumoase. Oamenii au înlocuit construcþiile de început, puþine ºi ru - di mentare, cu construcþii noi. A fost un salt calitativ ºi cantitativ al confortului de locuit, al condiþiilor de hranã ºi îmbrãcãminte, de ºco - larizare ºi culturã religioasã, concretizat în ºcoli ºi biserici noi. Singura localitate care nu avea bisericã construitã ºi niciun spaþiu modificat în acest scop a fost Marna Nouã, unde ºcoala þinea locul ºi de bisericã, pânã dupã al Doilea Rãzboi Mondial. Pânã în anul 1940, moþii ºi maramureºenii împroprietãriþi în Sãtmar au reuºit sã atingã un grad de dezvoltare so cial-economicã ºi culturalã la nivelul cerinþelor corespunzãtoare, ca notã generalã. Au fost ºi cazuri, când circa 30-40% dintre împroprietãriþi sã atingã un stadiu de dez - voltare bun, iar alþii chiar foarte bun. Exem - plul pãrinþilor mei, este grãitor în acest sens. Ei pe lângã cele 16 iugãre cadastrale primite la împroprietãrire în 1924, au mai cumpãrat de la privaþi încã 14 iugãre cadastrale, totalizând astfel 30 de iugãre cadastrale (1 iugãr = 0,58 ha), iar în gospodãrie aveau 2 boi, 2 juncani de 3 ani, douã vaci, 2-3 viþei, porci, pãsãri ºi cereale în plus pe care le valorificau pe piaþã. Aveau uti - lajul agricol necesar tractat de animale de astfel de gospodãrii mai existau în sat. Pânã în 1940, majoritatea împro prie tã ri - þilor trecuserã de la o gospodãrie ºi o agriculturã de subzistenþã la una de profit, de plusvaloare, care asigura o dezvoltare ºi o existenþã în creºtere. Dezvoltarea so cial-economicã ºi culturalã a împroprietãriþilor s-a redus începând cu anul 1938 ºi s-a stopat în anul 1939, iar în 1940 s-a prãbuºit cu desãvârºire, aceºtia devenind, pentru o F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

16 14 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà perioadã de câþiva ani, cerºetori ºi zilieri ( ), mai sãraci ca înainte de împroprietãrire, muncitori agricoli ºi proprietari care nu îºi pu - teau asigura existenþa ( ), datoritã dis - trugerii gospodãriilor în perioada refugiului, da - toritã expulzãrii lor, datoritã cotelor ºi im po zitelor progresive, precum ºi luptei de cla - sã pentru cooperativizarea agriculturii, fiind lip - siþi de pãmânt în perioada Aceastã ultimã perioadã a fost una de torturã spiritualã ºi materialã ( ), de schimbare a profesiei cu cea de muncitor în industrie, construcþii ºi chiar în agricultura de stat ºi, în acelaºi timp, o perioadã de adaptare la munca în cooperativele agricole de producþie (CAP). Aceasta a fost o perioadã miraculoasã, care a produs schimburi importante în rândul împroprietãriþilor astfel: - cooperativizarea a determinat migraþia de la þarã la oraº, adicã din agriculturã în alte sectoare de muncã; - þãranul ºi-a schimbat profesia, devenind muncitor in dus trial, con struc tor etc.; - numeroase familii întregi au plecat de la sate la oraºe (de exemplu din Scãriºoara Nouã în perioada au plecat definitiv 41 de familii, în gen eral toate familii de tineri); - la þarã au apãrut un mare numãr de me - seriaºi, intelectuali, elevi ºi studenþi ºi migraþia de la sat la oraº a continuat pânã când, astãzi, la þarã sunt numai bãtrâni ºi puþinã forþã de muncã sau aproape deloc; - este miraculoasã aceastã perioadã prin faptul cã, începând de prin anii , satul românesc a putut sã se revigoreze ºi sã se pro - ducã o adevãratã explozie construc tiv-edi litarã ºi gospodãreascã publicã ºi privatã, cu un as pect arhitectural nou, mod ern, totul ca un afront la numeroasele suferinþe de pânã la acea datã. De reþinut cã toate localitãþile de moþi ºi maramureºeni împroprietãriþi prin Reforma Agrarã din 1921 s-au dezvoltat ºi s-au transformat în localitãþi de nerecunoscut. Într-o perioadã scurtã, de de ani, au fãcut un sat calitativ ºi cantitativ incomparabil cu trecutul lor istoric. Am cunoscut per sonal localitãþile de moþi ºi maramureºeni din zona Carei pe care le-am vizitat, atât în perioada interbelicã, cât ºi dupã al Doilea Rãzboi Mondial. Pe moþii ºi maramureºenii din zona Satu Mare i-am vizitat pe puþini, dar i-am cunoscut prin fiii lor, care îmi erau colegi de liceu la Satu Mare ( ). În perioada am fãcut un studiu, mai bine zis o cercetare so cial-economicã ºi demograficã a tuturor localitãþilor de moþi ºi maramureºeni din Sãtmar. Am fãcut acest lucru pentru cã mã preocupa ideea saltului calitativ ºi cantitativ al localitãþilor ºi al oamenilor, al populaþiei. Mã interesa sã vãd opinia victimelor Dictatului din 30 au gust De aceea am stat de vorbã cu foarte mulþi sãteni, vizitând aceste localitãþi de n ori. Îi cãutam în sat sau pe câmp, acasã sau la locul de muncã, în zile de lucru ºi în sãrbãtori, ziua ºi seara, în împrejurãri de odihnã ºi de obosealã, în împrejurãri plãcute, normale, sau mai puþin plãcute. Oamenii rãs - pundeau cu multã promptitudine ºi res pon sa - bilitate personalã ºi socialã, fãrã invenþii ºi fal - sificãri ale timpului trecut ºi ale evenimentului so cial-istoric ºi cul tural-educativ. Oamenii erau incomparabil mai activi, mai prezenþi, mai obi ec tivi ca odinioarã. Se putea constata dife - renþa dintre þãranul din 1924, cel din 1950 ºi cel din Satul acela din , cel din 1950 nu mai exista în , pentru cã uliþele acelea noroioase ºi nepietruite erau acoperite cu asfalt, cãrarea de pe lângã gard fiind acum în - locuitã de trotuar. Casele acelea acoperite cu paie, cu stuf ºi ºindrilã erau acoperite acum cu þiglã ºi tablã. Bisericuþele acelea mici realizate prin transfor marea magaziilor boiereºti în lãcaºuri sfinte nu mai existau, în locul lor ridicându-se biserici mari, înãlþãtoare ºi frumoase, unele dintre ele adevãrate catedrale. Asemenea mi - nune se întâmplase ºi cu ºcolile din sat. ªcoli noi, multe cu etaj. Copii mulþi adãposteau acestea ºi unele nu putea face faþã, cadrele di - dac tice fiind nevoite sã organizeze programul ºcolar ºi dupã-amiazã. O lume nouã sub toate aspectele: cine - matografe, cãmine culturale, parcuri ºi locuri de sport. Telefonie ºi televiziune publicã ºi privatã, dispensare medicale ºi cen tre de protecþia plan - telor etc., etc., etc. Cu câtã plãcere intram în satele ºi casele moþilor ºi ale unor maramureºeni din Sãtmar, citind în sufletul lor o mulþumire, o împlinire. Oamenii aveau de toate. Animale în grajduri, cãruþã ºi utilaje agricole, porci ºi pãsãri în coteþe ºi vaci frumoase de lapte. Erau bogaþi. Toate localitãþile de moþi ºi maramureºeni aveau grup de instrumentiºti muzicali, grup de dan - satori, iar cele mai mari aveau cor. Nu lipsea grupul de artiºti amatori ºi cel al fol cloriºtilor. Exista o viaþã culturalã activã, mo bilizatoare. Spiritualitatea româneascã era în floare. Atunci ( ) nu mã gândeam ce se va întâmpla cu atâta frumuseþe ºi bogãþie peste 30 de ani, adicã astãzi, decembrie Satele se prezintã ca niºte mici orãºele, luminate elec tric zi ºi

17 IULIE-DECEMBRIE noapte, uliþe asfaltate ºi ºanþuri betonate, te - lefonie ºi televiziune zi ºi noapte, monumente ºi obeliscuri ale Eroilor Neamului Românesc, par curi ºi centre civice frumoase ºi bine organizate, locuri de sport ºi agrement, oameni el e gant îmbrãcaþi, bine hrãniþi, cu case luxoase, cu vile bine ºi frumos mobilate, dar în curte nu mai vezi cãruþã ºi animale de tracþiune, ci trac - torul ºi autoturismul, vaca nu mai este, porci ºi pãsãri tot mai puþine. ªcoala este închisã pentru cã nu mai sunt copii. Tineretul a plecat în lume sã câºtige bani, lãsându-ºi pãrinþii bãtrâni fãrã Bibliografie ajutor. În vile stau gãrgãriþe ºi ºoareci. Ce ne facem? Încotro mergem? Care este viitorul acestor localitãþi frumoase? Îmi vine în minte cã rãspunsul la întrebare îl gãsim în Biblie, ºi anume: Nebunule, alergi dintr-o parte în alta a lumii ca sã agoniseºti tot mai mult. Te paºte, însã, moartea în tot momentul ºi la tot pasul. Dacã se întâmplã, cui laºi averea? Cui laºi pãrinþii, co - piii, fa milia? Nu þi-ai fãcut datoria faþã de se - menii tãi, faþã de þarã ºi de credinþa strã mo - ºeascã! Vei rãspunde pentru toate acestea! Bâtea, Ioan, Arhiva personalã - Note, interviuri, documente, cercetãri sociodemografice ºi economice, în Moþii din Sãtmar ºi Maramureº, vol. I-V. Bãrbosu, V., Arhiva Bisericii din Traian. Cucuiet, Lucian, Coloniile din Plasa Satu Mare, în Revista Direcþiei Judeþene Bacãu, vol. II, Bucureºti, 2001, p. 91. Destrãmarea monarhiei Austro-Ungare , Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureºti, 1964, p. 16, 19-20, 25, Dr. Dulgãu, Bujor, Aspecte privind Reforma Agrarã din 1921 în judeþul Satu Mare, vol. V-VI, Ranca, Ion ºi Nuþu, V., Avram Iancu. Documente, Bucureºti, 1974, p , , , Rednic, Ion, Monografia ºcolii ºi bisericii din Drãguºeni. Rusu, Ion, Note privind istoria Bisericii Gelu. *** Arhivele Statului Satu Mare, Fond cons. agricol al jud. Satu Mare, dos , 141, 143, 154, 158, 164, 172, , 190, 192. F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E Casã bãtrâneascã în Maramureº. Foto Mihai Grigorescu

18 16 IULIE-DECEMBRIE 2015 Masa rotundã Salvarea patrimoniului ru ral maramureºean CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Joi, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Ju - deþeanã Petre Dulfu, în colaborare cu Asociaþia culturalã Fa milia românã ºi colaboratori ai revistei Fa milia românã, a organizat masa rotundã cu tema Salvarea pa - trimoniului ru ral maramureºean. Evenimentul a fãcut parte dintr-o suc ce - siune de activitãþi care se deruleazã de mai bine de un an de zile la iniþiativa prefectului de Maramureº, în colaborare cu alte instituþii aflate în subordinea Domniei Sale ºi presupune de - pistarea ºi punerea în operã a unor elemente de practicã culturalã ºi exerciþii de operã publicã, cu un scop bine precizat: salvarea patrimoniului ru ral maramureºean, a relatat domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean în deschiderea eve ni men - tului. Motivele de ordin sufletesc aflate la baza acestui demers au fost atent surprinse de domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean în prefaþa cãrþii Maramureº: oameni ºi locuri: Maramureºul nu este doar Þara bisericilor de lemn ºi a porþilor sculptate cu migalã. Maramureºul nu mai este decât în parte þinutul în care oamenii poartã frumoase cos tume populare de sãrbãtori. Mara - mureºul este un tãrâm al esenþelor, în care fibra intimã a existenþei se relevã plenar ca într-o rezervaþie de strãvechi, în ciuda presiunilor mo - dernitãþii [...] 1. Se gãseºte undeva în lume un trecut al tuturor oamenilor de pe pãmânt? Nicãieri, mai bine decât aici. Se poate gãsi un loc pe pãmânt în care Marea poveste a faptelor de odinioarã sã aibã încrustate în cer ºi pe pãmânt curgerile valurilor vremii? Niciunde, mai elocvent decât aici. [...] Aici locurile ºi oamenii formeazã un Colþ de Rai, nu prin opulenþã, ci prin icoane, nu prin pitoresc, ci prin provocarea la a privi spre sine ºi spre dincolo de sine 2. Drd. Maria BELEA Baia Mare Aceste reflecþii, menite sã ne reamin teas - cã unicitatea meleagurilor pe care trãim, au fost însoþite de o succesiune de imagini mai grãi - toare decât însuºi graiul, realizate de Mihai Grigorescu, poveºti deschizãtoare de su flet bun cãtre o problemã ce nu poate fi abordatã în maniera rad i cal-stânjenitoare de pro test, ci ne - cesitã o abordare sistematicã, colectivã, de soli - daritate, aºa cum a menþionat domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean. Aceastã masã ro tundã, des fã ºuratã sub forma unui brain storm ing, are rolul de a aduce elemente menite sã completeze tematica viitorului numãr al revistei Fa milia ro mânã, oglindind aspecte ce constituie linii de forþã în tratarea acestei problematici, a mai pre - cizat domnul di rec tor dr. Teodor Ardelean. La eveniment au luat parte profesori uni - versitari, cercetãtori, muzeografi, istorici, etno - logi, arhitecþi, pictori, preoþi, oameni de culturã, interpreþi de muzicã popularã, primari din satele maramureºene, dar ºi invitaþi din alte judeþe (Cluj, Satu Mare). Domnul Anton Rohian a precizat cã aceastã iniþiativã de salvare a patrimoniului ru - ral maramureºean a luat naºtere dintr-un strigãt de durere, o rãbufnire, în urma constatãrilor din cei trei ani de când ocupã funcþia de pre fect. Am vãzut cum casele noastre se încarcã în autotrenuri, desfãcându-se grindã cu grindã, uºã cu uºã, verandã cu verandã [...], pentru cã nu li se mai meritã þãranilor sã le þinã, în curte avân - du-le pe cele fãloase, a continuat Domnia Sa. Citându-l pe Papa Leon al XIII-lea (1891), dom - nul pre fect a dorit sã evidenþieze faptul cã ori - cãrei societãþi în degradare, dacã doreºte sã se regenereze, i se cere sã se întoarcã la originile sale, deoarece acolo unde existã o întoarcere la origine, se restabileºte viaþa. Domnul pre fect a prezentat câteva fotografii cu porþi vechi din satele maramureºene ajunse în degradare, dar ºi 1 Teodor Ardelean, Prefaþa cãrþii Maramureº: oameni ºi locuri, autori Sorin Oniºor ºi Mihai Grigorescu, 2009, p Ibi dem.

19 IULIE-DECEMBRIE fotografii cu porþi noi, sculptate ºi fãloase, porþi din inox ridicate pentru bãtrânii de acasã de cãtre copiii din strãinãtate. Prefectul Anton Rohian nu a rãmas indiferent la degradarea sa - tului maramureºean, ci a constituit un grup de lucru ru ral destinat reconversiei gospodãriei þã - rãneºti. Domnia Sa a condus o delegaþie, for - matã din autoritãþi lo cale, reprezentanþi ai insti - tuþiilor culturale din judeþul Maramureº ºi pri mari din zone cu tradiþie, în Polonia, la Zakopane, localitate aflatã la poalele Munþilor Tatra, în scopul cunoaºterii unor exemple de dãinuire în timp a tradiþiilor din aceastã regiune. Ul te rior, a început un periplu prin satele mara - mureºene, întâlniri cu primarii ºi cu oamenii care se pot implica în salvarea culturii tra di - þionale, urmând ca, împreunã cu Ordinul Arhi tecþilor din România, sã realizeze propuneri leg is la tive privind scutirea de impozit a caselor vechi þãrãneºti ºi restructurarea acestora. La eveniment a mai luat cuvântul domnul ing. Gheorghe Marcaº, preºedintele Camerei de Comerþ ºi Industrie Maramureº, absolvent al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, un tru - ditor al Maramureºului, aºa cum se auto ca - racterizeazã, care le-a vorbit celor prezenþi des - pre istoria Maramureºului ºi a prezentat câte va aspecte ale economiei în sinergie cu cultura. Prof. univ. dr. Nicolae Suciu, prodecan al Facultãþii de Litere Centrul Univesitar Nord Baia Mare ºi coordonator al Secþiei de arte plas - tice-picturã din cadrul aceleiaºi facultãþi, le-a vorbit celor prezenþi despre tema spiritualitãþii maramureºene, abordatã în lucrãrile prac tice ale studenþilor din secþia pe care o coordoneazã. Arhitectul Ionel Vitoc, originar din Vãlenii ªomcutei ºi stabilit în Cluj-Napoca, a vorbit despre importanþa de a promova, în rân - dul copiilor, activitãþi de cunoaºtere a mediului în care aceºtia trãiesc, amintind despre cea de-a ºaptea ediþie a Taberei de artã pentru copii, desfãºuratã la Vãlenii ªomcutei, tabãrã care îi ajutã sã înveþe sã picteze ºi sã vadã altfel locurile ºi lucrurile din sat. Interpreta de muzicã popularã Angela Buciu a mulþumit iniþiatorilor acestei acþiuni ºi a rememorat câteva aspecte privind satul sãu na - tal, Cheud, aºezat pe Valea Someºului, la gra - niþa dintre Sãlaj ºi Maramureº. Plecând de la cuvintele lui Ovid Densusianu, cunoscut istoric literar ºi folclorist român, ºi anume cã: un po - por nu poate sã trãiascã numai din ce moºte - neºte, ci ºi din ce adaugã în fiecare zi în sufletul lui..., doamna Angela Buciu i-a îndemnat pe cei prezenþi sã nu despartã trecutul de prezent, pentru cã în fiecare zi omul adãugã câte ceva din cultura ºi experienþa vieþii. Printre acþiunile realizate cu scopul de a promova satul maramureºean ºi pe fiii sãi se înscrie ºi iniþiativa primarului din Petrova, ing. Ioan Petrovai, care a pus bazele unui muzeu me - mo rial, în colaborare cu Biserica Ortodoxã, resta urând o casã confesionalã veche pentru a pãstra vie amintirea doctorului în filosofie ºi teologie Alexandru Filipaºcu ºi a profesorului universitar doc tor Gheorghe Bilaºcu. Lector univ. dr. Cornel Faur, de la Uni - versitatea Vasile Goldiº din Arad Filiala Baia Mare, spe cial ist în geografie, s-a arãtat surprins de degradarea tot mai evidentã a mediului ru ral, care este tot mai supus riscurilor din cauza ac - þiunii sau indiferenþei oamenilor. În acest sens, una dintre soluþiile care ar putea redresa situaþia satului românesc este turismul. Preot dr. Ioan Cristian ªtefan, consilier cul tural al Episcopiei Maramureºului ºi Sãt ma - rului a precizat cã aproape toþi suntem de vinã cã s-a ajuns în situaþia aceasta, inclusiv noi ca reprezentanþi ai Bisericii. Pãrintele ªtefan a enumerat câteva cauze care genereazã dis func - þiuni în patrimoniul cul tural naþional, ºi anume: nerespectarea legislaþiei în ceea ce priveºte con - strucþiile de patrimoniu; neºtiinþa, nepãsarea au - toritãþilor, a preoþilor sau a persoanelor care s-ar putea implica în aceastã direcþie; lipsa voinþei politice în ceea ce priveºte pãstrarea patri mo - niului. Lipsa fondurilor ºi lipsa educaþiei în rân - dul tinerei generaþii sunt alte cauze care con - tribuie la distrugerea patrimoniului cul tural. Conf. univ. dr. ing. Mirela Coman de la Facultatea de Inginerie din cadrul Centrului Uni versitar Nord Baia Mare Universitatea Teh nicã Cluj-Napoca a prezentat câteva dintre iniþiativele Facultãþii de Inginerie în scopul pro - movãrii patrimoniului tradiþional, cum ar fi, de exemplu, organizarea simpozionului Casa eco - logicã între mit ºi realitate, eveniment ºtiin - þiific care a ajuns în acest an la cea de-a IV-a ediþie ºi care este organizat împreunã cu Ordinul Arhitecþilor ºi Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu. În discursul sãu, doamna conferenþiar a pus ac - cent pe rolul educaþiei în ceea ce priveºte grija pentru pãstrarea patrimoniului cul tural din spaþiul ru ral. Dr. Daniela Bãlu, directorul Muzeului Judeþean Satu Mare, a afirmat cã salvarea sa - tului maramureºean este o temã care ne co ple - ºeºte, ne doare datoritã transformãrilor ra pide care au loc în lumea satului românesc. Doamna di rec tor a fãcut o sintezã a rezultatelor obþinute F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

20 18 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI în cadrul celor 15 proiecte coordonate de Mu - zeul Judeþean Satu Mare referitoare la cer ce - tarea patrimoniului istoric ºi etnografic din ju - deþele Maramureº ºi Satu Mare, precum ºi a comunitãþilor româneºti din regiunea Trans car - patia. Astfel, colaborarea cu Universitatea Na - þionalã din Ujgorod ºi accesarea unor fonduri europene în sprijinul cooperãrii instituþionale in ter ac tive au permis editarea în trei lim bi românã, ucraineanã ºi englezã a ºase ghiduri cul tural-istorice: Biserica-Albã. Ghid cul tural isto ric, Apºa de Jos. Ghid cul tural istoric, Slatina. Ghid cul tural istoric, Certeze. Ghid cul tural istoric, Micula. Ghid cul tural istoric, Tãºnad. Ghid cul tural istoric, dar ºi a unor vol ume de istorie ºi contemporaneitate, precum ºi de cercetãri ale patrimoniului trans - fron talier. Muzeul Judeþean Satu Mare se mai poate lãuda, de asemenea, cu înfiinþarea a 23 de muzee sãteºti. La fi nal, dr. Daniela Bãlu a subli - niat faptul cã trebuie sã se lucreze mai mult cu tânãra generaþie pentru a sensibiliza deschiderea acesteia spre tradiþional. Doamna ing. Daniela Ciutã, preºedinta Despãrþãmântului Astra Carei ºi re dac tor-ºef al ziarului Buletin de Carei, pe de o parte, ºi-a exprimat bucuria cã cineva trage un semnal de alarmã în legãturã cu pãstrarea clãdirilor tra - diþionale, pe de altã parte, a invocat lipsa fon - durilor pentru realizarea lucrãrilor de întreþinere a clãdirilor ºi bisericilor din mediul ru ral. Conf. univ. dr. ªtefan Viºovan i-a rugat pe cei prezenþi la eveniment sã transmitã pentru redacþia revistei Familia românã pãrerile ºi pro - punerile dumnealor în legãturã cu salvarea sa - tului maramureºean. Deºi satul nostru cel din bãtrâni nu mai este satul pe care îl cunoaºtem astãzi, domnul cercetãtor George Cadar, afir mã cã Mara mu - reºul continuã sã fie arealul geografic care pãstreazã cel mai profund ele mentele de arhetip ale identitãþii noastre ca români. La masa rotundã a mai luat cuvântul doamna prof. dr. Natalia Lazãr, di rec tor al Casei de Culturã Negreºti-Oaº ºi preºedinte al Asociaþiei Culturale Mara Oaº, care a amintit câteva exemple de bunã practicã ded i cate con - servãrii, promovãrii ºi valorificãrii culturii tra - diþionale. Concluziile acestui eveniment i-au revenit directorului de specialitate al Bibliotecii Ju de - þene Petre Dulfu, domnul conf. univ. dr. Mircea Farcaº, care a considerat dispariþia þã - ranului român, împins la marginea societãþii, ca fiind principala cauzã a distrugerii patri mo niu - lui ru ral, subliniind necesitatea ca ºcoala, bise - rica ºi primãriile sã cultive ºi sã pãstreze valorile noastre tradiþionale. FAMILIA ROMÂNà Masa rotundã cu tema Salvarea pa trimoniului ru ral maramureºean, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare

21 IULIE-DECEMBRIE Procesul de modernizare a satelor ºi impactul lui asupra culturii populare maramureºene Se discutã astãzi tot mai mult despre prefacerile înnoitoare produse în sa - tele Maramureºului ºi despre modul cum ele s-au rãsfrânt asupra culturii populare. Se discutã tot mai aprins despre nevoia salvãrii satului maramureºean, despre modalitãþile ºi pro cedeele care ar trebui aplicate pentru a se putea salva ce se mai poate din patrimoniul folcloric ºi etnografic al satelor. Concluziile dis - cuþiilor nu sunt deloc liniºtitoare. Satul, nici pe departe, nu mai este cel tradiþional. El a parcurs un intens proces de modernizare, generând mari perturbaþii în domeniul culturii populare. Nu au rãmas în afara acestui proces niciuna dintre zo - nele care aparþin, actualmente, din punct de ve - dere administrativ, de judeþul Maramureº. Zo nele în care procesul modernizãrii a avut cel mai puternic im pact asupra culturii populare sunt Chioar ºi Codru. Maramureºul istoric, zonã cu rezonanþã aparte în civilizaþia româneascã, datoritã bo - gãþiei, varietãþii ºi valorii culturii populare, care a suscitat un interes aparte din partea cer ce - tãtorilor, atât români, cât ºi din strãinãtate, a parcurs un intens proces de modernizare, aflân - du-se într-o continuã transformare ºi schimbare. Cei care cunosc mai puþin realitatea satului mara mureºean afirmã cã folclorul mai circulã ºi astãzi din abundenþã, ceea ce este greºit. Efec - tuând cercetãri pe vãile Marei, Izei, Viºeului, Cosãului ºi Tisei, am constatat procesul accen - tuat de secãtuire a folclorului literar, muzical, coregrafic, a obiceiurilor, a prozei populare. Mihai Pop susþinea cã nu dezvoltarea in dus - trialã, nu civilizaþia ucide folclorul, ci nepãsarea cu care este tratat. Pãrerea este totuºi subi ec - tivã. Soluþii pentru contracararea procesului nu prea existã, dar este adevãrat cã existã ºi multã indiferenþã pe linia acþiunilor de con ser vare a culturii populare. Implicarea factorilor respon - sabili este tot mai redusã astãzi. Nu se implicã ºcolile, casele de culturã, primãriile, uni tãþile de învãþãmânt su pe rior etc. Muzica popularã maramureºeanã, de o va - loare ºi frumuseþe aparte, este, astãzi, în tota - Pamfil BILÞIU Baia Mare litate, substituitã cu subprodusul de origine cul - tã, melodii trâmbiþate pe toate posturile de ra dio, televiziune, prin tot felul de festivaluri, cu care plouã în ul tima vreme. Este aºa-numita muzicã popularã fabricatã de tot felul de compozitori, foarte productivi în a crea fãcãturile pe bani mulþi. Pânã ºi þãranii, peste noapte, au devenit faimoºi autori de fãcãturi, fãrã sã aibã nici în clin, nici în mânecã, ceva comun cu muzica. Centrul amiral al fãcãtorilor de aºa-numitã mu - zicã popularã este la Bucureºti, iar numãrul lor s-a înmulþit precum ciupercile dupã ploaie. Abundã în ultima vreme pseudointerpreþii de aºa numita muzicã popularã, fãrã tal ent, fãrã voce, fãrã har, dar înfrãþiþi bine cu tot felul de fãcãturi, cu melodii jalnice ºi texte con tra fãcute, care nu au nimic cu folclorul. Toþi au CD-uri, toþi ºtiu drumul cãtre televiziuni, mai ales, cãtre cele specializate în trâmbiþarea fãcã turilor ºi nu ezitã sã plãteascã sume mari de bani ca sã aparã pe micul ecran ºi sã se creadã mari interpreþi de folclor autentic. Iubesc folclorul muzical, dar le lipseºte, cu desãvârºire, o concepþie justã asupra folclo - rului ºi a muzicii populare. Vrând sã serveascã folclorul îl prezintã denaturat, fals, substi tuin - du-l cu subprodusul de facturã cultã. Ei con - siderã cã ceea ce interpreteazã se numeºte fol - clor ºi muzicã popularã. Dar ceea ce este mai grav, melodiile, pe care le trâmbiþeazã în atâtea ocazii, le pun sub semnul autenticului ºi nu o datã îi auzi cã le-au cules de la sursã, din cadrul colectivitãþilor sãteºti. Fenomenul ia un pro nun - þat caracter comercial. Sã nu ne mirãm de modul cum se laudã toþi cu repertoriul atât de bogat ce îl deþin. Profitã de ocaziile în care cântã pentru a-ºi lansa ºi vinde cât mai multe CD-uri. Unii sunt ºi autori ai propriilor fãcãturi pe care le trâmbiþeazã. Unii chiar ne-au abordat asupra modalitãþilor de brevetare a fãcãturilor. Ev i dent cã i-am întrebat de ce mai denumesc melodiile, pe care le-au creat, folclor ºi muzicã popularã? Mulþi interpreþi de aºa-numita muzicã popularã au venit la noi sã le dãm melodii din arhiva personalã. M-am bucurat ºi i-am servit gândind F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

22 20 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà cã aceasta constituie o îmbrãþiºare a creaþiei muzicale autentice, dar m-am înºelat ºi am lu - crat de pomanã, ba am mai rãmas ºi dezamãgit când mai toþi ne-au spus sã vedeþi cum sunã, ce ne-aþi dat, prelucrat. Un singur lucru este clar. Toþi aceºti interpreþi sunt convinºi cã trebuie înfrumuseþat folclorul. Dar cum sã înfru mu se - þezi frumuseþea muzicii populare, care s-a desã - vârºit pe cale oralã, pe un drum parcurs de mii de ani pânã sã ajungã la noi? Trâmbiþate la infinit, în atâtea emisiuni ºi în atâtea ocazii, fãcãturile s-au încetãþenit, sunt savurate din plin de pu - blicul spec ta tor, pentru cã totdeauna ceea ce este de slabã facturã prinde la pub lic. Drept urmare, ele nu mai pot fi demolate. Foarte gravã este amintirea unora care s-au erijat în mari rea - lizatori ºi mentori de televiziune, care au ridicat subprodusul la rang de tezaur folcloric, unii aºtep tând uneori plocoane. Pe lângã fãcãturi, mu zica popularã a mai primit o loviturã de graþie manelele. Cine sã se lupte împotriva acestei forme de muzicã de joasã speþã, dacã chiar mai-marii politicieni invitã la evenimente de familie maneliºti de prim rang, care sfideazã prin atitudine ºi sumele uriaºe încasate. Sã nu ne mirãm cã toþi sunt putred de bogaþi. Procesul de modernizare a satelor a ge - nerat dispariþia unor forme de exprimare a sufletului poporului. Dansul tradiþional care se performa la jocul duminical, manifestare sin - creticã, a dispãrut fiind substituit de discotecile dupã model citadin. În locul frumoaselor jocuri tradiþionale, tineretul preferã bâþâieli de-ale ne - grilor, pentru cã noi am luat din Occident ºi de la strãini manifestãri care nu au nimic cu tradiþia, între ele Hal low een ºi Val en tine s day. La astfel de sãrbãtori, tinerii se deghizeazã, îmbracã mãºti nãstruºnice, improvizeazã dansuri ºi rostesc for - mule orale care instigã la violenþã. ªoprurile de dans, în care tinerii jucau ºi declamau strigãturi, au devenit astãzi depozite de materiale de con - strucþie, pline de bãlãrii. La þarã, mai ales, din zonele Codru, Chioar ºi Lãpuº au dispãrut de mult cet eraºii care cântau la joc, nunþi ºi alte petreceri. Într-adevãr s-au constituit multe for - maþii de dansuri, dar ele au funcþia de spectacol ºi nu contribuie la revitalizarea jocului de altã - datã. Multe dansuri sunt stilizate în suite, ele neavând nimic cu dansul tradiþional, aºa cum l-au zãmislit moºii ºi strãmoºii. Unii lucrãtori din domeniul culturii au introdus jocul la ºurã, lãudându-se cã ei revitalizeazã dansul, dar orga - nizat cu formaþii artistice, el nu reprezintã decât o formã de spectacol. La þarã, în cele mai multe sate, tinerii nu ºtiu juca, pentru cã la jocul dumi - nical tinerii cu experienþã iniþiau pe neºtiutori în ale dansului. Coregrafii nu ar trebui sã se mãr - gineascã doar la punerea de dansuri în scenã, ci ar trebui sã se deplaseze pe teren ºi sã iniþieze cercuri de învãþare a dansurilor tradiþionale. Obi ceiurile se aflã ºi ele într-un avansat stadiu de dispariþie. Nunþile care erau niºte spectacole încãrcate de tradiþii au devenit, astãzi, sim ple petreceri cu mâncare, bãuturã ºi muzicã. Între - bându-mã, într-o discuþie, Mihai Pop ce ar mai trebui, actualmente, sã filmãm, i-am rãspuns cã o nuntã modernã cu o prelatã care înghite vreo ºase sute de persoane, unde stai incomod la mese improvizate pe capre ºi nu apuci sã mã - nânci nici mãcar ciorba, cãci ºi umblã cu blidul dupã bani. Anumite obiceiuri de mare im por - tanþã au luat ºi ele drumul dispariþiei ºi au pier - dut fondul lor tradiþional de bazã. Colindatul a pierdut colinda veche, uitându-se cã este un com pendiu de istorie spiritualã veche, de viaþã socialã, economicã, de gândire arhaicã ºi, care, prin pro pa ganda bisericii, a fost substituitã cu colindul religios, de fapt un conglomerat ce cuprinde cântece bisericeºti, pricesne, muzicã uºoarã, fãcãturi de origine cultã numite colinde. La Crãciun plouã cu festivaluri de colinde, dar, participând la ele, observi cã foarte rar se per - formeazã câte un colind vechi, ca ºi cum sãr - bãtoarea Crãciunului ar fi numai religie, ui tân - du-se cã fondul de bazã al sãrbãtorii a fost ºi a rãmas precreºtin. În multe sate nu se mai co - lindã, nu se umblã cu Steaua, cu Viflaimul sau Irozii. La Anul Nou nu se mai umblã cu Capra, cu Buhaiul, cu Ursul, iar la Bo - boteazã nu se umblã cu Chiralexa. S-au eli - minat ºi vechile rituri din obiceiurile de Paºti, Florii, Rusalii etc. Portul pop u lar maramureºean, renumit prin frumuseþea, eleganþa ºi varietatea lui, aproa pe cã a dispãrut. Se poartã doar la ocazii fes tive ºi de cãtre artiºtii amatori ºi profesioniºti pe scenã. Am constatat, în multe sate, cã, deºi se mai poartã, sunt preferate forme poluate ºi evoluate ale unor piese de port pop u lar, precum cãmãºile, cojoacele, poalele, zadiile, basmalele etc. Deºi existã producãtoare de port, cãmãºile sunt bro - date cu maºina, folosindu-se materiale sintetice, ele neavând nimic comun cu portul tradiþional. Se comercializeazã, însã, la preþuri exorbitante. Agricultura se aflã, astãzi, în regres to tal. Nu se mai seamãnã porumb, cereale, floa rea-soa - relui etc. decât pe suprafeþe mici ºi tot mai rar. Aceasta a afectat grav instalaþiile þãrãneºti, multe încetându-ºi activitatea, mai întâi, morile ºi oloierniþele. Prelucrarea cânepii ºi inului foar - te intensã în Maramureº, altãdatã, pre lu crarea tot mai puþinã a lânii au generat per turbaþii în

23 IULIE-DECEMBRIE celelalte categorii de instalaþii teh nice þãrãneºti: pive, daracuri, vâltori. Maramureºul a fost considerat un uriaº muzeu în aer liber, care a atras turiºti mai mulþi decât oricare zonã din România. Turiºtii ro mâni ºi strãini, care au descins în Maramureº, au fost impresionaþi mai întâi de casele vechi þã rãneºti, anexele gospodãreºti, durate dupã toate regulile arhitecturii tradiþionale, de mare va loa re ºi frumuseþe. Dintre anexele gospodãriei þãrã neºti, i-au cucerit pe turiºti, mai întâi, mãiestrele porþi monumentale maramureºene, cu o încãr cãturã ornamentalã de mare valoare, alcãtuitã din semne mitosimbolice de mare vechime. Dar asistãm astãzi la un proces, pe cât de trist, pe atât de condamnabil ºi alarmant. Vechile case þã - rãneºti, vândute la preþuri adesea modice, iau drumul strãinãtãþii, fiind transformate în mobilã sau în case turistice în diferite þãri. Cândva Ma - ramureºul Istoric avea în jur de 650 de case vechi, iar dacã s-ar numãra cele rãmase, s-ar constata efectul dezastruos al procesului. Fac - torii responsabili nu au acþionat pentru con ser - varea in situ a caselor vechi, or, se ºtie cã ele sunt cele mai importante documente etnogra - fice. Ma ra mureºul dacã are cinci sau ºase case con servate in situ. Am acþionat pentru conser - varea unor astfel de case, între care ºi cea în care a locuit marele meºter Gãvrilã Hotico Herenta- Vâju din Ieud, dar fãrã rezultat. E lãudabil, însã, cã amintita casã Herenta a fost cumpãratã de fa - milia Ion Pleº ºi transformatã în muzeu sãtesc privat. Muzeele etnografice n-au putut salva de la pieire decât un numãr redus de case ºi anexe gospodãreºti. Meritã subliniatã truda mu zeo gra - filor din Sighetul Marmaþiei de a fi conservat un mare numãr de case þãrãneºti, unele cu valoare de unicat. Aflându-mã în cercetare în Þara Voie vo - zilor, însoþit de un om de culturã, cu dragoste de tradiþii, vãzând cum vechile porþi, case ºi anexe au fost substituite cu cele dupã tipicul altor þãri, vãzând interioarele ºi ele organizate dupã tipicul þãrilor unde au lucrat proprietarii, exclama me - reu: Stai sã te cruceºti, când vezi cum moare ºi se duce, datoritã proastei înþelegeri, perso na - litatea etnograficã a Maramureºului, uitân - du-se cã folclorul ºi etnografia, tradiþiile ºi obi - ceiurile sunt cartea noastrã de identitate ºi, în loc sã le apãrãm cu sfinþenie, le dãm cu piciorul. Stadiul acesta alarmant al procesului de modernizare a satelor ºi de distrugere a cãrþii noastre de identitate trebuie sã ne dea nu numai de gândit, ci se impun ºi mãsuri grabnice de salvgardare a ceea ce a mai rãmas. Noi nu avem, din pãcate, o legislaþie, ca în alte þãri, de ocrotire a patrimoniului ma te rial ºi spir i tual, iar la acest proces asistãm cam nepãsãtori. Ceva iniþiative pe aceastã linie mai existã, dar rezultatele sunt prea puþin spectaculoase ºi puþine la numãr. Ne vom trezi când va fi prea târziu. F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E Salvarea pa trimoniului ru ral maramureºean, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare

24 22 IULIE-DECEMBRIE 2015 Patrimoniul sãtesc maramureºean pãstrãtor al memoriei culturale Bibliografie selectivã CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ Aristiþa BORBEI, Li ana POP, Li ana SILAGHI Baia Mare *** Aspecte ale familiei tradiþionale din satul maramureºean Vãleni, în Memoria ethnologica, 9, nr , iul.-dec. 2009, p Achim, Ce cilia, Þara Chioarului-Buteasa, în Nord cul tural, 3, nr. 8, ian.-iun. 2014, p. 56. Achim, V.; Chicuº, R., Valori de interes naþional pe teritoriul judeþului Maramureº, în Revista muzeelor ºi monumentelor, seria Muzee, nr. 2, 1977, p Almaº, Dumitru, Monumentele de la Moisei, în Contemporanul, nr. 49, 5 dec. 1975, p. 2. Bâle, Alexa Gavril, Despre meºteºuguri ºi meserii pe Fisculaº, în Calendarul Maramureºului, 5, nr , nov nov. 2010, p Bârlea, Gheorghe Mihai, Codeterminãri între tradiþie, transformãri sociale ºi mentalitãþi, în Memoria Ethnologica, 4, nr. 10, ian.-iun. 2004, p Bele, Vasile, Chiuzbaia vatrã de spiritualitate, leagãn ºi scut de apãrare, în Informaþia zilei de Maramureº, 13, nr. 3981, 8 nov. 2014, p Betea, Raluca, Biserica de lemn din Deseºti: mon u ment istoric înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO = The Wooden Church in Deseºti... = L église en bois de Deseºti... Cluj-Napoca, Editura Mega, Bilþiu, Pamfil, Crucile mortuare din satul Breb, în Memoria ethnologica, 6, nr. 20, iul.-dec. 2006, p Bilþiu, Pamfil, Ieudul în contextul istoriografiei ºi istoriei culturii, în Pro Unione, 13, nr. 1-2 (41-42), iun. 2010, p Bilþiu, Pamfil, Localitatea Tãuþii-Mãgherãuº (cu satele aparþinãtoare ºi particularitãþile lor etnografice ºi etnoartistice), în Clepsidra de cristal, 1, nr. 1, mart. 2014, p. 5. Bîrsan, Ga briel, Douã monumente istorice pe fostele domenii ale lui ªtefan cel Mare: la Vãlenii Lãpuºului, în Glasul Maramureºului, 7, nr. 2088, 20 febr. 2004, p. 4. Bîrsan, Ga briel. Mãnãstirea Chiuzbaia o copie a ctitoriilor lui ªtefan cel Mare, în Glasul Maramureºului, 5, nr. 1247, 11 mai 2001, p. 3. Bîrsan, Ga briel, Singura bisericã de lemn cu douã turle: exclusivitate maramureºeanã în Sãliºtea de Sus, în Glasul Maramureºului, 7, nr. 1793, 28 febr. 2003, p. 4. Brãdeanu, Lia, Biserica de lemn din Ieud-Deal, monumentul ca o istorie culturalã, în Informaþia zilei de Maramureº, 10, nr. 3087, 11 nov. 2011, p Brãtulescu, Vic tor, Bisericile din þinutul Baia Mare, în Calendarul Maramureºului, 2, nr. 2, dec mart. 2006, p. 6. Brânduºan, Carmen Alina, Poienile de sub Munte: costumul pop u lar ºi îndeletniciri, în Memoria ethnologica, 7, nr , iul.-dec. 2007, p Buda-Þeþu, Ioan, Monografie dedicatã Bisericii din Rogoz, în Glasul Maramureºului, 6, nr. 1737, 16 dec. 2002, p. 4. Ciocan, Janeta, Biserica din Chechiº mon u ment de arhitecturã popularã. Muzeul Satului Baia Mare, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007

25 IULIE-DECEMBRIE Ciocan, Janeta, Obiectul etnografic muzeal la început de mileniu trei în România, în Cybela, 1, nr. 1, aug. 2005, p. 11. Ciocan, Janeta, Perenitatea unui meºteºug pop u lar, în Calendarul Maramureºului, 1980, p. 92. Comarnescu, Petru, Stâlpul de la ªurdeºti, în Calendarul Maramureºului, 2, nr. 2, dec mart. 2006, p. 9. Cozmuþa, Augustin, Ocrotirea patrimoniului, în Graiul Maramureºului, 20, nr. 5546, iun. 2008, p. 1. Cozmuþa, Augustin, Redescoperirea patrimoniului, în Graiul Maramureºului, 16, nr. 4349, 21 iul. 2004, p. 1. Crâncãu, Emil, Cultura popularã patrimoniu al identitãþii noastre, în Clepsidra de cristal, 2, nr. 6, iun. 2015, p. 3. Creþeanu, Radu, Bisericile de lemn din Rogoz (Þara Lãpuºului), în Revista muzeelor ºi mo - numentelor, Seria Monumente istorice ºi de artã, 45, nr. 1, 1976, p Dãncuº, Ioana, Casa Moºului din Cuhea, în Tradiþii ºi patrimoniu, nr. 8-9, 2005, p Dãncuº, Mihai, Ieudul Maramureºului ºi valorile sale Casa-muzeu Dunca Pâþu, în Tradiþii ºi patrimoniu, nr. 10, iul Dãncuº, Mihai, Satul pri mor dial al Maramureºului, în Graiul Maramureºului, 18, nr. 4917, 26 mai 2006, p. 10. Dãrãbuº, Carmen, Tradiþie ºi modernitate în peisajul ru ral construit, în Memoria ethnologica, 8, nr , ian.-iun. 2008, p Enache, Gheorghe, Cadre for ma tive ale satului românesc tra di tional, în Memoria ethnologica, 8, nr , ian.-iun. 2006, p. 72. Fãrcaº, Andrei, Biserica de lemn din Cãrpiniº un mon u ment istoric ºi de arhitecturã de excepþie, în Vatra Chioreanã, 1, nr. 1, sept. 2006, p. 59. Fãrcaº, Andrei, Biserica de lemn din Buzeºti cel mai im por tant mon u ment istoric de pe Valea Someºului, în Graiul Maramureºului, 24, nr. 6722, 14 apr. 2012, p. 9. Fãt, Gheorghe, Casa cu tindã din ªurdeºti, în Calendarul Maramureºului, 3, nr. 5-6, ian. iul. 2007, p Godea, Ioan, Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). Bucureºti, Editura Meridiane, Goja, Anca, Biserica de lemn din Coruia, o comoarã uitatã, în Graiul Maramureºului, 17, nr. 4684, aug. 2005, p. 1, 3. Goja, Anca, Bisericile de lemn UNESCO ºi valorile pe care ele le ascund, în Graiul Mara - mureºului, 20, nr. 5645, 8 oct. 2008, p. 10. Goja, Anca, Biserica mon u ment din Coruia va fi restauratã, în Graiul Maramureºului, 20, nr. 5584, 29 iul. 2008, p. 11. Goja, Anca, Case tradiþionale restaurate în Preluca Nouã, în Graiul Maramureºului, 27, nr. 7590, 6 mart. 2015, p. 3. Goja, Anca, Centru de informare pe probleme de patrimoniu ru ral la ªurdeºti, în Graiul Mara - mureºului, 18, nr. 4826, 7 febr. 2006, p. 10. Goja, Nicolae, Monumentele artei tradiþionale din Maramureº, în Graiul Maramureºului, 15, nr. 4014, 17 iun. 2003, p. 2. Grigor, Ana, Bisericile de lemn din Maramureº în patrimoniul uni ver sal, în Fa milia românã, 10, nr. 2-3 (33-34), sept. 2009, p Hayer, Delia, Biserica de lemn este mon u ment istoric, la Deseºti, în Informaþia zilei de Maramureº, 2, nr. 248, 27 iul. 2002, p. 5. Ignat, Dragomir, Controverse le gate de Biserica Ieud-Deal, în Glasul Maramureºului, 16, nr. 4748, 15 nov. 2012, p. 4. F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

26 24 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ Ilea, Mar ian, Biserica din Rogoz mon u ment UNESCO, în Informaþia zilei de Maramureº, 13,nr. 3896, 30 iul. 2014, p. 1. Indre, Raluca, Arhitectura tradiþionalã a satului Buciumi, în Vatra Chioreanã, 4, nr. 3, sept. 2009, p Iuga, Anamaria, De ce se îmbracã o camerã þãrãneºte pe Valea Izei, în Calendarul Maramu - reºului, 5, nr , nov nov. 2010, p Iuga, Georgeta Maria, ªiºeºti, Maramureº: patrimoniu ru ral = ru ral her i tage, Baia Mare, Editura Cybela, Iuga, Georgeta Maria, Vechi meºteri în lemn din Þara Maramureºului, în Calendarul Mara - mureºului, 5, nr , nov nov. 2010, p Iura, Rozalia Georgeta, Patrimoniul ru ral sursã de inspiraþie ºi educaþie pentru elevii din Liceul de Artã Baia Mare, în Cybela, 1, nr. 1, aug. 2005, p. 16. Jus tin ian Chira Maramureºeanul, Episcop al Maramureºului ºi Sãtmarului, Comori ale patriei : bisericile de lemn din Maramureº, în Îndrumãtor bisericesc, 1979, p Maier, Radu Octavian, Elemente inedite privind cercetarea aºezãrilor ºi arhitecturii þãrãneºti în vestul þãrii, în Revista de etnografie ºi folclor, 33, nr. 4, 1988, p *** Maramureºul premiat pentru patrimoniul cul tural naþional, în Graiul Maramureºului, 16, nr. 4252, mart. 2004, p. 1. Marchiº, Ioan, Monumentele Maramureºului, în Ate lier, 1, nr. 1, dec. 2004, p. 3. Mariº, Ion, Biserica din Cuhea, mon u ment unic de artã medievalã, putrezeºte, în Graiul Mara - mureºului, 17, nr. 4723, 5 oct. 2005, p. 9. Mitru, Ildiko, Biserici de lemn din Maramureº in cluse în Pat ri mo nial Mondial UNESCO, în Calendarul Maramureºului, 2, nr. 2, dec mart. 2006, p. 8. Mîndru, Adrian, Picturile a opt monumente istorice din judeþ sunt degradate, în Informaþia zilei de Maramureº, 8, nr. 2135, sept. 2008, p. 4. Mîndru, Adrian, 17 parohii din Maramureº sunt in cluse în proiectul Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord, în Informaþia zilei de Maramureº, 8, nr. 2127, 18 apr. 2008, p. 3. Mojolic, Ana, Relaþia patrimoniu cul tural ºi turism. Dezvoltarea durabilã în beneficiul co - munitãþilor lo cale ºi a întregii umanitãþi, în Cybela, 1, nr. 1, aug. 2005, p. 9. More, Ioana, Biserica de lemn din Deseºti, muzeu sacru, în Informaþia zilei de Maramureº, 11, nr. 3220, 24 apr. 2012, p. 13. More, Ioana, Biserica de lemn din Poienile Izei, un miracol, în Informaþia zilei de Maramureº, 11, nr. 3224, 28 apr. 2012, p. 13. More, Ioana, Biserica de lemn din ªurdeºti, mon u ment UNESCO, în Informaþia zilei de Maramureº, 11, nr. 3230, 10 mai 2012, p More, Ioana, Biserica de lemn Josani: tezaur de veche artã româneascã, în Informaþia zilei de Maramureº, 11, nr. 3208, 7 apr. 2012, p More, Ioana, Biserica din Plopiº, bijuterie de lemn a Maramureºului, în Informaþia zilei de Maramureº, 11,nr. 3226, 5 mai 2012, p. 13. More, Ioana, Comuna Ieud, þinutul viu al valorilor tradiþionale, etnografice ºi folclorice, în Informaþia zilei de Maramureº, 10, nr. 3145, 25 ian. 2012, p. 13. More, Ioana, Mãnãstirea Botiza, perlã a arhitecturii tradiþionale de lemn din Maramureº, în Informaþia zilei de Maramureº, 10, nr. 3200, 29 mart. 2012, p. 13. More, Ioana, Mãnãstirea Breaza, locul tãmãduirii sufleteºti, în Informaþia zilei de Maramureº, 11, nr. 3196, 24 mart. 2012, p. 13. Munteanu, Simona, Incursiune în lumea satului maramureºean, în Informaþia zilei de Mara - mureº, 13, nr. 3768, 22 febr. 2014, p. 8-9.

27 IULIE-DECEMBRIE Negraru, Adina; Sima, Eliza; Iuga, Anamaria, Fânul ca el e ment de patrimoniu în satul ªurdeºti între tradiþie ºi modernitate, în Cybela, 1, nr. 1, aug. 2005, p. 44. Nistor, Vasile, Sãrbãtorile creºtine parte integrantã a patrimoniului ru ral, în Cybela, 1, nr. 1, aug. 2005, p Opriº, Maria, Monumente maramureºene de arhitecturã popularã, în Speranþe, nr. 2, dec. 1969, p Opriº, Nick, Biserica de lemn paºaport internaþional pentru Rogoz, în Informaþia zilei de Maramureº, 10, nr. 3131, 9 ian. 2012, p. 11. Pascu, Stelian; Vãtãºianu, Vir gil; Porumb, Marius, Monumente istorice ºi de artã religioasã din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului ºi Clujului, Pârja, Gheorghe, Satul între nostalgie ºi civilizaþie, în Graiul Maramureºului, 19, nr. 5228, 2-3 iun. 2007, p. 1. Pârja, Viorica, Biserica de lemn identitatea noastrã ca popor ºi spaþiu, în Graiul Mara - mureºului, 17, nr. 4758, 15 nov. 2005, p. 8. Pintea, Aura, Valorile patrimoniului cul tural imobil din Copalnic-Mãnãºtur, în Vatra Chio - reanã, 1, nr. 1, sept. 2006, p Popescu, Ioan J., La Nãneºti s-a inaugurat muzeul satului maramureºean: Casa Pãtru Tomi, în Informaþia zilei de Maramureº, 9, nr. 2309, 28 apr. 2009, p. 9. Portase, Alec, La Poienile de sub Munte, bisericã de la 1588, mon u ment de arhitecturã, în Graiul Maramureºului, 15, nr. 4021, 25 iun. 2003, p. 2. Porumb, Marius, Biserici de lemn din Maramureº = The Tim ber Churches of Maramures, Bucureºti, Editura Academiei Române, Rãchiºan, Delia-Anamaria, Biserica de lemn cu hramul Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril din secolul al XVI-lea Rogoz, Þara Lãpuºului, în Nord cul tural, 4, nr. 10, ian.-iun. 2015, p Ruja, Alexandru, Biserica de la Cetãþele între adevãr ºi legendã, în Glasul Maramureºului, 4,nr. 1194, 9 mart. 2001, p. 3. Ruja, Alexandru, Biserica de lemn pe listele UNESCO: la ªieu, în Glasul Maramureºului, 7, nr. 1754, 14 ian. 2003, p. 3. Ruja, Alexandru, O bisericuþã de lemn, la marginea satului Cupºeni, în Glasul Maramureºului, 18, nr. 5555, 6 aug. 2015, p. 7. Szasz Carol, Monumentele istorice o comoarã a poporului, în Pentru so cial ism, 8, nr. 965, 10 febr. 1957, p. 2. Stahl, Paul Henri, Case þãrãneºti din Maramureº, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, 8, vol. 2, Bucureºti, ªtefãnescu, I. D., Biserica din ªurdeºti, Baia Mare, Talpoº, Alina, S-a editat broºura bisericilor din patrimoniul UNESCO în Maramureº, în Glasul Maramureºului, 9, nr. 2596, 15 oct. 2005, p. 4. Tesãr, Cãtãlina; Motoroiu, Di ana, Casa familiei Dipºe un potenþial obiect de patrimoniu, în Cybela, 1, nr, 1, aug. 2005, p. 8. Ungur, Claudia, Ornamentica porþii tradiþionale din Maramureº, în Nord cul tural, 1, nr. 2, ian.-mart. 2012, p. 35. Vancea, Ciprian, Patrimoniul Cul tural Naþional al judeþului Maramureº, în Informaþia zilei de Maramureº, 13, nr. 4029, 14 ian. 2015, p Vlad, Alina, Sãlaºul lupilor: Biserica de Piatrã din Seini un mon u ment de aproape 600 de ani, în Glasul Maramureºului, 11, nr. 3244, 3 dec. 2007, p. 5. Voº, Liliana, Poarta maramureºeanã, în Nord cul tural, 1, nr. 1, oct.-dec. 2011, p. 71. F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

28 26 IULIE-DECEMBRIE 2015 Simpozionul Casa ecologicã între vis ºi realitate CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Simpozionul Casa eco - lo gicã între vis ºi rea li - tate, aflat anul acesta la cea de-a V-a ediþie, este o aplicaþie a conceptelor pre - zentate în ca drul progra - mu lui de stu dii masterale Eva luarea im pactului ºi ris - cului asu pra mediului din cadrul Fa cultãþii de Ingin - erie, Uni versitatea Tehnicã din Cluj-Napoca, Centrul Uni - ver si tar Nord din Baia Mare. S-au alãturat acestei iniþiative de pre zen - tare publicã ºi dezbatere instituþii de prestigiu, precum Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu din Baia Mare, Ordinul Arhitecþilor din România Filiala Nord-Vest ºi Asociaþia Generalã a Ingi - nerilor din România Filiala Maramureº. Aspectul unei locuinþe este un prim con - tact inevitabil, o carte de vizitã prin care transmi tem impresia generalã despre modul de viaþã ce se desfãºoarã în cadrul ei ºi, im plicit, despre gradul de disciplinã ecologicã pe care îl implementãm. Deºi lipsitã de o definiþie legislativã, casa ecologicã a fost prezentatã ºi întruchipatã în felurite forme de-a lungul timpului. Multi tu - dinea de etichete ºi valori s-a centrat pânã nu de mult pe o casã ecologicã reintegratã în naturã, pe revenirea la originile locuinþei ºi pe materiale de construcþie nepretenþioase. Casa ecologicã a de - venit astfel, în viziunea multor edili, sinonimã cu materialele de construcþie tradiþionale ºi pri - veliºti desprinse din basme. Dacã vorbim de mediul ur ban, unde locuinþele sunt construite cu precãdere pe verticalã, materialele de con struc - þie trebuie sã prezinte ºi rezistenþã sporitã, sã ofere siguranþã ºi durabilitate în timp ºi, tot - odatã, posibilitatea de integrare în sistemele ur - bane moderne. Cu atât mai mult, casa ecologicã trebuie sã devinã un mod de exprimare ac tual a identitãþii culturale ºi faþetã a personalitãþii loca - Dr. Mirela COMAN, Larisa MUNTEAN Baia Mare tarilor, cu cât a devenit sigurã ºi accesibilã ori - cãror zone ur bane sau rurale. În ul tima ediþie a acestei mult îndrãgite manifestãri ºtiinþifice a fost analizat detaliat sis - temul de clasificare LEED al caselor ºi trendul Tiny House. Ambele tipuri de casã ecologicã sunt folosite, atât în mediul ur ban, cât ºi în mediul ru ral, dar prevaleazã utilizarea urbanã. Ambele sisteme pot utiliza în construcþie, atât materiale tradiþionale, cât ºi materiale moderne, ba zân - du-se, însã, pe inovaþie ºi modernitate. Diferenþa dintre cele douã sisteme constã în ideologia ge - nezei lor. Dacã în cazul sistemului LEED, obþi - nerea certificatului este voluntarã ºi reprezintã o încununare a eforturilor de protejare a mediului înconjurãtor, în cazul trendului Tiny House ideea care a generat sistemul de construcþie a fost utilizarea a cât mai puþine resurse, în con - diþiile în care fiecare om îºi doreºte o casã. Leadership in Energy and Environmental Design (LEED) este un sistem dezvoltat de or - ganizaþia non-profit U.S. Green Build ing Coun - cil (USGBC) încã din anul Acest sistem a fost dezvoltat rapid ºi adaptat pentru a þine pasul cu tehnologia ºi nevoile curente de dezvoltare. Sistemul prevede mai multe tipuri de clasificãri, clasificarea LEED Platinum fiind cea mai înaltã garanþie a protecþiei mediului. Casa ecologicã poate fi consideratã ºi ca un rãsfãþ al simþurilor sau o exprimare a rea -

29 IULIE-DECEMBRIE lizãrii umane din punct de vedere ma te rial, dar poate fi ºi un mijloc de promovare a cumpãtãrii ºi utilizãrii responsabile a resurselor naturale. În acest con text, în opoziþie cu sistemul LEED, s-a dezvoltat sistemul Tiny House, adicã o casã, de cele mai multe ori individualã, care poate pãrea o culturã a economiei, chiar a sãrãciei, însã, principalul as pect vizat este utilizarea chib zuitã a resurselor ºi mobilitatea locuinþei. Astfel, an de an, casa ecologicã se dez - voltã þinând cont, atât de nevoile moderne - per - miterea artei murale, street art ºi a inovaþiilor, a protecþiei mediului ºi multe altele cât ºi din nevoia profund umanã de frumos, utilitate ºi durabilitate într-o lume exterioarã dominatã din ce în ce de mai mult de zgomot. Din punctul nostru de vedere, casa eco - logicã reprezintã garanþia respectãrii gene ra þii lor viitoare prin utilizarea responsabilã a resurselor naturale ºi crearea unui mediu cât mai sãnãtos, fãrã a înfrâna progresul economico-so cial sau a apela la constrângeri nejustificate în calitatea vieþii. În viziunea organizatorilor acestui sim - pozion, casa ecologicã presupune obiceiuri noi, iar traiul ecologic nu presupune cheltuieli ne jus - tificate sau sacrificarea stilului de viaþã mod ern, ci îmbinarea fericitã între utilizarea cum pãtatã de resurse naturale ºi bucuria de a be neficia de un mediu de viaþã sãnãtos. Fiecare ediþie a evidenþiat faptul cã acest con cept este nou, dar are rãdãcini în vechime. O casã ecologicã este, în esenþã, contextul eco - logic prin care o construcþie ºi modul de viaþã care se desfãºoarã în cadrul ei sunt optimizate pentru a avea un im pact minim asupra mediului, atât prin materialele ºi metodele de construire, prin tehnologiile moderne de captare a energiei ºi de reciclare, cât ºi prin stilul de viaþã al per - soanelor care o locuiesc. Dr. Mirela Coman vorbind la masa rotundã Salvarea pa trimoniului ru ral maramureºean, 12 noiembrie 2015, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

30 28 IULIE-DECEMBRIE 2015 Imagini ºi simboluri ale Arborelui Vieþii în arealul zãrãndean CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà M-am nãscut la sat ºi în sat trãiesc. M-am lãsat de nenumãrate ori se - dusã de exuberanþa naturii cu în - tregul ei cortegiu de plante, animale ºi feno mene. M-au încântat sãrbãtorile ºi ritualurile reli gi - oase, iar alteori am rãmas nedumeritã în faþa unor gesturi, ziceri ºi obiceiuri obligatorii în anumite situaþii, pentru cã aºa s-au pomenit din moºi-strãmoºi. Da, simt cum satul trãieºte în mine ºi toate ale lui pulseazã ca o inimã mare în fiinþa mea. Nu mã pot dezice de sat. Nu ne putem ºi nici nu avem voie sã ne dezicem de el, pentru cã, spunea Er nest Bernea, satul reprezintã civi - lizaþia româneascã, iar Petre Þuþea, când vor - bea despre þãranul român, afirma cã acesta este omul to tal, iar împreunã, aceºti Oameni, aceastã cãruþã de þãrani, cum îi numea tot Þuþea, au þinut la re spect milenii de-a rândul, câteva imperii Nu avem dreptul sã ne dezicem de sat, de þãranul adevãrat. Pentru cã satul ne-a fost ma - trice ºi temelie, iar mândria satului de a se gãsi în centrul lumii ºi al unui destin ne-a menþinut ºi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc 1. ªi întreagã aceastã culturã popularã pro - dusã de sat în milenii de dãinuire pe aceeaºi vatrã, sã-i zicem treimicã, Moldova, Ardealul ºi Þara Româneascã, stã astãzi ca fundament pentru cultura modernã a acestei þãri, cãci spune Blaga: O culturã majorã mai are nevoie ºi de o temelie, iar aceastã temelie sine qua non e tot - deauna matca stilisticã a unei culturi populare 2. Ce am fi noi astãzi fãrã Brâncuºi, fãrã Eminescu? Ca sã amintesc doar douã dintre ge - niile acestui popor, care au trãit ºi au creat ali - mentându-se în permanenþã din fabulosul tezaur al culturii populare româneºti. Nu s-au dezis niciodatã de lumea satului, ba mai mult, i-au Dr. Monica DUªAN Hunedoara aparþinut cu toatã fiinþa, chiar dacã au trãit în mari oraºe. De aceea, con sider utilã aplecarea cu dra - goste ºi competenþã asupra fenomenelor cu carac ter strãvechi ce încã mai dãinuie în cultura noastrã popularã, pentru cã: Civilizaþia românã sãteascã are un gen propriu, pornit dintr-un fond strãvechi, pierdut în negura veacurilor, ºi pe care încã îl poate arãta strãlucit mitologia pre - creºtinã aflãtoare azi în satele noastre de o parte ºi alta a Carpaþilor, ºi are o perfecþiune, o expe - rienþã vie, de continuã îmbogãþire cãtre forme pure, aºa cum ne-o aratã, mai ales, arta popularã. În acest fel, civilizaþia românã sãteascã, pre - zentã azi sub ochii noºtri, ne poartã în adâncimi de milenii ºi, prin observaþie directã, ne dez - leagã probleme de istorie acolo unde docu men - tul scris lipseºte cu desãvârºire 3. Civilizaþia românã sãteascã are identitate proprie ºi o valoare, o bogãþie care-i uimesc pe cercetãtorii strãini. Bogãþia ºi valoarea culturii noastre populare vin din genialitatea acestui po - por, dar ºi din vechimea dãinuirii noastre. Adân - cindu-ne în studiul diverselor fenomene ale culturii populare, realizãm cã putem strãbate mileniile în sens invers, spre începuturile civi - lizaþiei umane, pentru a descoperi aici lucruri inedite, pentru a dezlega probleme de istorie acolo unde documentele lipsesc în totalitate. Pentru cã, aºa cum spune ºi E. Bernea, satul românesc este cel mai expresiv ºi mai bogat document 4. În satul tradiþional românesc viaþa se desfãºoarã jalonatã fiind de sãrbãtorile reli - gioase ºi muncile agricole. La rândul lor, acestea se deruleazã ºi ele con form unor ritua - luri ºi obiceiuri venite de departe în timp, multe dintre aceste ritualuri având o simbolisticã ºi o semnificaþie clare, menite sã sacralizeze mo - mentul respectiv, sã readucã ordinea în Univers, sã reconstituie timpul mitic al începuturilor lumii, momentul de perfecþiune al întregii creaþii. 1 Lucian Blaga, Izvoade, Editura Humanitas, Bucureºti, 2011, p Ibi dem, p Ernest Bernea, Civilizaþia românã sãteascã, Editura Vremea, Bucureºti, 2006, p Ibi dem, p. 12.

31 IULIE-DECEMBRIE Unul dintre simbolurile tutelare ale civi - lizaþiei româneºti este Arborele Vieþii, la care voi face referire în cele ce urmeazã, prezentând simbolistica ºi utilizãrile lui în spaþiul zã rãn - dean. Cercetãrile sistematice din ultimul timp asupra mentalitãþii prim i tive, au scos în evi - denþã importanþa simbolismului pentru gândirea arhaicã ºi, totodatã, rolul lui fun da men tal în viaþa oricãrei societãþi tradiþionale 1. Mircea Eliade afirmã de asemenea, cã ( ) simbolul, mitul, imaginea þin de substanþa vieþii spirituale, cã le putem camufla, mutila, degrada, însã nicio - datã extirpa 2. Dupã cele afirmate de Eliade, se observã cã noi suntem dependenþi de simboluri ºi ima - gini, pentru cã prin intermediul lor ajungem sã descifrãm aspectele subtile ale realitãþii, chiar cele mai profunde, cele mai sensibile aspecte ale acestei ultime realitãþi, care fãrã simboluri ne-ar rãmâne ascunse. Simbolul ne provoacã, ne acti - veazã cele mai intime resorturi ale gândirii, ne ajutã sã strãbatem veacurile, sã ne regãsim strã - moºii, rãdãcinile. Astfel, simbolul reveleazã anumite aspecte ale realitãþii cele mai pro - funde care resping alt mijloc de cunoaºtere 3. Prin intermediul simbolurilor omul mod ern ac cede în acel illo tem pore, timpul mitic al înce - puturilor, al omului pri mor dial trãitor în pa - radis. Sã vedem în continuare care este utili - zarea ºi simbolistica Arborelui Vieþii în spaþiul cul tural românesc, cu referire concretã la Þara Zarandului. Mircea Eliade demonstreazã cã în gân - direa arhaicã nivelul veg e tal este considerat izvor nesecat de viaþã, iar oamenii sim ple pro - iecþii ale matricii vegetale 4. Din totalitatea pro - iecþiilor veg e tal-umane din cultura popularã ro - mâ neascã, se pare cã se impun douã simboluri ce tind sã devinã su preme: cel al Arborelui Vieþii, întruchipat de brad sau alt copac, la care vom ºi face referire în rândurile de mai jos, ºi altul cerealier, reprezentat de grâu ºi produsele sale: pâine, colaci, cozonaci, colivã etc. Arborele Vieþii, Arborele Lumii sau Ar - bo rele Cos mic, ca simbol tu te lar al culturii po - pulare româneºti, a ajuns pânã astãzi, strãbãtând aproape nemodificat, atât ca as pect, cât ºi ca semnificaþie, numeroase milenii din istoria uma nitãþii, fiind pentru cercetãtori o va loroasã arhivã care furnizeazã informaþii de o excep - þionalã valoare despre modul de gândire arhaic al înaintaºilor, despre concepþii, men talitãþi, arhe tipuri. Toate au ajuns pânã la noi, cei de astãzi, purtate de ramurile Arborelui Cos mic, chiar dacã, pentru mulþi, multitudinea de sim - boluri a acestui arbore nu mai este evidentã. Cãci, spune Mircea Eliade, un simbolism este in de pend ent de faptul cã este sau nu înþeles ºi îºi pãstreazã consistenþa în ciuda oricãrei degra dãri ºi o pãstreazã chiar ºi atunci când este uitat 5. De aceea, multe dintre obiceiurile ºi ri - tualurile în care astãzi apare bradul sau po - mul se realizeazã pentru cã aºa am apucat din bãtrâni, dar de cele mai multe ori, fãrã sã se cunoascã adevãrata semnificaþie a bradului. În arealul zãrãndean utilizarea bradului, a pomului, a crengilor ca simboluri ale Arborelui Vieþii, încã se face în cadrul unor obiceiuri calendaristice: Crãciun, Anul Nou, Sfântul Gheorghe, Florii, precum ºi în cadrul obiceiurilor le gate de ciclul vieþii: Naºtere, Nuntã, Moarte. Anul Nou, sãrbãtorit de-a lungul istoriei la date diferite, a avut mereu semnificaþii majore de abolire a timpului istoric, de moarte, dis - trucþie a timpului ºi a creaþiei, dar ºi aceea de regenerare, recreare a lumii. Aºa cum ne spune ºi numele lui, Anul Nou aduce un timp sacru al începuturilor, al paradisului pri mor dial, al perfecþiunii din momentul prim al creaþiei. Pentru a susþine acest mo ment de înnoire a timpului, de accedere la perfecþiunea înce pu - turilor, la beatitudinea vârstei de aur, oa - menii au re curs la di verse practici. Ne vom referi aici doar la utilizare a crengilor de brad ºi a toiagului în obiceiurile le gate de Anul Nou. În Zarand persistã obiceiul ca în dimineaþa de Anul Nou, copiii (bãieþii) cu vârste sub 12 ani, sã umble din casã în casã cu uratul. În mânã poartã o creangã de brad împodobitã cu panglici ºi flori colorate din hârtie creponatã (un obicei mai nou) sau un toiag, o bâtã împodobitã cu ciucuri din lânã coloratã, un clopoþel ºi mlãdiþe verzi de iederã sau fonfiu. Verdeaþa, verdele care însoþeºte urãrile de sãnãtate, belºug ºi viaþã lungã, semnificã tocmai perenitatea, tinereþea veºnicã, sãnãtatea pe care trebuie sã le aibã cei uraþi în Noul An, iar po - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Mircea Eliade, Imagini ºi simboluri Eseu despre simbolismul magico-religios, Editura Humanitas, Bucureºti, 2013, p Ibi dem. p Ibi dem, p Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, Bucureºti, 1992, p Ibi dem, p. 410.

32 30 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ doabele colorate probabil cã au rolul de a chema bogãþia, fertilitatea asupra gospodãriei urate. Clopoþelul ºi bâta (toiagul) au menirea de a alunga spiritele rele. I. Ghinoiu vede în beþele de lemn utilizate în noaptea de Anul Nou în alte zone ale þãrii pentru di verse ritualuri, un sub - stitut al divinitãþii 1, un simbol al timpului ve chi care moare ºi se naºte din nou. De asemenea, uratul cu ramuri verzi îl regãsim ºi la romani, cu ocazia începutului de an, care se dorea a fi norocos pentru fiecare. În aceastã primã zi din an, la darurile pe care ºi le fãceau unul altuia, se adãugau ºi strenele, adicã ramurile de laur. Aceastã datinã cu ramuri era veche ºi în legãturã cu zâna Strenia, zâna de binecuvântare ºi de fericire a sabinilor 2. Aºadar, ramurile verzi, toiagul sau beþele utilizate la înnoirea timpului aveau menirea de a aduce sãnãtatea, prosperitatea, belºugul asupra celor uraþi. Ele, aºa cum spuneam, pot fi un substitut al divinitãþii, dar ºi un simbol al Arbo - relui Vieþii, al perfecþiunii, al Arborelui Cos mic care re face legãtura dintre pãmânt ºi Cer, dintre muritor ºi Divinitate, dintre creaturã ºi Creatorul sãu. O altã sãrbãtoare în care se utilizeazã ra - murile verzi, de data aceasta de salcie, este sãr - bãtoarea Floriilor, dedicatã înainte de Hristos, renaºterii naturii, abundenþei vegetaþiei ºi flo - rilor, fertilitãþii semãnãturilor ºi zeiþei Flora. Astãzi, ramurile de salcie sfinþite de preot în bisericã se aduc acasã, se pun la icoane, la grajd, la stupinã, în grãdina de le gume. Ele au rolul de a feri de necazuri ºi boli fa milia, de a aduce prosperitatea în întreaga gospodãrie. Ra - murile de salcie, simboluri ale vegetaþiei de pri - mãvarã, erau la loc de cinste: se duceau la bise - ricã pentru a fi sfinþite, se foloseau la farmece ºi descântece, cãpãtau valoare de me di ca ment pentru vindecarea diferitelor boli, se pãstrau pentru a opri prin mijloace magice grindinile ºi furtunile distrugãtoare, pentru a fertiliza cu ele stupii ºi vitele etc. 3. Tot ramuri verzi, de data aceasta de fag, se folosesc ºi la sãrbãtoarea Sfântului Gheorghe. În satele din Zarand încã se pãstreazã obiceiul de a aduce din pãdure, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, ramuri verzi de fag. Ele se pun în porþi, pe garduri, la grajd, la streºina casei. Simion Fl. Mar ian spune despre aceste crengi cã sunt simbolul descuierii pãmântului de cãtre Dumnezeu, acesta rãmânând astfel, pânã la Sâ-Medru. J. G. Frazer, referindu-se la aceste crengi, susþine cã ar întruchipa spiritul roditor al vege - taþiei. Aºezarea la 1 mai sau 23 aprilie a unei crengi verzi în faþa casei, se trage din credinþa în puterea fertilizatoare a spiritului arborelui 4. Se poate astfel de duce cã, odatã cu adu - cerea acestei crengi din pãdure, se transferau în sat toate binefacerile pe care spiritul arborelui are puterea sã le acorde. Ramurile verzi puse la grajduri au rolul de a feri vitele de atacul strigoilor, care astfel, nu le mai pot fura laptele, nici nu le mai pot poci (îmbolnãvi) (inf. Iusco Ileana, Ribiþa). Pãstrate cu grijã peste an, ramurile re spec - tive se foloseau la aprinderea cuptorului în varã, când se va coace prima pâine din grâul nou (inf. Iusco Ileana, Ribiþa). Aºa cum aminteam an te rior, atât utilizarea ramurilor de salcie sau fag, precum ºi a spicelor de grâu împletite la recoltare, nu numai sub for - ma cununii, ci ºi sub forma unui arbore cu ºapte sau trei braþe, ne duce la aceeaºi simbolisticã, la acelaºi arhetip an ces tral al Arborelui Vieþii, fur - nizor al energiilor vitale, al regenerãrii, al ferti - litãþii, al vieþii fãrã sfârºit. În 14 septembrie, în ortodoxie se sãrbã - toreºte Ziua Crucii, ca simbol al Mântuirii nea - mului omenesc prin jertfa pe cruce a lui Iisus, izbãvitorul omenirii, Cel Care ne-a scos de sub incidenþa pãcatului ad am ic. În ortodoxie, crucea nu este numai un simbol al durerii, al umilinþei, al jertfei ºi al morþii, ci ºi un simbol al biruinþei Vieþii asupra Morþii, al luminii asupra întunericului, al biruirii iadului cu tot cortegiul sãu de pãcate ºi dureri. Crucea aduce în lume bucuria nemãsuratã a Învierii lui Iisus ºi a izbãvirii noastre. Însã, crucea nu este numai un simbol creºtin. Ea apare ca unul dintre simbolurile ma - jore ale strãmoºilor noºtri daci, pelasgi ºi chiar mai departe la civilizaþia cucutenianã dezvoltatã pe teritoriul þãrii noastre în urmã cu ºapte mii de ani. Crucea, sub di verse variante (svasticã, te - trascel, triscel, crucea gamatã etc.) era în trecut un simbol al zeului suprem, al timpului, al soa - relui, al norocului, al fertilitãþii etc. Dar ea era vãzutã de multe ori ºi ca un simbol al Arborelui 1 Ion Ghinoiu, Sãrbãtori ºi obiceiuri româneºti, Editura Elion, Bucureºti, 2004, p Atanasie Mar ian Marienescu, Cultul pãgân ºi creºtin (1)- Sãrbãtorile ºi datinile romane vechi, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2008, pag Ion Ghinoiu, op. cit., p J. G. Frazer, Creanga de aur, Editura Mi nerva, Bucureºti, 1980, vol. I, p. 252.

33 IULIE-DECEMBRIE Vieþii, al Arborelui Cos mic. Mircea Eliade re - ferindu-se la simbolismul acestuia, spune: Creºti nismul l-a folosit, l-a interpretat ºi l-a extins. Crucea, lucratã din lemnul Binelui ºi al Rãului, se substituie Arborelui Cos mic 1. To t - odatã, mântuirea relevatã prin Cruce nu anu - leazã valorile precreºtine ale Arborelui Lumii, simbol prin excelenþã al unei renovatio inte - grale; dimpotrivã, Crucea vine sã încoroneze toate celelalte valenþe ºi semnificaþii 2. Sub o formã mult mai explicitã se fo - loseºte POMUL în obiceiul de colindat al ce - telor de feciori, în câteva sate din Zarand: Dumbrava de Jos, Sãlãtruc, Reþ etc. Astfel, de Crãciun, conducãtorul cetei de colindãtori, care se numeºte primar mare, pe toatã durata colin - datului poartã în mâna dreaptã un pom. Acesta este confecþionat dintr-un schelet de lemn ºi sârmã care imitã un copac în miniaturã, pe care se leagã flori ºi primuri din hârtie creponatã de culoare albã. Pomul este decorat în fiecare an de câteva fete, prietene cu feciorul care con duce ceata colindãtorilor (inf. Josan Ioan, Dumbrava de Jos). În timpul colindatului pomul are rolul de a marca anumite momente mai importante din ceremonialul colindei. Prin ridicarea sau co - borârea lui, feciorul primar mare comandã începerea sau încetarea colindei. Tot prin ridi - carea pomului sunt îndemnaþi muzicanþii sã în - ceapã cântecul de joc. Prin coborârea lui este opritã muzica. De asemenea, pomul este jucat ºi sãltat în timpul jocului, probabil el fiind ºi un atribut al fecioriei, al masculinitãþii, al vi - gorii. Prin intermediul sãu, feciorii care merg sã colinde fetele de mãritat, anunþã cã sunt buni de însurãtoare. De altfel, pomul utilizat în cere - monialul nunþii este asemãnãtor ca as pect cu pomul cetei de colindãtori. Crãciunul, ca ºi Anul Nou, face parte din sãrbãtorile le gate în strãvechime de ritualurile de înnoire a timpului, de moarte a timpului vechi ºi intrarea într-un timp nou, sacru, un timp al începuturilor. Timpul se reînnoieºte odatã cu moartea ºi naºterea Soarelui, la solstiþiul de iarnã. În schema generalã a ri - turilor de renovare a timpului, zeul cel mai ado - rat trebuia sã moarã ºi sã renascã în mod spec - taculos în perioada crizei cosmice (înãlþimea maximã atinsã de soare pe cer, ziua cea mai micã din an). Orice cumpãnã a anului putea fi depãºitã numai dacã se plãtea tributul mitic al morþii ºi învierii zeului sau a substitutului sãu (plantã, animal, om) 3. Pentru a ajuta soarele sã prindã puteri, sã-ºi mãreascã lu mina, cãldura, radiaþia erau aprinse focuri în case, pe dealuri. Referitor la acest ve - chi obicei, putem exemplifica cu obiceiul ce - telor de pizãraºi, din satele comunei, copii sub opt ani, care mergeau la colindat cu un toiag în mânã, în Ajunul Crãciunului. În timp ce co - lindau, scormoneau ºi bãteau jarul din vatrã cu aceste toiege împodobite la fel cu cele de Anul Nou. Aceste practici erau menite sã ajute Soarele, sã-i sporeascã puterile, forþa ºi cãldura, sã-l ajute sã renascã. Iatã ce povesteºte Clej Antiþa din satul Ribicioara despre acest obicei: Mergeam la toate casele ºi ne sloboza gazda în casã ºi nu ne dãdea pizãrãii pânã nu punea o lopatã de jar în mijlocu cãsii ºi trâbuia sã jucãm, sã ne prindem copiii de mâini roatã, sã jucãm pã jar, acolo, sã dãm cu bâtele, pânã îl stânjem 4. Aici avem o referire la moartea soarelui, moartea Anului Vechi, a Timpului Vechi cu tot ceea ce a fost rãu, negativ, im per fect în anul care a trecut. Revenind la cetele de feciori colindãtori, se poate spune cã utilizarea pomului printre altele, ºi ca simbol al Arborelui Cos mic, avea F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Mircea Eliade, op. cit., p Ibi dem, p Ion Ghinoiu, op. cit, p. 166, Livia Coroi, Copilãria de altãdatã, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012, p. 101.

34 32 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà rolul de a da sacralitate momentului, de a ajuta sã sporeascã lu mina solarã, de a întreþine viaþa, dar ºi de a sublinia cã respectivul mo ment al Crãciunului, al solstiþiului de iarnã, al reînnoirii timpului, dar ºi al lumii (metacosmesis) este un timp sacru al paradisului pri mor dial, al în - ceputurilor, al creaþiei perfecte neatinse de tre - cerea timpului. Se poate concluziona, din exemplele de mai sus, cã, aºa cum susþine ºi Mircea Eliade, simbolistica Arborelui Cos mic se articuleazã în jurul ideii de Cos mos viu în continuã re - generare. Simbol al vieþii în continuã evoluþie, în ascensiune spre cer, arborele evocã întreg simbolismul verticalitãþii ºi slujeºte drept sim - bol pentru caracterul ciclic al evoluþiei cosmice: moarte ºi regenerare 1. Mai pregnante, simbolistica Arborelui Vie þii, precum ºi rolul sãu ritualic, le des co - perim în cadrul obiceiurilor le gate de naºtere, nuntã ºi moarte. Naºterea, ca de altfel ºi celelalte momente majore din viaþa omului cãsãtoria, moartea semnificã o trecere, de aceastã datã, din lumea necunoscutã, în lumea aceasta, cunoscutã. De aceea, în riturile destinate naºterii dominã grija pentru integrarea nou-nãscutului în aceastã lume, într-un destin optim. Pe lângã multele rituri care se practicau în trecut la venirea unui copil pe lume, vom face aici referire doar la obiceiul de a planta un pom în livada sau curtea casei. Copacul respectiv era simbolul nou-nãscutului, o garanþie sigurã a bu - nei integrãri a acestuia în lumea pãmânteanã. Aºa cum copacul îºi fixeazã rãdãcinile în pã - mânt ºi copilul se va integra uºor ºi cu noroc în destinul sãu pãmântean. Tulpina, coroana co - pacului sunt simboluri ale existenþei ºi evoluþiei respectivului în aceastã viaþã. Vârful copacului sugereazã ascensiunea sa spiritualã, legãtura cu Cerul, cu Divinitatea, dar ºi viitoarea trecere în lumea cealaltã, atunci când firul vieþii i se va sfârºi. Sunt multe cazuri în care s-a observat o anume similitudine între existenþa copacului ºi cea a persoanei în numele cãreia a fost plantat: când persoana respectivã traversa o perioadã mai grea sau era bolnav, parcã ºi copacul tânjea, nu-i mergea bine. Tot astfel, s-a întâmplat ca dupã moartea omului sã se usuce ºi copacul sãu. De asemenea, Pomul se mai utilizeazã ºi în cadrul ceremonialului de nuntã, tot un rit de trecere ºi apoi de integrare într-un nou destin al mirelui ºi miresei. Niciun cer e mo nial de nuntã nu se desfã - ºura în urmã cu circa 40 de ani, fãrã Pomul de nuntã, care era un simbol al mirelui ºi al viri - litãþii acestuia. Din pãcate, în satele din Zarand ale judeþului Hunedoara, acest obicei a dispãrut. În alte zone ale þãrii, rolul ritualic al Pomului de nuntã este jucat de Steagul de nuntã, stea - gul mirelui. Pomul de nuntã sau Pomul mirelui era construit dintr-un cadru de lemn, întãrit cu fire de sârmã, sau în trecut, dintr-un vârf de brad curãþat de cetinã ºi coajã. Acest cadru se pãstra ºi se transmitea de la mire la mire, fiecare împodobindu-l dupã propria fantezie (inf. Trifa Sabina, Ribiþa). Cu o zi înainte de nuntã, la casa mirelui, avea loc împodobirea Pomului. El era împodobit de fete, rude apropiate ale mirelui, cu flori din hârtie creponatã, de culoare albã ºi cu primuri, adicã fâºii din pânzã sau hârtie. Acest pom avea o înãlþime de aproximativ 50 cm, ºi un as pect falic. În timpul nunþii un fecior, cel mai bun prieten al mirelui, purta pomul, jucându-l în - continuu în ritmul muzicii, ºi mai ales, sãl tân - du-l. Feciorul respectiv trebuia sã ºtie sã joace Pomul ºi sã fie meºter în uituri (strigãturi). Pomul mirelui era un simbol im por tant al cãsãtoriei. Am amintit mai sus cã el avea un as pect falic ºi aceasta tocmai pentru cã el este un simbol al virilitãþii mirelui. De aceea el este sãltat pe tot parcursul nunþii. Despre pom sau steag în alte pãrþi, G. Kligman spune cã el este un simbol masculin de vitalitate ºi putere în care relaþiile dintre bãr - bat ºi femeie, viaþã ºi moarte precum ºi valorile patriarhatului sunt codificate cul tural 2. Pomul mirelui era probabil ºi o garanþie a fecunditãþii ºi sãnãtãþii noului cuplu, pentru cã, în trecut, o gospodãrie fãrã mulþi urmaºi nu era bine vãzutã în comunitate. Prin intermediul cã - sã toriei omul se supune ºi se integreazã legilor naturii, prin rodnicie, continuându-ºi existenþa în planul fizic ºi dupã moarte, prin urmaºi. Feciorul care poartã Pomul subliniazã prin intermediul acestuia cã mirele este matur, capabil sã-ºi întemeieze o familie, sã devinã bãrbat cu multe responsabilitãþi. Tot în cadrul ceremonialului de nuntã mai intervine un mo ment în care pomul, de data 1 Mircea Eliade,Tratat de istorie a religiilor, în Mioriþa, Nr , Deva, 2009, p Gail Kligman, Nunta mortului Rit ual, poeticã ºi culturã popularã în Transilvania, Editura Polirom, Iaºi, 2005, p. 63.

35 IULIE-DECEMBRIE aceasta un pom adevãrat, un pom tânãr, o ultoaie are rol ritualic. Dupã ce mirele ºi mireasa se întorc de la bisericã, înainte de a intra în cam era sau ºoprul pregãtit pentru masa festivã, pentru ospãþ, toþi nuntaºii trebuie sã treacã prin faþa mirilor, pentru ca mireasa sã le toarne apã în mâini pentru a se spãla. Pentru aceasta, mireasa dispu - nea de un ciubãr nu foarte mare, din lemn, îm - podobit cu flori ºi verdeaþã. Dupã ce nuntaºii trec prin faþa mirilor, cei doi iau ciubãrul, fiecare de o toartã, ºi împreunã cu naºii, înconjoarã de trei ori un pom tânãr, din apropiere. Dupã încon - jurarea pomului, apa din ciubãr este golitã la rãdãcina lui. ªi acest rit ual avea semnificaþii le gate de rodnicia tânãrului cuplu, prin analogie cu ti - nereþea ºi roada pe care urma sã o dea în viitor, pomul respectiv. Posibil ca ritualul sã vizeze ºi bunãstarea materialã a tinerei familii, dar nu este exclus, de asemenea, ca ritualul sã fie ºi un rit de integrare în noul statut al mirelui ºi miresei, care de acum au alte responsabilitãþi ºi vor evo - lua într-un alt cadru so cial, diferit de cel al copilãriei ºi adolescenþei. Tot în ceremonialul nunþii, pomul mai intervine într-o anumitã situaþie, de data aceasta, hilarã. A doua zi, spre finalul nunþii, jocul se încingea de cele mai multe ori, în grãdina casei, în livadã. Atunci, nuntaºii obligau muzicanþii sã se urce într-un pom mai mare din livadã ºi sã le cânte de acolo. Scara era luatã, muzicanþii fiind astfel sechestraþi. Acest fapt ridica de obicei multe discuþii, controverse, dar ºi multã veselie. Muzicanþii nu aveau încotro, trebuiau sã cânte din pom, pânã când li se dãdea voie sã coboare Ce rost avea aceastã urcare? Nimeni nu ºtie. Aºa am pomenit spun cei mai mulþi. Probabil ca obiceiul sã aibã legãturã tot cu rolul pomului de Coloanã a Cerului, cu rolul sãu de a face legãtura între Pãmânt ºi Cer, dar ºi cu rolul de Arbore al Vieþii care poate sã aducã viaþã lungã ºi cu sãnãtate, atât mirilor, cât ºi nuntaºilor participanþi la acest mo ment. De ase - menea, urcarea muzicanþilor în copac, putea sã sacralizeze momentul, sã facã legãtura cu Divi - nitatea. Ba, mai mult, muzica pãrea sã vinã di - rect din cer. Un alt obicei, de data aceasta de înmor - mântare, prezent în toatã Þara Zarandului, cu anumite particularitãþi în satul Criºan, comuna Ribiþa, obicei ce poartã denumirea de Cântecul bradului, are ca simbol cen tral BRADUL, în jurul acestuia desfãºurându-se întregul rit ual. Acest obicei vine pânã în zilele noastre din strã - vechi timpuri precreºtine, când bradul avea rolul de stâlp funerar, stâlp care apoi, în creºtinism, a fost înlocuit de cruce. Bradul se folosea în aceste situaþii, ca simbol al perenitãþii, un simbol care certificã nemurirea sufletului, continuarea vieþii celui mort, într-o altã lume. Voi aprofunda semni ficaþia bradului funerar, a stâlpului sau a suliþei cum se numeºte în Zarand, dupã o descriere sumarã a ritualului. În prezent, bradul se mai pune doar la capul tinerilor care au murit înainte de cãsãtorie. Pânã în urmã cu cinzeci de ani, în satul Criºan, acest brad se punea la cãpãtâiul fiecãrui mort, indiferent de vârstã sau sex. Bradul era iden - tificat cu cel mort. În cazul tinerilor, bradul trebuie sã aibã înãlþimea în metri egalã cu nu - mãrul de ani al celui decedat. Ritualul Cântecul bradului are urmã to - rul tipic: 5-7 bãrbaþi pleacã sã aducã bradul din pãdure. La hotarul satului îi aºteaptã femeile, care îi întâmpinã cu bocetul de aducere a bradului, în care se plânge soarta celui decedat, dar ºi tãierea bradului. În curtea mortului, în timp ce bãrbaþii cu - rãþã de crengi ºi coajã bradul lãsând doar puþinã cetinã în vârful lui, femeile cântã bocetul mor - tului, în care se prezintã viaþa celui decedat ºi modul în care a murit. Versurile sunt compuse pe loc, în funcþie de situaþie. Apoi, femeile ies în curte ºi încep împo - dobirea bradului. Tulpina lui este îmbrãcatã în alb, iar un brâu de flori ºi fonfiu verde încon - joarã în spiralã tulpina, pânã sus la cetinã. În cetina bradului sunt puse primuri colorate, ba - tiste, baticuri, flori etc. În tot acest timp, ele, femeile, cântã bocetul bradului, plângând soar - ta acestuia: ªi pe mini m-or pus/ Cu cetina-n sus/ Sã-i fiu pom de-ajuns/ Cu cloambe lãsate/ A jale de moarte./ ª-apoi mã-nflorarã/ Tãt cu peti - cele/ Cã le-am fãcut jãle/ Cu flori din izlaz/ Plâns ºi mult nãcaz. (.) (inf. Niþã Ileana, Criºan). Dupã ce bradul este împodobit, femeile pun în faþa lui o canã cu apã, un colac ºi mere în care sunt înfipte crenguþe de brad. Mai târziu, ele vor fi împãrþite tinerilor, bãieþi ºi fete, când se va porni cu mortul la cimitir 1. Colacul ºi merele se dau ca pomanã pentru sufletul mortului. Merele sunt simboluri ale dra - gostei, rodirea mãrului re pro duce ciclul rege - nerativ viaþã-moarte ºi neagã simbolic moartea F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Marcel Lapteº, Eseuri de etnografie ºi folclor, Editura Corvin, Deva, 2004, p. 66.

36 34 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà celui pe care îl comemoreazã 1. Moartea respec - tivei persoane nu este privitã la modul absolut, în sensul cã decedatul va con tinua sã trãiascã în planul fizic prin copiii lui, iar în cealaltã lume îºi va con tinua existenþa ca suflet. Pe drumul spre cimitir, femeile cântã bo - cetul de plecare, bocet prin intermediul cãruia mortul îºi ia rãmas-bun de la familie, gos po - dãrie, de la vecini ºi cunoscuþi, de la locurile dragi. Apoi, la intrarea în cimitir, femeile cântã bradul de mort : Bradule, brãduþu/ Cin þi-a poruncitu/ De te-ai coborâtu/ De la loc pietros/ La loc mlãºtinos/ De la loc de piatrã/aicea la apã ( ) (inf. Niþã Ileana, Criºan). Bradul este înfipt lângã cruce, la capul mortului. El îi va veghea mormântul un an de zile. Dupã aceea, el este înlãturat de familie. Acest brad, utilizat la ceremonialul de în - mormântare, este numit, în zonã, suliþã sau suliþa mortului. De unde provine aceastã de - numire? De la forma care i se dã bradului sau este posibil sã existe o legãturã între aceastã denumire ºi obiceiul dacilor de a trimite sol la zei, o datã la cinci ani, aruncându-l în suliþe? Oricum, obiceiul de a utiliza bradul în cadrul ceremonialului de înmormântare este foarte vechi. Astãzi, acest obicei se mai practicã, aºa cum am spus, doar în cazul tinerilor care mor necãsãtoriþi. Atunci are loc o cãsãtorie simbolicã a mor tului care este îmbrãcat în haine de nuntã. Nunta simbolicã trebuie sã se realizeze pentru a se urma ciclul firesc al vieþii: naºtere, cãsãtorie, moarte. Existã în popor credinþa cã ar fi peri - culos sã se sarã peste unul dintre aceste cicluri, de aceea înmormântarea acestor tineri este rea - lizatã sub forma unei nunþi simbolice. Mortul trebuie sã fie cãsãtorit simbolic, pentru a nu se mai întoarce pe pãmânt în cãutarea perechii, dar ºi pentru a-ºi îndeplini destinul so cial ºi do - rinþele sexuale frus trate. Se crede, de asemenea, cã toþi morþii care îºi lasã pe pãmânt treburi importante nere zol - vate, un duºman de moarte sau o dragoste neîm - plinitã, se vor întoarce ca strigoi. Dacã sufletul mortului nu este satisfãcut, el nu-ºi gãseºte li - niºtea în lumea în care a plecat ºi rãmâne o ameninþare pentru cei vii. De aceea, nunta mor - tului, cum o numeºte Kligman, are rolul de a tem pera tensiunea produsã de împerecherea pa ra doxalã a sexualitãþii cu moartea. Sexu ali - tatea ºi moartea sunt dimensiuni fizice ºi sociale fundamentale ale ciclului vieþii ºi ale crizelor existenþiale asociate acesteia. Ele fac încontinuu obiectul religiei, politicii, medicinii, filozofiei, jurisprudenþei, literaturii ºi culturii populare. Acest duo, între moarte ºi sexualitate, ates tã capacitatea acestora de a se atrage ºi respinge reciproc, dorinþa ºi teama fiind doi factori pu - ternic stimulatori ai acþiunilor umane 2. Nunta mortului ºi bineînþeles credinþa ilustratã mai sus sunt prezentate într-o formã unicã, desãvârºitã în balada Mioriþa. Nunta ciobanului din Mioriþa, confirmã aceastã regulã. Ciobãnaºul, un tânãr nelumit, este cã sã - torit simbolic cu a lumii mireasã. El nu trebuie sã se întoarcã din cealaltã lume pentru a-ºi cãuta mireasa aici, pe pãmânt. Ritualul cãsãtoriei ºi al morþii reprezintã constituirea ºi dizolvarea relaþiilor sociale, deoa rece cãsãtoria duce la perpetuarea vieþii ºi la constituirea relaþiilor sociale, pe când moartea duce la distrugere biologicã ºi ruperea relaþiilor sociale. De aceea, riturile vieþii ºi ale morþii sunt înrudite, atât ca structurã, cât ºi în conþinut. Asemãnãrile dintre nuntã ºi moarte sunt su bli - niate prin contraste ºi inversiune simbolicã (al - bul strãlucitor al nunþii contrasteazã cu negrul întunecat al morþii). În cazul morþilor necã sã - toriþi, cele douã ceremonialuri se juxtapun, se înmã nuncheazã într-o singurã manifestare cere - mo nialã. Atunci, suliþa sau bradul mortului în locuieºte pomul de nuntã 3. Aºa cum am mai spus, obiceiul de a utiliza bradul sau alt copac la moartea unui om, vine de foarte departe în timp ºi este comun multor po - poare, depãrtate mult în spaþiu. La majoritatea popoarelor existã credinþa cã omul a fost creat în Centrul Lumii. Chiar Adam se spune cã a fost creat în acest Centru, loc în care, mai apoi, soldaþii romani au înfipt crucea pe care a fost rãstignit Iisus. Dar nu numai cã a fost creat aici, dar el a ºi fost înmor - mântat chiar în locul creãrii sale, iar sângele Domnului Iisus i-a rãscumpãrat pãcatul. Însã, referitor la acest Centru, Mircea Eliade afirmã: Varianta cea mai rãspânditã a simbolismului Centrului este Arborele Cos mic, care se gãseºte în mijlocul Universului ºi care susþine ca o axã cele trei lumi 4. 1 Gail Kligman, op.cit., p Ibi dem, p Monica Duºan, La fântânã la izvor Monografia etnofolcloricã a comunei Ribiþa, Editura Astra, Deva, 2008, p Mircea Eliade, Imagini ºi simboluri, Editura Humanitas, Bucureºti, 2013, p. 47.

37 IULIE-DECEMBRIE Aºadar, în concepþiile strãvechi se credea cã fiecare persoanã se naºte într-un Centru, într-un loc sacru, iar la moarte, trebuie sã se reîntoarcã în acest loc. Sau, altfel spus, la fiecare naºtere se repetã actul cos mo gonic care are loc în Centru. Acest Centru, aºa cum am vãzut, este marcat ºi simbolizat printr-un Arbore, ºi nu ori - care, ci Arborele Lumii: În gen eral, putem afirma cã majoritatea arborilor rituali ºi sacri pe care-i întâlnim în istoria religiilor nu sunt decât replici, copii imperfecte ale acestui arhetip ex em plar: Arborele Lumii. Cu alte cuvinte, toþi arborii sacri se considerã cã se aflã în Centrul Lumii, iar toþi arborii rituali sau stâlpii, con - sacraþi înaintea sau în timpul unei ceremonii religioase oarecare, sunt socotiþi ca proiectaþi magic în Centrul Lumii 1. Despre Arborele Lumii în In dia vedicã se spune: Cu vârful tãu nu sfâºia Cerul, cu mij - locul tãu nu vãtãma aerul 2. Dar Arborele Lumii nu are doar rolul de a sacraliza un anume loc, de a-l scoate din haos, de sub influenþa maleficului ºi de a marca Centrul Lumii. Utilizat în cadrul ritualurilor de înmormântare, el are ºi acel rol de a me dia trecerea sufletului de la pãmânt la cer. El apare astfel sub di verse denumiri ºi aspecte, la popoare felurite: la indienii vedici arborele ia forma stâlpului sac ri fi cial, care de - vine un fel de pivot cos mic, care propulseazã, con duce sufletul spre cer. Stâlpul sac ri fi cial este echivalent în acest caz cu o scarã care duce spre cer. În cadrul ºamanismului cen tral ºi nordasi atic, la tãtari ºi siberieni, gãsim Arborele ritual cu ºapte crestãturi, pe care ºamanul se urcã pânã la cer. Arborele ºamanic nu e decât o replicã a Arborelui Lumii, care se înalþã în mij - locul Universului ºi pe al cãrui vârf se aflã Zeul suprem sau zeul solarizat Cele ºapte sau nouã crestãturi ale arborelui ºamanic simbolizeazã cele ºapte sau nouã ramuri ale Arborelui Cos - mic, adicã cele ºapte sau nouã ceruri 3. La traci, spune M. Eliade cã preotul-rege poate urca pânã la zei pe o scarã ritualã. Aceeaºi scarã se regãseºte ºi în misterele Mithraice. Ea are ºapte trepte, corespunzând celor ºapte Ce - ruri. Babilonienii urcau pânã la cer parcurgând cele ºapte etaje ale ziguratului. De asemenea, afirmã tot Mircea Eliade, 1 Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem, p credinþa cã sufletul decedatului urcã pânã la cer pe ramurile Arborelui Cos mic este prezentã mai peste tot în lume, din Egiptul an tic pânã în Aus tra lia 4. Atât în asirianã, cât ºi în egipteanã, expresia obiºnuitã pentru verbul a muri este aceea de a se agãþa. Condiþia de a atinge ne - murirea, spune tot Mircea Eliade, era aceea ca sufletul mortului sã urce la cer pe ramurile Arborelui Cos mic aflat în Centrul Lumii. Din cele arãtate mai sus, se observã cã simbolul Arborelui Lumii este extrem de arhaic, comun tuturor civilizaþiilor, din Nordul Ame - ricii pânã în Asia ºi Aus tra lia, pânã la pigmeii din Insula Malacca 5. Acest Arbore al Lumii poate fi prezent sub diferite forme: Arborele Vieþii, Arborele Cos mic, Stâlpul Cerului, Axul Cerului, Coloana Cerului, scarã, funie, stâlp, suliþã, copac, coloanã, munte sau cruce creºtinã. Pentru cã în creºtinism, întreaga simbolisticã a Arborelui Lumii a fost asimilatã Crucii: noþiunile de reînnoire continuã ºi regenerare cosmicã, de fecunditate universalã ºi sacralitate, de realitate absolutã ºi, pânã la urmã, de ne - murire toate noþiuni care coexistã în sim bo - lismul Arborelui Lumii 6. Însã, aceastã imag ine a Arborelui Lumii o putem gãsi chiar în universul do mes tic al þãra - nului român, mai ex act, în imaginea furcii pe care se pune caierul de lânã pentru a fi tors. El ne apare în imaginea furcii sub forma a ºapte rom - buri frumos ornamentate, care se terminã cu un vârf de brad stilizat. Cele ºapte romburi sim - bolizeazã, aºa cum am vãzut an te rior, cele ºapte ceruri pe care le-am amintit evidenþiate în ve - chile culturi ºamanice. Aceastã simbolisticã pre zentã pe furca de tors este impresionantã ºi extrem de bogatã, deoarece pe aceste furci mai apar trasate Calea Lactee, simboluri solare, vã - mile vãzduhului etc., suficiente pentru o analizã particularã a lor, într-un alt articol. De asemenea, Arborele Vieþii sau al Lu - mii îl descoperim pe covoarele þãrãncilor noastre, pe ii, pe ºtergare, pe feþe de masã, pe farfuriile ºi olurile de lut, pe ulcioare, în crestã - turile dec o ra tive în lemn. Îl regãsim, totodatã, reprezentat pe porþile maramureºene sub forma funiei, ca Ax al Lumii, dar ºi sub forma rom - burilor înlãnþuite. Aceste romburi puse cap la cap, care apar peste tot în arta popularã ro - mâneascã sub forma unor coloane, sunt denu - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

38 36 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà mite de unii specialiºti þâþânile lumii. Aceastã succesiune de romburi are, poate, cea mai mare frecvenþã în arta popularã româneascã, regã - sindu-se aproape pe orice obiect ieºit din mâi - nile þãranilor noºtri. Marele re spect pe care îl aveau þãranii români pentru acest Arbore se relevã ºi din obiceiul ciobanilor care rãmâneau câteva luni pe munte, departe de sat, obiºnuind ca în lipsa unui preot sã-ºi aleagã un brad cãruia sã i se spo - vedeascã. Bradul ales, avea menirea sã-i poarte pãcatele mãrturisite la Dumnezeu, la Cer, ºi sã-l cureþe pe cel care se spovedea. De asemenea, sculptorul Vida Gheza spu - nea cã þãranii maramureºeni înainte de a tãia un copac îi aduceau ofrande horincã ºi colaci, ju - când ºi cântând în jurul lui. Astfel, ei îºi cereau iertare copacului pentru cã urmau sã îl taie, sã-i producã suferinþã, dar ºi sã întrerupã legãtura pe care acesta o realiza cu Cerul, cu Divinul. În cele de mai sus am fãcut referire la multiplele prezenþe ale Arborelui Cos mic în cul - tu ra ºi arta popularã româneascã, cu exem pli - ficãri din arealul zãrãndean. Se observã astfel, cã imaginea Arborelui este o permanenþã a spiritu - alitãþii româneºti cu o simbolisticã pluri valentã. Bibliografie: Romulus Vulcãnescu, vorbind despre Arbo rele Cos mic, spune cã acesta este ima - ginea globalã a vieþii re date în formã vegetalã 1. Noi, cei de astãzi, încã avem nevoie de imagini, pentru cã spiritul recurge la imagini pentru a sesiza realitatea ultimã a lucrurilor ( ). În existenþa cea mai ºtearsã miºunã simbolurile, omul cel mai re al ist trãieºte din imagini 2. La omul mod ern imaginaþia este secãtuitã din lipsa lecturii, a comunicãrii cu mediul ºi cu semenii. Din aceastã sincopã de imaginaþie, spun specialiºtii, rezultã dramele lumii moderne, deze chi librele profunde care apar în psihicul in - di vid ual ºi colectiv. Pentru cã psihicul se hrã - neºte cu imagini, cu simboluri ºi mituri, acestea toate aducându-i bogãþie ºi vioiciune. Aºadar, ar fi pãcat ca în mileniul trei sã ne dezicem de imaginile, simbolurile ºi miturile care au strãbãtut pânã la noi, întreaga istorie a umanitãþii. Fãrã ele vom deveni mult mai triºti, mai sãraci, mai bolnavi, mai pustii Purtãm în noi, fiecare, un veritabil tezaur de imagini ºi simboluri. Þine de voinþa fiecãruia de a redeºtepta aceste imagini pentru a le con - templa în toatã mãreþia lor ºi pentru a le descifra mesajul. Lucian Blaga, Izvoade, Editura Humanitas, Bucureºti, Ernest Bernea, Civilizaþia românã sãteascã, Editura Vremea, Bucureºti, Mircea Eliade, Imagini ºi simboluri, Editura Humanitas, Bucureºti, Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, Bucureºti, Ion Ghinoiu, Sãrbãtori ºi obiceiuri româneºti, Editura Eliot, Bucureºti, Atanasie Mar ian Marienescu, Cultul pãgân ºi creºtin (1) Sãrbãtorile ºi datinile romane vechi, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, J. G. Frazer, Creanga de aur, Editura Mi nerva, Bucureºti, 1980, vol. I. Livia Coroi, Copilãria de altãdatã, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, Gail Kligman, Nunta mortului Rit ual, poeticã ºi culturã popularã în Transilvania, Editura Polirom, Iaºi, Marcel Lapteº, Eseuri de etnografie ºi folclor, Editura Corvin, Deva, Monica Duºan, La fântânã la izvor. Monografia etnofolcloricã a comunei Ribiþa, Editura Astra, Deva, Mioriþa, Nr. 4-5, Deva, Mioriþa, Nr , Deva, Informatori: Iusco Ileana, 70 ani, Ribiþa, Judeþul Hunedoara Josan Ioan, 60 ani, Dumbrava de Jos, comuna Ribiþa, Judeþul Hunedoara Clej Antiþa, 80 ani, Ribicioara, comuna Ribiþa, Judeþul Hunedoara Trifa Sabina, 78 ani, comuna Ribiþa, Judeþul Hunedoara Niþã Ileana, 67 ani, Criºan, comuna Ribiþa, Judeþul Hunedoara 1 Romulus Vulcãnescu, Coloana cerului, în Mioriþa, nr. 4-5, Deva, 1998, p Mircea Eliade, op. cit., p

39 IULIE-DECEMBRIE Colecþionarii de artefacte etnoistorice, între demnitatea de a fi cavaleri ai memoriei ºi oprobriul imposturii 1 Dr. Ilie GHERHEª Baia Mare Tradiþia adevãratã e singura merinde sufleteascã. (Liviu Rebreanu) Eu cred cã veºnicia s-a nãscut la sat. (Lucian Blaga, Sufletul satului) Savantul Nicolae Iorga îi numea pe istorici cavaleri ai memoriei. Rã - mâi uluit ºi într-o profundã admiraþie istoricã atunci când ai privilegiul sã cunoºti une - le colecþii etnoistorice, de o diversitate mai mult sau mai puþin fascinantã, dar rãspunzând unei motivaþii uºor decelabile, de cele mai multe ori etnicã. Cu totul aparte, aºadar, te simþi în faþa unor izbânzi ale genului, similare ca inten þio - nalitate ºi, totuºi, semnificativ diferite: le-am numit aici pe cea a domnului Ion Botoº, etnic român din Apºa de Jos (Ucraina) ºi pe cea a preotului Ilie Chaºcec, din Poienile de Sub Munte, o localitate din Maramureº cu peste locuitori, în majoritate de etnie ucraineanã. În aceeaºi ordine de idei se remarcã ºi colecþia Asociaþiei Krevana din localitatea Re pedea, judeþul Maramureº. Acest muzeu sã - tesc nu este doar al unei comunitãþi lo cale, ci se vrea al grupului de huþuli din Maramureº. Consti tuit la iniþiativa directorului Cãminului Cul tural din Repedea Maramureºului, domnul Vasile Popovici, respectivul aºezãmânt cul tural îºi propune sã devinã un brand al etniei huþule pe care sã o promoveze, sã o revigoreze etnoistoric. În peregrinãrile mele prin Maramureºul, mai nou aºa-zis istoric, periegheze mai mult sau mai puþin reuºite profesional, întotdeauna însã condescendente ºi prietenoase, mi-a fost dat sã admir realizãri de excepþie ale unor colecþionari de/cu vocaþie: fa milia învãþãtorilor Pipaº din satul Tisa, casa Pleº Pâþu din Ieud, Muzeul Þãrãncii Maramureºene din Dragomireºti, colecþia Grad ªtefan din Moisei, colecþia profesor (de istorie) Augustin Coroianu ºi col o - nel (de grãniceri) Dorel Rãþanu, amândoi din Poienile de Sub Munte, colecþia naturistului Ion Ardelean din Petrova, din pãcate, acum trecut la cele veºnice º.a. Casele, încãperile, foiºoarele, curþile, lo - caþiile unde erau adãpostite ºi unde erau ex - puse în acest scop artefactele etnoistorice erau ºi sunt, pentru proprietarii lor, parte din fiinþa proprie, adevãrate altare de închinare, locuri sa - cre ale unei pasiuni arzânde pânã la dãruirea totalã, adevãrate laboratoare unde se preparã ºi se consumã tot felul de scenarii, creuzete ale prefacerii ºi stâmpãrãrii unor alchimii pe care doar muza destinelor istorice Clio le poate înþelege. Unele dintre aceste colecþii, precum ºi pro - prietarii lor, rãspund întru totul definiþiei anti ce a muzeului, termen derivat din elinul museion, care era considerat templul muzelor, pus sub protecþia lui Apollo. (Romulus Vulcãnescu, Dicþionar de etnologie, Editura Albatros, Bucureºti, 1979, p. 191). Dacã-i adevãrat cã istoria unui popor este cea scrisã ºi, apoi, învãþatã odatã cu ul tima ediþie de man ual, atunci istoria de cer e mo nial, cea concelebratã, ar trebui sã fie cea alcãtuitã dupã inventarul ultimelor colecþii tematice. Pe cale de consecinþã, dacã acceptãm truismul cã Mara - mureºul este un muzeu viu, cã este satul pri - mor dial al Europei, mustind încã de mituri ancestrale, de tradiþii ºi obiceiuri, de folclor, atunci vom înþelege de ce aici, poate mai mult ca ºi în alte pãrþi, argumentul etnografic este pus sã consacre istoria, ba chiar sã o defineascã, sã-i dea o identitate mai bine precizatã. Asemenea oricãrui intelectual ºi mu zeo - graful angajeazã dileme, iar la nivelul fiecãrei conºtiinþe se nasc construcþii care te obligã sã alegi între mai multe opþiuni; or este cunoscut cã numai atunci când alegi, te de fineºti. Prin extra - polare, colecþionarul este mult mai liber, mult mai dezinhibat; el este, pe lângã proprietarul acelui exponat, ºi evaluatorul sãu sub toate aspectele, fãrã a angaja, neapãrat anumite pro - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Articolul a mai apãrut, într-o formã asemãnãtoare, în Acta Musei Maramorosiensis, X, Sighetul Marmaþiei, 2014, p

40 38 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà cese (de conºtiinþã, de exemplu!). Folosind un joc prãpãstios de cuvinte ºi apelând la ima - ginaþie sau experienþã (în cazul unora!) vom mai preciza cã dacã, în gen eral, un obiect, odatã ce-ºi epuizeazã virtuþile utilitare pentru care a fost creat, pe care le-a satisfãcut el, mai rezistã în orizontul nostru de interes doar ca obiect de artã sau exponat de muzeu, pe de altã parte, în cadrul unor colecþii particulare, el se poate reo biec - tiva parcurgând drumul invers, de la efect la cauzã, deservind din nou o nevoie socialã, poate chiar pe cea iniþialã. Ilustrând parcã credinþa lui Lucian Blaga care rostea în poezia Sufletul satului : Eu cred cã veºnicia s-a nãscut la sat, confirmându-l cu asupra de mãsurã pe Marin Preda, cel care pre - dicase cã þãranul ºi-n Academie tot þãran rã - mâne, generaþia noastrã de orãºeni (în fapt þãrani de la oraº, de multe ori) ºi-a strãmutat în noul hab i tat ºi colþiºoare sau fragmente din uni - versul ru ral, fie pe post de motiv decorativ sau chiar restaurante rustice, cârciumi gen colibã, pensiuni etnoturistice º.a. Dincolo de aceste luxuri, mai mult sau mai puþin bucolice, cu care se desfatã ºi rãsfaþã unii dintre cavalerii sângelui colorat etnic, începe o lume mult mai pragmaticã ºi în acelaºi timp enigmaticã, umbritã, a colecþionarilor de pro - fesie (care din asta trãiesc!), a colecþionarilor care populeazã ºi alimenteazã târgurile de etno vechituri, care se intersecteazã ºi din rân - durile cãrora se recruteazã, de multe ori, col - portorii de obiecte de cult, hoþii de exponate din muzee, profanatorii de morminte, traficanþii de obiecte de artã, de carte rarã, incunabule º.a. Ei miºunã ca niºte nevertebrate, întreþin ºi compun târgurile de antichitãþi, ei alimenteazã ºi definesc acea piaþã absconsã unde se for - meazã ºi se dã primul preþ al bunurilor muze - istice. La nivelul acestor prime evaluãri se reali - zeazã sau doar se propun schimburile de astfel de valori, investindu-se bani mulþi, dupã legile nescrise ale unei pieþe prãdalnice, cu mulþi bani negri, iar direcþiile pe care apucã eventualele bunuri de patrimoniu ºi chiar tezaur îºi urmeazã cursul lor sinuos, controlat tot de cãtre aceºti samsari din tinda istoriei, din anticamera muzei Clio. N-aº fi scris toate acestea, rãnind, poate, în cazul unora, sufletul nobil al unei pasiuni dar, descoperind, nu de mult timp, douã topoare de piatrã (din neolitic ºi din calcolitic) în localitatea mea natalã, la doi cetãþeni acasã, unul dintre ei mi-a cerut o sumã frumuºicã pentru a-l preda la muzeu. Încercând sã-l sensibilizez asupra des - coperirii, respectivul cetãþean a supralicitat repli cându-mi cã, dacã nu-l cumpãr, îl va vinde în zona Hunedoarei, la comercianþii de astfel de obiecte, minþind în consecinþã, cã a fost des - coperit la Sarmizegetusa. În aceeaºi ordine de indignare se înscriu, poate ºi furturile din muzee (sã ne amintim numai de cele din muzeele mara - mureºene) a cãror destinaþie sau ale cãror valo - rificatori finali sunt tot în rândul aºa-ziºilor colecþionari (probabil!). Rãmânând prizonier în acelaºi tãrâm al colecþionarilor autarhici, convins cã mã joc cu focul devoalând parte din comportamentul lor, din aceastã haiducie muzeisticã, voi spune cã ei au o mentalitate ºi atitudine de hiene, de cani - bali; de aceea, atunci când unul dintre ei a ajuns la o stare de ananghie, el nu se adreseazã cu propriile obiecte sã ºi le vândã la ai lui, ci încearcã, mai întâi, la poarta muzeelor, unde are garanþia cã va fi tratat în virtutea legii, iar bunu - rile oferite spre vânzare îi vor fi eval u ate corect. Într-o altã întâmplare, relativ similarã, aflân du-mã în localitatea natalã Petrova, nu micã mi-a fost mirarea cã ºeful de Post de Poliþie mi-a solicitat sã mã prezint cât mai ur gent la biroul sãu. Aici, surprizã, douã încãperi ale Po - liþiei erau pline de obiecte de cult, catolice, reþi - nute din maºina unui astfel de colecþionar din zonã, în jurul orelor trei ale nopþii precedente. Am fost, desigur, chemat pentru o evaluare su - marã ºi pentru a nu uita cumva cã sunt mu - zeograf, chiar dacã eram într-o micã perioadã de concediu! Apreciez mult, în gen eral, cultura unor colecþionari, realizez cã, totuºi, datoritã multora dintre aceºtia valori mari ºi multe de patrimoniu au fost salvate, dar, în acelaºi timp, con sider cã mulþi dintre ei, ºi o spun cu pãrere de rãu (!) au un comportament semidoct, sunt niºte frustraþi care vor neapãrat sã epateze, sã performeze so - cial pe cãi oculte, ilegale, întreþinând o misticã socialã favorabilã lor. Iatã, totuºi, cum o pasiune nobilã ºi restauratoare se transformã în altceva, la marginea bunului-simþ, într-o afacere ve roa - sã, mizerã, iar actanþii ei devin niºte homunculi respingãtori, care, de dragul banului nemuncit, ajung sã perverteascã pânã ºi fiinþa dragã a neamului. În faþa acestei subspecii de colecþionari, în fapt indivizi cu o culturã de specialitate me dio - crã, semidocþi ºi frustraþi, doritori sã epateze, muze ograful trebuie sã fie mereu vigilent, atât în competiþia de a identifica, even tual, în teren pie - sele unicat sau de mare valoare etnoistoricã, cât ºi între zidurile muzeelor, cãci între vizitatorii pe care-i întâmpinãm cu atâta drag ºi recu - noºtinþã se camufleazã ºi viitorii hoþi de obiecte din muzeu, impostori ºi prãdãtori ai memoriei istorice.

41 IULIE-DECEMBRIE ANEXÃ - Galeria unor colecþionari din Maramureºul Istoric 1. Fa milia Ileana ºi Ion M. Botoº Loc. Apºa de Jos, Ucraina Profesie: medic stomatolog La 18 ianuarie 2004 se deschide, sub egida Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia DACIA, Muzeul de Istorie ºi Etnografie al Românilor din Transcarpatia, la reºedinþa domnului Ion M. Botoº, care este ºi preºedinte al URRT DACIA. Muzeul domnului Ion M. Botoº (pentru cã este un muzeu par tic u lar!) cuprinde, între altele: Documente istorice (într-un numãr foarte mare ºi în majoritate originale), carte veche, colecþii de ziare ºi reviste, tipãrituri, fotografii vechi, sigilii, ºtampile, bancnote, monede º.a.; Memorialisticã (jurnale, corespondenþã, documente de familie º.a.); Bibliotecã cu cãrþi rare, între care (probabil!) toate apariþiile editoriale despre românii din dreapta Tisei; Colecþia Etnografie: cos tume populare (de Maramureº ºi Oaº), þesãturi, cusãturi, ºtergare, feþe de masã, acoperiºuri de pat, de rudã, o mulþime variatã de covoare de perete maramureºene, cergi º.a.; Secþia în aer liber: atelaje agricole, unelte (de tâmplãrie, rotãrie, dulgherie), meºteºuguri casnice, cazan de fiert þuicã etc. Unele dintre aceste unelte ºi instalaþii pot fi folosite pentru demonstraþii prac tice ale utilitãþii lor, ale scopului pentru care au apãrut ºi l-au deservit, dând posibilitatea efectuãrii unor ore de istorie a tradiþiilor ºi civilizaþiei rurale româneºti. Muzeul ilustreazã circulaþia valorilor materiale ºi de civilizaþie ruralã, a celor spirituale de o parte ºi de alta a râului Tisa, apã care nu a fost niciodatã un obstacol, un râu de graniþã, ci, mai degrabã, o punte de legãturã, o provocare emoþionalã. 2. Fa milia Maria ºi Nicolae Pipaº Loc. Tisa, nr. 312 Profesie: învãþãtori pensionari Conþinutul colecþiei: picturã contemporanã, broderii ºi dantelã, carte veche, mobilã stil, mobilier þãrãnesc, covoare vegetale, icoane pe lemn ºi sticlã, numismaticã, heraldicã, ceramicã, ceasuri, fotografii, graficã, sculpturi, desene º.a.; 3. Dorel Rãþanu Loc. Poienile de Sub Munte, nr. 385/B Profesie: ofiþer su pe rior de grãniceri Conþinutul colecþiei: manuscrise, carte veche, numismaticã, tablouri, icoane pe sticlã, obiecte de cult, aparaturã ra dio, aparate foto, borne de frontierã (1927 Tri plex Confinium ) º.a.; 4. Augustin Coroianu Loc. Poienile de Sub Munte, nr. 388/A Profesie: profesor de istorie-geografie Conþinutul colecþiei: numismaticã, piese din epoca bronzului, icoane pe sticlã, fotografii vechi, ceramicã decorativã º.a.; 5. ªtefan Grad Loc. Moisei, nr. 636 Profesie: restaurator în lemn, tâmplar, artizan pop u lar, con struc tor de case Conþinutul colecþiei: documente istorice, manuscrise, carte veche, numismaticã, filatelie, tablouri, icoane pe sticlã, piese din neolitic, piese din epoca bronzului, obiecte de birou, ceramicã decorativã º.a.; 6. Ioan Pop Loc. Viºeul de Jos, nr Profesie: colecþionar Conþinutul colecþiei: documente istorice, carte veche, sigilii, numismaticã, filatelie, tablouri, sculpturi, piese de birou, piese din epoca bronzului, ceramicã decorativã, mobilier þãrãnesc, piese de cult, icoane pe sticlã, º.a. F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

42 40 IULIE-DECEMBRIE 2015 Conservare ºi schimbare Dr. Laura Teodora GHINEA Cluj-Napoca CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Culoare ºi bogãþie: Maramureºul dã impresia unei «pa rade silvestre», dar este de fapt, þara minelor de aur, de argint ºi de cupru, þara femeilor în cos tume multicolore, a bisericilor din lemn cu turnuri zvelte înãlþate, a porþilor sculptate ºi gravate. Ances - tralitate ºi credibil: se mãnâncã încã mãmãliga, fiertura de porumb, altãdatã de cereale a cãrei origine o regãsim în timpurile preistorice; ºi se crede încã în strigoi, în spirite care apar sub forma de cal, lup sau câine, pentru a-i tortura pe cei vii 1. Analizând în paralel presiunile impuse timp de 45 de ani pentru adoptarea modelelor comuniste ºi noile modele survenite în pe - rioada postrevolutionarã, concluzionãm cã re - gimul comunist a fost unul aparent puternic, deoarece a aparþinut unui stat slab, iar forþele actuale ale globalizãrii sunt mult mai compacte ºi mai virulente, impunându-se în toate do me - niile. Noile nevoi sociale ºi economice desfiin - þeazã orice structurã arhaicã, bazatã pe sub zis - tenþã ºi diversitate. Tendinþa actualã de uni formizare începe sã fie prezentã ºi în satele maramureºene, chiar dacã elementele noilor mo dele nu sunt atât de evidente ca ºi în alte Condiþiile instituþionale ale întâlnirii dintre bãieþi ºi fete, la hora de duminicã, s-au schimbat la Sârbi ca ºi în alte pãrþi: locul vechi de dans, amenajat în regimul Ceauºescu, a fost abandonat pentru cãminul cul tural, cu ur mã - toarea consecinþã: prea mic pentru a cuprinde tineretul din sat împreunã cu pãrinþii, fiind mai puþin frecventatã decât vechiul loc, mulþi tineri renunþând a mai merge. S-a for mat un grup de rockeri proveniþi din familii înstãrite, care dã - deau concerte într-un orãºel din vecinãtate unde atrãgeau o parte din tinerii satului 3. Primul pas în schimbarea structuralã a sa - tului a fost construirea magazinului mixt, a cã - minului cul tural ºi a bibliotecii. De la nunþile care reuneau în mod selectiv sãtenii, la mani - festãrile culturale tematice, la proiecþiile de fil - me cu conþinut pol i tic, pânã la promovarea ulti - Culturalizarea în masã ºi mutaþiile ei cazuri. Ele îºi fac simþitã prezenþa în mici de - talii, care se încetãþenesc de la o zi la alta ºi capãtã rãdãcini pânã ºi aici. Astfel, 45 de ani de comunism nu au reuºit sã provoace mutaþiile culturale ºi structurale care s-au petrecut în ulti - mii 15 ani. Comunismul a încercat impunerea modelului din in te rior, izolând România de tot restul lumii; libertatea de dupã Revoluþia de la 1989 a adus oamenilor, prin mijloacele de co - mu nicare orizonturi noi la care sã-ºi raporteze propriile experienþe. Peisajul etnografic nu mai este acelaºi în 1993, cum a fost în 1973, în timpul primelor cercetãri de teren, în Mara mureº 2. melor realizãri socialiste prin intermediul lite - raturii, toate gravitau în jurul noilor puncte stra - tegice. Toate aceste clãdiri au fost plasate în centrul satului, pentru a putea controla mai bine viaþa comunitãþii. Noile modele care apar ºi se manifestã în viaþa publicã a aºezãrii provoacã schimbãri în discursul riturilor ºi al ritualurilor, mutând centrul de interes al comunitãþii de la bisericã. De asemenea, locul de întâlnire al ti - nerilor s-a transferat dintr-un spaþiu predestinat într-unul ar ti fi cial amenajat, provocând în timp renunþarea la obicei. În perioada anilor 50 a început acþiunea de culturalizare în masã, atât la sat, cât ºi la oraº. Statul încerca sã deþinã controlul 4 asupra eve - nimentelor inventând spaþii publice concepute pentru desfãºurarea acestora. Înainte ca locul spe cial sã fie conceput de noul regimul pol i tic, 1 Jean Cuisenier, Le feu vi vant. La parente et ses rituels dans les Carpates, PUF, 1994, p Ibi dem, p Ibi dem, p În anii 50 dansul de duminicã era interzis.

43 IULIE-DECEMBRIE hora avea loc în curtea unui sãtean. Evenimentul pub lic se desfãºura în cadrul unui spaþiu privat, care a devenit pentru un mo ment spaþiu pub lic. În 1960 se reautorizeazã dansul duminical, cu condiþia ca aceastã manifestare sã nu mai consti - tuie un mijloc de expresie a competiþiei sociale între grupuri vecine, ci, mai degrabã, o compe - tiþie culturalã. Activistul de partid, aflat în frun - tea organizaþiei culturale, era responsabilul acestei manifestãri. Dansul a primit o nouã înfãþi ºare, influenþând strategiile matrimoniale. Sub ochii severi ai vârstnicilor, aici la dans se desfãºurau întâlnirile dintre tineri. Controlul co - mu nitãþii este bine exercitat, fiecare gest fiind foarte atent observat ºi catalogat în virtutea re - gu lilor nes crise ale satului, chiar dacã atmosfera eveni mentului pãrea foarte liberã. Toatã lumea s-a obiºnuit ca sediile fos - telor cãmine culturale sã funcþioneze doar pentru nunþi, botezuri sau discoteca de sâmbãta seara, iar în rest, pe uºile clãdirilor sã atârne lãcate mari, descurajatoare. Asta numai dacã, între timp, respectivele sedii nu au cãpãtat deja alte destinaþii, ca res tau rant, bar, salã de bingo, ate lier de reparaþii sau casã de pariuri, cum am vãzut undeva 1. Readaptarea funcþiilor insti tu - þiilor nãscute moarte pe vremea comunismului este azi o realitate. Nevoia actualã a unui seg - ment de populaþie rãmâne totuºi ocuparea tim - pului liber, care, pentru generaþiile ce se afla sub semnul tradiþiei, înseamnã observarea lumii sa - tu lui, a evenimentelor în zilele de duminicã. Modernitatea îºi pune amprenta ºi asupra direc - þiei consumului timpului liber, care cuprinde azi jocurile de distracþii ºi alte forme împrumutate. Claude Karnoouh a studiat problematica supravieþuirii riturilor în Maramureºul ani - lor 80, când toatã þara era în stare de crizã. În ciuda presiunilor, regiunea ºi-a pãstrat tradiþiile printr-o rezistenþã opusã noilor modele co - muniste. Dupã încercãri de industrializare a agriculturii ºi de cooperativizare, eºuate în mod repetat, regiunea a fost controlatã într-o mai micã mãsurã, fiind consideratã arhaicã, îna po - iatã ºi fãrã interes pentru economia naþionalã. În fi nal, statul a renunþat, Maramureºul rãmânând un capãt de lume dificil de administrat ºi dresat. Imaginea regiunii, cel mai des vehiculatã, a fost aceea a artizanilor ce trãiesc în echilibru per - fect cu natura ce-i înconjoarã, cu munþii ºi vãile. Care a fost motorul acestei rezistenþe a þãranilor maramureºeni, într-un cadru ºi o ideo - logie nou cre ate de comuniºti? Rezistenþa la totalitarism a fost posibilã datoritã identitãþii culturale foarte puternice, formatã în spaþiul în - chis de munþi ºi înconjuratã de legendele bra vilor eroi care au luptat pentru drepturile þãra nilor. De ce supravieþuiesc ritualurile transfor mãrilor inevitabile care afecteazã tehnica, economia ºi organizarea muncii agrare, oricare ar fi forma puterii contemporane? Cu alte cuvinte, existã o incompatibilitate esenþialã între schimbãrile ºtiin þifice, tehnice ºi economice ºi involuþia ve - chilor credinþe? 2. Acþiunea de culturalizare forþatã a fost arti ficialã din capul locului, nefiind pãstratã sau continuatã în condiþiile schimbãrii de regim. Pla nurile partidului nu au reuºit sã fie adaptate la realitãþile gãsite. O parte dintre reperele exte - rioare comunitãþii, impuse de politica dicta to - rialã au fost înlãturate odatã cu încetarea pre - siunii. Dupã avalanºele de acþiuni organizate înainte de 89 «de la centru», pentru cultu ra - lizarea maselor de la sate, în aceastã lume, care in clude aproape jumãtate din populaþia Ro mâ - niei, s-a aºternut tãcerea, nu mai pãtrund decât întâmplãtor voci ale culturii, sub o formã sau alta 3. Una dintre politicile partidului comunist a fost orientatã spre formarea unei imagini noi a þãranului român, ce uniformiza toate parti cu - laritãþile culturale regionale. Aceasta era pre - zentatã, atât la televizor, cât ºi pe scena spec - tacolelor ºi a festivalurilor de folclor, ce se desfã ºurau, atât în mediul ur ban, cât ºi în cel ru - ral. La oraº, spectacolele erau destinate fa mi - liilor aduse de la þarã pentru a contribui la evo - luþia industrializãrii, atenuând sentimentele de dezrãdãcinare ºi excludere. Având la baza ele - mente tradiþionale, noul produs prezentat era creaþia epocii. De o calitate slabã, folclorul fã - cea trimiteri la ideologia partidului comunist, la tematicile colectivizãrii ºi industrializãrii, fiind performate de ansambluri ºi cântãreþi profe sio - niºti sau amatori. Într-o lume conceputã pe noua viziune asupra omului, partizanii ºi creatorii acestor forme culturale ºi artistice susþineau noul mo - del ca fiind inevitabil. Unul dintre scopurile acestui proiect era de a transforma caracterul lo - cal al obiceiului într-unul naþional. Acesta nu mai aparþinea vãii, satului, locului unde a fost F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Cristina Modreanu, Cultura nu vine de la centru, Dilema, Înapoi la sat?, an XI, nr 538, iulie 2003, p C. Karnooh, Rituri ºi discursuri versificate la þãranii maramureºeni. A trãi ºi a supravieþui în România comunistã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p Ibi dem, p. 7.

44 42 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà creat, ci devenea al neamului, al întregii þãri. Obiceiurile erau scoase din con text, suferind mutaþii la nivele diferite, am pu tate fiind de mul - te ori semnificaþia primarã ºi mesajul orig i nal. Din dorinþa de nivelare a valorilor populare s-au nãscut prototipurile. Prezenþa lor îndepãrta de tradiþia popularã ºi crea în paralel un proces pol i tic ºi cul tural prin intermediul acestor sem - ne-referinþe ale culturii naþionale de masã 1. Astãzi situaþia este rad i cal alta. În pro - cesul întinsei industrializãri, milioane de oa - Sistemul totalitar comunist a încercat sã se impunã în toate domeniile timp de 45 de ani. Dar rezultatele nu au fost întotdeauna la înãlþimea aºteptãrilor ºi a planurilor efectuate de activiºtii de partid. Terenul cu particularitãþile sale, întâl - nirea cu oamenii care s-au opus de cele mai multe ori noului sistem de valori au însemnat o piedicã în faþa restructurãrii. Þara Mara mu re - ºului nu a putut fi destabilizatã din rãdãcini, sistemul întâlnind aici tradiþia ºi credinþa pu - ternicã a þãranului care se lãsa foarte greu scos din ritmul sau. Astfel, proiectele realizãrilor de partid s-au oprit la un mo ment dat, lãsând, totuºi, urme în conºtiinþa sãtenilor. În ceea ce priveºte obstacolele întâlnite, am fãcut referiri la mentalitatea maramureºenilor greu de clintit, care au trãit de secole într-un univers creat în funcþie de nevoile imediate, în care planificarea noului partid, comunist, nu îºi gã sea locul ºi rostul. Viaþa lor era conceputã aºa, neima gi - nându-se într-o altã situaþie. Þãrã ni mea în sea mnã numãr, înseamnã enorma ma joritate a muri to - rilor. De aici derivã structura ei densã, om lângã om, prin urmare posibilitatea ei de rezistenþã sau de inerþie spontanã. Dar nu mãrul este ºi semnul unei productivitãþi insu ficiente 3. Rezistenþa la presiunile exercitate de sistemul comunist a fost datoratã ºi structurii interioare a comunitãþii, datã de însãºi structura ºi personalitatea þãra - nilor care o formeazã. Al doilea el e ment de opoziþie a fost non - concordanþa proiectelor teoretice cu terenul, sa - tele maramureºene fiind sit u ate pe pãmânturi deluroase, jalonate de vãi ºi strãjuite de munþi. Industrializarea agriculturii nu a putut sã se facã Rezistenþa la modelul comunist meni s-au mutat de la sat la oraº, dând o nouã componentã demograficã, mai cu seamã, marilor cen tre ur bane. Aceºtia au adus cu ei un cap i tal cul tural tradiþional în care interesul pentru fol - clor constituie un el e ment im por tant. (...) Ru - ralii deveniþi urbani ºi-au asimilat noul mod de viaþã, s-au integrat culturii citadine nu mai sunt outsideri, dar ºi-au pãstrat faþã de mediile rurale din care au plecat calitatea de insideri. Pentru ei folclorul nu este un domeniu ex otic, ci face parte din sfera culturii lor 2. în totalitate din cauza dificultãþii de a lucra pã - mântul cu utilaje neadaptate. La polul opus, întâlnim statisticile partidului cu cifre care mar - cau viteza de adoptare a Reformei Agrare în partea de sud a României, în Câmpia Bãrã ga - nului, sau în alte departamente unde colec ti - vizarea s-a implantat mai uºor. O altã explicaþie a pãstrãrii acestei culturi este prezentã în tendinþele regimului de a pro - slãvi valorile naþionale, izolând cultura na þio - nalã la toate nivelele ei, de reperele exterioare ei. Izolarea s-a datorat limitãrii la început a cir - culaþiei bunurilor ºi a persoanelor în afara gra - niþelor, ajungând la gradul de interdicþii majore. S-a for mat astfel un nou con cept de culturã na - þionalã, care convenea politicii duse de partid. O asemenea definiþie se concentreazã asupra producþiei lo cale de valori ºi însuºirea lor localã: valori româneºti pentru un aparat românesc. In - di genismul creeazã o genealogie româneascã fãrã rude strãine care ar putea emite pretenþii asupra rezultatelor 4. În acest con text, Mara - mureºul a fost privit ca ºi o oazã în care arhaicul era un semn al originilor poporului român. ( ) modernitatea sub forma muncii in - dustriale salarizate era produsã ºi reprezentatã de bãrbaþi, iar tradiþia de cãtre femei 5. Per - sistenþa formelor vechi de agriculturã ºi su pra - vieþuirea riturilor în echilibrul închis al au tar - siei, au fãcut posibilã pãstrarea specificului. Izolarea s-a creat datoritã celor doi factori: noua configuraþie a frontierei impusã în anul 1945, oprind evoluþia fireascã a întregului ºi decizia statului comunist de a abandona proiectele de modernizare în zonã, regiunea fiind consideratã 1 Claude Karnooh, L invention du peo ple. Chroniques de Roumanie, Arcanterre, Paris, 1990, p Ibi dem., p Fernand Braudel, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, Bucureºti 1985, p Katherine Verdery, Compromis ºi rezistenþã. Cultura românã sub Ceauºescu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994, p Katherine Verdery, Socialismul ce a fost ºi ce urmeazã?, Institutul Eu ro pean, 2003, p. 123.

45 IULIE-DECEMBRIE fãrã de interes pentru politica partidului de la acea datã. Maramureºul s-a regãsit izolat de legendarii Munþi Carpaþi, ducându-ºi viaþa în spiritul speranþei zilei care vine. Izolarea a con - servat gospodãriile oamenilor ºi imaginea de ansamblu a comunitãþilor în aºa fel, încât avem impresia cã totul a rãmas aºa pentru a fi vizitat ºi pentru o întoarcere în timp. Rareori gãsim o comunitate care sã fie absolut izolatã, fãrã niciun con tact cu exteriorul. În acest mo ment al istoriei, reþeaua relaþiilor sociale se întinde în întreaga lume, fãrã sã existe vreo soluþie de continuitate în vreun loc 1. Culturalizarea în masã ºi instituþiile con - cepute în acest sens, cãminul cul tural, bi blio - teca, locul de dans nu au putut schimba în tota - litate obiceiurile, credinþele ºi funcþionarea sa telor. Riturile ºi ceremoniile au evoluat ºi da - toritã relaþiilor cu oraºele limitrofe. Prin politica sa, regimul comunist a dorit transformarea satelor în oraºe, provocând miºcãri masive ale populaþiei. În ciuda acestui fapt, diferenþele dintre sat ºi oraº au rãmas vi - În lumea actualã, în care mediile se schim - bã, informaþiile circulã, oamenii se deplaseazã, mobilitatea este motorul in te rior al eve ni men - telor, viaþa acestor sate rãmâne în afara realitãþii. Tinerii din satele maramureºene se aflã ºi ei ancoraþi în coordonatele reperelor contem po - rane ºi cu toate cã resimt întârzierea faþã de ritmul alert ce îi înconjoarã, încearcã sã se adap - teze miºcãrii. Care va fi imaginea acestor sate în câteva decenii în condiþiile dinamicii actuale? Vor rezista aceste en clave la presiunile schim - bãrii aduse de mondializare, aºa cum au rezistat comunismului? Raportul static ºi dinamic s-a modificat, oamenii funcþionând în baza unei noi percepþii a timpului. Timpul dilatat care a existat pânã acum, în care erau prezente doar câteva ele - mente ºi evenimente în viaþa unui om, repetate de la o generaþie la alta cu mici fluctuaþii, este perceput azi prin prisma acþiunilor care au la bazã repere din ex te rior. Dominique Wolton afirmã ca lumea s-a schimbat în ceea ce priveºte evoluþia tehnicii, fãcând din ea un imens sat global, în care se ºtie tot, se aude tot, se poate controla orice fel de miºcare ºi acþiune. Lumea Mutaþiile lumii contemporane zibile. Sistematizarea satelor nu s-a realizat con - form planurilor. Au existat norme de construcþie impuse, dar ele nu s-au putut opune în totalitate libertãþii de creaþie a þãranului. Noile elemente care au apãrut în configuraþia satului desemnând sfera publicã au mutat centrul de interes dinspre bisericã, centrul satului fiind for mat acum de magazinul mixt, cãminul cul tural ºi bibliotecã. Concluzia cu privire la noile norme ale con - figuraþiei arhitecturale rurale este cã intervenþia a fost mai micã în cadrul spaþiului privat, decât în acela al spaþiului pub lic. Oamenii se simþeau mai protejaþi de un sistem pe care îl cunoºteau, a cãrui func þio - nalitate era deja demonstratã, care le asigura o protecþie minimã, dar existentã. O altã viaþã îi înfricoºa, din cauza necunoscutului ºi a in va - riabilelor dificil de explicat. Tot ceea ce nu era nãscut aici în mod nat u ral datorat nevoilor ma - teriale, spirituale, reprezenta o incertitudine. Chiar dacã ajungeau elemente exterioare, ele erau supuse unui filtraj maxim, adoptarea lor necesitând un timp îndelungat. a devenit un sat global pe plan tehnic, ºi nu pe plan so cial, cul tural ºi pol i tic 2. Al doilea pas al mondializãrii este legat de omniprezenþa celuilalt, care pânã acum a fã - cut obiectul studiului etnologic ºi cu care tre buie sã ne obiºnuim, sã trãim. Distanþele care au mai rãmas sã separe oamenii sunt de data aceasta culturale. Problematica inadaptãrii la noul sistem de valori este resimþitã în satele mara - mureºene în acþiunile ºi eforturile pe care le depun. Izolarea în care au trãit pânã acum ºi ruperea de realitãþile lumii la care sunt expuºi în ul tima perioadã constituie schimbarea care bul - verseazã sistemul lor de valori, ducând, probabil la formarea unei noi identitãþi culturale. Ideile ºi ideologiile circulã, însã ele nu sunt, totuºi, adoptate de toatã lumea. Indivizii ºi grupurile opereazã o selecþie ºi în asta constã identitatea ºi tradiþia lor. Tradiþiile civilizaþiilor n-au fost di - zolvate prin mondializare ºi nu se vor dizolva, probabil, nici prin mondialitate 3. Nivelul de educaþie al tinerilor este mult mai ridicat decât cel al pãrinþilor ºi al bunicilor lor, datoritã accesului di rect la informaþii. Creºte rea nivelului de trai, a stilurilor de co - F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 A.R. Radcliffe Brown, Structurã ºi funcþie în societatea primitivã, Editura Polirom, Iaºi, 2000, p Ibi dem, p Gerard Leclerc, La mondialisation culturelle. Les civili sa tions l épreuve, PUF, 2000, p. 460

46 44 IULIE-DECEMBRIE 2015 municare, posibilitatea ºi libertatea de a cãlãtori au dus la apariþia culturii mondiale me di o cre 1 regãsitã în spaþiul pub lic mondial. Des chi - derea spre lume a acestor en clave ale tradiþiei aduce elemente ºi modele diferite ce intrã în concurenþã cu valorile lo cale. Noul ºi vechiul existã ºi coexistã încã, deoarece tradiþia este mult prea puternicã pentru a lãsa locul tendinþelor contemporane în privinþa modului de viaþã ºi gândire, de organizare a vieþii, a nivelului de trai, a sentimentelor pentru semeni, într-un cuvânt a identitãþii culturale. Câteva exemple ale schimbãrii CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Folclorul este înlocuit tot mai mult de manele, atât în cazul sãrbãtorilor ºi al zilelor obiºnuite, cât ºi în cazul nunþilor. Noul stil mu - zical, foarte promovat pe posturile de tele vi - ziune ºi în comerþ, este bine ancorat în iden - titatea satului de azi. În fiecare casã se afla câte o casetã cu aceasta muzicã subculturalã. Infor - maþia televizatã este, atât purtãtoare de progres, deschizãtoare de noi orizonturi, cât ºi distru - gãtoare a vechilor valori estetice, tot mai mult abandonate ºi con sid er ate demodate. Modelul pe care îl oferã emisiunile de telerealitãþi, ºi telenovelele, atât de apreciate, este acela al vieþii de la oraº, fãrã greutãþi ºi responsabilitãþi. Un gen muzical foarte ac tual, îmbrãþiºat de tineri, atât la sat, cât ºi la oraº, sunt manelele, un amestec de tonalitãþi muzicale folclorice din Balcani (mai cu seamã turceºti), cu elemente din repertoriul þigãnesc. Acest gen muzical s-a nãs - cut în sudul României, unde influentele turceºti sunt ºi azi vizibile. Însã maneaua a început sã înlocuiascã, din ce în ce mai mult, cântecele de nuntã ºi dansurile specifice ale regiunii, ni ve - lând astfel ceremoniile. Acelaºi tip de nuntã, îl întâlnim la un mo ment dat în judeþul Constanþa ca ºi în Þara Maramureºului. Politica promovatã este cea a societãþii de consum, prin care for - maþiile ºi soliºtii devin staruri. Deschiderea spre lume prin libera cir cu - laþie în exteriorul þãrii 2 a adus raportarea la alte valori cu care sãtenii s-au confruntat, fie prin munca directã la alþi fermieri din þãrile oc ci - dentale, fie prin experienþa relatatã de alþii. Þãranii încep sã îºi problematizeze existenþa ºi rolul lor în condiþiile în care tehnica a evoluat, producþia ºi munca sunt apreciate diferit, iar eficienþa ºi rentabilitatea stau la baza fiecãrei acþiuni. Produsele lo cale au devenit tot mai greu de realizat, necesitând eforturi ºi timp în de lun - gat, faþã de alte produse ce se gãsesc în comerþ ºi care pot fi achiziþionate cu uºurinþã. Emigrãrile contribuie, cum am vãzut, la menþinerea so - cietãþilor tradiþionale furnizându-le resurse care sã le permitã sã reziste în condiþiile crizei rurale; dar ele croiesc, în acelaºi timp, calea spre exo - durile ºi schimbãrile ulterioare. ªoseaua nu fa - cilita numai plecãrile ºi întoarcerile; ea dãdea ºi ocazia de a compara condiþii ºi moduri de viaþã. Ea îi schimba pe þãranii care cãlãtoreau, îi obiºnuia cu locurile strãine, le arãta obiceiuri strãine ºi permitea ideilor ºi viziunilor noi sã se înfiripe în mintea lor. La întoarcerea lor, ei po - vesteau ce au vãzut ºi au auzit 3. Curiozitatea legatã de ce se întâmplã în exteriorul comunitãþii a fãcut parte din pre ocu - pãrile omului încã de la stadiul de prim i tiv ism. Celãlalt a prezentat interes, prin diferenþele care existau ºi prin cultura diferitã pe care o aducea. Astfel, televizorul a dat la început posibilitatea umanitãþii sã trãiascã de multe ori în di rect eve - nimentele unei alte lumi. Distanþele s-au scurtat în timp, încât azi este o necesitate, mai mult, o normalitate de a vedea ºi a înþelege ceea ce se întâmplã în lume. Oamenii îºi pierd din ce în ce mai mult legãtura primarã cu natura 4, ceea ce le con duce atenþia spre alte orizonturi mai în - depãrtate decât cel lo cal. Localul a rãmas ºi el un seg ment al identitãþii, dar nevoia de a trãi în lo cal diferã de la o comunitate la alta, de la o naþiune la alta. Satisfacerea nevoii de a se regãsi, de a se identifica, a se vedea pe micul ecran seara în contextul familiei întregite este impor - tantã în spe cial în oraºele mici, sau în comu - nitãþile restrânse, unde încã dominã localul. În mod convenþional, se distinge între o mobilitate teritorialã, când indivizi ºi grupuri îºi schimbã habitatul, spaþiul geografic de re zi den - þã (locuire) ºi o mobilitate profesionalã, adicã schimbarea sectorului de activitate economicã, prin învãþarea altei meserii. Existã apoi o mo - bilitate naturalã, generatã de ciclurile existenþei: naºtere, moarte, cãsãtorie, ºi o mobilitate socialã ce reprezintã schimbarea sta tus-ului so cial 5. Di namica satului fiind mai redusã, iar viteza de 1 Dominique Wolton, L autre mondialisation, Éditions Flammarion, 2003, p Prin legea din 1 ianuarie 2002 viza turisticã pentru spaþiul Schengen a fost suspendatã. 3 Eu gene Weber, La fin des terroirs, La mod erni sa tion de la France rurale, , Fayard, 1983, p Ibi dem, p Traian Vedinaº, Introducere în sociologia ruralã, Editura Polirom, 2001, p. 112.

47 IULIE-DECEMBRIE schimbare ºi de acþiune limitatã de diverºi factori, majoritatea modelelor erau concepute în interiorul comunitãþii. Azi modelele vin ºi din ex te rior prin acei membri care cãlãtoresc în afara acesteia ºi se întorc din când în când în punctul de plecare, acela al satului, unde îºi impun noul mod de viaþã, un amal gam între trecut ºi prezent. Astfel, aceste noi repere apar odatã cu dinamismul ºi schimbul dintre co - mu nitãþi ºi civilizaþii prin intermediul mem - brilor ei. Deplasarea dintr-un loc în altul presupune adaptarea la noile condiþii, ceea ce implicã sto - carea pe plan secund a unor valori identitare iniþiale ºi înlocuirea lor temporar, sau nu, cu Toate societãþile se miºcã, se dezvoltã, se transformã ºi evolueazã în timp, într-un ritm mai lent sau mai rapid. Chiar ºi grupurile sociale izolate, acele en clave care au rãmas departe de mersul marilor civilizaþii, izolate în zone greu accesibile, au evoluat, în modul lor spe cific, au cunoscut schimbãri ºi inovãri, au modificat ºi au restructurat sistemele originare 2. Societãþile tradiþionale de tip ru ral nu pot fi imaginea exactã a unei epoci, deoarece ele se situeazã într-o continuã miºcare ºi transformare, având doar forme intermediare, forme care au pãstrat unele structuri mai vechi, le-au adaptat la mersul istoriei ºi le-au modificat atât cât trebuie ca sã funcþioneze în noile contexte 3. Co mu - nitãþile nu duc o existenþã atemporalã. Aceste procese au, însã, un ritm al lor, cunosc o gradaþie a succesiunilor ºi întrepãtrunderilor, alta decât cea specificã civilizaþiei ºi istoriei moderne 4. Fenomenul de adaptare se întâmplã în dublu sens: adaptarea la contextele sociale, la mo - mentele istorice, la mentalitãþile diferite ºi pãs - trarea nucleului lor spe cific ºi a configuraþiei structurii proprii. Aceste societãþi pãstreazã ele - mentele specifice atâta timp cât ele rãspund anu - mitor funcþii, cât timp ele sunt utile ºi necesare pentru bunul mers al sistemului din care fac parte. Diversitatea culturalã s-a for mat pânã la un mo ment dat datoritã lipsei mobilitãþii bu - nurilor, a produselor de toate felurile ºi a in - divizilor. Odatã ce s-a trecut la libera cir culaþie a Concluzii altele vehiculate în societatea gazdã. Gradul de adaptare depinde tocmai de aceastã ca pac i tate de a înlocui unele valori, puternic înrãdãcinate cu cele nou întâlnite. Dinamica populaþiei de - terminã, astfel, mutaþii la nivelul com por ta men - tului. Lumea miturilor ºi a credinþelor moºtenite din bãtrâni este pusã în directã concurenþã cu cea a informaþiilor vehiculate de televiziune de turiºti sau alþi veniþi. Omul trãieºte, de pre - ferinþã, în cadrul propriilor experienþe, prins cu ºtreangul generaþiilor în capcana vechilor iz - bânzi. Omul, adicã grupul cãruia îi aparþine: unii indivizi îl pãrãsesc, alþii i se incorporeazã, dar grupul rãmâne legat de un spaþiu dat, de pã - mânturile cunoscute. Acolo a prins rãdãcini 1. acestora, specificitatea localã dispare, lãsând loc la ceea ce înseamnã uniformizarea locurilor, a formelor de viaþã ºi a identitãþilor. Noile mij - loace de comunicare ºi noile teh no logii au per - mis schimbarea conceptului de dis tanþã spaþialã Rãstignire la Plopiº, Maramureº. Fotografie de Ilie Tudorel F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Fernand Braudel, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucureºti 1984, p Mihai Coman, Mitologia populara româneascã, ar gu ment al continuitãþii ºi dinamicii civilizaþiei tradiþionale, în Revista de etnografie ºi folclor, 1/1988, p Ibi dem, p Ibi dem, p. 10.

48 46 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI ºi temporalã. Ceea ce rezultã de aici este mo - delul unic al contemporaneitãþii, în care regãsim acelaºi ritm ºi puls al vieþii, ace leaºi gesturi ºi reacþii dintr-un capãt în celalalt al lumii. Factorii enumeraþi ca fiind aducãtori de noi modele produc schimbarea, dar procesul rã mâne, totuºi, lent, vizibil în timp doar într-o perspectivã mai îndepãrtatã. Orice duratã lungã se sfãrâmã într-o bunã zi, niciodatã dintr-o datã, niciodatã întru totul; fisuri însã apar 1. Un singur el e ment nu pro duce mutaþii într-o culturã localã a cãrei identitate s-a for mat aºa cum este ea în decurs de secole. E nevoie ca aceºti factori exteriori sã ajungã prin mai multe cãi, paralele la început, schimbând împreunã întregul univers lo cal. Bibliografie Un em i grant poate reveni din Amer ica într-un sat aproape uitat de lume, purtãtor de mii de noutãþi strãine, de unelte minunate: el nu va schimba nimic din acest univers arhaic, claustrat 2. Schim barea este perceputã în timp, chiar dacã la prima vedere totul stã pe loc ºi pare neatins. Existã un timp de incubaþie a acestor noi ele mente, care vin din mai multe direcþii. O aceeaºi înfãþiºare a ogoarelor, ca selor, a vitelor, a oa menilor, a vorbelor, a zi cerilor Da, dar câte lucruri, câte realitãþi nu s-au schimbat! Prin , la Mitschdorf, un mic sãtuc din Alsacia de nord, alacul, cereala veche, cedeazã locul grâului; este acesta un lucru de trecut cu vederea? Fernand Braudel, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, Bucureºti Fernand Braudel, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucureºti Fernand Braudel, Mediterana ºi lumea mediteranã în epoca lui Filip al II-lea, vol. 6, Editura Meridiane, Bucureºti A.R. Radcliffe Brown, Structurã ºi funcþie în societatea primitivã, Editura Polirom, Iaºi, Mihai Coman, Mitologia populara româneascã, ar gu ment al continuitãþii ºi dinamicii civilizaþiei tradiþionale, în Revista de etnografie ºi folclor, 1/1988, p. 9-16, p. 9. Jean Cuisenier, Le feu vi vant. La parente et ses rituels dans les Carpates, PUF, C. Karnooh, Rituri ºi discursuri versificate la þãranii maramureºeni. A trãi ºi a supravieþui în România comunistã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Claude Karnoouh, L invention du peuple, Chroniques de Roumanie Arcanterre, Paris, Gérard Leclerc, La mondialisation culturelle. Les civili sa tions l épreuve, PUF, Traian Vedinaº, Introducere în sociologia ruralã, Editura Polirom, Katherine Verdery, Compromis ºi rezistenþã. Cultura românã sub Ceauºescu, Editura Humanitas, Bucureºti, Katherine Verdery, Socialismul ce a fost ºi ce urmeazã?, Editura Institutul Eu ro pean, Iaºi, Eugene Weber, La fin des terroirs, La mod erni sa tion de la France rurale, , Fayard, Dominique Wolton, L autre mondialisation, Éditions Flammarion, FAMILIA ROMÂNÃ 1 Fernand Braudel, Jocurile schimbului, op. cit., p Idem, Mediterana ºi lumea mediteranã în epoca lui Filip al II-lea, vol. 6, Editura Meridiane, Bucureºti, 1986, p. 161.

49 IULIE-DECEMBRIE Modelul Viscri se doreºte implementat la Breb 1 Anca GOJA Baia Mare Luni, la Breb, la intrarea pe pro prie - tatea Fundaþiei Mihai Eminescu Trust (fundaþie care deþine acolo douã case vechi, tradiþionale, din lemn), a fost finalizatã o foarte frumoasã poartã sculptatã. În acelaºi timp, se lucreazã la finisarea in te ri oa - relor celor douã case, în care, cât mai curând, urmeazã sã fie primiþi turiºti. Pentru a vedea care este stadiul lucrãrilor, luni s-au deplasat la Breb Cristian Vasile Radu, responsabil de co - mu nicare în cadrul Fundaþiei Mihai Eminescu Trust (MET) ºi Mircea Mihnea, preºedintele Asociaþiei Casa Maramureºeanã ºi cel care supervizeazã munca meºterilor la cele douã case. Poartã nouã, dupã model vechi Poarta, cu un model sculptat din care nu lipsesc motivele solare ºi funia, este nouã, dar inspiratã de o poartã din Muzeul Satului din Sighetul Marmaþiei. Modelul a fost pãstrat în - tocmai, dorindu-se o poartã cu adevãrat tra di - þionalã, feritã de moda kitsch-urilor care bântuie astãzi prin Maramureº. Cel care a lucrat-o este meºterul Ioan Hotico din Ieud, iar preþul cerut a fost unul rezonabil. Încercãm sã descurajãm oamenii sã vândã ºi sã cumpere case, porþi, ºuri vechi. Dar în acelaºi timp am vrut sã avem o poartã tradiþionalã ºi sã dãm un exemplu cã poþi sã ai o poartã tradiþionalã, dar sã fie nouã. Ea poate fi fãcutã cu oameni din zonã, astfel încât meºterii locali sã aibã de lucru ºi sã nu-ºi piardã meseria ºi sã poatã câºtiga din meºteºugul pe care îl ºtiu. Am obþinut-o la un preþ rezonabil ºi e mai frumoasã decât una de fier sau de beton, a arãtat Cristian Vasile Radu. Nu a fost uºor Reprezentantul în zonã al MET (care are sediul la Sighiºoara), cel care s-a ocupat de supravegherea lucrãrilor din Breb, este Mircea Mihnea, cunoscut în judeþ pentru activitatea sa de restaurare a caselor vechi, tradiþionale. Eu m-am întâlnit cu ei (cu cei de la Fundaþie, n.r.) acum doi ani. Prima mea întrebare pentru Fun - daþia «Eminescu» a fost de ce nu fac nimic în Maramureº. Le-am zis cã auzisem varianta cu maramureºenii care au lucrat ºi au plecat cu banii ºi mi-au spus cã nu e nimic adevãrat. Cã au fost niºte probleme tehnice cu terenul ºi cu fun - daþia ºi cã se apucã de lucru, dar nu au un om de încredere aici. Atunci le-am spus: «Oameni buni, vreau sã mã ocup de asta, sã supervizez lucrãrile din Breb». Am venit aici, am refãcut cuptorul în casa care urmeazã sã se termine, cu meºteri locali, ºi apoi mi-au spus de poartã. Am ales modelul de poartã. Ei au întrebat o grãmadã de meºteri populari, care au cerut niºte preþuri de ne-am speriat. ªi, în plus, porþile care se fac la ora actualã ºi care sunt vizibile peste tot nu mai sunt porþile acelea adevãrate cu însemnele vechi. Fiecare poartã transmitea ceva, pe când cele care se fac azi nu mai trans mit nimic. În momentul în care þãranul intra în gospodãria lui, se debarasa de energiile neg a tive pe care le prelua în timpul zilei. Toatã gospodãria era cu rost. Dar nu am vrut sã punem o poartã veche, ci sã încercãm sã facem o poartã nouã, ca sã dãm un exemplu pozitiv. Am gãsit meºteri populari care au vrut sã lucreze la astfel de preþuri, am cumpãrat lemnul de stejar, cineva ni l-a tãiat în gater, l-am adus aici, am cumpãrat scândura ºi practic am reuºit sã facem poarta. Totul a durat aproape un an de zile. A durat pânã am gãsit stejarul la dimensiunile re spec tive, stejar nu se mai gãseºte. A durat pânã am gãsit meºterii, pânã am gãsit un fierar care ne-a fãcut bala - malele. Abia acum, astãzi terminãm tot ce în - seamnã poarta din Breb. Cel mai im por tant pentru noi este cã au de câºtigat oamenii din sat Fundaþia Mihai Eminescu Trust deþine în Breb douã case din lemn. Una dintre ele este finalizatã, deºi se vor mai face mici modificãri în ceea ce priveºte dotarea cu mobilier tra - diþional ºi cu instalaþii sanitare. Cea de-a doua mai are nevoie de lucrãri interioare. Ele sunt amplasate în aceeaºi curte, împrejmuitã cu gard de nuiele. Cele douã case au fost cumpãrate în anii 90 din satele din împrejurimi ºi aduse ºi F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Articol publicat în Graiul Maramureºului în mai 2015.

50 48 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà asamblate în Breb. Cristian Vasile Radu ex - plicã: Am vrea sã aplicãm acelaºi model pe care l-am testat în alte sate din Transilvania, în Viscri, Mãlâncrav, unde fundaþia a cumpãrat case care erau pe cale sã se dãrâme, case care aveau nevoie de intervenþie urgentã, le-a resta u - rat, iar apoi le-a dat în administrare unor familii din sat, în gen eral vecini. Pe aceºti oameni i-am trimis la cursuri de agroturism, astfel încât sã-ºi ia un atestat profesional ºi sã-ºi poatã deschide o micã afacere, un PFA prin care sã poatã oferi servicii de turism. Ideea a fost sã dãm un exem - plu despre cum se poate face turism tradiþional. Acelaºi lucru am vrea sã-l facem ºi aici. Este profitabil ºi cel mai im por tant pentru noi este cã au de câºtigat oamenii din sat. Adicã familiile cu care lucrãm au un venit suplimentar; e vorba în gen eral de femei care erau casnice, nu aveau altã slujbã, iar acum, pe timp de varã, primesc turiºti în aceste case de oaspeþi. Ideea nu este sã facem o afacere, ci sã dãm un exemplu Fundaþia nu ºi-a propus sã cumpere mai multe case în Breb: Ideea nu este sã facem o afacere, ci sã dãm un exemplu. Am vrea sã le finalizãm pe acestea douã ºi sã le deschidem, sã fie accesibile turiºtilor, dar ºi oamenilor din sat, care sã le poatã vizita ºi sã vadã cum func - þioneazã lucrurile aici. Trebuie sã gãsim pe ci - neva din sat care sã vrea sã lucreze aici ºi sã arãtãm ºi altora cã se poate pãstra patrimoniul pe care îl au ºi folosi într-un mod sustenabil ºi profitabil. Întrucât multã lume cunoaºte aceste douã case ca fiind ale prinþului Charles, l-am întrebat pe Cristian Vasile Radu care este relaþia dintre Fundaþie ºi prinþul Marii Britanii: Alteþa sa Regalã a fost patronul Fundaþiei «Mihai Eminescu Trust» din 2000 pânã în A venit în România la invitaþia doamnei Jessica Douglas Home, care este preºedinta Fundaþiei ºi fon - datoarea Fundaþiei din Londra. Pentru a susþine proiectele noastre a ales sã fie patronul fun - daþiei ºi sã vorbeascã în numele nostru, sã fie ambasadorul fundaþiei la Londra. Lucru care ne-a fost de mare ajutor. Nu e vorba de un ajutor financiar, ci de o vizibilitate pe care ne-a dat-o ºi care ne-a facilitat apoi dezvoltarea de proiecte. Dacã veni vorba despre finanþare, sã spunem cã MET apeleazã la fonduri care sunt accesibile oricui: fonduri norvegiene, AFCN, fonduri eu - ropene. În 15 ani de experienþã am început sã ºtim cum se face ºi, pe lângã asta, dupã multe proiecte de succes, partenerii ºi finanþatorii noºtri ne cunosc ºi au încredere cã vom face treabã bunã în continuare. Pe scurt, cei de la Fundaþia Mihai Eminescu Trust vor sã înveþe comunitatea lo - calã cum orice sãtean îºi poate rotunji veniturile din turism. La fel ca în Viscri, un sat care a reuºit sã devinã celebru ºi cãutat de foarte mulþi turiºti români ºi strãini, nu este vorba ca peste noapte sã rãsarã zeci de pensiuni turistice. Astfel, satul ar muri. Este vorba, în schimb, de a oferi fel ºi fel de servicii turiºtilor, de la simpla cultivare a legumelor ºi creºterea animalelor pentru hranã, la gãtit, fãcut curat în camerele caselor de oas - peþi, plimbatul turiºtilor cu caii sau cu cãruþele, vânzarea cãtre turiºti a unor produse realizate artizanal ºi aºa mai departe. Astfel, fiecare sã - tean îºi poate gãsi ceva profitabil de lucru, iar satul rãmâne viu, funcþioneazã în continuare în limitele normalitãþii. Este un model verificat, dovedit viabil, pe care cei de la MET aºteaptã ca membrii comunitãþii din Breb sã îl preia cu curaj ºi sã îl transforme în propriul proiect de succes.

51 IULIE-DECEMBRIE Case tradiþionale restaurate în Preluca Nouã Anca GOJA Baia Mare Asociaþia Casa maramureºeanã (preºedinte Mircea Mihnea) are ca scop salvarea caselor vechi, încã locuite, de pe teritoriul judeþului ºi introducerea lor în circuitul turistic. Pânã acum, ONG-ul a restaurat patru astfel de case tradiþionale, dintre care douã pe teritoriul satului Preluca Nouã (co - muna Copalnic-Mãnãºtur). Acoperiºul de paie al uneia dintre aceste case a fost terminat de niºte meºteri din Aspra la începutul lunii martie; locuinþa aparþine unei femei vãduve, cu patru copii, familie care duce o viaþã grea ºi foarte modestã. Activitatea Asociaþiei Casa mara mu - reºeanã a fost inclusã în proiectul prefectului Anton Rohian, Salvaþi satul maramureºean!, astfel cã acesta s-a deplasat, în data de 4 martie, la Preluca Nouã, pentru a vedea stadiul lu crã - rilor, dar ºi pentru a sta de vorbã cu Mircea Mihnea ºi cu Aurica Micle, proprietara micuþei case. Nu muzeu, ci case locuite! Asociaþia Casa maramureºeanã nu ºi-a propus sã creeze un muzeu în aer liber, ci sã refacã puþinele case tradiþionale care se mai gã - sesc pe teritoriul judeþului ºi care sunt încã lo - cuite. Scopul demersului este, atât de a ajuta familiile, de obicei modeste, cât ºi de a im - pulsiona turismul, cãci strãinii care vin în Nordul þãrii adesea îºi doresc sã doarmã în astfel de case, sã cunoascã din in te rior mersul unei gospodãrii tradiþionale. În schimb, turiºtii plã - tesc o sumã, care revine familiei ce deþine casa. În acest scop, se cere acordul familiei care de - þine o astfel de casã ºi se semneazã un con tract prin care, în schimbul restaurãrii, prin grija aso - ciaþiei, fa milia se obligã sã pãstreze casa în for - ma ei tradiþionalã. Acest lucru implicã ºi mici retuºuri la in te rior, cum ar fi împodobirea ca - selor cu peretarele vechi, cu ºterguri ºi cu blide. Pânã acum, dupã cum ne informeazã Mircea Mihnea, au fost restaurate douã case la Budeºti ºi Breb. În Preluca Nouã, una dintre cele douã case la care s-a lucrat este din 1866 ºi aparþine familiei Aurelia Bodea; aceastã familie deþine, de asemenea, douã ºuri acoperite cu paie. Renovarea acoperiºului casei a fost finalizatã în luna decembrie a anului trecut, cu ajutorul unei familii de meºteri din Aspra, care se pricep la aºa ceva. Primul acoperiº de paie pe care l-am dat jos a avut peste 130 de ani. Aº vrea sã-mi spuneþi ce ma te rial mod ern þine 130 de ani. Fãrã sã mai vorbim de confortul termic pe care-l dau paiele: vara, rãcoare ºi iarna, cãldurã. Tot se - cretul acoperiºului de paie e faptul cã fumului i se dã drumul în pod, cãldura usucã paiele ºi acoperiºul, practic, nu are moarte. Singura pro - blemã care apare e faptul cã vârful se rãreºte ºi o datã la de ani mai trebuie reaºezat, aratã Mircea Mihnea. O familie de necãjiþi Cea de-a doua casã din Preluca Nouã luatã în grijã de Asociaþia Casa maramureºeanã îi aparþine Auricãi Micle, o femeie vãduvã, cu 4 copii. Am þinut neapãrat sã o ajutãm. A durat foarte mult strângerea de fonduri prin cei 2% donaþi de firme. Lumea e reticentã, perioada economicã nu e tocmai strãlucitã, dar lumea ne-a ajutat. Echipa de meºteri e tot aceeaºi, din satul Aspra. Am þinut neapãrat sã ajutãm pentru cã fa milia e într-o situaþie materialã mai de - licatã. Am hotãrât sã ajutãm fa milia, sã nu mai plouã în casã, explicã Mircea Mihnea. Am douã fete ºi doi feciori: Elena Ioana, Valentina Roxana, Nicuºor Andrei ºi Mihai Cosmin. Cel mai mare are 16 ani, cel mai mic e de 12. Doar fetele merg la ºcoalã, cea micã e în clasa întâi, cea mare în a treia. Soþul a murit de 7 ani. Nu avem niciun ajutor financiar. Avem douã hect are ºi 40 de ari de teren, pe care cultivãm mãlai, cartofi, mazãre. Avem ºi animale. Mergem ºi lucrãm cu ziua la câmp, toatã lumea, explicã Aurica Micle. Casa acoperitã cu paie e vopsitã în al - bastru. Are o singurã încãpere, care e ºi bu - cãtãrie, ºi dormitor, ºi camerã de zi. Nu existã curent elec tric ºi apã curentã. Întreb cu ce lu - mineazã încãperea noaptea, dacã e nevoie. Cu lanterna de la telefonul mobil, mi se rãspunde. În geam stau, cuminþi, jucãriile de pluº. Le aºteaptã pe fete sã vinã de la ºcoalã. Acoperiºul nou e manã cereascã pentru aceastã familie: De abia am aºteptat sã îl vedem schimbat, înnoit. F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

52 50 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI Mã bucur foarte mult. Numai sãnãtate sã aibã toatã lumea!, ureazã femeia, cu glas scãzut. Secretul succesului: seriozitatea Prefectul Anton Rohian se intereseazã de veniturile familiei Micle. Poate cã ar putea-o ajuta. Cred cã va trebui sã lucrãm împreunã cu domnul Mircea Mihnea, sã facem o hotãrâre de Guvern sau un proiect de lege pentru zonele astea. Aº aduce aici grupul parlamentarilor de la noi din Maramureº, sã-i determinãm ca în fie - care zi sã vorbeascã despre aceste locuri. Cred cã ar trebui gãsit ºi un mod de a-i ajuta financiar pe aceºti oameni sã rãmânã aici. Casele sunt locuite, sunt familii, sunt copii, ei vor sã trãiascã aici, nu sã meargã în altã parte. S-au dus în Europa copii care stãteau în case cu termopane ºi cu inoxuri. Alþii au rãmas aici ºi îºi acoperã casa cu paie, a arãtat prefectul Rohian. Rãmânând în zona financiarã, o problemã dificilã este, pentru Asociaþia Casa ma ra mu - reºeanã, ºi strângerea fondurilor necesare resta urãrii caselor. Cei mai mulþi bani se strâng prin acei 2% donaþi de di verse firme. Trimitem o sutã de mii de mailuri. Unii rãspund, alþii nu, dar deja lumea începe sã ne cunoascã ºi cine ne-a ajutat ne mai ajutã, în funcþie de ce sumã are fiecare. Secretul e faptul cã suntem serioºi ºi cã am fãcut ceva. În momentul când ai un istoric în spate, lumea are încredere, a mãrturisit Mircea Mihnea, preºedintele asociaþiei. (Articol publicat în revista Vatra Chioreanã, septembrie 2015) FAMILIA ROMÂNà Casã cu acoperiº de paie refãcut la Preluca Nouã

53 IULIE-DECEMBRIE Tradiþie ºi continuitate în comuna Groºii Þibleºului Lumea satului, acest spaþiu pe care þã - ranul l-a modelat, pe care l-a creat prin munca sa ºi l-a umplut cu creaþiile sale, se îndreaptã spre un sfârºit inevitabil, cedând tot mai mult locul industriei, serviciilor ºi urba nis - mului? Despre satul din acest colþ de þarã se scrie ºi se vorbeºte mai mult decât oricând, iar salvarea patrimoniului ru ral este una dintre problemele majore ale zilelor noastre. Interesul pentru salvarea lui nu este, deci, pur teoretic sau doar de ordin istoric, ci rãspunde unor preocupãri importante din partea reprezentanþilor din judeþ. În prezent, ºi spaþiul ru ral din co - muna Groºii Þibleºului este, în esenþa sa, unul foarte fragil, deoarece a cunoscut modificãri structurale evidente. Ce pu - tem face, ce putem întreprinde, totuºi, pentru ca lumea satului, cu puritatea sa, cu cãldura caselor þãrãneºti, cu bu nã - tatea naturalã a locuitorilor de pe acest meleag sã dãinuie? Rãspunsul acestei întrebãri este greu de stabilit, existã nu - meroase pledoarii semnate de perso na - litãþi ºi cercetãtori din lumea culturalã. Pusul în aplicare este mai greu, Adoptarea unei ho - tãrâri de consiliu, Poate ar trebui, Pre- fectul spune cã e greu de lãmurit oamenii, se cautã soluþii. În procesul de repunere în drepturi a tradiþiilor populare este antrenatã ºi comunitatea localã de la poalele Þibleºului, primãria ºi ceilalþi factori implicaþi (cãminul cul tural, ºcoala, bi blio - teca, biserica) preocupându-se de conservarea ºi transmiterea cãtre generaþiile tinere a nepreþuitelor valori culturale ºi spirituale moºtenite de la strã - buni. Îmbogãþirea ºi diversificarea în permanenþã a repertoriului formaþiilor artistice urmãresc pro - movarea specificului lo cal, a folclorului, precum ºi pãstrarea ºi valorificarea largã a bogatelor tra - diþii din aceastã zonã. Sunt stim u late ºi sprijinite ma te rial evenimentele cu conþinut etnofolcloric (spectacole, manifestãri tematice, simpozioane, consfã tuiri etc.), la care sunt invitate personalitãþi ale vieþii culturale judeþene ºi naþionale. În co - Livia GRIGOR Baia Mare Nicolae BURZO Primar Comuna Groºii Þibleºului munã, s-a constituit un mic muzeu, al cãrui spaþiu adãposteºte o largã varietate de exponate: unelte pentru munca la câmp, le gate de port, alimentaþie ºi alte elemente de viaþã cotidianã, oferind astfel o imag ine asupra felului în care au trãit odinioarã oamenii acestor locuri. Casã tradiþionalã din Groºii Þibleºului Localnicii, oameni credincioºi, respectuoºi, cu gânduri cu rate respectã rânduielile creºtine (pos turi prelungite, parastase ºi alte ritualuri), zi - lele de sãrbãtoare fiind con sid er ate sacre ºi tra - tate ca atare. Drumul comunal, un punct de intersecþie, de orizonturi culturale, un punct de întâlnire, de ve - cinãtate, ce leagã cele douã localitãþi, respectiv þinuturi, Groºii Þibleºului - Botiza, a fost marcat cu 15 troiþe sculptate în lemn ºi împodobite cu icoane ºi versete biblice specifice, menite sã uºu - reze par cursul cãlãtorului, determinându-l sã-ºi amin teas cã ºi sã cinsteascã ultimul drum al lui Iisus. Tot din dragoste faþã de credinþã, aceastã comunitate a lui Hristos, a înãlþat pe Vârful Þibleº, la altitudinea de 1848 m, un mon u ment înalt de 5 metri sub formã de cruce. Aceastã cruce vegheazã asupra satului din anul 2014 ºi nu este doar un simbol, ci ºi o busolã care sã ne orienteze într-o lume dezorientatã. Zilele comunei, Hramul Bisericii Ortodoxe, F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

54 52 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà precum ºi numeroasele manifestãri cul tu ral-re li - gioase care se organizeazã an de an sunt un bun prilej de punere în valoare a portului, dansului ºi cântecului lãpuºean, iar soliºtii vocali ºi instru - mentali, formaþiile artistice ºi corale din comunã, participând la numeroase festivaluri sau filmãri televizate, valorificã bogatele tradiþii ale zonei, datinile ºi obiceiurile care ne-au însoþit existenþa. Paul H. Stahl spunea cã tradiþiile sunt tot atât de preþioase cât este ºi limba pe care o vorbeºte fie - care. Pierderea civilizaþiei þãrãneºti nu este mai puþin gravã ca pierderea limbii naþionale. Asemeni celor mai preþioase documente ºtiinþifice, tradiþiile þãrãneºti caracterizeazã poporul ro man ºi justificã locul lui în istorie ºi în þara lui. La fel ca majoritatea satelor, ºi comuna Groºii Þibleºului a evoluat în timp ºi spaþiu sub acþiunea hotãrâtoare a legilor economico-sociale. ªi aici, la evoluþia ºi dezvoltarea gospodãriilor ºi a locuinþelor, a contribuit cel mai mult momentul decembrie Perioada de tranziþie, care a urmat, a determinat modificãri importante în ansamblul arhitecturii rurale. Gospodãriile, ca ºi pãrþile lor componente, au fost influenþate prin forme va - riate, tot aºa cum în ultimii ani, plugul ºi coasa cedeazã treptat locul tractorului, soba ºi celelalte obiecte de menaj strãvechi aragazului, aspi ra - torului etc. E greu sã oprim. Nu putem frâna evo - luþia ºi mutaþiile care se produc în lumea noastrã ruralã. Casa s-a modernizat, atât sub as pect arhi - tectural, cât ºi funcþional, totuºi modernizarea nu înseamnã negarea completã a elementului de tra - diþionalism. Specificul lo cal se continuã uneori în construcþia de locuinþe. Locuinþa tradiþionalã este frecvent folositã ca sursã de inspiraþie, numai cã este preluatã cre ator ºi adaptatã la cerinþele ºi gustul momentului. Mai existã ºi urme care ne-au fost lãsate pentru a fi amintiri, mai avem bucuria de a întâlni case din bârne; este adevãrat cã sunt strãjuite de case cu etaj, dar sunt încã în uz. Mo - dernismul ºi civilizaþia zilelor noastre nu au reuºit sã ºteargã de tot nici îndeletnicirile moºtenite din strãbuni. Unele unelte agricole sunt aceleaºi de sute de ani; pãstoritul, strãveche ocupaþie, îºi pãs - treazã trãsãturile arhaice. Portul pop u lar este încã bine pãstrat, suferind puþine modificãri în an sam - blul lui: o podoabã, o cusãturã, sau noi fire tex tile, în funcþie de modã etc. Casele actuale au schimbat aspectul satului, dar anumite categorii de activitãþi tradiþionale mai pot fi observate pe viu. Rãz bo iul de þesut, torsul, lucrul de mânã sunt în de letniciri practicate ºi azi de gospodinele satului, ele fac parte din istoria acestui loc, reprezentând SATUL, adicã trecutul ºi prezentul. În casa acestor oameni harnici, gospodari ºi inimoºi, pe lângã lucrurile obiºnuite, se mai pãstreazã obiecte tradiþionale de gospodãrie. Cam era dinainte cam era curatã, cea mai bine mobilatã, este înzes tratã cu adevãrate frumuseþi de artã popularã, þe sute cu mãiestrie ºi trudã în fel ºi fel de culori: þoale, ºtergare, pãretare, feþe de masã lucrate în chilim, costumul pop u lar pregãtit sã fie purtat în zilele de sãrbãtori, dupã obiceiul locului. Se poate compara cu un mic muzeu prin care reuºesc, dacã nu o anulare a timpului, cel puþin simpla pre lungire înspre trecut a prezentului din re spect pentru truda femeilor care au lucrat aceste po doabe transmise copiilor ºi copiilor lor. Toate acestea împreunã cu alte aspecte din viaþa de zi cu zi, nu pot însemna decât o mãrturie ºi o dorinþã vie de a salva patrimoniul lo cal, atât de bogat în casa fiecãruia. Ca un cuib al culturii, în fiecare casã, indiferent dacã este construitã mai demult sau înãl þatã în ultimii ani, îºi gãsesc locul aceste ne preþuite comori. Colindãtoare din Groºii Þibleºului

55 IULIE-DECEMBRIE Modalitãþi de salvgardare a patrimoniului cul tural imaterial al Þãrii Oaºului Oproblemã deosebit de actualã în pei sajul cul tural naþional o re pre - zintã salvgardarea patrimoniului cul tural imaterial. Con form articolului 2 al Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cul - tural imaterial, sunt definiþi urmãtorii termeni: a) patrimoniu cul tural imaterial to ta - litatea practicilor, reprezentãrilor, expresiilor, cunoºtinþelor, abilitãþilor împreunã cu instru - mentele, obiectele, artefactele ºi spaþiile cul - turale asociate acestora pe care comunitãþile, grupurile sau, dupã caz, indivizii le recunosc ca parte integrantã a patrimoniului lor cul tural; b) expresii culturale tra di þio na le forme de manifestare ale creativitãþii umane cu ex - primare materialã, oralã forme de artã a cu - vântului ºi expresii verbale tradiþionale forme de exprimare muzicalã cântece, dansuri, jocuri populare forme de expresie sincreticã obic eiuri, ritualuri, sãrbãtori, etnoiatrie, jocuri de copii ºi jocuri sport ive tradiþionale forme ale creaþiei populare în domeniul tehnic, precum ºi meºte - ºuguri ori tehnologii tradiþionale; c) tezaure umane vii titlul onorific ce poate fi conferit acelor persoane care sunt re - cunoscute de cãtre comunitate drept creatoare ºi transmiþãtoare de elemente ale unui domeniu al patrimoniului cul tural imaterial, în forma ºi cu mijloacele tradiþionale nealterate; d) marca tradiþionalã distinctivã ele men - tul spe cific de autenticitate al expresiei culturale tradiþionale pe care o de fineºte ca fiind repre - zentativã pentru un grup de creatori, interpreþi ori meºteºuga ri tradiþionali, pãstrãtori sau trans - miþãtori ai elementelor patrimoniului cul tural imaterial. Iatã, deci, cã la nivel naþional existã un cadru legislativ, iar în acest sens, în Þara Oaºului s-au derulat proiecte care vizeazã toc - mai pãstrarea, conservarea ºi valorificarea tutu - ror acestor elemente de patrimoniu cul tural imaterial. Astfel, Casa Orãºeneascã de Culturã Negreºti-Oaº, instituþie publicã de culturã, cu personalitate juridicã, subordonatã Consiliului lo cal Negreºti-Oaº, aºezãmânt cul tural, care îºi Dr. Natalia LAZÃR Negreºti-Oaº desfãºoarã activitatea, în prin ci pal, pe bazã de programe ºi proiecte elab o rate de conducerea acestuia, în concordanþã cu strategiile culturale ºi educativ-for ma tive stabilite de autoritãþile sau de instituþiile în subordinea cãrora func þio nea - zã (con form OUG 118/2006), a iniþiat un am - plu pro gram de salvgardare a patrimoniului cul - tural lo cal, intitulat sugestiv Redescoperirea tra diþiei în Þara Oaºului. Un alt proiect deosebit de rel e vant, în acelaºi sens al salvgardãrii patrimoniului cul - tural imaterial al judeþului Satu Mare, îl re pre - zintã Strategia de dezvoltare a resurselor umane în domeniul meºteºugurilor în judeþul Satu Mare, în perioada , proiect co - finanþat din Fondul So cial Eu ro pean prin Pro - gramul Ope raþional Sec to rial Dezvoltarea Re - surselor Umane , Axa prioritarã 5 Pro mo va rea mãsurilor ac tive de ocupare, Do - meniul ma jor de intervenþie 5.2 Promovarea sus te na bi li tãþii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveºte dezvoltarea resurselor umane ºi ocu parea forþei de muncã. Proiect: Dezv olta - rea re surselor umane din mediul ru ral în judeþul Satu Mare în domeniul meºteºugurilor ºi tu - rismului, POSDRU/110/5.2/G/ Obiectivul gen eral al proiectului îl con - stituie îmbunãtãþirea calitãþii forþei de muncã, corelatã cu nevoile pieþei muncii, cerinþele de competitivitate ºi de dezvoltare durabilã, re du - cerea agriculturii de subzistenþã, dezvoltarea spi ritului antreprenorial, îmbunãtãþirea ocupa - bi litãþii în sectorul meºteºugãresc ºi în cadrul altor sectoare nonagricole în zona ruralã a ju - deþului Satu Mare (regiunea nord-vest), în ve - derea creºterii calitãþii vieþii în mediul ru ral, iar scopul elaborãrii strategiei este de a stabili principalele mãsuri ºi acþiuni care sã contribuie la o mai bunã definire a sectorului meºte ºu - gãresc, crearea premiselor dezvoltãrii coerente ºi solide a acestuia, promovarea intereselor meº te ºugarilor ºi creºterea calitãþii ofertei de bunuri ºi servicii meºteºugãreºti, asigurarea unor resurse umane competente pe piaþa muncii, stimularea meºteºugurilor, practicarea inde pen - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

56 54 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà dentã a unor meºteºuguri ca activitãþi lu cra tive sta bile, generarea de oportunitãþi de ocupare în judeþul Satu Mare. De asemenea, con form acestei strategii lo cale, se doreºte a se constitui ºi un real suport pentru elaborarea ºi imple - mentarea, atât a strategiilor de dezvoltare localã, regionalã sau sectorialã, cât ºi a strategiilor in te - grate pentru dezvoltarea iniþiativelor lo cale în zonele rurale, care sã genereze diversitate în economia localã ºi noi locuri de muncã în zonele rurale, în sectoarele non-agricole în judeþul Satu Mare. (Cf. Strategia de dezvoltare a resurselor umane în domeniul meºteºugurilor în judeþul Satu Mare, în perioada : 3). Prin urmare, Strategia de dezvoltare a re - surselor umane în domeniul meºteºugurilor în judeþul Satu Mare în perioada pro - pune revigorarea meºteºugurilor tradiþionale din judeþul Satu Mare (ºi im plicit din Þara Oaºului) prin urmãtoarele mãsuri ºi acþiuni: Iniþierea unor forme de în vãþare a meºte ºugurilor tradiþionale lo cale ºi de do bân - dire de cunoºtinþe ºi de prin deri manuale, în con - texte for male ºi nonformale, de cãtre copii ºi tineri. Acþiunile propuse în acest sens se referã la: introducerea în cur ric ula ºcolarã a unor pro - grame de însuºire a deprinderilor manuale pentru creaþia artizanalã, promovarea gastro no - miei tradiþionale, a elementelor de arhi tecturã tradiþionalã, a produselor meºte ºugãreºti etc. De asemenea, sunt propuse activitãþi de formare: cursuri de formare continuã, orga nizarea de ºco li de varã cu ateliere de creaþie tematice pentru copii ºi tineri. Un as pect deosebit de im por tant îl constituie realizarea de parteneriate pentru ac - cesarea de proiecte cu fi nanþãri UE pentru acti - vitãþi de promovare a meºte ºugurilor, orga ni - zare de târguri ºi expo ziþii în þarã ºi strãinãtate, formare profesionalã º.a. Protejarea ºi conservarea patrimoniului cul tural imaterial al judeþului Satu Mare. Acþiunile propuse pentru aceasta pot fi sintetizate astfel: identificarea, documentarea, cercetarea ºi inventarierea diverselor elemente ale patrimoniului cul tural imaterial ºi integrarea acestora într-un sistem de vizitare lo cal/ ju de - þean/ re gional; punerea în valoare a patri mo - niului cul tural imaterial prin susþinerea pro gra - melor ºi a proiectelor care promoveazã ele mentele patrimoniului cul tural imaterial, sti - mularea iniþiativelor comunitare de revitalizare a manifestãrilor de viaþã tradiþionalã, orga ni za - rea, în contexte culturale adecvate, a unor dia - loguri cu creatorii populari, pentru a cu noaºte problemele cu care se confruntã, cât ºi pentru informarea lor cu privire la tendinþele în domeniu; dezvoltarea de parteneriate între insti - tuþiile de culturã/aºezãminte culturale, orga ni - zaþii neguvernamentale culturale, instituþii de învãþãmânt etc., în vederea dezvoltãrii unor pro - iecte ce vizeazã educaþia despre ºi pentru patri - moniul cul tural. Diversificarea economiei judeþului Satu Mare prin revitalizarea activitãþilor meºte - ºugãreºti tradiþionale Acþiunile propuse: organizarea pentru meºte rii populari ºi meºteºuga ri de programe de formare profesionalã de scurtã duratã în vederea îmbunãtãþirii ºi perfecþionãrii competenþelor an - treprenoriale; oferirea de servicii de consiliere a meºterilor populari de cãtre specialiºti ai insti - tuþiilor de profil (muzee, instituþii de culturã, consultanþi), pentru a asigura autenticitatea, ca - li tatea, ºi protecþia produselor meºteºugãreºti tradiþionale (con form Strategiei de dezvoltare a resurselor umane în domeniul meºteºugurilor în judeþul Satu Mare în perioada : 56-57). Nu în ultimul rând, un as pect demn de menþionat, în ceea ce priveºte salvgardarea pa - trimoniului cul tural imaterial, este obþinerea ti - tlului Tezaur Uman Viu de cãtre doamna Finta Floare din Negreºti-Oaº. Programul Tezaure Umane Vii pãstrãtori ºi transmiþãtori ai cul - turii tradiþionale reprezintã una dintre ini þia - tivele UNESCO privind salvgardarea, pãstrarea ºi transmiterea patrimoniului cul tural imaterial. Scopul programului este de a încuraja statele membre sã adopte acele mãsuri prin care pãs - trãtorii, performerii ºi transmiþãtorii anumitor elemente de patrimoniu cul tural imaterial sã be - neficieze de o recunoaºtere ºi de o vizibilitate adecvate în rândul comunitãþilor din care fac parte, al specialiºtilor ºi al publicului larg. De asemenea, programul urmãreºte identificarea ace lor persoane care, fãcând dovada carac te - rului excepþional al performãrii în domeniul pentru care se depune candidatura, sunt capabile sã transmitã un anumit el e ment de patrimoniu imaterial, contribuind astfel la asigurarea via - bilitãþii acestuia. Odatã cu intrarea în vigoare a Legii nr. 26/2008 privind protejarea patri mo - niului cul tural imaterial, þara noastrã îºi asumã, în calitate de stat membru al Convenþiei UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cul tural Imaterial, elaborarea ºi punerea în aplicare a programului Tezaure Umane Vii. În Ordinul nr din , al Ministrului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional este cuprins Regulamentul de acordare a titlului de Tezaur Uman Viu, precum ºi cri - teriile de acordare a titlului:

57 IULIE-DECEMBRIE Art. 1. (1) Titlul de Tezaur Uman Viu este titlul onorific ce poate fi conferit acelor persoane care sunt recunoscute de cãtre co mu - nitate drept creatoare ºi transmiþãtoare de ele - mente ale unui domeniu al patrimoniului cul - tural imaterial, în forma ºi cu mijloacele tra diþionale nealterate. (2) Titlul de Tezaur Uman Viu este viager, per sonal ºi netransmisibil ºi se acordã de cãtre Comisia naþionalã pentru salvgardarea patri mo - niului cul tural imaterial. Art. 4 (1) Persoana candidatã la titlul de Tezaur Uman Viu trebuie sã îndeplineascã, si - multan, calitãþile de purtãtor, pãstrãtor, cre ator de patrimoniu imaterial ºi per former capabil sã transmitã modele culturale tradiþionale ºi sã fie recunoscutã atât de comunitatea de purtãtori, cât ºi de comunitatea ºtiinþificã. (2) Persoana candidatã la titlul de Tezaur Uman Viu trebuie sã facã dovada caracterului excepþional al performãrii în domeniul pentru care se depune candidatura. (3) La titlul de Tezaur Uman Viu nu pot candida persoane care au urmat o formã de în - vãþãmânt vocaþional. În acest sens, doamnei Finta Floare (mã - tuºa Fintoaie, cum e cunoscutã în Oaº, nãscutã în localitatea Negreºti-Oaº, la data de 2 iulie 1933, domiciliatã în oraºul Negreºti-Oaº) i s-a întocmit dosarul de candidaturã, fiind con si de - ratã reprezentativã pentru comunitatea oºe neas - cã ºi recunoscutã ca tãmãduitoare, dar ºi ca o persoanã preocupatã de pãstrarea tradiþiilor Þãrii Oaºului, de confecþionarea costumelor oºe neºti ºi a podoabelor tradiþionale. Dosarul supus ana - lizei comisiei naþionale pentru salv gardarea pa - trimoniului cul tural imaterial a con þinut urmã - toarele, con form prevederilor legale: reco mandare din partea comunitãþii, referat în tocmit de cãtre un spe cial ist în domeniile patri moniului cul tural imaterial, notã biograficã, eºan tioane care sã demonstreze activitatea per soanei can di date la titlu, declaraþie pe proprie rãspundere privind veridicitatea informaþiilor cu prinse în nota biograficã, acordul în scris al persoanei propuse. Iar în luna noiembrie 2012, în cadrul galei fes tive organizate de Ministrul Culturii, Cul - telor ºi Patrimoniului Naþional, în colaborare cu Televiziunea Românã, Centrul Naþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradi þio - nale ºi Muzeul Naþional al Þãranului Român, doamna Floare Finta a fost premiatã, con fe - rindu-i-se titlul Tezaur Uman Viu, alãturi de alte 12 persoane purtãtoare, pãstrãtoare, creatoare de patrimoniu cul tural imaterial. De asemenea, la data de 9 noiembrie 2015, în cadrul galei fes - tive organizate de preºedinþia României, i-au fost conferite di ploma ºi medalia Meritul cul - tural, clasa a III-a, ca recunoaºtere a meritelor culturale deosebite. Prin toate acestea, în mod organizat ºi coerent, prin intermediul unor programe eu ro - pene, s-au recuperat anumite elemente ale patri - moniului cul tural imaterial al Þãrii Oaºului, acestea contribuind în mod ev i dent la pãstrarea specificului lo cal. F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E Floare Finta din Negreºti-Oaº Tezaur Uman Viu

58 56 IULIE-DECEMBRIE 2015 Virtuþile sculpturale ale lemnului Dr. Ioan MARCHIª Baia Mare CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Miturile omenirii sunt un fel de isto - rie depozitatã simbolic în straturi, scufundatã în mâlul fertil al in con - ºtientului colectiv, aºa cum de fineºte Jung acest termen, mâl care, însã, ascunde nu numai miturile genezei omenirii ºi a faptelor sale, ci mituri ale matricei simbolice ale substanþelor primordiale, aºa cum demonstreazã întreaga aventurã a alchi - miei medievale. Miturile, de aceea, pot sã exprime ºi zei - tãþile unor arbori, ale unor locuri, pietre, munþi etc. În acest con text s-a nãscut în omenire, poate mai înainte, dar ºi paralel cu epoca pietrei, o epocã a lemnului care a însoþit preistoria ºi istoria pânã astãzi. Mitul lemnului este vechi cât omenirea. El a hrãnit, apãrat ºi conservat vechile culturi. Lemnul a fost leagãn, casã, unelte ºi instalaþii, mijloace de trans port pe uscat, pe apã ºi cer, dar ºi hainã de mormânt, casã de veci, sarcofag, sicriu, barcã de trecere în lumea de dincolo. Fãrã lemn, greu ne putem imagina existenþa pe pãmânt a omului ºi devenirea lui în istorie. Fãrã lemn nu ne putem imagina tehnica, transporturile, locuinþele etc. Lemnul a încãlzit omul, i-a oferit adãpost, ascunziº, umbrã, loc de vânat. Lemnul a fost baza materialã a primelor instrumente ºi arme: arcul, suliþa, ghioaga, apoi roata, atelajele, insta - laþiile de apã (morile, vâltorile, pivele etc.). Fãrã lemn omenirea nu ar fi cãlãtorit pe apã ºi nu ar fi putut lucra în mine pentru a scoate minereurile atât de necesare tehnicilor industriale. Lemnul a fost fãcut casã, mobilã, obiect de artã ºi podoabã, dar ºi obiect de joacã, competiþie ºi divertisment. Din lemn s-au cioplit zeitãþi, statuete, tem ple, vase funerare sau casnice. Vechii indieni considerau cã fiecare copac are o zeitate. ªi azi, în Maramureº, þãranii îºi cer iertare lemnului când îl exploateazã. Bunicul meu care era dulgher ºi sculp tor, fierar ºi vânãtor, pescar, pãstor ºi agricultor, spunea cã dacã tai neapãrat un lemn din el sã faci numaidecât o grindã sau scânduri, însã sã nu îl strici ºi sã-l tai de foc dacã e bun de construcþie, sã nu-l risipeºti, sã nu-þi baþi joc de el. Iar tatãl meu îmi spunea cã trebuie sã te gândeºti de douã ori când tai un lemn, dacã nu cumva poþi gãsi o altã soluþie ca sã-l Ioan Marchiº Arc so lar salvezi. Eu m-am învãþat sã construiesc din lemn, sã-l dulgheresc ºi mai puþin sã-l decorez, sã-l lo - vesc cu dalta, sã-l zgrafitez sau sã-l sculptez. Din lemn, maramureºenii fac adevãrate mi - nuni de arhitecturã prin casele ºi turnurile bise - ricilor de lemn (cele mai înalte din lume) ºi porþile maramureºene, miraculoase simboluri ale deru - lãrii veacurilor de lemn în Maramureº. POARTA Poarta de lemn este un el e ment simbolic ce se sacrificã pe sine pentru a conferi posibilitatea trecerii, a racordului între contrarii, simbolizând cãldura primordialã ce uneºte contrariile 1, le arti - culeazã ºi le dã rost. Poarta instituie ritualul. Ea este opusul Stâlpului ca structurã spaþialã ºi ca sens. Poarta sau uºa simbolizeazã locul de trecere dintre douã stãri, dintre douã lumi, dintre cunoscut ºi necunoscut, dintre luminã ºi întuneric, dintre bogãþie ºi sãrãcie. Poarta se deschide spre un mis - ter. Dar ea are ºi o valoare dinamicã, psihologicã; cãci ea nu marcheazã doar un prag, ci îl ºi invitã pe om sã îl treacã. Poarta este o invitaþie la cãlãtorie 1 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureºti, 1978, p. 65.

59 IULIE-DECEMBRIE spre un alt tãrâm Trecerea prin poartã este, cel mai adesea în sens simbolic, o trecere de la profan la sacru 1. Este inutil sã elucidãm mai departe infinitele sensuri ale acestui simbol fãrã a coborî într-un exemplu concret cum este cel al porþii maramureºene, a cãrei specificitate este orga ni - zarea unui spaþiu al sãu încastrat de patru stâlpi de lemn. În mod ideal, poarta este spaþiul zero al zonei spaþiale A, în momentul când aceastã zonã trece în zona B, (poarta fiind momentul zero al ambelor capete de zone spaþiale). În mod real, poarta cu patru stâlpi organizeazã un spaþiu poar tã, numit de Mircea Eliade spaþiu sacru, spaþiu al ambiguitãþii fecunde a contrariilor: Aceastã posibilitate de transcendenþã este expri - matã la nivelurile de culturã mai arhaice, prin diferitele imagini ale unei deschideri: aici, în in - cinta sacrã, comunicarea cu zeii devine posibilã, în consecinþã trebuie sã existe o «poartã» cãtre înalt, pe unde zeii pot coborî pe pãmânt ºi pe unde omul poate urca simbolic în cer 2. Acest mod de concepere a porþii, ce duce la prelungirea spaþiului simbolic în spaþiu fizic, pro - duce concentrarea spaþiului real în sensul în care în spaþiul porþii înãuntrul sau afarã îºi întârzie fiinþa în poartã, îºi prelungeºte agonia, îºi în dul - ceºte chinul ºi spaima de a deveni altceva, adicã opusul lui. Dilatarea acestui spaþiu simbolic, mai pre cis intrarea lui în spaþiul real, dã naºtere unui loc sacru, unui spaþiu în afara spaþiului, unui spaþiu semnificativ. Acest spaþiu conferã psihicului odih - nã, cãci în spaþiul porþii nu suntem nici înãuntru, nici afarã, suntem în poartã, adicã pe buza tim - pului, în locul în care timpul se intersecteazã cu spaþiul ºi se anuleazã reciproc din senzaþie de preaplin. În aceastã clepsidrã, care este poarta, spaþiul profan se concentreazã într-atât încât sã ofere timpului puteri magice de retrãire, de anu - lare a ireversibilitãþii lui, conferind gândului pu - tinþa de a fiinþa în real, de a întârzia în lucruri, vertebrând acolo un limbaj epurat de orice po - doabã, un limbaj semnificativ al începutului. În poartã, atât zeul, cât ºi omul, se pot odihni de sine (vezi Planºa 1). Acest spaþiu concentrat al porþii întârzie paºii noºtri în cumpãna trecerii obligând timpul sã se di late pentru a oferi posibilitatea de a alege. Cãci, aflaþi în poarta cu patru stâlpi nu suntem nici înãuntru nici în afarã, secunda trecerii dila tân - du-se, dã posibilitatea reîntoarcerii, a eventualei corectãri a intenþiei. Astfel, ca rãspuns, secunda dilatatã oferã spaþiului putere metafizicã. Nu din lipsã de curaj, de teama lumii de partea cealaltã a porþii, întârziem în poartã, ci din nevoia de îm - pãrtãºire, din ambiguitatea dãtãtoare de me ta fizicã, oferind spaþiul necesar împodobirii gân dului. Aici, în poartã, se naºte gramatica lu - crului ºi a gândului, comuniunea lor. Aici, energia materiei devine gând. Cãci ce altceva este poarta decât simbolul omului în consens cu cosmosul, cãci ce altceva e acoperiºul ei decât cerul, iar pragul pãmântul? Omul o sfinþeºte ºi se lasã sfinþit de ea. El este poarta prin care trans - cendenþa se ontificã prin uni ca ei posibilitate de a cãdea în ambiguitatea materie-spirit, adicã OM. Poarta este modelul omului uni ver sal. Omul este poarta lui Dumnezeu spre murire, este o scarã spre cer ºi totodatã o coborâre spre OM. De aceea ea leagã cerul de pãmânt prin simbolul ei intrinsec, aºa cum funia cioplitã pe poartã este ecoul aceluiaºi sens al ei, ca un simbolic ple o nasm al semnificaþiei oferite de însãºi construcþia simplã a trupului ei. Cãci un lucru spune ceva prin el însuºi, aºa cum funia de pe poartã ilustreazã mai adâncul sens al înseºi fiinþei porþii, pentru cã poarta este o scriere (ca ºi casa ºi uneltele omului primitiv) mult mai gravã decât orice semn încrustat pe aceste obiecte care are rol de de cor, de ilustraþie a unui sens deja spus, prin însãºi construcþia formei în care s-a nãscut gata spus, gata exprimat. Cãci naºterea ºi moartea unei forme stau în sensul ei care existã deja în sine în mod vir tual, la naºterea ei. De aceea, cel mai limpede limbaj e cel al formei în sine epurate de decorativ. Podoaba trebuie sã fie în consens cu forma ºi nu în opoziþie cu ea. Podoaba nu trebuie sã striveascã forma, ci sã o punã în valoare, spri - jinindu-se pe însãºi arhitectura ei intimã. Se pro - duce o dezbinare între decorativ ºi sens atunci când decorul excesiv devine semn al neputinþei sesizãrii esenþei (în tragedia greacã, corul nu poa te înlocui piesa pe care o comenteazã). Pânã unde poate decorul întinde forma? Foarte departe: pânã când decorul subjugã forma ºi îi înlocuieºte sensul prãbuºindu-se tragic în sine din lipsã de osaturã. Decorul excesiv ºi neizvorând din intimitatea formei (cãci forma în sine nu e niciodatã nudã ea se naºte gata decoratã, îm - brãcatã în ea însãºi), deruteazã forma în tendinþa ei de întoarcere perpetuã în sine ºi nu i se permite decât sã deformeze obiectul în elucubraþii ar mo - nice cu forma de bazã, orice exagerare ratând armonia, liniºtea de acasã a formei. Acasã la ele formele se luptã cu decorul, îl þin la poartã, co - cheteazã cu el, ºi din aceastã iubire se poate naºte armonia. Cele mai sim ple obiecte prim i tive evitã decorul, îl ocolesc, preferând un limbaj simplu, al F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, Dicþionar de simboluri, Editura Polirom, Iaºi, 2009, p Mircea Eliade, Sacrul ºi profanul, Traducere din francezã de Brânduºa Prelipceanu, ediþia a II-a, Editura Humanitas, Bucureºti, 2000, p. 20.

60 58 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà formei, o muþenie semnificativã a formei în mor - mântul sensului ei funcþional. Odinioarã, aceste porþi erau încrustate cu semne sacre care s-au transmis de la omul neolitic încoace, prin piatrã, ceramicã, lemn. Poarta face posibil consensul omului cu Uni versul la toate nivelurile lui. De aceea casa, poarta, veºmintele, sunt tot atâtea cuvinte ce se articuleazã într-o limbã mai mult sau mai puþin decoratã, o limbã care nu-ºi are traducere, o limbã care se exprimã prin esenþa existenþei înseºi, printr-o limbã care echilibreazã Fiinþa. STRUCTURà ªI FORMà Lemnul este viu ºi atunci când e uscat. Elas - ticitatea lui nu dispare niciodatã. Omul a cãutat sã cunoascã posibilitãþile acestui ma te rial ºi sã le Planºa 1 - ARC SOLAR (Baia Mare), autor: IOAN MARCHIª, schiþã de arh. Fulvio Cappucci foloseascã adecvat. Lemnul moale se foloseºte la vase casnice, la sculpturi dec o ra tive ºi icoane ori podoabe. Lemnul de esenþã tare se foloseºte la vapoare, case, arme, fortificaþii, poduri. Lemnul elas tic la arcuri, cel rigid la infrastructura caselor ºi cetãþilor. Lemnul preþios (ca abanosul, nucul, trandafirul, mahonul ºi multe alte specii) este folo - sit la obiecte de lux ºi podoabe. Lemnul fãrã aceste calitãþi, cum e fagul, frasinul, carpenul, e folosit pentru foc sau construcþii secundare ºi anexe. Lemnul cu fibrã liniarã, cum e cedrul, molidul ºi bradul, se foloseºte pentru scândurã sau ºindrilã, pentru mobilã ºi bãrci. Lemnul învechit ºi dur se foloseºte pentru structuri de rezistenþã ºi pãrþi din construcþie ex - ploa tate mai intens cum sunt pragurile, grinzile, gardurile. Lemnul preþios se poate modela aproape ca lutul. Din teiul moale ca mierea s-au fãcut din Antichitate ºi pânã azi miraculoase ºi perfecte statui lucrate cu o mãiestrie extremã. Lemnul este aproape haina omului în viaþã, este leagãn, dar ºi sicriu. Iatã cum se cutremurã metafizic poetul Lucian Blaga admirând lemnul: Gorunele din margine de codru/ de ce mã-nvinge/ cu aripi moi atâta pace/ când zac în um bra ta ºi mã dezmierzi cu frunza-þi jucãuºã?/ O, cine ºtie?/ Poate cã/ din trunchiul tãu îmi vor ciopli/ nu peste mult sicriul/ ºi liniºtea/ ce voi gusta-o între scândurile lui/ o simt pesemne de acum./ o simt cum frunza ta mi-o picurã în suflet ºi mut/ ascult cum creºte-n trupul tãu sicriul,/ sicriul meu/ cu fiecare clipã care trece,/ gorunule din margine de codru (Lucian Blaga, Gorunul). Lemnul este cald ca omul, este dur ca omul, este frumos, elas tic sau rigid, moale sau rigid, catifelat sau alunecos. Lemnul zideºte splen dide poduri ºi punþi, flote ºi oraºe, dar virtuþile lem nu - lui se adunã toate, mai ales, în miraculoasele instrumente muzicale atât de ce le bre. Se spune cã Stra di var ius amesteca lacul viorilor sale cu sânge uman (propriul sânge). Existã în istorie legende ºi mituri despre viaþa ºi miracolele lemnului. Lemnul are ecou. El ºopteºte ºi cântã, sunã grav ca o toacã, ca un bucium, ascuþit ca un fluier sau înalt ºi dumnezeiesc ca o vioarã. Lemnul este frate cu omul. El este o altã stare a omului. Este omul în altã dimensiune. Vir - tuþile lemnului sunt asemãnãtoare virtuþilor omu - lui. E viu. Construieºte o operã. Intrã în culturã. Este nemuritor. A fost o vreme întinsã pe parcursul a zeci de mii de ani, fãrã de care nu ar fi apãrut istoria, vreme când lemnul era ºi casã ºi masã ºi hranã ºi tehnicã ºi culturã. Era viaþã pentru om. Acele do - vezi din acele timpuri nu mai existã azi. Pentru cã lemnul, asemenea omului, putrezeºte, însã con - stru ieºte veri gi cãtre viitor, intrã în genetica ºi reflexul omenirii, în respiraþia ºi mitologia ei.

61 IULIE-DECEMBRIE Înapoi, la valorile Maramureºului Alec PORTASE Baia Mare Pertinente, purtând pecetea ºtiinþei, sunt opiniile arhitecþilor ºi etnografilor referitoare la situaþia actualã, una dramaticã, a satului tradiþional românesc, aflat sub un gen de agresiune nimicitoare. Dar considerãm cã utile ºi interesante pânã la captivant pot fi la aceastã temã ºi opiniile unui ziarist specializat în a culege informaþii di rect de la sursã, pe care le oferã publicului în relatãrile ºi dezvãluirile sale. Un asemenea ziarist este ºi bãimãreanul Alec Portase, care, timp de mulþi ani, a bãtut cu pasul locurile Maramureºului. Din mulþimea reportajelor sale scrise despre satul maramureºean, am ales câteva, pe care le publicãm în cele ce urmeazã. Aceste texte aduc un alt unghi din care poate fi privit satul tradiþional maramureºean, lovit atât de nedrept în fiinþa sa. Facem menþiunea cã jurnalistul Alec Portase este deþinãtorul a douã premii naþionale foarte importante, care onoreazã presa din Maramureº: Premiul Clubului Român de Presã pentru reportaj (în anul 2003) ºi Premiul UNESCO pentru cartea de reportaje Codice pentru mileniul urmãtor (în anul 2006). (Nota redacþiei) De stai la poveste cu bãtrânii satelor din Maramureº despre cum se fãceau casele acum suta de ani ºi încã mai înainte, afli lucruri de o frumuseþe extraordinarã, fabuloase, pline de în - þelesuri profunde. Luna de pe cer îi ºoptea omu - lui când trebuie pornit lucrul la casã. Stejarul de tãiat se alegea doar iarna, când nu avea mustul în el, ºi numai pe lunã plinã. Înainte de-a-l lovi cu securea, omul spunea o rugãciune, îi mulþumea stejarului pentru cã a crescut sute de ani pentru a deveni grindã în casa lui ºi îi cerea iertare pentru cã trebuie sã-l taie. Stejarul tãiat stãtea un an cu coaja pe el. Locul în care urma sã fie aºezatã casa era bine ales ºi sfinþit de preot. Pe mãsurã ce se montau grinzile, în fiecare colþ al casei se puneau bãnuþi de argint, ca ºi la toate în che - ieturile grinzilor. Se scobeau cruci în lemn ºi se turna apã sfinþitã. Dupã ce casa avea ºi aco - periºul de draniþã, preotul iar fãcea slujbã, iar oamenii înconjurau casa de mai multe ori cu foc, pentru alungarea duhurilor rele. Cei mai vestiþi meºteri ai satului sculptau în stâlpii casei forme cu puterea simbolului, precum funia, Soarele sau Luna. Aceste ritualuri izvorâte din puritate sufleteascã ºi mare credinþã în Dumnezeu, re - petate încã de la alegerea stejarului pentru grinzi, repetate ºi în timpul ridicãrii casei, ca ºi în momente importante ale vieþii trãitorilor din aceste case, precum cununii ºi botezuri, repetate Magie ºi blestem 1 ºi la mari sãrbãtori, precum Crãciunul ºi Sfintele Paºti, întãrite de rugãciunile de fiecare dimi - neaþã ºi searã, au fãcut din aceste case locuri cu puterea sacrului. Ce se întâmplã cu nelegiuitul care pângãreºte un asemenea loc sacru? În cre - dinþa popularã, cel care pângãreºte locurile sfin - te este lovit de blestem. În ultimii ani, în lipsa unei legi care sã apere casele þãrãneºti de patrimoniu naþional, indivizi fãrã Dumnezeu au dezvoltat afaceri bã - noase prin care au devastat satele ma ra mu re - ºene, cumpãrând pe mãrunþiº bijuterii ale arhi - tecturii populare. Zeci de asemenea firme au demolat sute de case pe care le-au dus dincolo, fãcând din locuri sacre obiecte de divertisment, de distracþie, case de vacanþã. ªi mai grav este faptul cã pe grinzile frumos sculptate cu mo - tivele esenþiale ale vieþii au pus drujbele. Grã - mezi uriaºe cu grinzi din casele maramureºene sunt la niºte firme din Baia-Sprie ºi Satu Mare. Hãcuiesc grinzile, le fac plãci de parchet de un metru pe un metru, pe care-l vând în Occident. Parchetul din lemnul de stejar vechi dã aspectul rus tic, al trãiniciei. Asta se întâmplã ºi cu vesti - tele porþi maramureºene. Sunt cumpãrate pe bã - nuþi, iar lemnul lor transformat în parchet ºi vândut înmiit. Nu ºtiu dacã-i adevãrat ce mi-a spus infor - matorul meu. Un asemenea nelegiuit hãcuitor de F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Editorial apãrut în Graiul Maramureºului nr. 7143, 6 septembrie 2013.

62 60 IULIE-DECEMBRIE 2015 locuri sacre, care a fãcut munþi din grinzile ca - selor din Maramureº, s-a îmbolnãvit de can cer. Agãþându-se de-o speranþã, s-a spovedit, dupã care s-a dus la muntele sãu de grinzi, a cãzut în genunchi ºi ºi-a cerut iertare de la casele pe care le-a distrus. Nu se ºtie din ce pricinã, dar niºte grinzi au lunecat din muntele de grinzi ºi l-au prins pe pãcãtos, l-au strivit sub greutatea lor... Vã rog, aveþi grijã de Maramureº... 1 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Mi-a atras atenþia acest panou cu multe fotografii care aratã case tradiþionale din Maramureº. Panoul poate fi vãzut pe peretele ex te rior al biroului domnului pre fect Anton Ro - hian, în holul Prefecturii. Case din bârne de stejar, cu târnaþ ºi stâlpi ciopliþi, acoperite cu draniþã. ªi prin acest panou, domnul pre fect do - reºte sã atragã atenþia asupra acestor comori de arhitecturã popularã, care sunt pe punctul de a dispãrea. A ºi iniþiat un proiect, în care a atras arhitecþi cunoscuþi prin profesionalismul lor, care sã punã pe planºã proiecte pentru case în stilul arhitecturii populare, spre a fi oferite ca modele pentru cei ce doresc sã-ºi construiascã gospodãrii, cu scopul de-a salva ºi renaºte satul autentic maramureºean. Mai zilele trecute, în faþa Pre fec - turii a fost montatã o poartã mara mureºeanã cioplitã de sculptorul Vida Gheza, care a fost adusã de la Moisei, prin demersul domnului pre fect. Dar nu doar prefectul ºi oamenii de cul - turã ai Maramureºului sesizeazã des ºi apãsat pericolul ca Maramureºul sã-ºi piardã iden ti - tatea în acest iureº al globalizãrii. M-a im pre - sionat profund o declaraþie recentã a cu nos cu - tului rapsod Tu dor Gheorghe. Se întâmplã ade sea cã cel venit dinafarã sã vadã cu o claritate mai bunã ce se întâmplã în proximitatea noastrã. Da, ºi olteanul Tu dor Gheorghe ne atrage atenþia cã specificul maramureºean, ºi din arhitecturã, ºi din port, ºi din cântec, ºi din dans este în pericolul pierderii irecuperabile. Dacã s-ar în - tâmpla asta, ar fi ca ºi cum ne-am pierde rã - dãcinile. Iar dacã ne-om pierde rãdãcinile vom fi ca o legumã de Olanda, hrãnitã nu cu bunãtãþile Bocet printre hleaburi 2 pãmântului, ci cu picãturi de substanþe chimice. Tu dor Gheorghe evocã... o întâlnire fabuloasã la Deseºti. O întâlnire de vis. Cu Nichita Stã - nescu, Vulpescu, Ioan Alexandru, Sorescu. În acea vreme, þãranii jucau mag ni fic, într-o fru - museþe stranie de miºcãri, nu ca dãnþãuºii de azi care... sunt toþi ex act ca la armatã, ca soldaþii chinezi. În acei ani, sutele de case de lemn erau încã în picioare, gardurile erau din nuiele ºi nu din inox, vestitele porþi maramureºene te fãceau sã te închini în faþa lor. În perioada 6-9 mai 2004, prinþul Charles a fãcut o vizitã discretã în Maramureº. A tras la o pensiune fãrã ca gazda sã ºtie pe cine gãz - duieºte, a participat la o slujbã în bisericã, fãrã ca sãtenii din Bârsana sã ºtie lângã cine stau... Cel care avea sã devinã adevãrat ambasador al României, a fost foarte plãcut impresionat de cele vãzute la noi. Întrebat despre cum poate fi salvat peisajul mitic al României, prinþul Charles a rãspuns cã oamenii trebuie convinºi de valorile pe care le deþin. Trebuie oferite pro - iecte durabile, care nu distrug tradiþionalul ºi nu exclud modernismul. Viaþa poate fi mereu îm - bu nãtãþitã ºi pãstrând tradiþiile, fie în mediul antropic sau nat u ral. Se ºtie, re cent, prinþul Charles al Marii Britanii a primit titlul de Doc tor Honoris Causa al Universitãþii Bucureºti, în cadrul unei cere - monii desfãºurate la Facultatea de Drept, ocazie cu care a subliniat importanþa menþinerii valo - rilor culturale ºi arhitecturale ºi a tradiþiilor sa - tului românesc. Între altele, prinþul a spus: Vã rog, aveþi grijã de Maramureº ºi Bucovina... Am drumeþit iar pe acea culme numitã Preluci, asemãnatã cu o spinare de elefant. Un elefant din marmurã. Culme mãrginitã într-o parte de comunele Copalnic-Mãnãºtur ºi Cerneºti, iar în cealaltã parte, de Defileul Lãpuºului. Aco - lo, sus, pe spinarea elefantului, sunt satele Preluca Nouã ºi Preluca Veche, cu cãtune apar - þinãtoare precum Groape, Dealul Corbului, Aspra, Sãhelbe sau Întrerâuri. O asociaþie care cuprinde cincizeci de comune din þarã a inclus satul Preluca Nouã printre cele mai frumoase sate din România. Ce dã frumuseþe acestor aºezãri din Preluci? Poate faptul cã sunt rupte de iureºul oraºelor. Poate ºi pentru cã gospodãriile sunt dispuse în stilul împrãºtiat, la mari distanþe unele de altele. ªi cadrul nat u ral le sporeºte 1 Editorial apãrut în Graiul Maramureºului nr. 7182, 26 iunie Reportaj apãrut în Graiul Maramureºului nr. 7511, 26 noiembrie 2014.

63 IULIE-DECEMBRIE farmecul. Sigur le ridicã valoarea construcþiile þãrãneºti tradiþionale, vechi mai toate de circa douã sute de ani: case din lemn, unele tencuite cu lut ºi vopsite în sinealã, ºuri din trunchiuri de stejar, acoperite ºi ele cu paie; gãbãnaºele par a fi cioplite de sculptori vestiþi. Ferestrele mici ale caselor sunt ca niºte ochi ai unei lumi care te fascineazã ºi te îndeamnã s-o îndrãgeºti, s-o cercetezi. Dacã eºti atent, poþi vedea în aceste ferestre cât palma ºi un strigãt de ajutor: Salveazã-mã! Din Copalnic, trecem apa râului Cavnic ºi nu peste multe sute de metri, pe partea dreaptã, admirãm biserica mon u ment istoric din Copal - nic-deal, cea cu turnul ingenios, ca douã cepe. Bisericuþa a fost atent ºi cu mare ºtiinþã restauratã, aºa cã aratã ca o bijuterie extrem de scumpã. Drumu-i îngust, însã bine asfaltat, el ºerpuieºte, tot urcând cale de opt kilometri, printre versanþi prãpãstioºi, când stâncoºi, când împãduriþi pânã-n culme. Eºti ca în niºte chei. Aici, la intrarea în satul Preluca Nouã, pânã în urmã cu trei ani, ca o poartã de intrare în aceastã lume, era o cãsuþã a cãrei vechime nimeni n-o mai ºtia. O cãsuþã parcã desprinsã din cele mai minunate poveºti. De câte ori soseam la cãsuþa dintre drumuri, o fotografiam. Acum ea nu mai este decât în fotografii. Localnicii spun cã a cumpãrat-o Primãria cu gândul de-a o reclãdi mai la vale, în Copalnic. Mândreþea de cãsuþã a fost demolatã ºi, de trei ani, bârnele din care ea a fost construitã stau sub cerul liber, în bãtaia ploilor ºi omãtului. Deja au început a putrezi, Biserica mon u ment istoric din Copalnic Deal puþine ºanse mai sunt ca frumoasa cãsuþã sã fie restauratã. În aceastã lume pe dos în care trãim, iatã, primãriile, în loc sã ia toate mãsurile pentru protejarea a tot ce înseamnã patrimoniu de in - teres lo cal ºi naþional, iau decizii to tal greºite, distrugãtoare de patrimoniu. Mai încolo de locul pe care a fost bijuteria de cãsuþã troneazã o casã cu etaj, fãcutã din betoane, vopsitã în roz. O hidoºenie. Ionel Florean de la Arþar Vom drumeþi mai departe în direcþia Codrul Butesii. Popas la un pâlc de case vechi, la Buciu lui Bot. Case ºi ºuri, gãbãnaºe pãrãsite. Cu geamurile sparte, cu acoperiºurile din paie distruse de intemperii. Nu m-aº mira ca, dupã o iarnã grea, aceste construcþii sã se prãbuºeascã. Din Dâmbul Piþigãii (altitudine: 641 metri) ad - mirãm ceþurile adunate în Defileul Lãpuºului. Dealurile Vimei din zare au la bazã aceastã mare lãptoasã, încât ai crede cã ele sunt suspendate pe cer. Popas ºi la intersecþia drumurilor cãtre cãtu - nele Aspra ºi Sãhelbe. Fotografiem bisericuþa ºi vom face scurt popas ºi la gospodãria de la marginea pâlcului de pãdure. Îl cunoaºtem pe Ionel Florean de la Arþar (nr. casei 25). Are vârsta de 65 de ani ºi nu a muncit niciodatã la stat, ci numai în gospodãria lui. Acum are cinci vaci, trei porci ºi patru oi. Pomãrie ºi fâneaþã cât vezi cu ochii. Ca pasiune, practicã cioplitul în lemn. Mânerul de la coasã, bunãoarã, este o pã - puºã. La tema care ne intereseazã are un gãbãnaº ºi o ºurã din bârne groase de lemn de stejar, învelitã cu paie. Cele douã construcþii nu sunt abandonate, dimpotrivã, sunt întreþinute ºi folo - site. Aceste construcþii din zonã cad ºi pentru cã gospodarii nu mai au paie. Holdele sunt treierate cu combina, care distruge paiele. Pentru ca pa - iele sã fie bune pentru a fi folosite la acoperiºuri, seceriºul trebuie fãcut man ual, cu coasa ºi se - cera. Se mai gãsesc meºteri în sat ºtiutori de a acoperi casele ºi ºurile cu paie. Interlocutorul meu realizeazã valoarea pe care o are în F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

64 62 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Bisericuþa mon u ment istoric din Aspra gospodãrie ºi-mi spune cã nu va de - mola niciodatã gãbãnaºul ºi ºura. ªura are mai douã sute de ani, a fã - cut-o bunicul bunicului socrului sãu (Gheorghe a lui Ionu Florii). Mã ser - veºte cu un pãhãruþ de horincã. O gust ºi-i spun cã nu-i de pere putu - roase, horinca specificã locului. O ho rincã aromatã, parfumatã ca par - fumul franþuzesc. O delicatesã. Îmi spune ce-am mai aflat ºi în alte dãþi prin Preluci: perii care fac pere stãl - niþoase (sau puturoase ) s-au uscat. Mare pierdere pentru prelucani. Un litru de horincã de pere puturoase se vindea cu mai bine de 60 de lei. Triplu faþã de horinca de prune. Spre cãtunul Aspra. Vom vizita câteva construcþii vechi, încã în pi cioare. Cãsuþa Mãriei cea Micã este îngrijitã ca un pahar proa s - pãt lustruit. Deºi ne locuitã, este þinutã pentru Poartã de ºurã frumuseþea ei. La bi sericuþa mon u ment istoric cu hramul Sfinþii Îm pãraþi Constantin ºi Elena, construitã, zice-se în anul O construcþie a cãrei mãreþie nu este datã de mãrimea ei, ci dimpotrivã. Mãrunþicã, ea îþi transmite un sen ti - ment de modestie, bun-simþ ºi armonie. ªi înscrisurile de pe crucile din cimitir îþi spun cã numele de familii de-aici sunt Bode, Dan, Florian, Giurgiu ºi Mureºan. Întreb de casa pã - rinteascã a pictorului Aurel Dan. Întreb aflân - du-mã chiar în curtea casei cãutate, unde o cu - nosc pe sora pic torului. Stãm îndelung de vorbã sub un mãr care nu mai are nicio frunzã, însã-i plin de mere roºii. Am mai vizitat câteva construcþii tra di - þionale. Doar o casã am mai gãsit care este bine Deºi nelocuitã, aceastã cãsuþã este gata pentru a-ºi primi locatarii. ªi lemnele de foc sunt aºezate în târnaþ întreþinutã. În rest, zeci de case ºi ºuri în paraginã, prin care plouã. Cele mai multe dintre valoroasele construcþii tradiþionale din Preluci sunt pe cale de dispariþie. Am întâlnit prea mulþi proprietari de asemenea case care nu conºti - entizeazã ce valori au în bãtãturã. Oamenii le numesc hleaburi. În municipiul reºedinþã de ju - deþ, judeþ cândva cu faimã peste oceane pentru construcþiile tradiþionale, se þin simpozioane pe tema salvãrii acestor valori. Din punctul de ve - dere al legii, însã, nu se iau mãsuri pentru ca aceste capodopere ale arhitecturii þãrãneºti sã devinã valori de patrimoniu naþional ºi, astfel, sã fie ocrotite. Toþi factorii de decizie ai statului îºi dau seama cã suntem pe punctul de a pierde ºi puþinul pe care îl mai avem în ce priveºte con - strucþiile tradiþionale, însã nu se întreprinde altce va decât organizarea de întâlniri care sunt bocete printre hleaburi.

65 IULIE-DECEMBRIE Case triste în Pârâul de Pãdure 1 Drumeþie în Chioar. O zonã colinarã, cu peisaj care îndeamnã la calm, cu trasee turistice uºoare, însã variate ca as pect: pâlcuri de pãduri, vãi ºi fâneþe, livezi, în care prunul ºi mãrul sunt regii. Ici ºi hãt colo, câte-o gospodãrie. Casele vechi sunt din lemn ºi lut, ºurile ºi gãbãnaºele, frumos or nate cu lemn cioplit. Un teren cal - caros, unde apa se scurge repede în adâncime, pentru a ieºi abia la baza dealurilor, fãcând-o preþioasã ca aurul. Vom drumeþi pe traseul Re - metea Chioarului-Berchezoaia-pe deasupra Ciol - tului ºi-n mãrginimea Butesei-Buteasa Râu-Ce - tatea Chioarului. Este pen ul tima zi de sâmbãtã din octombrie, o zi caldã, cu cer senin. Viile au ruginit, câteva boabe de struguri scãpate cule - gãtorilor sunt dulci ca mierea, frunzele prunilor, smulse ºi uscate de vânt, sunã la picior de par - cã-s de aramã. În acelaºi pâlc de pãdure, toate culorile calde ale naturii în armonie deplinã: de la galben, la portocaliu, la roºu sângeriu sau la încã verde. Satul Remetea Chioarului este amintit într-un doc u ment din 1405, dar vechimea lui este cu mult mai nobilã. Pare-se cã numele sa - tului vine de la o mãnãstire de cãlugãri eremiþi care s-ar fi aflat în zonã. ªi azi, locuitorii satelor din jur le spun celor din Remetea Chioarului cãlugãri. Cãlugãrii eremiþi trãiau în locuri foarte retrase de lume, doar în post ºi rugãciuni. Dacã ajungeþi în centrul satului, sã nu vã scape bi - serica din lemn, construitã în anul 1800, o capo - doperã în rândul bisericilor de lemn din Mara - mureº, motiv pentru care a fost declaratã mo n u - ment de patrimoniu naþional. În Berchezoaia. Mãlaiul a fost cules, pru - nele-s în butoaiele pântecoase, mai gata de-a fi duse la horincie. Bostanii portocalii stau grã - mezi prin curþi. Deºi-i dis-de-dimineaþã, iese fumul din hornurile caselor, femeile-s cu laptele pe sobã, la fiert. Un colþ de Românie patriarhalã. La ul tima casã din sat, îl salutãm pe îndrãz neþul care ºi-a încropit o fermã din vreo patruzeci de capre. Aici, la pãduricea de pini, este un depozit de fosile. Cu ceva noroc, poþi scoate melci cât pumnul, ca ºi scoici. Nu mai urmãm drumul alb, calcaros, ci urcãm o pãºune. În vârf, loc de bel ve dere asupra Prelucilor, într-o parte, sau asupra ªomcutei, în partea opu - sã. Pe vârf este un observator de lemn cu tri - color. ªi sufla mãreþ steagul, pentru cã se stârnise vântul. Primele raze ale Soarelui dau frunzelor galbene o anume transparenþã, par a fi ireale, din foiþe de aur. Dacã în centrul satului, gospodãriile sunt adunate, aici sunt foarte îm - prãºtiate, ca în zonele Dornelor, Moiseiului sau Prelucilor. De-am coborî pe la gospodãria din stânga, am ajunge la Biserica Vacii de pe malul râului Lãpuº. Este vorba despre o grotã, în care, pe timpul nãvãlirilor migratorilor sau pe timpul rãzboaielor, sãtenii îºi ascundeau animalele pentru a nu le fi mâncate. Nu vom coborî la râu, nu vom merge nici pe drumul de pe culme cãtre Cetatea Chioarului, ci vom merge în direcþia satului Ciolt. Pâlcurile de pãduri alterneazã cu peticele de arãturi ºi cu fâneþele. Suprafeþe în - tinse, cât vezi cu ochii. Eºti, totuºi, pe un platou, de unde ai vedere, roatã, în zãri îndepãrtate. Într-un loc ca o farfurie de o sutã de hect are, mãrginit de pãduri de stejar ºi fâneþe, iatã o gospodãrie. Casã, ºurã înconjurate de pruni ºi meri. Parcã admir o filã dintr-o carte de poveºti. Mã sfiesc la gândul sã-i cunosc pe cei ai casei, aºa cã fotografiez mai de la distanþã. Dar, vai, îmi dau seama cã gospodãria este pãrãsitã. Pe-alo curi, prin acoperiºurile casei ºi ºurii, se vede cerul, tencuiala de pe pereþi a cãzut pânã la vaioage. Douã-trei obiecte abandonate prin F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Reportaj apãrut în Graiul Maramureºului nr. 6887, 29 octombrie 2012

66 64 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà încã peri nu-mi pot povesti lumea care era aici odinioarã. Proprietarii s-or fi prãpãdit, pruncii lor poate pribegesc pe la strãini. Ciudat acest par a dox: acest loc ca raiul ºi-a alungat locatarii. Oare unde greºim? De ce oare în frumoasa ºi bogata Românie nu putem face ca fii ei sã fie acasã? Într-o holdã cu ºtiuleþii culeºi, au rãmas aceºti dolofani. Broboanele de rouã de pe por - tocaliul bostanilor strãlucesc ºi ele ca aurul sub lu mina pieziºã a Soarelui. Un hat este roºu de mulþimea mãceºelor ºi fructelor de pãducel, al - bastru, de doldora porumbelelor. La capãtul dru - mului de cãruþã, se vede, cât o cutie de chi - brituri, o gospodãrie. Un dulãu adormit la Soare se sperie, fuge, latrã, ne-ar încolþi. În valea din faþa noastrã este Cioltul, în dreapta se vede ªomcuta. Nu vom merge la Buteasa, unde ar fi de vizitat Peºtera Curtea Cãpitanului. ªi mai ºtiu o poveste frumoasã din Buteasa. O femeie, pe timpul ultimului rãzboi mondial, a salvat de la moarte o familie de evrei. De spaima morþii din lagãr, evreii s-au ascuns departe de sat, în pã - dure. Femeia cu inimã mare se ducea zilnic la evrei de le ducea de mâncare din puþinul ei. Aºa i-a îngrijit multã vreme, pânã când a trecut urgia rãzboiului. Fa milia de evrei s-a mutat departe de Buteasa, în Amer ica. N-au uitat-o, însã, pe bine - fãcãtoarea lor. ªi s-au întors la Buteasa de ºi-au revãzut locurile, de i-au sãrutat mâinile femeii care i-au salvat de la moarte sigurã. Facem un ocol, vom coborî de la ul tima casã din Berchezoaia, pentru a ajunge în Bu - teasa-râu. La cãsuþa de 4/5 metri, învelitã cu car ton asfaltat, peste care a pus niºte crengi ca sã nu-i sufle vântul acoperiºul, nu mai locuieºte bãtrâna nonagenarã. Dar ºi-a lãsat cãsuþa proaspãt spoitã în sinealã ºi perdelele cu dantelã cu rate la geam. Bãtrâneþea în singurãtate a obligat-o sã-ºi pã rãseascã cuibul, sã plece la fiica din ªomcuta. Încã o frumoasã casã este învãluitã în tristeþe... ªi, vai, multe mai aveam sã vedem în acea zi. Spre râu, întreb de casa unui amic, Vasile Maroºan. Azi n-a venit, este la casa lui din Baie ºi la slujba de la Finanþe. La pod. Nu vom urca spre Codrul Butesei, pe masivul Preluci. Zã - bovim la pod pentru a aminti de Defileul Lãpu - ºului, unde chiar ne aflãm. Are lungimea de 25 km, între Groape (la Rãzoare, Tg.-Lãpuº) ºi confluenþa cu râul Cavnic, la Împreunãturi (zo - na Remetea Chioarului). Defileul este re zervaþie naturalã hidrologicã de categoria IV-UICN. Defileul cuprinde canioane cu ver sanþi ºi custuri spectaculoase (Custura Cetãþelii ºi a Vimei), locuri unde râul face câte un... colac. Geo logic, defileul este for mat în ºisturi cris taline cu nivele de calcare ºi do lo mite meta morfozate, în care s-au for mat cas cade (Piºã toarea, cea mai spec - taculoasã) ºi peºteri. În aceastã minunãþie de defileu, cuiva i s-a nãzãrit sã construiascã, în amonte de Buteasa Râu, o... hidrocentralã. Coborând pe râu, ajungem la ul tima casã. Aici, pe un pârâiaº ce curge dinspre Cetate, Valea Grajdurilor, se gãsesc granaþi, niºte pietre semipreþioase. Dar nu-i timp de scormonit prin aluviuni, pentru cã Soarele se apropie de dunga orizontului, aºa cã atacãm urcuºul cãtre Cetate. Cetatea Chioarului a fost construitã în secolul XIII, spune-se, pe ruinele unei cetãþi þãrãneºti mai vechi. Ea a aparþinut multã vreme voie - vozilor din Maramureº, iar în anul 1718 a fost demantelatã. De închid ochii, vãd cãlãreþi grã - biþi, înarmaþi cu sãbii ºi suliþi, o caleaºcã din care o domniþã se uitã ca la o ciudãþenie la mine. Dar mã trezesc din visul cu imagini de acum un mileniu ºi intru în alt vis: ce-ar fi, prieteni, sã facem o drumeþie pe drumul vechi, cel care lega, pe culmi, Cetatea Chioarului de Cetatea Ci ceu - lui? Între douã vise, aceastã realitate crudã, durã, amãruie-dulceagã, care-þi duce sufletul în pragul puritãþii: casele neasemuit de frumoase ºi atât de triste de pe culmile Berchezoaiei, ca din tot Chioarul. Cheia din titlul acestui reportaj se tra duce aºa: strãinii veniþi aici cu gândul cotro - pirii i-au spus satului Berchezoaia aºa: Pârâul de Pãdure.

67 IULIE-DECEMBRIE La Casa memorialã Dipºe din ªurdeºti 1 Am avut tentativa de-a numãra casele me - moriale din judeþul Maramureº. Am ajuns la un numãr foarte mare, pe care nu-l dau publicitãþii din teama de a nu greºi. O primã observaþie: numãrul mare al caselor memoriale dã o notã 10 judeþului, deoarece, iatã, ºi statistica spune cã avem cu ce ne mândri ºi din acest punct de vedere. Avem multe personalitãþi în istoria ju - deþului care dau nobleþe acestor locuri. Ar fi firesc sã dãm strãlucirea cunoaºterii largi a acestor personalitãþi. Atât a operelor ºi în fãp - tuirilor lãsate nouã drept moºtenire, (iar moºte - nire poate însemna ºi o Românie împlinitã la Alba Iulia), cât ºi a caselor în care au locuit aceste personalitãþi, pânã ºi a ultimului lucruºor care a trecut prin mâinile lor. Cu atât mai mult trebuie sã avem grijã de casele memoriale. Sã le preþuim ca pe altarele din biserici. Dacã numãrul mare al caselor memoriale dã nota zece ju de - þului, modul în care ele sunt gestionate dã nota 2. Exemplele de case memoriale lãsate în paraginã sunt numeroase ºi nu ne propunem sã scriem despre toate în chenarul acestei pagini. O vom face pe rând. Vã mai amintiþi? Anul trecut am semnalat în mai multe rânduri faptul cã mor - mântul lui George Pop de Bãseºti este nãpãdit de boscheþi, iar casa memorialã este neîngrijitã, pradã in temperiilor. În urma articolelor noastre, însuºi ministrul de-atunci al Culturii a fãcut o de pla sare la faþa locului, în Bãseºti. S-au fãcut unele îndreptãri: a fost îngrijit mormântul celui care a fost preºedintele Adunãrii de la Alba Iulia, din 1918, când s-a fãcut Marea Unire, s-au promis fonduri pentru reparaþii la casa me mo - rialã. De data aceasta, sã vedem cum stau lu - crurile la ªurdeºti, cu Casa memorialã Dipºe. Sã rea min tim de ce este foarte importantã aceastã casã, sã reamintim ºi care este op era acelor bãrbaþi însemnaþi care au purtat numele de familie Dipºe. Constantin Dipºe din ªurdeºti, care a trãit între anii , a fãcut parte, ales fiind, pare-se de Vasile Lucaciu, din dele - gaþia memo ran diº ti lor, care, în numãr de trei sute, în anul 1892, s-a deplasat la Viena pentru a înmâna o petiþie împã ratului austro-ungar Franz Jo seph, petiþie care cuprindea principalele re - vendicãri ale ro mânilor transilvãneni. Me mo - ran diºtii denunþau consecinþele instaurãrii dua - lismului austro- un gar, din februarie 1867, care îi înrobea pe ro mânii din Transilvania ºi îi Memorandistul Constantin Dipºe ( ) F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E Casa memorialã Dipºe Gãbãnaºul 1 Reportaj apãrut în Graiul Maramureºului, nr. 7321, 9 aprilie 2014.

68 66 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ obliga la ma ghia rizare prin persecuþii ini ma - ginabile. Ce se mai ºtie despre Constantin (sau Costan) Dipºe. În vremea în care la ªiºeºti era preot paroh Vasile Lucaciu, cel care, cu ajutorul preotului-arhitect Alexiu Berinde din Seini, avea sã înalþe Biserica Sfintei Uniri, a cãrei mândreþe arhitectonicã strã luceºte ºi azi la ªiºeºti, Vasile Lucaciu l-a solicitat pe Constantin Dipºe ca învãþãtor inte rimalis, pe o perioadã mai în - delungatã, la o filie aparþinãtoare de parohia pe care o con ducea, chiar dacã nu avea studiile cerute pentru în deplinirea acestei funcþii (Bi - bliografie: ªiºeºti, vatrã strãbunã, volu mul IV, coordonat de Gavril Babiciu, ªiºeºtiul ºi Me mo - randumul de la 1892, Editura Scriptorum, 2008, autori: Margareta ºi Gheorghe Muntean). Dacã acesta a fost memorandistul Constantin Dipºe, sã vedem cine a fost fiul sãu, Ioan Dipºe. Acesta, în anul 1918, a fãcut parte din delegaþia din Maramureº care a participat la înfãptuirea Marii Uniri de la Alba Iulia. Nu cunosc alte date despre Ioan Dipºe, însã vã spun ceva foarte im por tant: este tatãl cunoscutului pictor Constantin Dipºe, cel care a trãit 93 de ani, în perioada ºi care, la Bucureºti, a lãsat o operã impresionantã ce înseamnã pic - turi ºi lucrãri de artã monumentalã, sub forma frescelor ºi mozaicurilor. A fost absolvent al Liceului Gheorghe ªincai din Baia Mare ºi a Institutului de Arte Frumoase Nicolae Gri go - rescu din Bucureºti. Motivele ºi elementele cromatice (din picturile sale n.a.) evocã spaþiul maramureºean. În peisagistica ºi în compoziþiile cu flori este vorba despre modalitãþi de acredi - tare a principiilor vitale, de o filosofie a con - fruntãrii cu natura (cf. criticul de artã Constan - Pictorul Constantin Dipºe tin Prut). Acelaºi critic observa cã pic torul va lo rificã con stantele sufleteºti ale satului, fiind vorba, ev i dent, de satul ªurdeºti, iar pic - torul declara cã îi este dor de copilãria în care se cãþãra în cireºii de acolo. Când am fost în documentare la ªurdeºti, satul era ca o mare albã fãcutã de mulþimea florilor de cireº. Vrãjit de acea frumuseþe ºi impresionat de încãrcãtura istoricã a locului în care se aflã Casa Dipºe, am scris un ed i to rial doar cu partea frumoasã a lucrurilor. Aºa cã am rãmas dator a vã spune cã aceastã bijuterie a arhitecturii þãrãneºti, numitã Casa Dipºe, aratã ca o casã pãrãsitã, cu acoperiºul rupt. Intem periile pã - trund ºi pun în pericol casa care a adãpostit atâtea personalitãþi grele ale neamului românesc. Cine este vinovat pentru cã aceastã casãbi juterie, fãcutã în anul 1870, este lãsatã pradã distrugerii? Cui sã-i crape obrazul de ru ºine pentru un asemenea pãcat sãvârºit chiar într-un al tar al neamului românesc? Detaliu de arhitecturã þãrãneascã. Cel care a ridicat casa ºi-a lãsat semnãtura, în litere chirilice, pe stâlpul din dreapta intrãrii: Costan, la 1870

69 IULIE-DECEMBRIE Mon u ment istoric lãsat de izbeliºte 1 Între bisericile de lemn din judeþul Maramureº declarate monumente istorice este ºi Biserica din satul Frâncenii Boiului, comuna Boiul Mare. Are hramul Sfântul Nicolae ºi se spu ne despre ea cã a fost ridicatã ba în anul 1780, ba în anul Figureazã pe lista monu - mentelor istorice, cod LMI MM-II-m-A Pentru a vedea cum aratã aceastã bisericã mon u - ment isto ric de categoria A, am dat o fugã la Frâncenii Boiului. Povestind cu localnicii, aflãm opinia lor: cã biserica este mult mai veche, construitã înain te de anii vehiculaþi. Cã au - toritãþile acelor vremuri nu per - miteau sãtenilor sã ridice bi se - rici trainice, din piatrã, ci numai din lemn. Iatã cã ºi construitã din lemn, biserica a înfruntat vea - curile. Sãtenii se aratã bucuroºi cã ne interesãm de starea ei. Dom narilor nu le pasã cã se rui - neazã o aºa mândreþe de bise - ricã. Nu se mai þin slujbe în biserica de lemn, uºa ei ferecatã n-a fost deschisã de multã vre - me, dovadã ºi o plasã prãfuitã de pãianjen prinsã de uºã ºi tocul ei. Slujbele se þin în biserica mare, din piatrã, aflatã în aceeaºi curte, bisericã ridi - catã de comunitatea satului între anii Are hramul Sfinþii Arhangheli. Dar sã revenim la biserica veche, mon u - ment istoric. Nu i-am aflat, în înscrisuri, di - mensiunile, însã vã pot spune cã, în comparaþie cu ºtiutele biserici de lemn de peste Deal, aceasta este o... bisericuþã. Poate cã ºi dimensiunile ei o fac foarte atractivã, frumoasã. Ridicatã pe o fun - daþie de piatrã albã (semnul calcarului din zonã), din bârne groase de stejar, îmbinate frumos la capete în coadã de rândunicã, cu ferestre mici, cu ceva mai mari de-o palmã, cu un turn ascuþit ce pare a strãpunge norii. Bisericuþa are o linie armonioasã, plãcutã ochiului. Se vede de de - parte mãiestria meºterilor care au construit-o. Acoperiºul este din ºindrilã, dar, vai, ºindrila este scorojitã, lipsã pe alocuri. Precipitaþiile in - trã în bisericã, plouã ºi în sfântul al tar. Biserica mon u ment istoric de cea mai mare importanþã este ameninþatã cu distrugerea. În prezent, co - munitatea satului este alcãtuitã de-o mânã de bãtrâni ce trãiesc în 25 de gospodãrii. Nu au forþa financiarã sã repare biserica, iar reparaþia nu poate fi fãcutã oricum, cu vreun meºter tocmit de ei, deoarece-i vorba despre un mon u - ment istoric, ci numai cu aprobãri ºi de cãtre firme specializate, care cer sume exorbitante pentru buzunarele localnicilor. Niciun proiect lo cal, judeþean sau al Ministerului Culturii nu are cuprinsã reabilitarea Bisericii din Frâncenii Biserica din Frâncenii Boiului Boiului. Este cunoscut faptul cã s-a de rulat pro - iectul intitulat Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord, finanþat prin Programul Operaþional Re gional (în valoare de ,536 lei), care viza 16 bi serici de lemn din Maramureº (Bârsana, Bogdan Vodã, Botiza, Cãlineºti, Copalnic-Mãnãºtur, Cãrpiniº, Deseºti, Ieud, Sat-ªugatag, Poienile Izei, Remetea Chioa rului, Rozavlea, Sãcãlãºeni, Plopiº ºi ªurdeºti). Vede-se cã n-a fost loc în acest proiect ºi pentru Biserica din Frâncenii Boiului. Unul dintre scopurile acestui articol este ºi cu prin - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Reportaj apãrut în Graiul Maramureºului, nr. 7183, 23 octombrie 2013.

70 68 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà derea acestei biserici într-un pro iect pentru salvarea ei. Au cuvântul autoritãþile ºi sunt vizate Consiliul Judeþean, Direcþia Ju de þeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu, Mi ni ste rul Culturii... Se pare cã bisericuþa a fost reparatã în douã rânduri: în anii 1830 ºi 1969 (Monografia satului Frâncenii Boiului, autori: Gheorghe Zah ºi Va lerian Mar ian). De-atunci nimeni n-a mai bãtut un cui la bisericã. Se înþelege, nu cui din fier, ci cui din lemn, numai cuiele din lemn fiind folosite de meºterii ne cunoscuþi care au ridicat aceastã bijuterie a arhitecturii þãrãneºti. Care pare a fi mult mai veche decât se crede, un semn al vechimii fiind ºi faptul cã are uºa în lateralul bisericii, înspre sud. Biserici de lemn din judeþul Maramureº Maramureºul istoric: Bârsana, Berbeºti, Borºa din Jos, Botiza I, Botiza II, Breb, Budeºti-Josani, Budeºti-Susani, Cãlineºti-Cãeni, Cãlineºti-Susani, Corneºti, Crã ciuneºti, Cuhea, Deseºti, Dragomireºti, Fereºti, Glod, Hãrniceºti, Hoteni, Ieud-Deal, Ieud-ªes, Mãnãstirea, Moisei-Mãnãstirea, Moisei-Susani, Nãneºti, Onceºti, Poienile de sub Munte, Poienile Izei, Repedea, Rona de Jos, Rozavlea, Ruscova-Oblaz, Sat ªugatag, Sãliºtea de Sus-Buleni, Sãliºtea de Sus-Nistoreºti, Sârbi-Josani, Sârbi-Susani, Slãtioara, Strâmtura, ªieu, Valea Stejarului, Vãleni. Þara Lãpuºului: Boiereni I, Boiereni II, Cãrpiniº, Costeni I, Costeni II, Cufoaia, Cupºeni I, Cupºeni II, Dealul Mare, Dobricu Lãpuºului I, Dobricu Lãpuºului II, Drãghia, Dumbrava, Fântânele, Inãu, Izvoarele I, Izvoarele II, Larga, Lãpuº, Libotin I, Libotin II, Peteritea, Poiana Botizii, Rãzoare I, Rãzoare II, Rogoz I, Rogoz II, Stoiceni, Ungureni. Þara Chioarului: Aspra, Buteasa, Chechiº, Codrul Butesii, Colþirea, Coruia, Culcea, Dealul Corbului, Fericea, Frâncenii Boiului, Groape, Întrerâuri, Jugãstreni, Lãschia, Plopiº, Posta I, Posta II, Remecioara, Remetea Chioarului, Sãcãlãºeni, Stejera. ªiºeºti, ªurdeºti I, ªurdeºti II, Vad, Valea Chioarului, Vãlenii ªomcutei, Vãrai, Vima Micã. Þara Codrului: Arduzel, Bicaz, Buzeºti, Orþâþa, Sãliºte, Someº-Uileac I, Someº Uileac II, Ulmeni. Maramureºeni, pe urmele goralilor, la Zakopane 1 În Polonia, zona Zakopane, a avut loc, în perioada aprilie 2015, un fes ti val care îºi propune sã promoveze tradiþiile locuitorilor din Munþii Carpaþi. Manifestãrile s-au desfãºurat sub pa tro najul onorific al preºedintelui Poloniei, domnul Bronislaw Komorowski. Programul mani fes tã - rilor a anunþat seminarii cu participarea repre - zentanþilor din 80 de organizaþii din Europa, ale oamenilor din Munþii Carpaþi. De asemenea, a treia reuniune a Grupului de lucru al Carpaþilor Biserica din Frâncenii Boiului, detaliu interior Turismul cul tural durabil/ Tra seul Pescarii din Valahia, ca ºi un grant intitulat Vlahii o comunitate fãrã frontiere. A avut loc pre zen tarea grupurilor etnice din Carpaþii polonezi, iar Watra, o formaþie artisticã, a prezentat un di - namic spectacol, care a impresionat ºi prin cro - matica diversã a þinutelor. În ul tima zi a ma ni - festãrilor, în localitatea LudŸmierz, a fost o paradã a organizaþiilor din Carpaþi ºi o punere în scenã, cu oi, câini ºi pãcurari, a urcãrii oilor la mun te, ca ºi o procesiune la fântâna cu apã sfântã de la al tar. La 1 Reportaj apãrut în Graiul Maramureºului, nr. 7633, 29 aprilie 2015.

71 IULIE-DECEMBRIE fi nal, au fost lucrãrile primului Congres al Car - paþilor, cu adoptarea unei rezoluþii a organizaþiilor din Carpaþi. România a avut o participare consistentã, cu delegaþii din Maramureº, Sãlaj, Suceava ºi Botoºani. Delegaþia din Maramureº a fost con dusã de domnul pre fect Anton Rohian ºi a avut ur - mãtoarea componenþã: dr. Teodor Ardelean, di - rectorul Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu din Baia Mare, Ciprian Codreanu ºi Cosmin Mesaroº, consilieri la Cancelaria prefectului, Vasile Boitor, primarul comunei Asuaju de Sus, Liviu Vasile Tãmaº, primarul comunei Budeºti, Gavrilã Dologa, primarul comunei Sãcel, Traian Nicolae Da vid, primarul comunei Ieud, Toader ªteþcu, pri - marul comunei Moisei, ªtefan Vasile Mihalca, primarul comunei Copalnic-Mãnãºtur, Ioan Cãlãuz, primarul comunei Bãseºti, Maria Ficzay, vice - primarul comunei Ocna-ªugatag, preotul Teodor Bârsan din Sighetul Marmaþiei, sculp tor, Nicolae Vlad Bot, din ªomcuta Mare, reprezentantul Aso - ciaþiei Judeþene a Cres cã to rilor de Ovine ºi Ca - prine, arhitect ªtefan Pascucz, preºedintele Ordi - nului Arhitecþilor din Ro mâ nia, Filiala Nord-Vest, ºi Laura Ghinea, preºe dintele Filialei Baia Mare a Uniunii Artiºtilor Plastici. Delegaþia a fost însoþitã de reporterul cotidianului Graiul Mara mureºului. Zakopane este un orãºel cochet, cu am pren - tã austriacã, ce numãrã peste de locuitori. În plin sezon turistic, numãrul locuitorilor creºte de trei ori. Este situat la poalele Munþilor Tatra, în sudul Poloniei, în districtul Tatra, voievodatul Polonia Micã, la altitudinea de de metri. Iarna, Zakopane oferã condiþii excelente pentru practicarea sporturilor precum schi, snow boar - ding sau sãrituri cu schiurile de la tram buline. Vara, se pot face drumeþii pe trasee tu ristice va - riate, dar ºi alp in ism ºi speologie. Aici trãieºte o minoritate cunoscutã sub numele de munteni sau gorali. Cei mai mulþi cercetãtori sunt de pãrere cã goralii sunt descendenþii valahilor, pãcurari ro - mâni care au migrat aici pânã în secolul al XVI-lea. Ei au fost asimilaþi, au acum identitate polonezã, însã multe din tradiþiile, obiceiurile ºi cuvintele lor sunt româneºti, de origine tra co- dacã. (Cuvinte: colibã, baci, jintiþã, vatrã, mãgurã). În anul 2013, o iniþiativã din Polonia a reconstituit transhumanþa carpaticã, plecând din Þara Bârsei ºi strãbãtând Carpaþii prin Zakopane, pânã în Moravia. Iatã cã în acest an 2015, Polonia vine cu o nouã iniþiativã: acest fes ti val care îºi propune sã reuneascã reprezentanþi ai oamenilor din Munþii Carpaþi. În anul 1935 a fost o asemenea mare întâlnire a poienarilor din Carpaþi, un fel de nedeie, cum i-am spune noi. Acum, dupã 80 de ani de la acea întâlnire, se doreºte reînnodarea firului tradiþiei, cu organizarea anualã a festi va lului lo - cuitorilor din Munþii Carpaþi, încer cân du-se apro - pierea lor, indiferent cã ei trãiesc în Slovacia, Polonia, Ucraina, Ungaria, România sau Ser bia. În cele trei zile petrecute în zona Zakopane, am vizitat mai multe localitãþi, cu gospodãrii, muzee, biserici ºi târguri. Casele nu sunt exagerat de mari, dimpotrivã. Jucate din punct de vedere arhitectural, construite aproape în totalitate din lemn ºi piatrã. Culorile sunt dis crete, armonios combinate. Multã ingeniozitate ºi bun-gust. Multe flori. Când a fost nevoie, s-a implicat ºi statul polonez pentru a pãstra tradiþia locului în ce priveºte construcþiile. Am vizitat un sat model, unul ca un muzeu, însã locuit. Vechi case pãrãsite au fost preluate de stat, reparate sau reconstruite, F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E La statuia lui Ioan Paul al II-lea Trei primari din Maramureº (Ioan Cãlãuz Bãseºti, Vasile Boitor Asuaju de Sus, Traian Nicolae Da vid Ieud) s-au fotografiat cu preºedintele Poloniei, dl. Bronislaw Komorowski (în centrul imaginii).

72 70 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà Cardinalul Cracoviei a sfinþit turma de oi Casã tradiþionalã apoi închiriate doritorilor. Acum satul este viu, model în ce priveºte arhitectura tradiþionalã. La o casã-muzeu, construitã în stil elveþian, am vãzut obiecte de uz þãrãnesc cum sunt ºi la noi: pentru tors, pentru spãlatul hainelor, icoane pictate pe sticlã. Un cimitir, de asemenea, ne-a atras atenþia: fãrã betoane! Mormintele sunt ingenios aranjate doar din piatrã ºi lemn. Din trecere, am observat apele pâraielor: cu rate, pline de viaþã. Sâmbãtã, preºedintele Poloniei, domnul Bro nislav Komorowski, a urcat pe scena de spec tacol ºi s-a adresat cu eleganþã participanþilor la fes ti val, dupã care a luat loc între spectatori ºi a urmãrit atent de - rularea manifestãrilor. Spre searã, în curte, preºedintele ºi reprezentanþi ai de le ga þiilor au aprins focul de tabãrã. A urmat o masã, la care preºedintele Poloniei a primit ºi re - pre zen tanþii delegaþiei din Maramureº. Domnul pre fect Anton Rohian i-a oferit în dar o traistã din Budeºti cu câteva obiecte de artizanat din Maramureº, inclusiv o sti - cluþã cu horincã ºi fus. Delegaþia din Maramureº a fost pri - mitã ºi de domnul Krzysztof Faber, starosta Nowotarski, care a prezentat districtul, in clusiv cu atracþiile sale turistice. În ul tima zi a manifestãrilor, a fost un alai cu turmã de oi, fanfarã, preoþime, re prezentanþi ai organizaþiilor Munþilor Car paþi. Privirile cele mai multe ale miilor de participanþi se îndreptau spre cardinalul Cracoviei. Evenimentul bisericesc cen - tral s-a desfãºurat în grãdina-parc a bisericii din LudŸmierz, unde, de la un al tar de varã, cardinalul Cracoviei a cuvântat inclusiv în limba românã ºi a þinut o slujbã. Maramureºenii au aºe zat la al tar coºuri cu bucate pregãtite ca pentru Paºti, pe care cardinalul le-a sfinþit cu ochi miraþi, plãcut surprins. Pe parcursul celor trei zile, cât a durat vizita maramureºenilor la Zakopane, am fost însoþiþi, oferindu-ne explicaþii ºi traduceri în dialogurile cu oamenii locului, de doamna Iuliana Grazynska, con silierul onorific al României la Poznan. Mulþi din tre polonezii care ne-au fost gazde au rãspuns invitaþiei domnului pre fect de a vizita Ma ra mu - reºul. Preocupãrile pentru salvarea/valorificarea tradiþiilor satului continuã. (Fotografii de Alec Portase) Delegaþia Maramureºului la Zakopane

73 IULIE-DECEMBRIE Maramureº o lume, încã, învãluitã în mis ter Valentina ROTARU Baia Mare Maramureºul, cu dealurile sale în - verzite ºi pasurile sale montane care coboarã în vãile pline de via þa, unde tradiþiile sunt transmise din ge ne - raþie în generaþie, este o zonã care oferã cãlã - torului/vizitatorului ocazia unicã de a se în toar ce în timp, de a fi martor al unor vremuri trecute ºi al unei vieþi mai sim ple. Satul maramureºean este o lume, încã, în - vãluitã în mis ter, în care bãtrânii mai poartã cos - tume populare ºi în alte zile decât cele de sãr - bãtoare, în care tradiþiile, obiceiurile, arhitectura îþi pot fura inima pentru totdeauna ºi te pot face sã visezi la vremuri trecute, pline de simplitate ºi valori mo rale despre care în zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii noºtri 1. Arhitectura satului a fost modelatã firesc în lemnul pe care, aceastã regiune muntoasã, bogatã în pãduri ºi râuri, îl oferã cu ge ne ro - zitate 2. Într-un articol publicat în 1965, Dumitru Almaº afirma: Lemnul, în mâinile de aur ale maramureºenilor, devine docil, inspirat, gata ori când sã primeascã ori sã izvodeascã fiorii artei, fiorii frumuseþii. Porþile maramureºene cântã pentru sufletul privitorilor cu note scoase în re lief cu dalta ºi briceagul de oameni care iubesc podoaba ca viaþa însãºi. Câte porþi ma - ramureºene, atâtea monumente de artã pop u larã, spunea un cãlãtor, pe bunã dreptate. Iar unele sate, ca, de pildã, Botiza sau Ieud, par ade - vãrate Muzee ale Satului, adevãrate expoziþii de sculpturã în lemn. Da, toate astea-s Ma ra - mureºul! Peisaj de legendã, folclor ºi artã de-o mare autenticitate româneascã 3. Poarta maramureºeanã are istoria ei pro - prie, ea eternizeazã în inscripþiile cioplite pe grinda de sus sau pe stâlpi data ridicãrii ºi nu - mele meºterului sau al proprietarului, dar face ºi trecerea spre o viaþã ce oferã direcþii nelimitate. Oamenii locului au orgoliul lucrului bine fãcut, care trebuie sã dureze ºi sã fie frumos, sã bucure mintea ºi sufletul. Ei sunt oameni duri ºi sinceri, harnici, pricepuþi ºi destoinici. Nu în ultimul rând, sunt ospitalieri, gazdele primind pe orice cãlãtor cu aceleaºi cuvinte de bun sosit, cu horincã ºi mâncare tradiþionalã 4. Peste tot în Maramureº gãseºti ceva in - teresant. În Vadul Izei existã pictori care fac icoane pe sticlã, precum Ioan Borlean; þesãtori precum Maria Moldovan ºi Ileana Borlean, per - soane care fac pãturi sau covoare din lânã vop - sitã veg e tal; ºi oameni care fac coºuri împletite, precum Mihai Petreuº, care face coºuri mi nu - nate ºi alte obiecte folosind rãchitã ºi alun. De asemenea, existã în zonã numeroºi muzicanþi ºi cântãreþi, iar oamenii din Vadul Izei nu sunt numiþi dobaºi degeaba. În Onceºti, mai multe descoperiri arhe - ologice demonstreazã continuitatea aºezãrii din timpurile preistorice: unelte, bijuterii ºi sãbii medievale. Satul Sârbi este un real muzeu în aer liber, cu un impresionant numãr de porþi mon u - men tal sculptate, case tradiþionale din lemn, anexe ºi instrumente, biserici frumoase din lemn ºi oameni care poartã cos tume tradiþionale. Satul Budeºti uimeºte cu sutele de case vechi, aranjate de-a lungul aleilor înguste ºi ºerpuite, cu douã biserici din lemn foarte vechi, cu numeroase instalaþii bazate pe puterea apei, cu o mulþime de meºteri populari, cu purtãtori mândri ai costumelor populare, cu cos tume vii ºi cântece ºi cu o credinþã puternicã în destin ºi farmece 5. Misterul care înconjoarã satul mara mu - reºean este adâncit de legende fantastice, despre balauri, uriaºi, cãlugãri, bãtrâne care gãsesc bul - gãri de aur, uriaºi îndrãgostiþi, legende care sunt transmise din generaþie în generaþie ºi care pentru sãteni, reprezintã, de fapt, adevãrata ates - tare documentarã a comunitãþii lor. Spuse la gura sobei în miez de noapte, prin turle de biserici sau în faþa unui foc de tabãrã, F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 dex.php?task=cat e gory&cat e gory=about_maramures&lg=ro 2 Marius Porumb, Biserici de lemn din Maramureº, Editura Academiei Române, Bucureºti, *** Maramureºul din cuvinte: Antologie subiectivã de texte despre Maramureº din colecþiile Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu, Baia Mare, Flo rin Andreescu, Maramureº: þarã veche, Editura Ad Libri, Bucureºti,

74 72 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà aceste legende dau impresia cã originile Ma - ramureºului ºi ale maramureºenilor sunt în mituri, iar bãtrânii satelor cred în ele mai mult decât în orice documente istorice 1. Maramureºul este un þinut al misterelor, cu legende despre femei de pe celãlalt tãrâm, cu co - linde care rãsunã pânã la cer, cu sate care apar ca niºte mici miracole, greu de definit pentru strãini, cu oameni în cos tume viu colorate care te primesc în lumea lor cu re spect, dar ºi cu dem nitate. O Cãsuþa bunicilor cãlãtorie în þinutul Maramureºului în sea mnã o superbã aventurã în Împãrãþia Pitorescului 2. Maramureºul este o stare de spirit, este vatrã ºi temelie. Nu este uºor sã scrii despre Maramureº când îl porþi în sângele tãu. [ ] Ochi al lumii deschis cãtre cer, Maramureºul pare sã fie, pentru români, un acasã fabulos ºi mitologic afirma Ioana Dragotã în Calendarul Maramureºului nr. 2 din decembrie martie arh. Laura ZAHARIA Baia Mare În cadrul programului Salvarea satului maramureºean, în luna martie a anului 2015 a demarat acþiunea VALORI ªI TRADIÞII ROMÂNEªTI ÎN SPAÞIUL RURAL AL MARA - MUREªULUI etapa 1 CÃSUÞA BUNICILOR. Este o acþiune demaratã de 3 parteneri: Instituþia Prefectului de Maramureº, Inspectoratul ªcolar Judeþean Maramureº ºi Ordinul Arhitecþilor din România Filiala Nord-Vest, cu urmãtoarele scopuri: implicarea directã a elevilor de nivel primar, gimnazial ºi liceal în acþiuni con crete de identificare a elementelor tradiþionale din arhitectura caselor; educarea simþului ar tis tic ºi a gustului estetic pentru tot ceea ce este frumos în portul ºi arhitectura tradiþionalã; cultivarea dorinþei de a fi continuatori ai valorilor culturii populare maramureºene pentru elevii din nivelul primar, gimnazial ºi liceal; valorificarea potenþialului cul tural ºi a tradiþiilor din satul maramureºean, de cãtre elevii ºi membrii comunitãþilor lo cale. Obiectivele urmãrite : a deschide ochii copiilor spre frumuseþea ºi valoarea cãsuþelor bãtrâne; a-i face sã înþeleagã înþelepciunea cu care au fost concepute ºi modul inteligent în care funcþioneazã; necesitatea de a le pãstra ºi a le folosi în continuare; rolul arhitecturii tradiþionale în conturarea identitãþii lo cale. Astfel, începând cu luna martie, a demarat munca de pregãtire a acþiunii CÃSUÞA BUNICILOR: O.A.R. NV a conceput modul de lucru ºi modelul de Fiºã Tehnicã pentru analiza caselor tradiþionale iar I.S.J. Maramureº a transmis aceste informaþii cãtre ºcolile din mediul ru ral. În perioada 6-10 aprilie s-a derulat programul ªcoala altfel, când copiii din 42 de ºcoli din mediul ru ral al judeþului Maramureº au învãþat sã cerceteze arhitectura tradiþionalã in situ ºi sã colecteze date prin completarea Fiºelor Tehnice pentru clãdirile valoroase, cu identificarea ºi descrierea sinteticã a elementelor de volumetrie, a materialelor de construcþie ºi de finisaj tradiþionale. De asemenea, copiii au fost încurajaþi sã fotografieze, sã deseneze ºi sã facã ma chete ale caselor ºi gospodãriilor specifice pentru cãsuþa bunicilor. Materialele adunate cu grijã de I.S.J. Maramureº au fost centralizate la O.A.R. NV unde au fost concepute, editate ºi imprimate 42 de afiºe cuprinzând lucrãrile elevilor. În cadrul O.A.R. NV au fost analizate toate lucrãrile apreciate ca fiind foarte merituoase. Au fost acordate diplome de merit pentru toate ºcolile participante, diplome speciale pentru activitatea derulatã de cãtre profesorii îndrumãtori ºi colectivele de profesori ale ºcolilor gimnaziale din Viºeul de Jos, Sarasãu, Copalnic-Mãnãºtur, Preluca Nouã ºi Cicârlãu (incluzând ºi Structura Teritorialã Ilba) ºi, bineînþeles, celor mai talentaþi elevi desenatori (vezi lista câºtigãtorilor în pag. 86) Flo rin Andreescu, op. cit.

75 IULIE-DECEMBRIE Portul popular femeiesc din Þara Lãpuºului Portul constituie un gen aparte în ca - drul artei populare, exprimând spe - cificul etnic ºi zonal, situaþia eco - nomicã ºi socialã, interferenþele culturale etc. În Þara Lãpuºului, portul pop u lar este o marcã prin care oamenii se recunosc în di - ferite împrejurãri. Ca el e ment strict utilitar, el este legat de condiþiile geografico-climatice, de ocupaþii ºi meºteºuguri, ca ºi de cele mai im - portante momente din viaþa omului naºtere, cãsãtorie, înmormântare, devenind prin aceasta, pãstrãtorul unor vechi tradiþii. Costumul pop u lar din Þara Lãpuºului diferenþiazã ºi apro - pie. El este un semn al solidaritãþii celor ce fac parte din colectivitãþile de aici ºi poartã am - prenta puternicã a opiniei comunitãþii re spec tive cu privire la piesele care alcãtuiesc ansamblul, la modul în care sunt purtate ºi la culorile pe care le cuprinde 1. Ochii avizaþi ai localnicilor recep - þionau mo tive, culori, compoziþii ornamentale specifice unui anumit sat ºi, nu de puþine ori, nu numai cã erau în stare sã citeascã mesajul, dar recunoºteau chiar ºi anumite redundanþe în mo - dul în care acesta fusese formulat sau puteau sã vadã indicaþiile privitoare la personalitatea celei ce a creat costumul. Semnificaþia acestor semne dis tinc tive înzestrate cu valoare de sim - bol, specifice fiecãrei colectivitãþi în parte, s-a schimbat în timp (chiar ºi semnele), în etapa actualã ele rãmânând numai în memoria celor mai bãtrâni membri ai colectivitãþilor sãteºti. Cercetãrile asupra costumului pop u lar din Þara Lãpuºului 2 au condus la concluzia cã însuºirea esenþialã a creaþiei populare în acest domeniu este unitatea vãditã în toate aspectele sale materia primã folositã, croiala, orna men - taþia ºi cromatica. Unitatea ansamblului costu - mului rezultã ºi din asocierea elementelor sale componente, care, deºi nu sunt o creaþie si - multanã, având vechimi diferite, nu sunt con sid e - rate eterogene. Unitatea nu ex clude, însã, o mare varietate de forme de expresie în culoare, Angela SIMIONCA Baia Mare motivisticã ºi chiar în preferinþa pentru o anu - mitã piesã de costum, varietate vizibilã de la sat la sat în cadrul acestui microcosmos al Þãrii Lãpuºului. Varietatea sa apare ºi în funcþie de alþi factori, generali pentru toate zonele sex, Fete din Þara Lãpuºului vârstã, anotimp, ocupaþii, ocazii etc. Exem pli - ficând numai în cazul unui singur fac tor, vom menþiona cã portul copiilor înseamnã reducerea la scarã, al celui folosit de adulþi, dupã cum la aceºtia din urmã diferenþele de vârstã se mar - cheazã prin folosirea unei game cromatice în tonuri mai închise ºi prin compoziþii orna men - tale simplificate. Un rol de ter mi nant în apariþia ºi dez vol - tarea unor piese ale costumului pop u lar din F AMILIA ROMÂNÃ SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Stoica Georgeta, Pop Mihai, Zona etnograficã Lãpuº, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1984, p Mirescu Corneliu, Portul pop u lar din Þara Lãpuºului, Editura Etnologicã, Bucureºti, 2006, p. 147.

76 74 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI Lãpuº l-au avut factorii de ordin so cial-eco - nomic ºi istoric. Astfel, numai cu ajutorul lor se pot explica diferenþierile din cadrul portului, ge - n er ate de stratificarea socialã ºi de puterea eco - nomicã, precum ºi elementele apãrute ca urmare a schimburilor culturale cu zonele învecinate. Majoritatea pieselor de port din Þara Lãpuºului au fost confecþionate în cadrul gospodãriei. Nu - mãrul mare al pieselor de port lucrate în gos - podãrie nu reprezenta doar dovada unei stãri materiale bune, ci constituia argumentul cel mai concret în legãturã cu vrednicia ºi iscusinþa fetei care se mãrita. Fetele trebuiau sã aparã în haine noi la toate sãrbãtorile de primãvarã, iar zestrea constituia mândria fetei ºi a familiei care consi - dera piesele de îmbrãcãminte obiecte de va - loare. Confecþionarea în cadrul fiecãrei gos po - dãrii a majoritãþii pieselor de port necesita o muncã îndelungatã ºi migãloasã, care începea prin cultivarea plantelor (cânepã, in) sau creºte - rea oilor, con tinua cu prelucrarea fibrelor ºi se termina cu þesutul ºi brodatul. Alãturi de acestea au existat ºi o categorie de obiecte a cãror apa - riþie se face tot mai simþitã cãtre mijlocul seco - lului al XIX-lea, lucrate de meºteri specializaþi. Dintre acestea fac parte cojoacele de toate tipu - rile, sumanele, încãlþãmintea cizme colorate, pantofi, ghete, curelele late. Piesele de port confecþionate de meºteri specializaþi au, în gen - eral, un caracter mai fastuos ºi au fost folosite cu precãdere la sãrbãtori. Aceste piese, confec þio - nate la cerere dupã gustul ºi nevoile þãrãnimii, s-au integrat per fect în cadrul costumului pop u - lar. Acele transformãri sau adaptãri care nu au avut, însã, o legãturã directã cu viaþa s-au ge - neralizat mai lent sau au fost înlãturate pe par - curs, chiar dacã într-o primã etapã fuseserã adop tate de pãturile mai înstãrite ca un lux. Portul femeiesc 1 se încadreazã din punct de vedere morfologic tipului de costum cu douã zadii ºi cu cãmaºa tipic transilvãneanã cu mâ - neci mai scurte ºi cu volane. Acest tip de costum s-a purtat în tot centrul Transilvaniei, din Apu seni pânã pe cursul su pe rior al Mureºului ºi din cursul mijlociu al acestuia pânã în Þara Lãpuºului. Costumul femeiesc din Þara Lãpuºului este bine conturat din punct de vedere struc tural ºi decorativ. Esenþa, elementul struc tural, se pãs treazã în toatã zona, ceea ce diferenþiazã ca as pect costumul dintr-un sat sau altul, fiind for - ma de exprimare a concepþiei dec o ra tive. Cãmaºa cu chept 2, cel mai vechi tip de cãmaºã întâlnit în Þara Lãpuºului, numitã ºi rumâneascã, se încadreazã cu unele parti cu - laritãþi în aria foarte vastã a cãmãºii încreþite în jurul gâtului, cu guler. Ea este piesa de bazã a costumului, cea mai bine chibzuitã ºi echilibratã prin linie, croi ºi dispunere a ornamentelor. În compunerea acestei piese s-a avut o grijã per - manentã de raportare la trup ºi la ansamblul stilistic tradiþional al costumului. Din punct de vedere cromatic se remarcã FAMILIA ROMÂNà Neveste din Þara Lãpuºului 1 Ibi dem, p Ibi dem, p. 150.

77 IULIE-DECEMBRIE sobrietate ºi reþinere în întrebuinþarea culorilor, care se armonizeazã cu natura ornamentelor ºi cu plasarea lor în câmpuri pre cis delimitate. Broderia executatã pe creþurile de la piept a beneficiat de o atenþie deosebitã în literatura de specialitate. În primul rând, ar trebui sã men - þionãm faptul cã tehnica broderiei pe creþuri cunoaºte douã etape încreþitul pânzei, pentru reducerea lãrgimii materialului la piept, la umeri ºi la spate ºi o a doua fazã, cea a urzitului pe creþuri, pe fir, cu arnici sau lânicã coloratã. În aceastã ultimã fazã, pe o porþiune de obicei trapezoidalã, se brodeazã cu acul mo tive geo - metrice, luând la brodat fiecare muchie de creþ drept un fir. Poalele cãmãºilor 1, lungi pânã la glezne ( viganãu ), din cânepã ( tort ) ºi bumbac sau numai din bumbac pentru cele de sãrbãtoare, sunt lucrate din patru lãþimi ( laþi ) de pânzã care dau suficientã lãrgime. Laþii erau încheiaþi prin cusãturã dupã ac ºi cheiþã, iar în talie în - creþiþi cu încreþele de poale. La poalele purtate de femeile iobage peste încreþele se prindea la spate un guler. La marginea de jos aveau um - breja prinsã cu ochiþi sau mici broderii exe - cutate în tehnica ciurului ( curigãu cu ciur ) sau alesãturi fãcute cu acul în rãzboi ( dupchi ). Zadia, a doua piesã de rezistenþã în cadrul costumului femeiesc din Lãpuº, s-a þesut ºi ales în rãzboi. Materialul de bazã folosit la con - fecþionarea zadiilor a fost firul de lânã, obþinut ºi aici ca ºi în restul þãrii dupã o serie de operaþii preliminare: tunsul, spãlatul, scãrmãnatul, piep - tãnatul ºi torsul lânii. Din lânã se scot, ca peste tot, douã calitãþi de fir, cel pentru urzealã, pãrul, fiind obþinut din firele mai lungi de lânã. Zadiile 2 sunt þesute în patru iþe, vrâstele cu alesãturi realizându-se ca ºi la ºterguri prin þe sere în lãtunoi (cu urzealã ascunsã). Iniþial s-au purtat douã zadii identice în faþã ºi în spate, lãsând vizibile în pãrþi poalele albe. Zadiile de tip vechi, mai late, acopereau aproape în tota - litate poalele. Decorul este plasat în partea de jos, într-un numãr de trei pânã la ºapte registre ornamentale, cu un registru cen tral, faþã de care, de o parte ºi de alta, registrele sunt simetrice ºi identice douã câte douã. Motivele geometrice sau geometrizante, realizate prin alesãturã printre fire sau peste fire, policrome, cu pre - dominanþa culorilor roºu, portocaliu ºi alb, sunt scoase în evidenþã ºi de contrastul culorilor reci ale fondului negru sau albastru închis (mnieriu). Creatoarele de aici, ca ºi pictorii tuturor vre - murilor, au identificat în contrastul culori reci culori calde, forma cea mai generalã de con trast ºi deci de echilibru sau de dezechilibru a unei piese. Peste cãmaºã femeile au purtat ºi poartã pieptare înfundate 3, încheiate în partea stângã sub braþ, lungi pânã în talie, cu fond alb, iar dupã Primul Rãzboi Mondial cu fond negru. Piesele de podoabã cuprind, în spe cial, zgãrzile din mãrgele, diferenþiate pe vârste prin culoare, cele cu fond închis fiind rezervate bã - trânelor, iar cele cu fond alb ºi roºu deschis fetelor ºi nevestelor tinere. Ele se lucrau în sa - tele Lãpuºului de majoritatea femeilor. Întâlnim aici atât zgãrzi þesute, cu aspectul unei bentiþe de mãrgele compacte, cât ºi zgãrzi împletite, sim - ple sau cu colþi, cu as pect de reþea 4. Încãlþãmintea obiºnuitã în trecut erau opin cile pentru zile de lucru ºi cizmele negre sau roºii pentru cele de sãrbãtoare 5. Tot o distincþie socialã sau semn al avuþiei este ºi portul nãframei din caºmir, de o mãrime considerabilã. Pãtrunderea ei s-a fãcut lent ºi a avut ca urmare apariþia unei piese de port de facturã deosebitã în care începe sã se simtã elementul cul tural de influenþã orãºeneascã. Colec tivitãþile din Þara Lãpuºului puteau sã se recunoascã uºor între ele, mai ales la târgurile ºi nedeile organizate la Tg.-Lãpuº sau în alte sate, dupã mãrcile de costum proprii fiecãrei colec - tivitãþi. Cu prilejul târgurilor ºi al altor sãrbãtori populare se organizau ºi adevãrate pa rade ale costumului, unde se putea viziona producþia artisticã a zonei ºi de multe ori ºi a celor în - vecinate. Astfel, marca costumului femeiesc din Ungureni era datã de forma ºi multitudinea de - corului zadiilor ( împãºituri mai multe, ciu - curii erau mai lungi cât de-o palmã iar între registrele dec o ra tive erau plasate trãsuri fãcute în rãzboi cu cordenciul ); totul se com - pleta prin portul sfeterelor din cânepã, piesã de costum care nu exista în celelalte sate din Lãpuº. Specificul costumului din Costeni este dat tot de zadii, care aveau cel mai bogat de cor. Deosebiri în costum apar ºi în funcþie de F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E 1 Bãnãþeanu Tancred, Portul pop u lar din regiunea Maramureº: zonele Oaº, Maramureº, Lãpuº, Sfatul Pop u lar al Regiunii Maramureº, Casa Creaþiei Populare, Baia Mare, 1967, p Bãnãþeanu Tancred, Portul pop u lar din regiunea Maramureº: zonele Oaº, Maramureº, Lãpuº, Sfatul Pop u lar al Regiunii Maramureº. Casa Creaþiei Populare, Baia Mare, 1967, p Ibi dem, p Mirescu Corneliu, Portul pop u lar din Þara Lãpuºului, Editura Etnologicã, Bucureºti, 2006, p Stoica Georgeta, Pop Mihai, Zona etnograficã Lãpuº, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1984, p. 106.

78 76 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI vârstã. Dacã pânã la vârsta de 6 ani nu existã o diferenþiere în costumul fetelor de cel al bã - ieþilor, costumul compunându-se dintr-o cãmaºã lungã pânã aproape de glezne, dupã aceastã vârstã fetiþele purtau zadie ºi ºurþ de culoare roºie, roz sau roºu-cãrãmiziu. Nãframele aveau ºi ele o cromaticã diferite de cele utilizate de femeile mãritate sau de bãtrâne, predominând cele roºii. Dupã nuntã, portul zadiilor roºii era interzis, adoptându-se cele cu fond albastru, pe care începeau sã le þeasã încã înainte de cã - sãtorie. Pe mãsura înaintãrii în vârstã, locul za - diilor cu fond albastru era luat de cele cu fond negru. Aceleaºi interdicþii se pãstrau ºi în portul podoabelor populare, zgãrdanele, zgãrzile ºi barºoanele din mãrgele colorate purtate în jurul gâtului sau barºoanele lungi prinse de cozi fiind permise numai fetelor înainte de nuntã ºi pentru o scurtã perioadã tinerelor femei. Costumul de cer e mo nial 1, deºi alcãtuit din piese obiºnuite, prin compunerea lui sau prin amãnunte cromatice, deosebeºte pe purtãtor de restul colectivitãþii. Astfel, mireasa din Costeni se îmbrãca cu cãmaºã cu pene pe umeri ºi pe la cot, cu douã zadii (de lânã mnierie, cu ale - sãturi, în spate ºi din postav cumpãrat în faþã), cu cheptar, suman ºi cizme negre. Pe capul des - Bibliografie coperit îºi punea barºon pe frunte ºi cununã. Dupã ceremonia cãsãtoriei se scoate cununa de pe capul miresei ºi i se pune balþ din pânzã albã cu zgãrzi din mãrgele. Seara, dupã ce a fost jucatã, balþul se dã jos ºi se leagã la cap cu nãframa, ca o nevastã. Mirele se îmbracã cu o cãmaºã cu mâneci lungi, cu cioareci (chiar dacã era varã) strânºi cu cureluºã îngustã, suman ºi cizme, iar pe cap, chiar ºi iarna, clop cu busuioc sau panã de pãun. Prin croi, mo tive dec o ra tive ºi gama cro - maticã specificã, costumul din Lãpuº se dis tinge clar de portul zonelor învecinate. Portul pop u lar din Lãpuº a evoluat ºi evolueazã per ma nent. El nu poate fi considerat creaþia exclusivã a unei perioade, a unor sate sau a câtorva ge neraþii, oglindind în permanenþã transformãrile care au loc în modul de viaþã, în concepþia esteticã a comunitãþilor de aici. Mediul etnografic favorabil al zonei Lãpuº, un fond bogat de talente, interpreþi de folclor, ansambluri folclorice, lãpuºenii de vâr - sta a treia care poartã costumul pop u lar la biserici, în sãrbãtori ºi la diferite evenimente con stituie baza pe care în ultimii ani se observã o tendinþã de valorificare creatoare ºi de reîn - viere a tradiþiei în domeniul portului. Bãnãþeanu Tancred, Portul pop u lar din regiunea Maramureº: zonele Oaº, Maramureº, Lãpuº, Sfatul Pop u lar al Regiunii Maramureº. Casa Creaþiei Populare, Baia Mare, Mirescu Corneliu, Portul pop u lar din Þara Lãpuºului, Editura Etnologicã, Bucureºti, Stoica Georgeta, Pop Mihai, Zona etnograficã Lãpuº, Editura Sport-Turism, Bucureºti, FAMILIA ROMÂNà 1 Mirescu Corneliu, Portul pop u lar din Þara Lãpuºului, Editura Etnologicã, Bucureºti, 2006, p. 155.

79 IULIE-DECEMBRIE Satul românesc Valeriu TÃNASà Bacãu Toþi am dori sã vedem un colþ de Rai chiar aici pe pãmânt. Odatã cu înaintarea în vârstã, îl cãutãm cu asi - duitate ºi nu îl gãsim. Cu atât mai mult, cei care locuim în oraºe avem puþine speranþe de a trãi o astfel de clipã. ªi totuºi, dupã o vizitã la þarã, am ajuns la concluzia cã un sat românesc îmbrãcat în veºminte de primãvarã îþi dã acea liniºte des pre care noi, oamenii, am fi tentaþi sã credem cã nu o vom întâlni aici pe pãmânt. M-am întrebat de ce satul este curat ºi nu afli pe uliþele sale, vulgaritatea ºi artificialitatea din cartierele oraºelor? N-am ºtiut rãspunde. Poate cã acolo di - mineaþa plantele plâng ºi astfel purificã locul de pãcatele noastre. Sau pacea unui lan de grâu ce înfruntã dogoarea soarelui de amiazã eu cred cã se transferã ºi sufletului nostru. Sau credinþa unei pãsãri ce si-a lãsat cuibul ºi îl pãrãseºte fãrã teamã pentru a aduce hranã puilor este ºi acesta un semn cã satul este neclintit în coordonatele La Mãnãstirea Rohia. Fotografie de Ilie Tudorel Creaþiei Domnului. Acolo în sat, nu pãtrunde postmodernismul ºi corupþia oraºului ca sã-i strice frumuseþea. Imaginea satului e ancestralã, aºa cum a fãcut-o Domnul. Aº ruga profesorii sã îºi ducã elevii de gimnaziu sã vadã þãranii ºi atunci vor înþelege de unde vin ºi care este izvorul spir i tual al popo - rului ro mân. Acolo toate se nasc, cresc ºi apoi se pregãtesc cu demnitate pentru sosirea sfâr ºi - tului. Fiinþele satului acceptã micºorarea ca pe o hranã duhovniceascã. Pentru ele mistuirea întru fiinþã reprezintã drumul spre cer ºi sunt conºtiente cã primirea cu bucurie a necazurilor ºi a suferinþei este singura fereastrã prin care Domnul nostru Iisus Hristos pãtrunde în suflete. Privind un ogor semãnat cu grâu, avem o micã ºansã sã înþelegem cã numai prin moarte omul ajunge la ÎNVIERE. Bobul de grâu este nevoit sã moarã, sã putrezeascã pentru a avea loc germinaþia, adicã începutul învierii, încolþirea ºi apoi rãsãrirea plantei pânã la seceriº, când apare o minune ºi mai mare: dintr-un singur bob se vor culege mai multe. Am numãrat boabele de grâu de pe patru spice ºi la toate am gãsit câte treizeci ºi trei. E clar cã intrarea în orice sat românesc este echi - valentã cu intrarea în veºnicie. Imaginea þãra - nului îþi creeazã certitudinea cã este purtãtor de Dumnezeu. Am fost în sat ºi dupã puþin timp am simþit cã localitatea însãºi e o Bisericã înconjuratã de pace ºi liniºte. De pe deal, acolo unde e Templul Domnului, o Luminã albã radiazã în toate di - recþiile cuprinzând satul într-o îmbrãþiºare de mamã iubitoare. Niciodatã rãul nu va cuceri satul românesc. Chiar dacã noi vom abandona Tradiþia Sfântã, dar mormintele nu o vor face. ªi nici Biserica ce se înalþã în satele ro - mâneºti nu o va birui nicio forþã ºi niciun viciu, fiindcã sus are Crucea care învie totul, inclusiv firea noastrã cãzutã. Deºi oamenii ultimelor se - cole au desacralizat lumea, satul românesc a preferat umilinþa ºi sãrãcia reuºind cumva sã biruie în lupta cu efemeritatea materiei. Sã nu uitãm cã Domnul lucreazã în lume ºi prin oa - meni necredincioºi. Astfel cã numai prin multã suferinþã se va reorienta spir i tual lumea. Amin! F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

80 78 IULIE-DECEMBRIE 2015 Embleme ale satului maramureºean: biserica, poarta, casa CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNÃ Bibliografie selectivã, parþial adnotatã (cãrþi) Csilla TEMIAN Baia Mare 1. Bilþiu, Pamfil, Prelucrarea artisticã a lemnului în arta popularã din Maramureº, Editura Eurotip, Baia Mare, Brãtulescu, V., Biserici din Maramureº, Bucureºti, Costin, Emil, Biserici de lemn din Maramureº, Editura Gutinul, Baia Mare, În cuvântul introductiv, prof. dr. Camil Mureºan aprecia cã bisericile de lemn din Maramureº se numãrã printre emblemele geniului cre ator al poporului român. Sub aspectul lor mod est ºi în aparenþã uni form, dezvãluie un mic univers aparte al artei arhitecturale, de o nebãnuitã frumuseþe ºi originalitate.... Emil, Costin, preot ºi arhitect, pune la îndemâna cititorului un studiu dens despre bisericile de lemn din Maramureº, cu capitole ale cãror titluri exprimã esenþialul: Datarea bisericilor de lemn din Maramureº, Arhitectura bisericilor (Sistemul constructiv, Turnurile bisericilor, Bisericile de lemn din Maramureº ºi locul lor în arhitectura Europei, Biserici de lemn reprezentative etc.). În concepþia autorului,... bisericile de lemn sunt continuare a caselor þãrãneºti din lemn... sunt case adaptate, în scurgerea timpului, la serviciile liturgice Cristea, George, Dãncuº, Mihai, Maramureºul un muzeu viu în centrul Europei, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, În capitolele III Cadrul etnografic, subcapitolul Casa ºi gospodãria þãrãneascã ºi IV Monumente de arhitecturã, subcapitolul Bisericile ºi porþile maramureºene, autorii realizeazã o pertinentã analizã a motivului pentru care Maramureºul a fost numit muzeu viu. Casa þãranului din Maramureº poartã amprenta timpului peste care a trecut ºi la care a rezistat. Toate componentele gospodãriei, de la poarta de intrare pânã la casã, erau confecþionate din lemn nefiind niciodatã tencuite în ex te rior, cele mai vechi nici în in te rior. Silueta lor este datã de acoperiºul foarte înalt. Porþile gospodãriilor maramureºene, construite din lemn, au o înfãþiºare monumentalã, o armonie a proporþiilor ºi sunt dec o rate cu mo tive di verse, care individualizeazã fiecare gospodãrie. 5. Dãncuº, Mihai, Obiceiuri din viaþa omului în Maramureº, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Capitolul Casa ºi gospodãria þãrãneascã. 6. Dãncuº, Mihai, Zona etnograficã Maramureº, Editura Sport-Turism, Bucureºti, Capitolul VI al lucrãrii prezintã Locuinþa þãrãneascã. Pornind de la ideea con form cãreia casa, aºa cum au construit-o maramureºenii, este dovada importanþei de care s-a bucurat totdeauna din partea celor care o locuiau ºi, de aceea, pe lângã funcþionalitate, s-a avut în vedere aspectul ei frumos..., autorul consemneazã cã, prin tradiþie, casele se fãceau din lemn, nu numai la sate, ci chiar ºi la oraºe. Dar construcþiile care s-au impus ca adevãrate opere de artã ale gospodãriilor din Maramureº sunt porþile, celebrele porþi maramureºene. 7. Dermer, I., Marin, I., Maramureºul românesc, Bucureºti, Filipaºcu, Alexandru, Istoria Maramureºului, ed. a 2-a, Editura Gutinul, Baia Mare, Ghinea, Laura, Noile modele. Maramureº între ficþiune ºi realitate, Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara, Este un studiu deosebit de interesant, bazat pe o cercetare în teren, realizatã între anii în satul Sârbi din Maramureº. Autoarea a urmãrit influenþele globalizãrii ºi ale mondializãrii asupra comunitãþilor din Maramureº. Titlurile capitolelor sunt semnificative: Formarea satului ma - ramureºean, Ordinea socialã în Maramureº, Arhitectura satelor maramureºene, Interiorul

81 IULIE-DECEMBRIE casei, Poarta ºi semnificaþia ei, Credinþele populare, Maramureºul secolului XX, Co - munismul ºi identitatea maramureºeanã, Fa milia ºi aspectele ei contemporane, Tradiþie ºi modernitate. Mutaþiile ce au survenit odatã cu noile modele... Reþine atenþia subcapitolul intitulat Propunerea unui proiect, dedicat pãstrãrii relaþiei cu tradiþia, care constã, în concepþia autoarei, în reunirea într-un singur spaþiu organizat, sub forma unui ecomuzeu, a tot ceea ce poate fi conservat, restaurat ºi valorizat... Acest gen de prezentare s-ar referi la patrimoniul arhitectural, cu elemente specifice satului, biserica, casa cu poarta Grad, Ileana, Sãcel spaþiu al tradiþiilor ºi credinþelor maramureºene, Editura Universitãþii de Nord, Baia Mare, În capitolul Arhitectura casei din Sãcel între tradiþie ºi inovaþie, autoarea trage un semnal de alarmã: În timp scurt Sãcelul, ºi nu doar localitatea aceasta, este în pericol de a nu mai avea prea mult de arãtat celor care vor sã cunoascã Maramureºul. Este o lume care se stinge încet, dar sigur... Ceea ce individualiza odatã Sãcelul devine astãzi piesã de muzeu prin locuri pe unde au fost vândute elemente din aceste construcþii.... Autoarea crede cã aceastã lume ar mai putea fi salvatã dacã conºtiinþa celor tineri ar fi educatã ºi învãþatã sã preþuiascã aceste comori. 11. Hossu Longin, Valentin, Soarele din poartã, Bucureºti, Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureº, Editura Proema, Baia Mare, Este un al bum de excepþie al bisericilor de pe cuprinsul judeþului Maramureº, cu o prezentare bilingvã românã-englezã, cu date privind atestarea localitãþii, datarea bisericii, construcþia, decorurile interioare, obiecte de cult aparþinînd bisericii prezentate, ilustraþii color deosebite. 13. *** Maramureº lume veche, lume nouã,text: Dana Ciolcã; Foto: Flo rin Andreescu, Editura Ad Libri, Bucureºti, Un al bum color deosebit din punctul de vedere al realizãrii grafice, care se remarcã prin comentariile pertinente pe care Dana Ciolcã le face ilustraþiilor. Porþile monumentale, de care maramureºenii au rãmas mai ataºaþi, pãstrându-se în multe gospodãrii, au 2 pânã la 6 stâlpi, legaþi prin fruntar ºi acoperiº ºindrilit ºi încrustate cu mo tive dec o ra tive ; bisericile se indi - vidualizeazã prin sculpturi minunate, prin armonia proporþiilor care ating perfecþiunea, dar elementul care le conferã grandoare este clopotniþa, care atinge m. La comentariul ultimei ilustraþii, autoarea atrage atenþia: Maramureºul ac tual mai pãstreazã foarte puþin din bogãþia patriarhalã care i-a atras renumele de muzeu viu... cultura tradiþionalã de aici se va pãstra doar atât cât timp moroºenii vor crede cã lumea lor este irepetabilã ºi nepreþuitã. 14. *** Maramureº mândria ºi durerea noastrã, vol. I, Editura Gutinul, Baia Mare, Capitolul Cultura lemnului, cu subcapitolele: Bisericile de lemn, Casele de lemn. Comentariu de Teresia B. Tãtaru. 15. *** Maramureºul între tradiþie ºi inovaþie, Editura Ethnologica, Baia Mare, În perioada noiembrie februarie 2013 cotidianul Glasul Maramureºului, în parteneriat cu Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Maramureº, a desfãºurat o campanie sub genericul Salvaþi Maramureºul istoric! Lucrarea de faþã are douã pãrþi: în prima parte sunt reproduse interviuri publicate în Glasul Maramureºului, partea a doua cuprinde pledoarii semnate de personalitãþi lo cale privind salvarea satului maramureºean. Reþine atenþia pledoaria semnatã de dr. Mihai Dãncuº Maramureºul în pericol?!?. Da, este în mare pericol! Pericolul constã în pierderea identitãþii. Având posibilitatea de a ieºi peste hotare, banii câºtigaþi au fost investiþi în case uriaºe, fãrã nicio noimã... Este o adevãratã isterie ce a cuprins oamenii satelor... Este imperios necesar sã se acþioneze pe toate cãile spre a determina oamenii sã intre în normalitate. 16. Nistor, Francisc, Arta lemnului în Maramureº, Bucureºti, Un al bum cuprinzând 247 ilustraþii alb-negru, care reprezintã tipuri de case ºi biserici, cu elemente de de cor interioare, priveliºti din satele maramureºene, cu vestitele porþi, acestea fiind con sid er ate emblema fiecãrei gospodãrii, mândria ei. 17. Nistor, Francisc, Maramureº þara lemnului, Editura Sport-Turism, Nistor, Francisc, Poarta maramureºeanã, Bucureºti, Este un studiu monografic dedicat unei embleme a satului maramureºean poarta. Porþile ºi vraniþele din Maramureº sunt adevãrate opere de artã cu as pect mon u men tal. Studiul are F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

82 80 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà la bazã o cercetare desfãºuratã în Maramureº de cãtre Francisc Nistor în perioada La fi nal (1960) au fost înregistrate 785 de porþi ºi vraniþe de tipuri diferite ºi construite în timpuri diferite. Acestea, susþine autorul, ºi-au cucerit faima prin armonia perfectã a dimensiunilor, prin respectarea proporþiilor dintre pãrþile componente, prin silueta echilibratã a întregului. În studiu sunt evidenþiate etapele de realizare a unei porþi, uneltele folosite, realizarea decoraþiilor ºi se prezintã câþiva meºteri populari renumiþi. Cele 142 de reproduceri ale porþilor ºi vraniþelor sunt însoþite de câteva date referitoare la locul unde se aflã poarta, proprietarul acesteia, anul realizãrii, decorul folosit ºi meºterul care a realizat-o. 19. Popa, Atanasie, Biserici vechi de lemn din Transilvania ºi Maramureº, Cluj, Popa, Atanasie, Biserici vechi de lemn româneºti din Ardeal, Editura Cartea Româneascã, Cluj, În capitolul Biserica de lemn din Cuhea, Atanasie Popa remarca faptul cã þãranul mara - mureºean are un simþ al artei plastice ºi un tal ent în exprimarea prin forme ºi vol ume geometrice. Stâlpii porþilor, pridvorul, casa, totul are aceastã expresie a sufletului de þãran art ist. Sunt observaþiile autorului, care a cutreierat satele de pe valea Izei, fiind întâmpinat în fiecare comunã de biserica tipic maramureºeanã, înaltã, zveltã, precum ºi de porþile cioplite ale fiecãrei gospo - dãrii. 21. Popa, Radu, Þara Maramureºului în veacul al XVII-lea, Bucureºti, Porumb, Marius, Biserici de lemn din Maramureº, Editura Academiei Române, Bucureºti, Bun cunoscãtor al culturii ºi artei maramureºene, autorul prezintã o descriere detaliatã a celor opt biserici de lemn din Maramureº in cluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Bârsana, Budeºti, Deseºti, Ieud, Poienile Izei, Plopiº, Rogoz, ªurdeºti. La fiecare bisericã este dat un scurt istoric, imagini de ansamblu (sunt 104 ilustraþii color deosebite), precum ºi schiþe de detaliu. Autorul subliniazã cã la prima vedere, bisericile din Maramureº impresioneazã prin di men - siunile lor neobiºnuite construcþiilor de lemn, monumentalitatea ce o degajã, perfecþiunea proporþiilor alese, sobrietatea motivelor dec o ra tive. 23. ªtefãnescu, I. D., Arta veche a Maramureºului, Editura Meridiane, Bucureºti, În Capitolul 1. Situaþia geograficã, date istorice, tradiþii, subcapitolul Arta popularã din Maramureº sunt prezentate locuinþele ºi bisericile. Autorul menþiona cã pânã nu de mult (raportat la anul 1968), casele din Maramureº se înfãþiºau, în marea lor majoritate, aºa cum au fost acum 200 de ani. Aveau douã încãperi de locuit, materialul de construcþie era, în chip exclusiv, lemnul, erau strãjuite la drum de împrejmuiri de bârne grele, care încadrau porþi monumentale de lemn cioplit ºi gravat.... Remarca, de asemenea, cã înfãþiºarea pitoreascã ºi caracterul ar tis tic ale satelor maramureºene sunt împlinite în chip fericit de bisericile de lemn, între care existã o legãturã evidentã: în amândouã este folosit lemnul; factorii principali de depozitare sunt aceiaºi sau foarte asemãnãtori; ºi la locuinþe ºi la biserici se întâlneºte tinda; au acelaºi tip de aco - perãmânt în douã ape; au ferestre mici zãbrelite ºi sunt folosite mo tive de de cor cioplite. Lucrarea este însoþitã de 73 ilustraþii alb-negru reprezentând case, porþi, biserici ºi decoruri interioare. 24. Ulian, Petru, Cãlãtorie în Þara Maramureºului, Editura Eurotip, Baia Mare, Vornicu, Gheorghe, Maramureºul, Bucureºti, Un ghid turistic mod ern, bine realizat, cu fotografii color din arhiva autorului, care a selectat cele mai frumoase imagini din comune, sate ºi oraºe maramureºene.

83 IULIE-DECEMBRIE Gânduri despre zestrea Maramureºului Ioan ÞIPLEA Baia Mare Latiniºtii ne amintesc cã în strãvechea lume romanã substantivul patri mo - nium desemna averea sau pro prie - tatea moºtenitã de la pãrinþi. Cu alte cuvinte, con form etimologiei, sensul genuin al acestui termen viza exclusiv bunurile materiale mo bile ºi imobile terenuri, case, unelte, sclavi pe care pãrinþii patres le lãsau moºtenire co - piilor. Fireºte cã romanii din epoca regalitãþii, a republicii ori din cea imperialã nu confundau patrimoniul cu averea familiei ori cu pro prie - tatea particularã, cãci în sfera acestui con cept, alãturi de zestrea parentalã, mai intrau ºi zestrea comunitarã, adicã patrimoniul pub lic ce era de - sem nat prin strãvechiul termen ju ridic de ager publicus. Aºadar, în vechea Romã, indiferent dacã se refereau la bunurile familiale ºi pri vate ori la cele publice ºi comunitare, conþinutul ºi extensiunea patrimoniului erau reductibile exclusiv la bunurile materiale ce puteau fi transmise de la o generaþie la alta. Numai cã, în mod nat u ral, sensul utilizat pe vremea lui Cicero s-a modificat de-a lungul seco - lelor, lãrgindu-ºi ºi îmbogãþindu-ºi denotaþiile ºi conotaþiile. Or, în timp, prin deplasarea centrului de interes dinspre ma te rial cãtre spir i tual, dinspre pe - risabil cãtre veºnicie, dinspre efemeritate cãtre eternitate ori dinspre naturã cãtre culturã s-a ajuns ca patrimoniul sã se identifice cu totalitatea bu - nurilor materiale ºi a valorilor spirituale pe care individul, grupul ori comunitatea le-au moºtenit de la pãrinþii, moºii ºi strãmoºii lor. Prin urmare, în noua accepþie, acest con cept depãºeºte sfera materialului, înglobând în câmpul sãu se man tic ºi spiritualul. El nu se mai confundã exclusiv cu bunurile mo bile ºi imobile ori cu ca - pitalul financiar-bancar, întrucât încorporeazã în substanþa sa ºi capitalul cul tural-simbolic, adicã mentalitãþile, credinþele, tradiþiile, obiceiurile, mo ra vurile, normele, valorile ºi simbolurile em - ble matice moºtenite din moºi-strãmoºi. Fãrã putinþã de tãgadã, nicio analizã onestã ºi serioasã pe aceastã temã nu poate ocoli ideea diversitãþii de bunuri ºi valori care au fost con - sacrate în timp, confirmate ºi reconfirmate de strãbuni, ºi transmise urmaºilor din generaþie în generaþie. Iar dacã acesta este adevãrul, trebuie sã admitem cã patrimoniul, atât cel in di vid ual, cât ºi cel comunitar, poate fi conservat, sporit ori risipit ºi distrus, dar niciodatã tãgãduit de beneficiarii ºi deþinãtorii sãi. Cu o singurã excepþie, ev i dent ne - fericitã: când copiii se leapãdã de pãrinþi, când urmaºii îºi reneagã strãmoºii, când valorile, cre - dinþele, tradiþiile ºi obiceiurile strãbunilor sunt în - lo cuite cu cele ale strãinilor! Aºa cã, indiferent dacã ne raportãm la per - soane, grupuri, comunitãþi etc., calitativ ºi canti - tativ, zestrea materialã ºi spiritualã nu poate fi decât variabilã ºi diversã. ªi este nat u ral ºi nor mal sã fie aºa, întrucât noi, oamenii, deºi asemãnãtori în esenþã, suntem extrem de diferiþi în fapt, iar tocmai aceastã diversitate este dovada incon tes - tabilã a identitãþii ºi unicitãþii fiecãrui individ, a fiecãrei comunitãþi ori societãþi umane. Aºadar, pornind de la aceste prem ise, sun - tem încredinþaþi cã în plan comunitar înainte de a se declanºa tãvãlugul industrializãrii, al mo der - nizãrii ºi al sistematizãrii rurale, iar mai apoi, cel mai dev as ta tor tãvãlug, al globalizãrii, prin te - zaurul sãu spe cific, fiecare sat maramureºean, ºi nu numai, îºi afirma cu forþã ºi claritate propriul sãu profil identitar. Iar dacã nu ne îndoim de judecãþile emise de antropologi, etnografi, sociologi ori lingviºti strã - luciþi, ca oglindã a spiritului, va trebui sã admitem cã profilul identitar absolut inconfundabil al Ma - ra mureºului ºi al satelor sale s-a plãmãdit din bogãþia ºi frumuseþea portului pop u lar, a cân te - celor ºi a dansurilor, a mitologiei, folclorului ºi a muzicii ancestrale, a datinilor ºi a obiceiurilor ce se pierd în negura veacurilor, a ethosului ºi a moravurilor comunitare, a credinþelor ºi a va lo - rilor fundamentale ce-ºi trag rãdãcinile din timpuri primordiale ºi care se oglindeau, atât în vorbe, cât mai cu seamã în faptele oamenilor. ªi dacã, bunãoarã, ne îndreptãm atenþia spre veacul ce tocmai a trecut, când nu explodase încã, cel puþin în acest spaþiu, fenomenul dev as ta tor al globalizãrii ori in du stria turismului de masã, tre - buie sã recunoaºtem cã profilul identitar ºi zestrea strãmoºeascã ale fiecãrui sat, nealterate atât de profund ca în alte locuri, au funcþionat ca un ade - vãrat mag net care atrãgea în acest ar eal oameni de toate felurile ºi de toate condiþiile. În acea pe - rioadã, e drept într-un numãr mult mai redus decât în zilele noastre, strãini din toate zãrile pã mân - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

84 82 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà tului, dar ºi români din toate colþurile þãrii, îm - preunã cu savanþi ºi artiºti de toate soiurile, elo - giau în termeni superlativi Maramureºul ºi pa trimoniul sãu pentru simplul motiv cã aici se întâlneau cu autenticitatea, originalitatea ºi vita - litatea extrem de robuste ºi surprinzãtoare ale cul - turii ºi ale civilizaþiei acestor locuri. În cuvinte scrise ori rostite, oaspeþii satelor maramureºene, cercetãtori ori simpli turiºti, dã - deau glas admiraþiei nemãrginite faþã de zestrea fabuloasã pe care o întâlneau în acest colþ de þarã. Erau încântaþi de strãvechea civilizaþie a lemnului, ce se stinsese de mult în alte pãrþi. Erau fascinaþi de supleþea, eleganþa, maiestatea ºi armonia arhi - tecturalã a bisericilor din lemn, de mo nu men ta - litatea ºi simbolistica sculptatã a porþilor mara - mureºene. Erau vrãjiþi ºi seduºi de muzicã, de horile ºi jocurile populare, de sobrietatea, eleganþa cromaticã ºi nobleþea inconfundabilã ale portului pop u lar ce se diferenþia de la un sat la altul, de viaþa demnã ºi asprã a þãranilor purtãtori de titluri nobiliare strãvechi, de bucatele de pe masa aces - tora, într-un cuvânt erau uimiþi de patrimoniul nebãnuit, neasemuit ºi nepreþuit pe care-l te zau - rizau satele maramureºene. Asemenea aprecieri, necunoscute în mare parte þãranului maramureºean, se gãsesc con sem - nate din abundenþã în nenumãrate studii ºi arti - cole, în lucrãri savante, în înregistrãri radiofonice ºi televizate, în albume fotografice de referinþã, dar mai cu seamã în acele cãrþi de onoare care ne mai întâmpinã ºi astãzi în tinda bisericilor de lemn din satele Maramureºului. O repet, aprecierile din acele pagini dau mãrturie despre valorile incon - testabile lãsate moºtenire de moºii ºi strãmoºii noºtri. Zestrea Maramureºului ºi a satelor sale a fost pusã în valoare de savanþi strãluciþi ca O. Densusianu, H. Bernea, T. Papahagi, D. Gusti, S. Mehedinþi, C. Noica, P. Þuþea, M. Vulcãnescu, M. Eliade, Bella Bartok, Gail Kligman, Miya Kosei, Minoru Nambara ºi mulþi alþii 1. În mod legitim, în mintea oricãrui cititor al acestor rânduri se poate naºte întrebarea cã, dupã tãvãlugul sistematizãrii din ultimele decenii ale veacului trecut, ori dupã cel al globalizãrii, care s-a corelat cu exodul nemaiîntâlnit al mara mure - ºenilor spre Occident, mai au acoperire în realitate ºi mai sunt valabile astãzi aprecierile elogioase despre Maramureº ºi patrimoniul sãu? Mai poate crede ºi mai poate afirma vreun strãin aºa cum o fãcea cu jumãtate de veac în urmã antropologul Minoru Nambara cã þãranul maramureºean este omul pri mor dial în no bleþea sa princiarã, în frumuseþea lui de înaltã civilitate ori cã Mara - mureºul este satul pri mor dial? Mai putem com para astãzi zestrea acestor oameni ºi locuri, aºa cum o fãcea C. Noica odinioarã, cu firmi - turile unui banchet al zeilor? Mai putem accepta cã istoria Maramureºului e încã dãltuitã ºi cioplitã în lemn? Mai regãsim astãzi aceeaºi faþã lu mi - noasã ºi glorioasã a satului maramureºean? În mod sigur, toate rãspunsurile nu pot fi decât neg a tive. Oricât de ataºaþi am fi faþã de acest topos ºi oricât am iubi oamenii ºi glia în care ne-am nãscut ºi am crescut, în faþa evidenþei sun - tem obligaþi sã recunoaºtem cã faþa satului mara - mureºean, dimpreunã cu zestrea sa s-au schimbat rad i cal. ªi nu musai în bine! ( ) E drept cã, mai cu seamã în ultimii 15 ani, în casele moroºenilor a sporit confortul. Acum, ma - joritatea dintre ele sunt dotate cu toate utilitãþile citadine. E un fapt admirabil. E semnul incon - testabil al progresului, bunãstãrii ºi prosperitãþii gospodarilor. Numai cã, majoritatea locuinþelor nu mai sunt din lemn. În vremurile de odinioarã, þãranul punea mare preþ pe gospodãria sa: pe animalele sale, pe grajdul, ºoprul ºi cãsuþa lui din bârne, ºatrã ºi târnaþ, acareturi acoperite cu draniþã ºi strãjuite de un gard de nuiele împletite în cununã, de o vraniþã ori o poartã de lemn, pe când în zilele noastre nepoþii ºi strãnepoþii sãi îºi etaleazã mândria ºi rangul în vile supraetajate, de formele cele mai bizare ºi în culorile cele mai fistichii, edificii în bunã parte nelocuite, dar care sunt împrejmuite cu garduri din beton, sârmã, fier ori tablã inoxidabilã peste care nu pot trece decât pãsãrile cerului. De bunã seamã cã noua configuraþie a gospodãriei moroºenilor stã tot sub semnul modernitãþii! ªi dacã în urmã cu cel mult o jumãtate de veac, acelaºi þãran se mai mândrea ºi cu cilediul sãu, cu o familie cât mai numeroasã în care mãri - mea tezaurului nepreþuit era inseparabil legatã de numãrul coconilor sãi, aceiaºi nepoþi ºi strãnepoþi s-au hotãrât sã micºoreze dra matic aceastã zestre. Aºa cã, în zilele noastre, cu rare excepþii, este greu sã gãseºti prin satele Maramureºului familii cu 4-5 copii, darãmite cu mai mulþi, aºa cum se întâmpla altãdatã. Iar din acest punct de vedere, numãrul mediu al copiilor care trãiesc în mediu ru ral nu-l depãºeºte simþitor pe cel întâlnit în familiile din mediul ur ban. Ev i dent cã ºi pe acest palier al vieþii sociale s-a produs modernizarea! ªi dacã tot am amintit de viaþa socialã, nu putem sã nu ne îndreptãm atenþia asupra relaþiilor sociale, a obiceiurilor ºi a moravurilor comunitare. ªi ce observãm? Aceleaºi mutaþii radicale! Odi - 1 A se vedea Maramureºul în cuvinte, lucrare coordonatã de T. Ardelean, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu, Baia Mare, Numai în aceastã lucrare, care fireºte este incompletã, cititorul va gãsi consemnate câteva sute de referinþe pe aceastã temã.

85 IULIE-DECEMBRIE nioarã, moºii ºi strãmoºii noºtri cultivau un ethos comunitar eminamente creºtin, care se oglin dea în gesturile ºi faptele cotidiene ce în cepeau cu salutul Lãudãm pe Isus! Demni ºi respectuoºi unii faþã de alþii, ei puneau mare preþ pe relaþiile de vecinãtate, rudenie, solidaritate, coo perare ºi întrajutorare umanã. Deschiºi unii faþã de alþii, povesteau ºi se împãrtãºeau unii al tora. Cu diferite ocazii ºi în diferite locuri: în curte ºi în casã ori pe drum ºi stradã, în câmp ori în pãdure, la muncã ori la odihnã, în clacã ºi în ºezãtori, în duminici ºi în sãrbãtori ori în zilele de lucru, la nunþi, botezuri ori la prohoduri, la ºopruri ori la crâºma din centrul satului etc. Fãceau câte o mãrgicã ºi puneau lumea ºi þara la cale. Toate acestea sunt astãzi de domeniul tre - cutului. Mãrgica este din ce în ce mai rarã, iar uliþele satului tot mai pustii. ªi dacã doreºti sã sporovãieºti cu vecinii ori consãtenii tãi, trebuie sã te înarmezi cu rãbdare ºi sã aºtepþi ocazia priel - nicã. Acum, nepoþii ºi strãnepoþii celor de odi - nioarã nu-ºi mai pierd timpul trãncãnind câte-n lume ºi în stele, cãci nu-i aºa, timpul înseamnã bani! Când ies la câte o plimbare prin sat, ev i dent cu treabã, nu mai folosesc salutul strãmoºilor. Un bunã, un ciao, un hai salut este suficient! Mai mult, când ies din cãsoaiele pe care le-au ridicat, trudind din greu prin strãinãtãþuri, se urcã în jeepuri ori în maºini luxoase ºi se duc sã so - cializeze în baruri, cluburi ºi discoteci ori în res - taurante. Când îi îngroapã pe cei dragi, nu mai pregãtesc împreunã cu neamurile ori cu vecinii bucatele pentru masa de pomanã, ci apeleazã la serviciile firmelor de ca ter ing! Dacã se cununã ori îºi cununã copiii, preferã petrecerile nupþiale mo - derne oferite de restaurantele luxoase ºi cu staif. În paranteze fie spus: de mai bine de un sfert de veac s-a stins ritualul nupþial tradiþional, în care nunta moroºeneascã þinea 3 zile ºi 3 nopþi, ca în poveºti! Fãrã putinþã de tãgadã, nunta moroºeneascã a zilelor noastre nu e decât o replicã extrem de palidã a celei de altãdatã. Iar odatã ce ea s-a stins, s-au stins ºi unele obiceiuri complementare cum ar fi tomala (logodna), jucatul steagului ºi al cununii ori mersul dupã nãnaºi etc. Pe de altã parte, cam în acelaºi in ter val de timp, odatã cu dispariþia obiceiurilor nupþiale po - menite an te rior a apus, de pildã, ºi sãrbãtoarea sinilor. Aceasta era, de fapt, un banchet festiv (boulaº) ce avea loc la sfârºitul Câºlegilor, adicã îna in te de a intra în Postul Mare, banchet organizat de cãtre nãnaºi în cinstea finilor. ªi tot în acelaºi registru al respectului se înscria ºi sãrbãtoarea nepoatelor, un banchet al femeilor oferit de cãtre moaºele din sat în cinstea mamelor pe care le-au asistat la naºterea pruncilor. Numai cã, din pãcate, prin satele Mara mu - reºului istoric n-au apus numai obiceiurile prin care erau cinstiþi tinerii cãsãtoriþi ori tinerele ma - me, ci ºi unele obiceiuri, cum ar fi Sâmbãta Mor - þilor, închinate celor dispãruþi. Sub as pect ritualic, absolut diferitã de Sãrbãtoarea Lu minaþiei, Sâm - bãta Morþilor era o agapã comunitarã, desfã ºu - ratã în faþa bisericii, unde se întindea o masã imen - sã la care erau adunaþi toþi creºtinii. La acest eve niment, care se celebra de douã ori pe an, de Florii ºi de Sfânta Mãrie Micã, era musai sã parti - cipe cu bucate cel puþin un membru din fiecare familie, care de preferinþã era ºi cel mai în vârstã. Ev i dent cã dispariþia acestor obiceiuri strãvechi a stat tot sub semnul aceleiaºi modernitãþi! Indiscutabil, orice moroºan va recunoaºte cã spiritul modernitãþii a afectat mai cu seamã obiceiurile eminamente religioase. Din mo tive ce au þinut mai degrabã de comoditatea credincioºilor au fost abandonate ritualurile ºi procesiunile reli - gioase organizate cu ocazia diferitelor hramuri ale bisericilor din Maramureº. ªi tot din aceleaºi mo - tive s-au modificat, de pildã, ora de începere a Slujbei Învierii ori Ziua Lu minaþiei, sãrbãtoare care seamãnã tot mai mult cu Hal low een-ul de tip american. Mai mult, acelaºi spirit al modernitãþii a reuºit sã erodeze obiceiul em blem atic al satului maramureºean: colindatul. ªi dacã în vremurile de odinioarã, chiar ºi sub comunism, de Crãciun, de Sfântul Vasile ori de Sfântul Ion, cetele de coconi, mai mari ori mai mici, de tineri ºi vârstnici, de bãrbaþi ºi femei, într-un ºuvoi neîntrerupt fãceau sã rãsune colinzile în toate casele, în toate cãtu - nele, pe toate vãile ºi în toate colþurile Mara - mureºului, în zilele noastre, cu fiecare an care se duce, simfonia cosmicã a colinzilor e din ce în ce mai stinsã. Tot mai rar ecoul colindelor se mai aude prin sate. Din ce în ce mai rar întâlneºti pruncii cu steaua ori colindãtori costumaþi în caprã sau urs. Din ce în ce mai rar vezi creºtini care colindã acompaniaþi de ceterã ºi zongurã. Toate acestea sunt de domeniul trecutului, cãci mai de - grabã poþi asculta ºi vedea cetele de colindãtori prin televiziuni decât prin satele Maramureºului! Este ºi acesta un privilegiu incontestabil al mo - dernitãþii ºi modernizãrii de care se bucurã moro - ºenii zilelor noastre, dar de care n-au avut parte strãbunii lor! Apoi, în duminici ºi sãrbãtori, când merg la bisericã ori cu alte ocazii, aceiaºi nepoþi ºi strã - nepoþi arareori se mai îmbracã în portul moºilor ºi al strãmoºilor. Cel mai adesea, dacã unii dintre ei o fac, o fac pentru cã ºtiu cã sunt fotografiaþi de turiºti ori filmaþi de diferite televiziuni. Chiar ºi în asemenea situaþii, mai cu seamã la fete ori la tinerele neveste, costumul pe care-l poartã nu prea seamãnã cu cel pe care-l purtau bunicile ºi strã - bunicile lor, cãci pânza cãmãºilor ºi a poalelor nu mai e þesutã din in ºi cânepã, ci din bumbac, fiind F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

86 84 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà procuratã din comerþ, dupã cum ºi broderiile ce împodobesc aceste piese sunt procurate în acelaºi mod. Astãzi, din ce în ce mai multe cãmãºi ºi poale nu mai sunt creaþii manuale, ci produse artizanale standardizate. Mai mult, cojocul, pieptarul ori lecrecul încep sã fie înlocuite tot mai frecvent cu o scurtã, o vestã ori un palton, iar opincile cu botine, espa - drile ori pantofi sport. În fine, în locul zadiilor care acopereau poalele au apãrut sugnele înflorate ºi policrome care nu au voie sã depãºeascã ge nun - chii! Ev i dent cã ºi aceste transformãri sunt tot efectul aceleiaºi modernizãri! Situaþia e similarã ºi în cazul bãrbaþilor. Gatiile, cãmeºa albã din tort sunt întâlnite tot la fel de rar. Ciorecii sunt înlocuiþi cu pantalonii din stofã ori cu blugii. Aceºtia din urmã sunt asortaþi cu un pulover ori cu o cãmaºã din comerþ, peste care se pot vedea fie pieptarul, fie cojocul. Cam aºa aratã actuala îmbrãcãminte pe care o poartã, mai cu seamã, tinerii moroºeni. ªi ea este o ex - presie a modernitãþii! Dar ºi a kitsch-ului! Numai cã fenomenul kitsch-ului nu a afectat doar portul pop u lar moroºenesc. El s-a extins ca o plagã ºi în sfera muzicii populare, unde pare a fi la el acasã. Indiscutabil, cea mai cunoscutã for mã a kitsch-ului muzical e manelizarea. Ea dom neºte peste tot prin satele Maramureºului. În plus, kitch-ul de acest soi poate fi întâlnit adesea ºi în rândul aºa-ziºilor soliºti ori rapsozi în vogã ai muzicii populare din aceste locuri. Repertoriul acestor vedete pune din ce în ce mai rar în valoare strãvechile hori ºi doine, promovând pro - ducþiile ori fãcãturile cu pretenþii de folclor au - tentic ce þin pasul cu vremurile ºi care sunt op era unor versificatori numiþi pe nedrept creatori populari. E drept cã mai sunt ºi excepþii ca Ioan Pop ºi Grupul Iza, Grigore Leºe ori Florentina ºi Petre Giurgi. În rest, un pustiu folcloric în care cresc viguros mãrãcinii kitsch-ului! Aºa cum semnalam mai devreme, ca fe - nomen ce altereazã frumuseþea produselor cul - turale, kitsch-ul este la el acasã ºi în noua arhi - tecturã a caselor, în moravuri ºi în obiceiuri, în comunicare ºi în câmpul lingvistic. ªi dacã Heidegger avea dreptate atunci când afirma cã limba este sãlaºul fiinþei, înseamnã cã însãºi fiinþa moroºanului este alteratã de flagelul generat de acest fenomen pe care sociologii ºi antropologii mai îngãduitori l-ar numi aculturaþie. Aºadar, dacã prostul gust, dizgraþiosul ºi urâtul s-au înstãpânit temeinic în vorbire ºi com - portament, în muzicã ºi folclor, în arhitectura ru ralã ºi portul pop u lar, în datini ºi în obiceiuri, în mo - ravuri ºi convingeri, unde-i patrimoniul au tentic al Maramureºului? S-ar putea ca unele nes temate din acest tezaur sã mai strãluceascã, pe ici, pe acolo, prin sate ºi cãtune, însã, cu siguranþã, zestrea de care vorbim poate fi regãsitã în muzeele publice ºi pri vate, în cãrþi ºi albume, în filme documentare ori pe casete, pe C.D.-uri ori pe D.V.D.-uri etc. Prin urmare, ce-ar mai fi de zis? Poate doar sã reluãm vorba rostitã de Cicero cu mai bine de douã milenii în urmã: O tempora, o mo res! ªi totuºi, ce-i de fãcut? Neavând ambiþia ºi nici cã - derea de a cãuta ºi a propune soluþii viabile ºi docte, îmi revine în minte teoria lui Maiorescu: a formelor fãrã fond. Adaptatã la tema noastrã, ea ar suna astfel: sã asimilãm acele forme ale mo der - nizãrii care ne pot face viaþa mai uºoarã ºi mai plãcutã, sã ne opunem, câtã vreme mai avem ºansa ºi mai putem, acelor împrumuturi care pot altera ºi distruge ceea ce a mai rãmas din patrimoniul de altãdatã al Maramureºului, dar, mai ales, sã reîn - viem tradiþiile ce s-au stins, precum ºi dragostea pentru tot ceea ce-i cu adevãrat autentic. Dans pop u lar la Cerneºti. Fotografie de Ilie Tudorel

87 IULIE-DECEMBRIE Locul arhitecturii în Salvarea satului maramureºean satului maramureºean este un obiectiv ambiþios care Salvarea tre buie urmãrit în contextul con - temporaneitãþii, þinând cont de modul de viaþã ideal în zilele noastre ºi de confortul necesar omului mod ern. Este im por tant ca satele sã îºi pãstreze identitatea, sã aibã elemente care îl definesc, care îl fac diferit de celelalte sate, care îi con - struiesc istoria ºi care îi determinã pe locuitori sã fie mândri de satul în care locuiesc. Unul dintre factorii determinanþi pentru pãstrarea identitãþii satelor este arhitectura. Arhitectura implicã câteva dimensiuni distincte: 1. casele tradiþionale, anexele gos po dã - reºti ºi toate structurile tradiþionale componente ale gospodãriilor, care au supravieþuit pânã în ziua de azi; 2. casele noi, anexele gospodãreºti ºi toate structurile componente ale gospodãriilor mo - derne, care trebuie sã îºi manifeste respectul faþã de elementele arhitecturale specifice locului; 3. dezvoltarea durabilã a satelor ºi im plicit planificarea urbanisticã; 4. sprijin financiar pentru proprietarii de construcþii tradiþionale sub forma de scutiri de taxe pentru construcþii tradiþionale ºi ajutor fi - nanciar pentru reabilitarea lor. 1. Casele tradiþionale s-au împuþinat într-un ritm nebunesc în ultimii douãzeci ºi cinci de ani, într-un fenomen care a devorat cele mai frumoase exemplare, preponderent cele sit u ate în centrele satelor. Astãzi, acest fenomen tre - buie oprit, aceste ultime exemplare meritã sã fie pãstrate, meritã orice efort ca aceste case ºi anexe gospodãreºti sã fie menþinute pe ampla sa - men tul lor orig i nal ºi sã rãmânã în continuare în uzul proprietarilor, iar proprietarii sã devinã mândri cã deþin asemenea nestemate. Cum? respectarea legislaþiei în construcþii: nicio construcþie nu poate fi demolatã fãrã Au to - rizaþie de demolare; iniþierea de cãtre autoritatea localã a Arh. Laura ZAHARIA Baia Mare planurilor urbanistice (P.U.G. sau P.U.Z.) prin care sã fie conturate zone în care vechile con - strucþii tradiþionale sã nu poatã fi demolate; stimularea ºi susþinerea logisticã ºi fi - nanciarã, de cãtre autoritatea localã a de mer - surilor prin care organizaþiile non profit (O.N.G., G.A.L.) promoveazã arhitectura tradiþionalã ºi conºtientizeazã localnicii cu privire la im por - tanþa respectãrii specificului lo cal. 2. Construcþiile noi, apãrute în aceiaºi douã zeci ºi cinci de ani pomeniþi an te rior, au urmãtoarele caracteristici comune: vol ume su - pradimensionate, acoperiºuri com pli cate, culori stridente, materiale de construcþie improprii, ase - mãnãri cu arhitectura Italiei, Austriei sau Spaniei. Ce se poate face pentru ca noile con struc - þii sã se încadreze în specificul lo cal? respectarea legislaþiei în construcþii: pro iectele trebuie sã fie întocmite de arhitecþi (nu doar contrasemnate de aceºtia), trebuie ur - mãrit ca execuþia lucrãrilor sã înceapã doar dupã ce este obþinutã Autorizaþia de construire, iar proiectul autorizat sã fie respectat; iniþierea de cãtre autoritatea localã a planurilor urbanistice (P.U.G. sau P.U.Z.) prin care sã fie conturate zone în care toate con - strucþiile noi sã se încadreze în specificul lo cal ºi în care sã fie de ter mi nate reguli arhitecturale necesar a fi respectate pentru încadrarea con - strucþiilor noi în specificul lo cal; stimularea ºi susþinerea logisticã ºi fi - nanciarã, de cãtre autoritatea localã, a de mer - surilor prin care organizaþiile non profit (O.N.G., G.A.L.) promoveazã respectarea arhitecturii tra diþionale atunci când construiesc. 3. Dezvoltarea durabilã este acel proces de dezvoltare care rãspunde nevoilor actuale fãrã a periclita capacitatea generaþiilor viitoare de a rãspunde propriilor lor nevoi (sursa: De - claraþia asupra Mediului ºi Dezvoltãrii, Rio de Janeiro, 1992). Acest con cept implicã protejarea re sur - selor naturale, evitarea poluãrii, respectarea bio - diversitãþii, stabilitate economicã, creºterea ni - F AMILIA ROMÂNà SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDER E

88 86 IULIE-DECEMBRIE 2015 CÃDERE velului de trai, di a log so cial ºi, nu în ultimul rând, protejarea culturii si a patrimoniului. Instrumente de lucru foarte utile în apli - carea conceptului de dezvoltare durabilã sunt planurile urbanistice (P.U.G. sau P.U.Z.), care aplicã strategiile de dezvoltare a localitãþilor. Aceste planuri urbanistice trebuie sã cuprindã ºi un studiu istoric în care sã fie prezentatã dez - voltarea urbanisticã a localitãþii în timp, cu re - lie farea elementelor arhitecturale specifice ºi, im plicit, formularea de regulamente specifice, pe zone distincte, în care sã fie explicitat spe - cificul lo cal necesar a fi respectat în cazul con - strucþiilor noi. Aºadar, respectarea legislaþiei în cons truc - þii, iniþierea planurilor urbanistice cu ac cent pe respectarea specificului lo cal, definirea spe ci fi - cului arhitectural pentru fiecare sat, identificarea modalitãþilor în care proprietarii de case tra di - þionale pot fi sprijiniþi financiar acestea sunt principalele direcþii de acþiune pentru Salvarea satului maramureºean. În acest angrenaj, auto - ritatea localã este factorul declanºator care iniþiazã toate aceste demersuri, iar arhitecþii reprezintã fac - torul executiv care poate rezolva, în plan teo retic, din punct de vedere tehnic, cerinþele recon strucþiei satelor maramureºene pe bazele res pec tului faþã de moºtenirea culturalã arhitecturalã tradiþionalã. SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI FAMILIA ROMÂNà CÃSUÞA BUNICILOR (Continuare din pag. 72) Categoria graficã alb-negru: Albu Claudiu Dacian ªcoala din Moisei, Dolca Florica ªcoala din Botiza, Fãt Fabio ªcoala din Dumbrãviþa, Sima Ileana ªcoala din Budeºti, ªuºca Ionuþ ªcoala din Sãcel. Categoria creion colorat: Bozga ªtefania Ioana ªcoala din Suciul de Sus, Macioca Da vid Mihai ªcoala din Remeþi, Lenghel Maria ªcoala din Bârsana, Moga Damian ªcoala din Sãlsig, Danciu Silvia ªcoala din Trestia Categoria tehnicã umedã: Florian Mãdãlina ªcoala din Preluca Nouã, Marc Emanuel ªcoala din Copalnic-Mãnãºtur, Fodoruþ Mar ian ªcoala din Vadul Izei, Rogojan Olivia ªcoala Gimnazialã nr. 18 din Baia Mare, Rovenczki Iasmina ªcoala din Sãpânþa. Premiul Spe cial al O.A.R. N-V a fost acordat elevului Moldovan Sebastian din Asuajul de Sus. Premiul Spe cial al Prefectului a fost acordat elevei Þicalã Andreea din Sãliºtea de Sus. Premiul Spe cial al Inspectoratului ªcolar Judeþean a fost acordat ªcolii Gimnaziale Cerneºti pentru întreaga activitate în cadrul pro gra mului. Toate aceste premii ºi diplome au fost acordate în cadrul festiv al ver - nisajului expoziþiei ce a avut loc pe 5 iunie 2015, gãzduit de Prefectul de Ma ramureº, dl. ing. Anton Rohian, în holul Prefecturii din Baia Mare. Echipa de lucru ce a asigurat fi - nalizarea acþiunii CÃSUÞA BU NI CI - LOR din anul 2015 a fost urmãtoarea: ing. Anton Rohian Prefectul Ju de - þului Maramureº, prof. dr. Delia Ardelean In spec tor ªcolar Gen eral Ad junct I.S.J. MM, arh. Ioan ªtefan Paskucz preºedinte Ordinul Arhitec - þilor din România, Filiala N-V, prof. psih. Amelia Bãnicã in spec tor ºcolar I.S.J. MM, arh. Laura Zaharia coor - donator proiect O.A.R. N-V. Orga ni zare expoziþie O.A.R. NV: arh. Laura Zaharia, arh. Andrada Ghineþ, arh. Oxana Crãciun, secretar O.A.R., Katona Anca, elevi ai Liceului de Artã Baia Mare. Concepþie, machetare ºi impri - mare afiºe O.A.R. N-V: arh. Laura Zaharia, arh. Andrada Ghineþ, arh. Oxana Crãciun, arh. Ina Funeþan, c.arh. Maximilian Funeþan, arh. Alexandra Lobonþiu, c.arh. Eva Militaru ºi arh. Camelia Tãmâian.

89 IULIE-DECEMBRIE IN MAGISTRI HONOREM Academicianul Ioan-Aurel Pop 60 Savantul IOAN-AUREL POP, rec torul Universitãþii Ba- beº-bolyai din Cluj-Napo - ca, membru al Academiei Române, unul dintre cei mai mari istorici ai nea - mului românesc, a împlinit anul acesta, la 1 ianuarie, ºaizeci de ani. Evenimentul a fost marcat în mediile academice din þarã ºi din strãinãtate, iar în onoarea Mag ni ficenþei Sale s-au scris nu me roase articole ºi studii, re - mar cându-se cele douã vo l ume selecte apãrute la Cluj-Napoca ºi, respectiv, la Ora dea-chiºinãu. Este vorba despre Istoria ca datorie. Omagiu aca de mi - cianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea vârstei de 60 de ani, coordonatori: Ioan Bolovan ºi Ovidiu Ghitta, Ac a de - mia Ro mâ nã, Centrul de Studii Tran - sil vane, Cluj-Napoca, 2015, 1082 p., ºi Tradiþii istorice româneºti ºi perspec - tive europene. In ho no rem ac a de mi - cian Ioan-Aurel Pop, co or do natori: Sorin ªipoº, Dan Octavian Cepraga, Ion Gumenâi, Editura Universitãþii din Oradea, Editura Universitãþii de Stat din Chiºinãu, Ora dea-chi ºinãu, 2015, 580 p. În vedere alcãtuirii acestui al doilea volum ºi-au unit eforturile de oma giere trei mari universitãþi eu ro pe ne: Uni ver si tatea din Oradea, Uni versitá de gli Studi di Padova ºi Uni ver sitatea de Stat din Moldova. Asociindu-se celor care îl iubesc, îl respectã ºi îl omagiazã cu cãldurã, redacþia revistei Fa milia românã s-a decis sã realizeze un grupaj ani versar, urându-i, totodatã, distinsului ac a de mi cian ani mulþi ºi fruc tuoºi, spre binele neamului ºi afirmarea ºtiinþei istorice româneºti! REDACÞIA F AMILIA ROMÂNÃ IN MAGISTRI HONORE M

90 88 IULIE-DECEMBRIE 2015 Academicianul Ioan-Aurel Pop ºi vocaþia cercetãrii Prof. univ. dr. Sorin ªIPOª Oradea HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNà Relativ re cent, într-o introducere la unul dintre numeroasele vol ume prefaþate, aca - demicianul Ioan-Aurel Pop scria urmãtoarele despre statutul istoriei ºi despre meseria de istoric: În acest con text, volumul de faþã este un man i fest pentru profesiunea de istoric, fãcutã cu onestitate, decenþã ºi re spect pentru adevãr. Domeniile pot interfera ºi chiar este bine sã se întâmple acest lucru, prin interdisciplinaritate, dar cunoaºterea universalã nu mai poate fi astãzi stãpânitã de personalitãþi individuale, oricât de dotate ar fi acestea. [...]. Pledoaria de faþã este un elogiu adus nevoii noastre de viaþã trecutã, adicã de amintirile noastre colective, care îºi pot pãstra acurateþea dacã sunt bine pãstrate. Calitatea aceasta de pãstrãtori ai tezaurului revelat al trecutului o au istoricii, care, fãrã ostentaþie, ci cu echilibru ºi bunã cuviinþã, dupã ani mulþi de acumulãri, se încumetã sã ne ofere secvenþe de viaþã omeneascã. Istoria este o ºtiinþã de acumulare, nu de revelaþie, spunea cu câtã dreptate! Da vid Prodan. Sã ne bucurãm de studiile prezente în excelentul volum elogiat aici ºi sã ne strãduim, cu raþiune ºi cu pasiune deopotrivã, sã relevãm altele, întru glo ria cunoaºterii, a memoriei colective ºi a inteligenþei umane! Trecutul înseamnã viaþã, fiindcã viaþa, inevitabil, se transformã mereu în trecut. Aºadar, dragostea pentru trecut nu este altceva decât dragoste de viaþã 1. Am dori sã insistãm asupra câtorva lucruri subliniate de profesorul Ioan-Aurel Pop, anume asupra ideii cã profesiunea sau meseria de istoric trebuie fãcutã cu onestitate, decenþã ºi cu re spect pentru adevãr. Mai departe, academicianul Pop atrage atenþia cã istoricii au o mare responsabilitate faþã de trecut, de memoria umanitãþii ºi faþã de maniera în care istoricii îl reconstituie. Aceastã grijã porneºte, în primul rând, fiindcã istoricii sunt depozitarii surselor documentare ºi, în al doilea rând, deoarece cercetarea trecutului înseamnã investigarea comunitãþilor umane, a vieþii în gen eral. Pentru o analizã cât mai complexã ºi completã a trecutului, profesorul clujean sugereazã ºi încurajeazã cercetãrile interdisciplinare. Istoricii sunt primii specialiºti care au acces la sursele documentare care descriu trecutul comunitãþilor umane, iar interpretarea izvoarelor trebuie realizatã cu profesionalism ºi onestitate ºi într-un spirit mod ern, spe cific, pânã la urmã, fiecãrei generaþii de istorici. Dar, interdisciplinaritatea trebuie aplicatã pentru realitãþile lumii româneºti ºi þinând cont de tipurile de izvoare existente. De asemenea, cercetãrile interdisciplinare constituie doar o parte a investigaþiilor istoriografice ºi trebuie sã fie doar un mijloc de a ajunge la adevãr ºi nu doar un scop în sine. Ioan-Aurel Pop de fineºte în cuvinte frumoase ºi sin cere esenþa meseriei de istoric ºi a istoriei ca disciplinã de cercetare, care trebuie sã fie ghidate de onestitate ºi de re spect pentru adevãr. Onestitate ºi adevãr reprezintã deviza care l-a cãlãuzit pe istoricul Ioan-Aurel Pop în toate demersurile sale ºtiinþifice ºi didactice ºi pe care a transmis-o studenþilor pe care i-a pregãtit de-a lungul anilor. Cuvintele primesc o ºi mai mare forþã când sunt exprimate de academicianul Ioan-Aurel Pop, o personalitate a istoriografiei ºi a culturii din România contemporanã. Forþa este datã de relaþia strânsã, aproape pânã la contopire, dintre ceea ce crede ºi ceea ce scrie profesorul Pop, între discursul ºi realitatea scrisului istoric. Un asemenea crez l-a determinat sã iasã, adesea, în spaþiul pub lic sã-ºi exprime opinia despre scrisul istoric ºi sã-ºi asume cu responsabilitate poziþii de demnitate publicã ºi universitarã, pentru a transpune în practicã ideile generoase, ºtiinþifice ºi umane, dar ºi un anumit profil moral care îl caracterizeazã ºi de care societatea româneascã are atâta nevoie. Academicianul Ioan-Aurel Pop continuã tradiþia cercetãrilor promovate de istoricii români care au investigat istoria Transilvaniei sau a lumii româneºti, asemenea lui Dimitrie Onciul, Ioan 1 Ioan-Aurel Pop, Man i fest pentru meseria de istoric în The Historian s Atelier. Sources, Methods, Interpreta - tions, coord. Sorin ªipoº, Ga briel Moisa, Mircea Brie, Flo rin Sfrengeu, Ion Gumenâi, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2012, p

91 IULIE-DECEMBRIE Bogdan, Nicolae Iorga, Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, Alexandru Lapedatu, Gheorghe. I. Brãtianu, Da vid Prodan, ªtefan Pascu, Camil Mureºanu, Pompiliu Teodor etc. ºi care au slujit cu onestitate ºi profesionalism meseria de istoric. Majoritatea dintre cei amintiþi au constituit pentru profesorul Universitãþii Daciei Superioare, modele profesionale, civice ºi umane. La rândul sãu, a crezut de cuviinþã, ca asemenea magiºtrilor sãi, sã pregãteascã cu responsabilitate ºi cu onestitate generaþii dupã generaþii de specialiºti în istorie ºi doctori în aceastã frumoasã ºi nobilã specialitate. Este în spiritul unei analize ºtiinþifice ca, la momentul evocãrii activitãþii profesionale a istoricului Ioan-Aurel Pop, sã-i reconstituim traseul intelectual 1. Ioan-Aurel Pop s-a nãscut la 1 ianuarie 1955, în Sântioana, judeþul Cluj. A urmat ºcoala primarã ºi gimnazialã la Braºov, între anii , apoi Liceul Andrei ªaguna din Braºov, între , pe care l-a absolvit ca ºef de promoþie. Braºovul ºi Þara Bârsei, au profundã semnificaþie în istoria românilor din Þara Bârsei, din Transilvania aici a funcþionat prima ºcoalã româneascã, tiparul coresian dar, în egalã mãsurã, ºi în istoria saºilor. Importanþa românilor din Þara Bârsei, din ªcheii Braºovului în conservarea identitãþii etnice ºi confesionale este la fel de însemnatã ca ºi rolul avut de acest centru ur ban în istoria saºilor, în istoria politicã a Transilvaniei în Evul Mediu ºi în Epoca Modernã. Iatã, aºadar, Þara Bârsei este ºi un loc al interferenþelor etnice, culturale ºi religioase. Avem aici influenþa beneficã a culturii apusene a coloniºtilor germani în cadrul româno-slav, asezonat la finele secolului al XIV-lea cu un grup de bolgari (noþiune mai mult geograficã decât etnicã), purtãtori în parte a unei mentalitãþi bizantine 2. Þara Bârsei, cum preciza academicianul Ioan-Aurel Pop era ca un ic transilvãnean, de influenþã occidentalã, împins spre Þara Româneascã ºi Moldova 3. Liceul a pregãtit personalitãþi de valoare pentru cultura ºi ºtiinþa româneascã: Titu Maiorescu, Ciprian Porumbescu, Ioan Lupaº, Octavian Goga, Sextil Puºcariu, Lucian Blaga 4. Nu întâmplãtor, Ioan-Aurel Pop îl evocã ºi îºi evocã foºtii dascãli, ori de câte ori are ocazia, cu pioºenie ºi re spect 5. Braºovul cu Þara Bârsei i-au inspirat cercetãrile încã de la începutul carierei. Cronicile braºovene din secolele XVII-XVIII, instituþiile medievale româneºti din Transilvania, relaþiile dintre românii transilvãneni ºi Þara Româneascã ºi Moldova sunt doar câteva dintre subiectele, pe care le vom regãsi în cercetãrile sale viitoare. Ioan-Aurel Pop a urmat cursurile Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, secþia istorie-filosofie, specializarea istorie medievalã, între , pe care a finalizat-o ca ºef de promoþie. Un traseu intelectual de excepþie la pregãtirea cãruia ºi-au adus contribuþia personalitãþi importante din Clujul universitar, respectiv academicienii Da vid Prodan, ªtefan Pascu, Camil Mureºanu, Sigismund Jako, Pompiliu Teodor, Constantin ºi Hadrian Daicoviciu, Vir gil Vãtãºianu. Majoritatea dintre cei evocaþi ºi-au fãcut studiile sau specializãrile în strãinãtate, au suferit rigorile comunismului de tip sta lin ist, iar dupã anii 1955, cei care au supravieþuit, au fost reintegraþi în diferite forme în învãþãmântul su pe rior ºi în cercetarea ac a - demicã. Perioada studenþiei sale s-a desfãºurat într-un mo ment de relativã deschidere. Era o perioadã de tranziþie între comunismul de tip sta lin ist ( ), când a fost arestatã ºi con - damnatã mare parte a elitei intelectuale interbelice, când s-a falsificat scrierea trecutului, ºi perioada comunismului de tip naþional, impus în România dupã cunoscutele teze din iulie Ioan-Aurel Pop a avut ºansa de a avea profesori de excepþie care, într-un con text pol i tic favorabil, au putut sã vorbeascã liber ºi onest despre istoria naþionalã. A fost o adevãratã lecþie de viaþã ºi de profesionalism pe care profesorul Ioan-Aurel Pop a evocat-o adesea, mai apoi, studenþilor. Dupã absolvirea studiilor universitare, Ioan-Aurel Pop a fost, între anii , profesor de istorie la Liceul in dus trial nr. 6 din Cluj-Napoca, apoi, între , asistent universitar la Catedra de istorie a Universitãþii Babeº-Bolyai. De la început de carierã cursurile ºi seminariile s-au bucurau de o realã apreciere din partea studenþilor, datoritã profesionalismului, a manierei F AMILIA ROMÂNà IN MAGISTRI HONORE M 1 Vezi, pentru viaþa ºi activitatea ºtiinþificã a lui Ioan-Aurel Pop, studiul lui Ionuþ Costea, Elogierea vieþii profesorului Ioan-Aurel Pop la vârsta de 60 de ani, în Istoria ca datorie. Omagiu academicianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea vârstei de 60 de ani, coordonatori: Ioan Bolovan, Ovidiu Ghitta, Cluj-Napoca, Academia Românã, Centrul de Studii Transilvane, 2015, p Ioan-Aurel Pop, Contribuþii la istoria culturii româneºti (cronicile braºovene din secolele XVII-XVIII), Cluj- Napoca, Editura Dacia, 2003, p Ibi dem. 4 Ibi dem, p Ibi dem, p

92 90 IULIE-DECEMBRIE 2015 HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNà clare în care erau expuse ºi a unei deschideri umane faþã de mai tinerii colegi. A urcat apoi, an de an, dupã o muncã asiduã, profesionistã ºi onestã treptele universitare. Între este lector universitar la Catedra de istorie medie ºi istoriografie, apoi în intervalul , conferenþiar universitar la Catedra de istorie medie a UBB. Din anul 1996 ºi pânã în prezent este profesor universitar la Catedra de Istorie medie a Universitãþii Babeº-Bolyai. Nu întâmplãtor, vorbim despre activitatea ºtiinþificã care trebuie sã ne defineascã ca membri ai comunitãþii academice ºi universitare. Ea este barometrul care mãsoarã amplitudinea ºi forþa intelectualã a unui universitar. Subliniem acest lucru deoarece trãim într-o societate în care valorile autentice ºi criteriile ºtiinþifice sunt adesea înlocuite, subminate de alte sisteme de valorizare care au în centru, fie apartenenþa politicã, fie poziþia ierarhicã, fie puterea financiarã. Profesorul Ioan-Aurel Pop are o activitate ºtiinþificã de excepþie desfãºuratã pe parcursul a peste trei decenii 1. Este autorul a unui numãr de 830 lucrãri ºtiinþifice, respectiv monografii ca unic autor, de lucrãri de sintezã, vol ume în ca litate de coautor, studii, articole, prefeþe, re cenzii ºi note publicate în re viste ºtiinþifice ºi de culturã din þarã ºi din strãi - nãtate 2. O mare parte din aceste lucrãri au fost publicate în lim bi de circulaþie, în SUA, Italia, Rusia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Moldova, Anglia, Germania, Spania, Ar gen - tina 3 etc. Dintre lucrãrile publicate de Ioan- Aurel Pop amintim doar câteva, anume: Instituþii medievale româneºti. Adunãrile cneziale ºi no - biliare (boiereºti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991, 256 p. [teza de doctorat]; Românii ºi ma ghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului me di eval în Transilvania, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Tran sil vane, 1996, 245 p. Ediþia a II-a, re vi - zuitã ºi adãugitã, Cluj-Napoca, Editura Tri - buna, în 2003, 290 p. Ediþia în limba englezã, Cluj-Napoca, 1996, 246 p.; Istoria Tran sil va - niei medievale: de la etnogeneza românilor pânã la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, 1997, 274 p.; Ge - neza medievalã a naþiunilor moderne (secolele XIII-XVI), Bucureºti, Editura Fun daþiei Culturale Române, 1998, 232 p.; Naþiunea românã medievalã. Solidaritãþi etnice româneºti în secolele XIII-XVI, Bucureºti, Editura Enci clopedicã, 1998, 180 p.; Istoria, adevãrul ºi miturile (Note de lecturã), Bucureºti, 2002; Contribuþii la istoria culturii româneºti (cronicile braºovene din se - colele XVII-XVIII), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003; Memoriu topografic ºi sta tis tic asupra Basarabiei, Valahiei ºi Moldovei, provincii ale Turciei în Europa, [Ed i tor împreunã cu Sorin ªipoº], Institutul Cul tural Român, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004; Istoria României. Compendiu, Cluj-Napoca, 2007; Istoria Transilvaniei, I-III, Cluj-Napoca, ; Silviu Dragomir ºi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniþi, Cluj-Napoca, 2009, 210 p. (în colaborare cu Sorin ªipoº); Patrimoniul cul tural al României. Transilvania (lucrare în limbile românã, englezã, francezã, germanã ºi italianã), [Coordonator] Institutul Cul tural Român Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 292 p.; (în colaborare cu Marius Porumb), Din mâinile 1 Vezi, pentru bibliografia lucrãrilor lui Ioan-Aurel Pop, Mihaela Bedecean, Ac a de mi cian Ioan-Aurel Pop, Bi blio - grafia selectivã a operei ºtiinþifice, în Istoria ca datorie. Omagiu academicianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea vârstei de 60 de ani, coordonatori: Ioan Bolovan, Ovidiu Ghitta, Cluj-Napoca, Academia Românã, Centrul de Studii Transilvane, 2015, p Ibi dem. 3 Ibi dem.

93 IULIE-DECEMBRIE valahilor schismatici. Românii ºi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV), Bucureºti, Editura Litera, Academicianul Ioan-Aurel Pop a fost preocupat în cercetarea istoricã de douã direcþii importante pentru istoria românilor, anume de introducerea în circuitul ºtiinþific de noi surse documentare, prin publicarea unor vol ume de documente, realizarea de ediþii critice ºi redactarea de cãrþi ºi studii bazate pe documente de arhivã 1. Dar a fost preocupat ºi de cealaltã dimensiune a scrisului istoric, de reinterpretare, de recitire a surselor documentare în acord cu noile direcþii ºi metode de cercetare din istoriografia contemporanã 2. Peste toate acestea a avut în vedere ºi ideea sintezei, atât de necesarã istoriografiei naþionale 3. În privinþa temelor de cercetare, Ioan-Aurel Pop a fost preocupat de investigarea unor problematici majore pentru istoria medievalã a românilor ºi a Europei Centrale ºi de Sud-Est, anume de: 1. instituþiile medievale româneºti, adunãrile cneziale ºi nobiliare 4 ; 2. formaþiunile politice româno-slave din Transilvania secolelor IX-XIV 5 ; 3. raporturile românilor din 1 Izvoare privind evul mediu românesc. Þara Haþegului în secolul al XV-lea. Vol. I ( ), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, 327 p. Introducere ºi ediþie îngrijitã, în colaborare cu Adrian Andrei Rusu, Ioan Drãgan. Instituþii medievale româneºti adunãrile cneziale ºi nobiliare (boiereºti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991, 256 p. Silviu Dragomir ºi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniþi, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2009, 210 p. (în colaborare cu Sorin ªipoº); Diplome maramureºene din secolele XVI-XVIII, provenite din colecþia lui Ioan Mihalyi de Apºa, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2010, 467 p. (coordonator; autor în colaborare cu Mihai Dãncuº, Adinel Dincã, Andreea Mârza); Despre publicarea do - cumentelor latine medievale dupã copii târzii (din secolul al XIX-lea) în: The His to rian s Ate lier. Sources, Meth ods, In ter pre ta tions, coord. Sorin ªipoº, Ga briel Moisa, Mircea Brie, Flo rin Sfrengeu, Ion Gumenâi, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2012, p Diplome maramureºene din secolele XVI-XVIII, provenite din colecþia lui Ioan Mihalyi de Apºa, ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2012, 503 p. (coordonator; autor în colaborare cu Mihai Dãncuº, Adinel Dincã, Andreea Mârza); Man i fest pentru meseria de istoric în: The His to rian s Ate lier. Sources, Meth ods, In ter pre ta tions, coord. Sorin ªipoº, Ga briel Moisa, Mircea Brie, Flo rin Sfrengeu, Ion Gumenâi, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2012, p Silviu Dragomir et le dos sier du Diplôme des Che va liers de St. Jean, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2012, 221 p. (în colaborare cu Sorin ªipoº); Un text latin din 1531, despre raporturile moldo-polone de la arhivele de stat din Milano, în: The Steppe Lands and the World Be yond Them Stud ies in Honor of Vic tor Spinei on His 70th Birth day, editori Flo rin Curta, Bogdan-Petru Maleon, Iaºi, Editura Universitãþii Alexandru Ioan Cuza, 2013, pp Contribuþii la istoria culturii româneºti. Cronicile braºovene din secolele XVII-XVIII, ediþia a II-a, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011, 272 p.; Din mâinile valahilor schismatici. Românii ºi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV), Bucureºti, Editura Litera Internaþional, 2011, 381 p.; De manibus Vallacorum scismaticorum.... Romanians and Power in the Me di eval King dom of Hun gary (The Thir teenth and Four teenth Centuries), Frank furt am Main, Pe ter Lang Verlag, 2013, 516 p.; Istoria, adevãrul ºi miturile (Note de lecturã), Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2014, XXII, 401 p. 3 Istoria Transilvaniei. Vol. I: Pânã la 1541, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2009; The His tory of Transylvania. Vol. I (Un til 1541), Sec ond Edi tion, coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Cluj-Napoca, Cen ter for Transylvanian Stud ies, 2010; The His tory of Transyl - vania. Vol. III (from 1711 to 1918), coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, András Magyari, Cluj-Napoca, Cen ter for Transylvanian Stud ies, 2010; 200 ani din istoria românilor dintre Prut ºi Nistru, , Chiºinãu, Editura Litera, 2012, 215 p. (coordonator, în colaborare cu Ioan Scurtu); Istoria românilor. Vol. IV: De la universalitatea creºtinã cãtre Europa patriilor, ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2012, XXI, 1031 p. (coordo - nator, în colaborare cu Camil Mureºanu, ªtefan ªtefãnescu); Istoria Transilvaniei, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Editura Eikon, 2013, 380 p. (în colaborare cu Ioan Bolovan). 4 Instituþii medievale româneºti. Adunãrile cneziale ºi nobiliare (boiereºti) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991, 256 p.; A. Rusu, Ioan A. Pop, I. Drãgan, Izvoare privind evul mediu românesc. Þara Haþegului în secolul al XV-lea ( ), vol. I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Diplome mara - mureºene din secolele XVI-XVIII, provenite din colecþia lui Ioan Mihalyi de Apºa, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2010, 465 p. (coordonator ºi coautor). 5 Românii ºi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului me di eval în Transilvania, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1996, 245 p.; Romanians and Hun gar i ans from the 9 th to the 14 th Cen tury. The Gen e sis of the Transyl - vanian Medieval State, Cluj-Napoca, Cen ter for Transylvanian Stud ies, 1996, 246 p.; Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor pânã la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, 1997, 274 p.; Românii ºi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului me di eval în Transilvania, ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã, Cluj-Napoca, Editura Tri buna, 2003, 290 p.; Geneza medievalã a naþiunilor moderne (secolele XIII-XVI), Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1998, 232 p.; Naþiunea românã medievalã. Solidaritãþi etnice româneºti în secolele XIII-XVI, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1998, 180 p.; Istoria, adevãrul ºi miturile (Note de lecturã), Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002, 392 p.; Românii ºi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului me di eval în Transilvania, ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã, Cluj-Napoca, Editura Tri buna, 2003, 290 p. F AMILIA ROMÂNÃ IN MAGISTRI HONORE M

94 92 IULIE-DECEMBRIE 2015 HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNÃ Transilvania cu spaþiul românesc extracarpatic; 4. influenþa bizantinã asupra românilor nord-dunãreni; 5. raporturile Transilvaniei cu Europa Centralã ºi Occidentalã; 6. structura etnicã ºi confesionalã a Transilvaniei ºi a Ungariei în Evul Mediu 1 ; 7. raporturile populaþiei româneºti cu noii veniþi; 8. influenþa coloniºtilor veniþi din Occident asupra Transilvaniei; 9. redefinirea con - ceptului de naþiune 2, impunând în istoriografia românã conceptul de naþiune medievalã. De asemenea, Ioan-Aurel Pop a investigat diversele tipuri de solidaritãþi specifice Evului Mediu: sociale, confesionale, lingvistice, etnice 3. Academicianul Ioan-Aurel Pop a investigat maniera în care erau descriºi românii în cronicile ºi în documentele oficiale ale naþiunilor politice din Transilvania ºi în relatãrile cãlãtorilor strãini 4. Cercetãrile Domniei Sale, fie continuã investigaþii mai vechi iniþiate de istorici ca Nicolae Iorga, Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, Gheorghe I. Brãtianu, ªtefan Pascu, Da vid Prodan, cazul instituþiilor medievale, a ceea ce a însemnat Transilvania în Evul Mediu, a realitãþilor confesionale, prin lãrgirea bazei documentare ºi extinderea analizei ºi prin realizarea de analize com par a tive cu spaþiul oc ci den tal ºi cen tral-eu ro pean, fie este cre ator de direcþii de cercetare, cazul solidaritãþilor de tip me di eval, a conceptului de naþiune medievalã, a reevaluãrii statutului pol i tic ºi confesional al românilor din Transilvania în Evul Mediu. Dintre rezultatele cercetãrii istoriografice ale Profesorului Ioan-Aurel Pop remarcãm faptul cã a surprins continuitatea societãþii româneºti din Transilvania ºi din Pãrþile Vestice, dupã cucerirea lor de cãtre Regatul Maghiar. Mecanismele de reacþiune ale lumii româneºti au fost di - verse, de la rezistenþã militarã, armatã, la eforturile elitei politice de a se integra în noile structuri statale. Un rol im por tant în conservarea elementului românesc, a instituþiilor medievale l-au avut legãturile cu spaþiul românesc extracarpatic în multitudinea lor, de la cele demografice, politice, economice, pânã la cele religioase. A reconsiderat ºi reevaluat rolul Bisericii Ortodoxe, importanþa sentimentului religios pentru omul me di eval, legãturile dintre lumea ortodoxã dincolo de fronti - erele politice. A subliniat complexitatea raporturilor dintre lumea ortodoxã ºi cea catolicã, de la tensiunile po lit ico-ideologice din secolele XII-XIV, la colaborare dupã apariþia pericolului otoman la Dunãre. A remarcat, ca nimeni altul, importanþa acestei schimbãri pentru elita politicã ro - mâneascã din Transilvania, cu deosebire în vremea lui Iancu de Hunedoara. De asemenea ºi efortul þãrilor române de a face faþã pericolului otoman, poziþia lor geopoliticã strategicã pe linia Dunãrii ºi importanþa acordatã principilor români de cãtre statele creºtine im pli cate în frontul antiotoman. Þãrile române au fost de la sfârºitul secolului al XIV-lea ºi pânã la începutul secolului al XVII-lea în atenþia marilor cancelarii europene ºi în proiectele antiotomane. Nu în ultimul rând, a subliniat importanþa prezenþei domnilor din Muntenia ºi Moldova în Transilvania ºi a rolului identitãþii religioase ºi lingvistice pentru definirea apartenenþei la neam, limbã ºi confesiune. În acest sens, ºi-a focusat cercetãrile asupra legãturilor lui Mircea cel Bãtrân, ªtefan cel Mare, Petru Rareº ºi, îndeosebi, Mihai Viteazul cu Transilvania. A subliniat raþiunile po lit ico-militare ale intervenþiei lui Mihai Viteazul în Transilvania, în toamna lui 1599, remarcând impactul asupra lumii româneºti, generat de sosirea unui domn din neamul lor ºi spaima provocatã printre stãrile Principatului de posibilitatea repetãrii unei asemenea situaþii. Lucrãrile academicianului Ioan-Aurel Pop se remarcã printr-o înaltã erudiþie, prin spirit critic ºi metodologii de abordare moderne. Istoricul Pop a pus în centrul cercetãrii documentul istoric: actele oficiale emise de cancelaria Regatului Ungariei, de voievodul Transilvaniei, de capitlurile ºi conventurile din Transilvania ºi cele emise de Senatul veneþian, precum ºi însemnãrile de cãlãtorie ale unor oficiali strãini în þãrile române. Profesorul Pop le-a supus unei analize critice, paleografice ºi diplomatice, dar ºi unor interogaþii venite dinspre istoriografia nouã, dinspre imagologie ºi imaginar. A rãmas fi del marilor medieviºti din þarã ºi din strãinãtate, care ºi-au îndemnat discipolii sã introducã noi documente în circuitul ºtiinþific, în paralel cu investigarea ºi interogarea lor în raport cu noile direcþii de cercetare. Documentaþia masivã ºi adesea ineditã, interpretarea criticã ºi 1 N. Bocºan, I. Lumperdean, Ioan A. Pop, Ethnie et con fes sion en Transylvanie, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Geneza medievalã a naþiunilor moderne (secolele XIII-XVI), Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1998, 232 p. 3 Naþiunea românã medievalã. Solidaritãþi etnice româneºti în secolele XIII-XVI, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1998, 180 p. 4 Antoine François Le Clerc, Memoriu topografic ºi sta tis tic asupra Basarabiei, Valahiei ºi Moldovei, provincii ale Turciei în Europa, ediþie îngrijitã, studiu introductiv, note ºi comentarii de Ioan-Aurel Pop ºi Sorin ªipos, Institutul Cul tural Român. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 90 p., in quarto (ediþie bilingvã).

95 IULIE-DECEMBRIE sugestiile moderne l-au impus în istoriografia româneascã ºi în cea privind spaþiul Europei Centrale ºi de Sud-Est ca pe un istoric de mare valoare. Din perspectiva spaþiului investigat, Ioan-Aurel Pop a cercetat realitãþile politice ºi insti - tuþionale din Transilvania Evului Mediu, iar, mai apoi, ºi-a extins cercetãrile asupra Þãrii Ro - mâneºti ºi a Moldovei, a regatului Ungariei, a Europei Centrale ºi a Peninsulei Balcanice. Academicianul Ioan-Aurel Pop este, în virtutea profesiunii, interesat ºi preocupat de condiþia istoriei ºi a istoricului în societatea contemporanã. A readus în atenþia specialiºtilor activitatea istoriograficã a unor predecesori, conºtient fiind cã prima condiþie a unei investigaþii oneste este sã-þi cunoºti antecesorii. Cercetãrile sale asupra vieþii ºi activitãþii unor istorici ca Silviu Dragomir 1, Da vid Prodan, ªtefan Pascu, Pompiliu Teodor ºi a altora au fost prezentate în conferinþe ºi în publicaþii de specialitate. A repetat, adesea 2, cã în scrisul istoric este nevoie de continuitate, cã fiecare generaþie are posibilitatea de a reevalua cercetãrile antecesorilor, dar a reevalua nu este sinonim cu demolarea ºi cu negarea a tot ceea ce s-a scris. Cã este nevoie de o dreaptã judecatã în analiza cercetãrilor antecesorilor noºtri, þinând cont de o multitudine de factori, de la sursele documentare, la contextul epocii în care aceºtia ºi-au elaborat lucrãrile. Nu a ezitat sã se implice în dezbateri istoriografice, dupã anul 1989, atunci când au fost puse în discuþie statutul ºi pro fesionalismul istoriografiei române 3. Implicarea academicianului Ioan Aurel Pop în marile dezbateri istoriografice din România dupã anul 1989 s-a nãscut din negarea cunoaºterii trecutului, a statutului istoriei ºi a istoricului venite din partea unor confraþi de breaslã. De asemenea, din anatemizarea ºi condamnarea unor generaþii de istorici ºi scriitori, fie cã ar fi naþionaliºti, generaþia lui N. Iorga, G. I. Brãtianu, C. C. Giurescu, S. Dragomir, P. P. Panaitescu ºi M. Eminescu, fie cã ar fi fost xenofobi; Eminescu fiind condamnat pentru articolele publicate în epocã împotriva strãinilor care, în opinia poetului, îi asupreau neamul ºi erau o piedicã pentru dezvoltarea românilor. Ioan-Aurel Pop porneºte în mod firesc de la definiþia datã istoriei ºi mitului, remarcând faptul cã istoria este o disciplinã care are un set de norme ºi de metode, izvoare ºi concepþii care îi per mit istoricului sã reconstituie trecutul în funcþie de o serie de factori. În lumea istoricilor este prezentã ideea cã între istoria realitate, adicã cea care s-a întâmplat, ºi istoriografie, respectiv demersul istoricilor de a reconstitui trecutul, nu existã o sinonimie ºi cã restituirea trecutului se realizeazã cu ajutorul surselor care s-au pãstrat. Deci, nu de fiecare datã, istoricul reuºeºte sã reconstituie trecutul aºa cum a fost el. Istoricul, însã, trebuie sã caute doar adevãrul, sã nu înceapã o cercetare având deja concluziile prestabilite ºi, la fel de im por tant, sã nu se punã niciodatã în slujba factorului pol i tic. Ioan-Aurel Pop ne îndeamnã la o analizã profundã, criticã ºi onestã a trecutului. Trecutul românilor trebuie, în mod obligatoriu, judecat în contextul vremii, potrivit cu ceea ce scria Iorga, anume, cã istoria românilor trebuie sã fie analizatã în contextul eu ro pean al vremii ºi printr-o analizã comparativã cu realitãþile ºi evoluþia naþiunilor din Occident, Nicolae Iorga fiind istoricul care a deschis în scrisul istoric românesc direcþii noi de cercetare ºi metode moderne de investigare a trecutului. Domnia Sa este directorul Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, din anul 1992 ºi rectorul Universitãþii Babeº-Bolyai, din În aceastã dublã calitate a iniþiat publi - carea unor lucrãri ºtiinþifice de mare valoare, în limbile englezã, francezã, italianã, germanã, spaniolã, rusã, maghiarã, difuzate în þarã ºi în strãinãtate ºi care reprezintã principalele referinþe bibliografice pentru specialiºtii din strãinãtate, pentru istoria românilor ºi a Europei Centrale ºi a F AMILIA ROMÂNÃ IN MAGISTRI HONORE M 1 Ioan-Aurel Pop, Sorin ªipoº, Silviu Dragomir ºi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniþi, Cluj-Napoca, Academia Românã. Centrul de Studii Transilvane, 2009, 210 p. ºi anexe; Ioan-Aurel Pop, Sorin ªipoº, Silviu Dragomir 120 ani de la naºtere, Oradea, 2011, 228p. 2 Istoria, adevãrul ºi miturile (Note de lecturã), Bucureºti, Editura Enciclopedicã, Ibi dem.

96 94 IULIE-DECEMBRIE 2015 HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNÃ iniþiat un proces de dezvoltare, modernizare ºi de internaþionalizare a universitãþii clujene. Este redactorul-ºef ºi editorul revistei Transylvanian Re view, revistã indexatã ISI (Thomson-Reuters), de altfel, singura publicaþie de istorie cotatã ISI din România. Activitatea ºtiinþificã de excepþie a condus la alegerea sa ca membru co re spon dent al Academiei Române în anul 2001, iar din 2010 ca membru plin al celui mai prestigios for ºtiinþific din România, la doar 55 ani. Din anul 2010 este membru al Consiliului Naþional al CNATCU. Este conducãtor de doc tor ate în istorie medie transilvãneanã ºi europeanã din anul 2000, iar în aceastã calitate a reuºit sã formeze numeroºi specialiºti în istoria Evului Mediu românesc ºi eu ro pean, sã creeze o adevãratã ºcoalã în cercetarea istoriei Evului Mediu. Pregãtirea ºtiinþificã de excepþie, bunul sãu renume în strãinãtate a fãcut ca Ministerul Afacerilor Externe sã-l coopteze în diplomaþia culturalã, Ioan-Aurel Pop fiind numit di rec tor al Centrului Cul tural Român din New York între anii ºi di rec tor al Institutului Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã din Veneþia între anii Numeroase universitãþi din þarã, Universitatea din Oradea, Universitatea Dunãrea de Jos din Galaþi, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia, Universitatea de Vest din Timiºoara, Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureº ºi din Republica Moldova, Universitatea de Stat din Republica Moldova, Universitatea Pedagogicã Ion Creangã, i-au decernat titlul de Doc tor Honoris Causa. Recunoaºterea internaþionalã de care se bucurã academicianul Ioan-Aurel Pop este exprimatã de calitatea de Vis it ing pro fes sor (bursier Fulbright) la Universitatea din Pitts burgh, USA ( ), la Universitatea din Trento ( ), la Universitatea Ca Foscari din Veneþia ( ). Ioan-Aurel Pop a fost ales membru al unor importante foruri ºtiinþifice internaþionale: membru al Comisiei de istorie a relaþiilor internaþionale din cadrul Comitetului Internaþional de ªtiinþe Istorice (Milano) din 1990, membru co re spon dent al Academiei de ªtiinþe, Litere ºi Arte (Paris) din 1999, membru al Institutului pentru Întâlniri Internaþionale din Gorizia din 2005, membru al Ateneo Veneto din 2005, membru al Institutului pentru Cercetãri de Istorie Socialã ºi Religioasã din Vicenza (Italia, din 2006), membru de onoare al Academiei din Republica Moldova, din De asemenea, este membru în comitetele (consiliile) ºtiinþifice ale unor in sti tute de cercetãri ºi instituþii de culturã: vicepreºedinte al Comitetului Naþional al Istoricilor din România (din 2007), la Institutul de Istorie A. D. Xenopol din Iaºi (2008), Muzeul Naþional de Istoria Transilvaniei (din 2009). Este membru în comitetele (colegiile) de redacþie ale unor periodice cu profil istoric ºi cul tural: Transylvanian Re view (di rec tor din 1994), Magazin istoric (din 2008), Mediaevalia Transilvanica (din 1997), Tri buna (din 2003), Eurolimes (din 2007), Ba - natica (din 2008), Studii ºi cercetãri de istorie a Banatului (din 2009), Xenopoliana (din 2009), Analele Universitãþii din Oradea. Seria Istorie ºi Arheologie (2010), Anuarul Institutului de Cercetãri Socio-Umane Gheorghe ªincai al Academiei Române (din 2009) etc. Prestigiul de care se bucurã a fãcut ca el sã fie invitat de cãtre universitãþi din întreaga lume, pentru a participa la stagii, congrese ºi conferinþe. A fost invitat la: Grenoble, Paris, Strasbourg (Franþa), Cracovia (Polonia), Ma drid (Spania), Londra (Marea Britanie), Chiºinãu (Moldova), Co - lum bus OH, Bloomington IND, Mi ami FL, New York NY, Pitts burgh PA (SUA), Viena, Salzburg (Aus tria), Budapesta, Miskolc (Ungaria), Stock holm (Suedia), Oslo (Norvegia), Delphi (Grecia), Alma Ata (Kazahstan), Tübingen, Ulm (Germania), Roma, Genova, Padova, Udine, Veneþia, Pisa, Trento (Italia), Syd ney (Aus tra lia), Beijing (China) etc. Pe lângã activitatea ºtiinþificã ºi culturalã de excepþie, pe lângã calitatea de ambasador de cea mai înaltã þinutã a promovãrii României în strãinãtate, profesorul Ioan-Aurel Pop s-a dovedit a fi, de-a lungul anilor, un remarcabil partener ºi susþinãtor al profesorilor ºi studenþilor de la istorie, participând ºi organizând manifestãri ºtiinþifice, conferenþiind în nenumãrate ocazii în faþa iubi - torilor de istorie, deschizând cu generozitate paginile prestigioasei reviste pe care o con duce universitarilor mai tineri, publicând la editura Centrului de Studii Transilvane numeroase vol ume ale mai tinerilor istorici, colaborând cu istorici din alte cen tre universitare din þarã ºi din strãinãtate la elaborarea a numeroase contribuþii ºtiinþifice. Fãrã îndoialã, Ioan-Aurel Pop este un intelectual de mare forþã în peisajul istoriografic ºi cul tural contemporan, un om generos cu apropiaþii ºi cu studenþii, un adevãrat model de urmat pentru mai tinerii colegi ºi pentru studenþii din Cluj ºi din România.

97 IULIE-DECEMBRIE Academicianul Ioan-Aurel Pop rectorul Prof. univ. dr. Constantin BUNGÃU Rectorul Universitãþii din Oradea Am avut onoarea sã fiu contemporan, în Consiliul Naþional al Rectorilor, cu multe personalitãþi de marcã, oameni care conduc universitãþile româneºti din poziþia, onorantã ºi responsabilã, de rectori. Personalitatea rectorului Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, academicianul Ioan-Aurel Pop, se distinge prin anvergura bunãtãþii ºi înþelepciunii, asociate unei aure ºtiinþifice in - contestabile de mare istoric al românilor. Se poate afirma despre rectorul Ioan-Aurel Pop cã este un mare spe cial ist în istoria naþionalã ºi universalã ºi cã ºtie sã transmitã, prin puterea ºi forþa cuvântului, de fiecare datã ºi documentat, o cunoaºtere profundã care inspirã credibilitate ºi în problemele controversate din istoria naþionalã. Modul în care asigurã managementul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, în calitatea Domniei Sale de rec tor, inspirã un model demn de urmat pentru foarte multe universitãþi din România. Prin eleganþa care îl caracterizeazã, domnul ac a de mi cian Ioan-Aurel Pop asigurã afirmarea instituþiei prin toþi parametrii care mãsoarã performanþa: studenþi ºi absolvenþi, colective de cadre didactice ºi de cercetare, cultura ºi anvergura internaþionalã. Domnia Sa are o putere remarcabilã de muncã, sprijinind, atât universitatea pe care o con duce, cât ºi Ac a de mia Românã, dar ºi instituþiile de vârf din cadrul mi - nisterului, autoritãþile ad min is tra tive lo cale ºi naþionale, instituþiile de culturã ºi cul - tele, universitãþile partenere ºi, desigur, se evidenþiazã ca un adevãrat ambasador cul - tural al României, pe plan internaþional. De aceea, personalitatea ºi reputaþia domnului rec tor Ioan-Aurel Pop este atât de puternicã. Vã mulþumim pentru întreaga colaborare cu Universitatea din Oradea, domnule rec tor! În numele cadrelor didactice, cercetãtorilor ºi studenþilor Universitãþii din Oradea, îmi revine bucuria ºi onoarea de a transmite domnului Ioan-Aurel Pop, rectorul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, ani mulþi cu sãnãtate ºi bucurii, sã îºi con tinue misiunea de dascãl, pentru care are o mare vocaþie, sã îºi desãvârºeascã op era de cercetare a istoriei naþionale, pe care o investigheazã cu pasiune ºi onestitate, dar ºi de man ager în structurile învãþãmântului su pe rior românesc. F AMILIA ROMÂNà IN MAGISTRI HONORE M

98 96 IULIE-DECEMBRIE 2015 Vivat, crescat, floreat! GURIE GEORGIU Episcopul Devei ºi al Hunedoarei HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNÃ În cea dintâi zi a anului Domnului 2015, în preafrumosul buchet de crini al vieþii reputatului istoric, cercetãtor ºi dascãl clujean Ioan-Aurel Pop s-a mai adãugat încã o floare: cea de-a 60-a! Membru tit u lar al Academiei Române, membru co re spon dent al Academiei de ªtiinþe, Litere ºi Arte din Paris ºi al Academiei Europene de ªtiinþe ºi Artã din Salzburg, di rec tor al Centrului de Studii Transilvane, al Centrului Cul tural Român din New York ºi al Institutului Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã din Veneþia, precum ºi distins cadru di dac tic universitar al Facultãþii de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, prestigioasã instituþie de învãþãmânt ºi de culturã ale cãrei des tine, în calitate de rec tor, le ºi îndrumã, neobositul dascãl ºi cercetãtor clujean este autorul a numeroase ºi valoroase cãrþi, studii, articole ºi recenzii, abordând o paletã tematicã diversificatã, centratã, pe de o parte, pe istoria medie a României (a Transilvaniei în mod spe cial), iar pe de altã parte, pe istoria cen tral-europeanã a Evului Mediu dezvoltat ºi târziu. Bun cunoscãtor al realitãþilor româneºti circumscrise tem po ral secolelor XIII-XVII, Domnia Sa lasã posteritãþii pagini de o înaltã erudiþie ºtiinþificã, rezultat al unei munci laborioase de cercetare în arhive româneºti ºi strãine, din care, ca pãstor sufletesc al românilor ortodocºi hunedoreni, nu pot sã nu remarc studiile privitoare la domeniul Hunedoarei ºi, mai ales, cele referitoare la trecutul spaþiului haþegan, cu o aplecare specialã asupra unor probleme precum originea ºi evoluþia familiilor nobiliare româneºti Arca ºi Ponoreºtii, încercãrile de imixtiune în spaþiul haþegan din veacului al XV-lea, realitãþile medievale din Þara Haþegului reliefate de analiza diplomaticã a mai multor documente din þarã ºi de peste hotare, existenþa voievozilor ºi a instituþiei voievodale în Þara Haþegului ºi structurile sociale ºi patrimoniale ale unor moºii haþegane existente pânã în secolul al XV-lea, expediþiile otomane de la sfârºitul anilor 1470 ºi obiceiul an ces tral al datului oilor, disputa pentru Þara Haþegului dintre voievozii români ºi regii maghiari în secolul al XIII-lea, rolul nobilimii din Haþeg în cadrul conflictului iscat între Ioan Zapolya ºi Ferdinand de Habs burg etc. File de neuitat au fost închinate apoi marelui strateg Iancu (Ioan) de Hunedoara ºi istoricului pãtimitor în temniþele comuniste Silviu Dragomir, douã personalitãþi emblematice ale judeþului Hunedoara. Realitãþile nobiliare româneºti ºi cele confesionale ale Transilvaniei medievale im plicit ºi ale spaþiului hunedorean au fãcut obiectul altor minuþioase cercetãri ºi expuneri; spre exemplificare, precizãrile aduse scot în evidenþã rolul avut de Biserica strãbunã în menþinerea unitãþii ºi a specificitãþii româneºti. Cunoscându-l întâi prin intermediul valoroasei ºi nepieritoarei sale opere, am avut plãcerea sã îl cunosc pe distinsul dascãl ºi cãrturar clujean ºi per sonal la începutul anului 2011, când Domnia Sa ne-a onorat cu prezenþa, participând la Deva, la un simpozion istorico-teologic cu caracter naþional, prin care tânãra Episcopie Ortodoxã hunedoreanã încerca sã omagieze personalitatea, statura intelectualã ºi moralã, precum ºi magistralul tezaur istoric lãsat posteritãþii de fondatorul revistei Re vue de Transylvanie de la Cluj-Napoca, Silviu Dragomir, nãscut pe Valea Mureºului, în strãvechea localitate Gurasada. Impresia pe care mi-a lãsat-o atunci, aceea a unui om de o înaltã erudiþie ºtiinþificã ºi a unui neîntrecut or a tor, calitãþi dublate de mãrinimia ºi de modestia Domniei Sale, o pãstrez vie pânã astãzi. Nãdãjduind ºi pe viitor într-o frumoasã ºi fructuoasã colaborare, acum, într-acest mo ment de înãlþãtoare bucurie sufleteascã, mã alãtur celor care îi ureazã Magistrului Ioan-Aurel Pop un La mulþi, fericiþi ºi spornici ani!, binecuvântaþi de Dumnezeu cu sãnãtate ºi cu alese împliniri ºi bucurii. Deva, la praznicul Învierii Domnului din anul 2015

99 IULIE-DECEMBRIE Ioan-Aurel Pop schiþã de portret Vir gil BERCEA Episcop de Oradea Antoine de Saint-Exupéry scria undeva: prietenia este în primul rând pacea reciprocã ºi zborul spiritelor pe deasupra amãnuntelor vulgare. Admirabilã definiþie, dar mã întreb dacã în lumea în care trãim mai poate fi vorba de pace reciprocã ºi de spirit? Sã fie oare doar impresia noastrã cã discordia, cearta, dezbinarea, invidia, neînþelegerea, vrajba ocupã astãzi pe nemeritate locurile din faþã ºi nicidecum pacea? Dacã mai aducem în discuþie spiritul, cu atât mai mult vedem cã troneazã în cotidian doar vulgarul, mediocrul ºi subcultura. În plus, noul val migrator cred cã nu mã înºel numind astfel acest exod al popoarelor din Orientul sfâºiat de rãzboaie ºi urã cãtre un Occident pros per ºi centrat pe un umanism fãrã de Dumnezeu face sã nascã în noi temeri ce pãreau de mult apuse, manifestãri care nu vestesc pacea ºi premoniþii aducãtoare de tulburãri ºi de schimbãri în tezaurul arhetipal al bãtrânei Eu rope. Tocmai de aceea, ºi cu atât mai mult în acest con text, max ima lui Saint-Exupéry ar trebui revalorizatã ºi reacreditatã, iar prietenia, pacea reciprocã ºi spiritul s-ar cuveni asumate ca o triadã salvatoare de a fi, ºi ar trebui cul ti vate cu perseverenþã. Cred cã nu este nevoie sã ne întoarcem prea departe în istorie pentru a gãsi argumente Papa Francisc repetã cu o tenacitate demnã de tot respectul ºi de o mult mai urgentã înþelegere: dorim o lume a pãcii, dorim ca în societatea noastrã, sfâºiatã de diviziuni ºi de conflicte, sã troneze pacea ºi niciodatã rãzboiul! 1. Pentru aceasta este nevoie sã se cultive prietenia deoarece este imposibil sã trãieºti fãrã prieteni, fãrã idealuri, fãrã o inimã deschisã, fãrã dorinþa de a înfãptui lucruri mãreþe. Prietenia ºi pacea, zborul spiritelor se construiesc, dacã ºtim sã facem lucruri mãrunte, cu o inimã mare, liberi în gândire, dornici de bine, deschiºi cãtre Domnul ºi cãtre aproapele. Am re curs la invocarea celor de mai sus pentru a avea un bun prag de pornire pentru o încercare cât-de-cât adecvatã de a schiþa un portret. Mãreþia inimii, prietenia, libertatea, pacea, zborul spiritului ºi al sufletului, tenacitatea sunt atribute care-l caracterizeazã pe prietenul nostru Ioan-Aurel Pop, rectorul prestigioasei Alma Ma ter Napocensis. Ne cunoaºtem de un curs bun de vreme ºi cred cã pot spune cã suntem prieteni. Îmi place sã cred cã ne leagã aceeaºi bãtaie a inimii, ritmate de chemarea miracolelor cunoaºterii, dorul de libertate în a face binele mereu ºi mereu, zborul sufletesc cãtre alte sfere decât cele ale cotidianul invaziv ºi tenacitatea de a duce la împlinire un lucru început. În fiinþa acestui om minunat ºi aparent atât de fragil bate o inimã mare, el dovedind prin toatã lucrarea sa intelectualã cã este un om al pãcii ºi al concordiei, dar hotãrât a spune ºi scrie adevãrul ºi doar adevãrul; acribia aplecãrii peste pagini prãfuite de timp îi dã împlinire ºi bucurie; con cordia în abordarea problematicilor universitare este un îndreptar pentru binele Almei Ma ter; libertatea ºi seninãtatea în a aborda teme controversate ºi a le repune în matcã într-o manierã academicã îi dã credibilitate ºi autoritate, bazate pe o cercetare finã ºi asiduã. Profesorul Ioan-Aurel Pop ºtie cã se poate construi în suflete doar dacã ai vocaþie ºi dacã ai chemarea ºi energiile trebuincioase ºi hãrnicia ºi neodihna de a fi Dascãl. Aceste im per a tive fiindu-i normã de viaþã, Domnia Sa Ioan-Aurel Pop seamãnã sãmânþa cea bunã în sufletele discipolilor ºi le deschide drumul spre libertate, spre ºtiinþele istoriei, întru buna creºtere a acestor tineri dar ºi spre binele comun neamului. Rec tor al unei Universitãþi multiculturale ºi multilingvistice, Profesorul Ioan-Aurel Pop face mereu apel la inteligenþã ºi suflet, la curaj ºi speranþã, la dreptate ºi pace, la toleranþã ºi re spect, la prietenie ºi dãruire. Avându-l aproape pe Ioan-Aurel Pop, poþi spune cu deplinã acoperire: da, mai sunt oameni cãrora le este dragã pacea ºi orizonturile deschise; mai sunt oameni care trãiesc din voluptatea F AMILIA ROMÂNà IN MAGISTRI HONORE M 1 Papa Francisc An ge lus, 1 septembrie 2013.

100 98 IULIE-DECEMBRIE 2015 studiului ºi a înãlþãrii sufletului; mai sunt oameni care printr-un zâmbet aduc binele în jur 1 ; mai sunt oameni care-ºi doresc o lume a pãcii ºi care cu convingere seamãnã astãzi pentru ca mâine sã culeagã con cordia; mai sunt oameni care ºtiu sã dãruiascã bucuria oriunde se aflã acasã, în cetate sau la Universitate; da, mai sunt oameni de omenie! Aºa îl ºtiu eu pe Domnul Ioan-Aurel Pop. 7 octombrie 2015 Considerãm cã decernarea prestigiosului titlu de Doc tor Honoris Causa de cãtre Universitatea Lucian Blaga din Sibiu constituie dovada unei preþuiri binemeritate a activitãþii profesionale, ºtiinþifice ºi didactice, un omagiu adus unei personalitãþi de excepþie a zilelor noastre. Ioan Aurel POP este o personalitate de renume internaþional, apreciatã ºi recunoscutã în mediile ºtiinþifice ºi academice din întreaga lume. Prof. univ. dr. ing. Ioan BONDREA HONOREM IN MAGISTRI FAMILIA ROMÂNÃ Recunoaºterea ºtiinþificã ºi academicã a fost oficializatã în anul 2010 prin acceptarea sa ca tit u lar al Academiei Române, fiind cel mai tânãr membru al prestigiosului corp ac a - demic român. Conf. univ. dr. Ioan Mar ian ÞIPLIC Eºti un istoric mil i tant, dar totodatã ºi un organizator, un man ager înnãscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, multiprezent ºi în acelaºi timp înarmat cu tact ºi mãsurã, deºi in tran si gent în acþiuni ºtii sã le înfãþiºezi într-un veºmânt de amabilitate fireascã. În ochii noºtri, a celorlalþi, te înfãþiºezi cu un ton liniºtit, dar întemeiat pe competenþã, ºi-þi susþii poziþiile cu fermitate, neºovãitor. Acad. Dan BERINDEI Posesor al unor astfel de resorturi intelectuale ºi spirituale, grefate pe o inteligenþã remarcabilã ºi o disciplinã a muncii, profesorul Pop, transilvãnean prin naºtere, ºi-a consacrat întreaga sa carierã academicã ºi profesionalã pentru scoaterea la luminã a istoriei complexe a regiunii natale, o istorie aflatã în Evul Mediu (sau în epoca de început a modernitãþii) în relaþie cu istoria generalã a românilor din celelalte provincii, cu a altor naþiuni din spaþiul Europei Centrale, sub auspiciile cãreia a evoluat pol i tic ºi cul tural. Conf. univ. dr. Ionuþ COSTEA 1 cf. Papa Francisc Aula Nervi, 9 iunie 2013.

101 IULIE-DECEMBRIE RODIRI ACADEMICE Când pasiunea devine profesie - Academicianul Emil Pop 1 Dorina CADAR Baia Mare culturã þi se dezvãluie li mi tele, sunt cuvintele lui Emil Pop, nume Prin de referinþã în biologia ro mâ neas - cã. Cu siguranþã, faptul cã a înþeles de timpuriu cã doar acumulând cât mai multã informaþie, cã doar beneficiind de o vastã ºi solidã culturã ge neralã ºi profesionalã poþi excela în orice domeniu, a fãcut sã se impunã în timp prin lucrãrile sale ºi prin tot ceea ce a realizat în plan profesional. Personalitate complexã, preocupat de biologie în ansamblul ei, dar ºi de istorie, a avut capacitatea nativã de a cuprinde ºi de a interpreta toate fenomenele evolutive ale vieþii pe care le-a investigat, oferind ºtiinþei biologice o metodã de cercetare foarte apreciatã, pentru cã orice idee este mult mai bine înþeleasã dacã i se urmãreºte evoluþia. S-a nãscut la Bucerdea Vinoasã, judeþul Alba, la 13 aprilie 1897, a urmat ºi absolvit în anul 1915 Liceul Andrei ªaguna din Braºov ºi apoi Facultatea de ªtiinþe Naturale a Universitãþii din Cluj, promoþia În 19 decembrie 1928, a susþinut teza de doctorat Analize de polen în turba Carpaþilor Orientali, devenind doc tor în ºtiinþe naturale cu menþiunea Magna cum laude. Lucrarea a fost pre - miatã de Ac a de mia Românã în perioada inter - belicã. Câþiva ani mai târziu, la 1 iulie 1932, a susþinut examenul de docenþã în specialitatea geo - grafie botanicã cu teza Contribuþii la istoria vege - taþiei cuaternare din Transilvania. ªi-a desfãºurat activitatea didacticã ºi ºtiin - þificã ca profesor universitar la Catedra de fizio - logie vegetalã a Facultãþii de ªtiinþe Naturale a Universitãþii din Cluj ºi a fost ales membru tit u lar al Academiei Române în anul 1955, fiind preºe - dintele secþiei de biologie a acesteia. A fost di rec - tor al Institutului de Biologie din Cluj (1958), iar între anii di rec tor al Grãdinii Botanice din Cluj Emil Pop este pãrintele palinologiei de la noi din þarã, domeniu care reconstituie istoria flo - rei ºi vegetaþiei dintr-un teritoriu pornind de la minusculele grãuncioare de polen ºi spori con - servate în depozitele geologice, iar în România a inaugurat cercetãrile de fiziologie la nivel celular, precum ºi studiul garniturii cromozomiale. Ca orice om al Apusenilor, a iubit natura, pãdurea în mod deosebit, pe care a ºtiut sã o preþuiascã ca pe o comoarã de neegalat, aºa încât a fost firesc sã se implice ºi în activitãþi de protecþie a naturii. Toate aceste preocupãri se regãsesc în nu - meroasele pagini publicate de-a lungul vieþii sale. Între anii a publicat 432 de lucrãri ºtiinþifice originale ºi de popularizare a ºtiinþelor biologice, precum ºi 103 note de jurnale, note de drum, amintiri, cuvântãri ocazionale, adunându-se peste 3000 de pagini în manuscris ce se aflã la Biblioteca Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca. Titluri precum Curenþii protoplasmatici la labiate, Evoluþia ºtiinþelor biologice în Ardeal de la Unire pânã azi, Figuri de botaniºti români, Fiziologia plantelor, Grãdina botanicã din Cluj, Man ual de fiziologia plantelor, Monumente ale naturii din România, Studii ºi cercetãri de bio - logie. Seria botanicã, toate acestea se regãsesc pe rafturile Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu din Baia Mare. Sunt cãrþi de mare interes care de-a lungul timpului au avut o mare circulaþie printre cititori ºi au venit în sprijinul multor generaþii de studenþi, þinând cont cã la Baia Mare, începând cu anul 1961, s-a înfiinþat Institutul Ped a gogic care a cuprins ºi Facultatea de ªtiinþe Biologice ºi Agricole. Aºa cum a excelat ca om de ºtiinþã ºi cerce - tãtor, a excelat ºi ca profesor, talentul sãu oratoric aducându-i aprecieri în plus din partea studenþilor ºi a tuturor celor cu care a venit în con tact. Locuitorii din satul na tal al lui Emil Pop se mândresc cã acele meleaguri a dat lumii un astfel F AMILIA ROMÂNà RODIRI ACADEMIC E 1 Revista noastrã continuã, ºi în acest numãr, prezentarea academicienilor care au fost elevi sau profesori ai celebrului Colegiu Naþional Andrei ªaguna din Braºov.

102 100 IULIE-DECEMBRIE 2015 de om ºi, cum era firesc, l-au declarat fiu al satului. La 28 aprilie 2007 la Bucerdea Vinoasã a avut loc un simpozion organizat cu ocazia împlinirii a 110 ani de la naºterea academicianului, ocazie cu care a fost omagiatã personalitatea acestuia ºi i s-a dezvelit un bust. Alexandru Bologa ºi Ana Fa bian-grozavu au publicat un articol în volumul al VII-lea din 2008 al revistei NOEMA, articol în care, dupã o prezentare elogioasã a activitãþii academicianului Emil Pop este prezentatã cuvântarea redactatã de acesta cu ocazia întrunirii promoþiei anului 1915 a Liceului Andrei ªaguna din Braºov. Nos tal gia, afecþiunea profundã ºi respectul pentru iluºtrii înaintaºi care au fost elevi sau pro fesori ai vestitului liceu, toate acestea rãzbat din textul pe care academicianul Emil Pop l-a pregãtit pentru acel eveniment: ACADEMICE RODIRI FAMILIA ROMÂNà Vârsta noastrã, este a cumpenei nedefinite între activitatea productivã ºi trãirea din nou a vieþii trecute cu ajutorul plin de bunãtate ºi reconfortare al amintirilor. În aceastã cumpãnã a vieþii noastre, întâlnirea de azi este un prilej ales, un prilej unic de a retrãi un crâmpei luminos din tinereþea noastrã petrecutã în pitorescul oraº strãjuit de Tâmpa Ne gãsim în sala festivã unde Vir gil Oniþiu deschidea anul ºcolar ºi ne cuvânta cu verva lui înaripatã, unde ascultam cu nesaþul adolescentului conferinþele oaspeþilor aleºi ai liceului ºi manifestãrile muzicale, unde în cadrul Societãþii Ian Popazu înmugureau cu încredere tinereascã aptitudinile literare, se adânceau probleme ºtiinþifice ºi ne avântam în discuþii academice Din fresca balconului sãlii retrimiteau ºoapta lor de încurajare venerabilii ctitori, care printr-o bãrbãteascã iniþiativã cu un neistovit entuziasm ºi cu un nobil spirit de jertfã au smuls unei istorii vitrege mãreaþa înfãptuire a complexului ºcolii medii româneºti din Braºov ºi i-au croit drumul spre luminã pentru mai multe decenii Ideologia Luminismului a aprins multe nãdejdi ºi a sugerat multe iniþiative printre românii transilvãneni, condamnaþi de însãºi constituþia valabilã pânã în 1948 sã vegheze în um bra naþiunilor privilegiate. Nãprasnica rãscoalã a lui Horea, evenimentele politice din 1948 ºi 1949, ºtergerea iobãgiei etc. au întãrit dorul de libertate ºi aprofundare socialã ºi naþionalã. Absolutismul austriac care se instaurase, exercita, ce-i drept, o asprã cenzurã, dar în acelaºi timp ea a moderat pe un deceniu ºi jumãtate vechea adversitate faþã de români a nobilimii ºi a burgheziei maghiare, exacerbatã prin luptele din În acelaºi an (1837) îºi începe activitatea publicisticã la Braºov Gheorghe Bariþiu, înfiinþând Gazeta Transilvaniei, iar în 1838 Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã. Ne putem închipui cu câtã putere convingãtoare iradiau în publicul braºovean ideile progresiste, informaþiile de pretutindeni ºi dorinþele spre mai bine dintr-o asemenea redacþie. Ele gãseau o intelectualitate ºi o burghezie negustoreascã localã foarte evoluate ºi deosebit de re cep tive. O viaþã culturalã intensã ºi rodnicã pulsa deci în Braºov din al doilea pãtrar al veacului trecut, iar intelectualitatea cultivatã ºi însufleþitã era secondatã solidar de o burghezie meºte - ºugãreascã ºi negustoreascã maturã ºi înstãritã, ferm orientatã spre progres. Înfiinþarea liceului era în mod man i fest reclamatã ºi de pãtura socialã inferioarã, a cãrei cauzã a fost atunci îmbrãþiºatã ºi de pãtura înstãritã. Din aceastã atât de tumultuoasã concentrare de virtuþi generoase s-a plãmãdit ºi a luat fiinþã la 1 noiembrie 1850 gimnaziul din Braºov. Cu eforturi sporite ºi cu neºtirbit avânt s-a reuºit ca anul ºcolar sã se desfãºoare în lo cal propriu, în mon u mentala clãdire în care ne aflãm ºi azi al muzelor mândru lãcaº cum îi zicea profesorul poet Andrei Bârseanu. Euforia ºcolarã, care se înfiinþase, a fost cãlãuzitã în permanenþã de virtuþile care s-au afirmat calde ºi victorioase în actul de paternitate al ºcolii: gândirea generoasã ºi pro - gresistã, însufleþirea jertfitoare pentru mai bine, perseverenþa tenace pe drumul înfãptuirilor. Am putea afirma cã marile virtuþi ale ctitorilor au devenit o zestre ereditarã pentru generaþiile urmãtoare de conducãtori ai ºcolii. Graþie acestui em i nent ºi activ corp di dac tic, centrul vieþii culturale româneºti din sud-estul Ardealului se mutase la liceul din Braºov, iar faima acestuia crescuse în toate colþurile Transilvaniei ºi chiar ale României. Dar atracþia fascinantã a liceului din Braºov, înainte de Unire, se datoreºte în mare parte limbii româneºti, care rãsunã la poalele Tâmpei mai curat ºi mai liber decât oriunde în Transilvania. Printre rânduri se poate citi mândria cã s-a numãrat printre elevii Liceului Andrei ªaguna ºi, cu siguranþã, exista ºi satisfacþia cã a reuºit sã BIBLIOGRAFIE ducã mai departe ºi el, ca atâþia alþii, zestrea marilor virtuþi a ctitorilor ºcolii, prin excep þio - nalele sale realizãri în plan ºtiinþific. Alexandru Bologa, Ana Fa bian-grozavu, Revista NOEMA, vol. VII, p. 203,

103 IULIE-DECEMBRIE Axente Banciu ( ) Alina LEMNEAN Baia Mare Profesor ºi pub li cist, Axente Banciu, s-a nãscut pe 10 au gust 1875, în lo - calitatea Sãliºte, judeþul Sibiu. Ur - meazã liceul la Sibiu ºi Braºov, la absolvirea cãruia se înscrie la Facultatea de Litere a Uni - versitãþii din Budapesta, iar dupã întoarcerea în þarã este încadrat, iniþial ca suplinitor, în anul 1898, la Liceul Andrei ªaguna din Braºov, apoi, începând cu anul 1903, tit u lar având în obligaþiile de predare limbile românã ºi ma - ghiarã. Aici îi va avea ca elevi, printre alþi viitori mari intelectuali români, pe Octavian Goga ºi Ion Lupaº. În anul 1916, când armata românã se retrage înspre Moldova, Axente Banciu pã rã - seºte Braºovul stabilindu-se în oraºul Bârlad, unde i se oferã un post de profesor la Liceul Codreanu, funcþionând ul te rior, pentru o scur - tã perioadã, în Ministerul Instrucþiunii Publice, în structura Departamentului învãþãmântului se - cundar. Anul ºcolar îl gãseºte în Basa rabia, la Chiºinãu, ca profesor la Liceul de Fete Remezova ºi la Liceul Hasdeu, pre - dând, în acelaºi timp, limba ºi literatura românã la cursurile de învãþãtori din localitate. Dupã acest periplu, la sfârºitul Primului Rãzboi Mon - dial, în 1918, Axente Banciu revine la prima lui dragoste Liceul Andrei ªaguna din Braºov, instituþie cãreia i se va devota trup ºi suflet ºi unde îºi va încheia o carierã didacticã exem - plarã, înscriindu-se printre ctitorii de culturã naþionalã 1. A fost o figurã luminoasã de das - cãl, pub li cist, organizator de instituþii culturale, ales mãnunchi de virtuþi ac tive 2. A elaborat manuale de poeticã ºi stilisticã, dedicându-se cu implicare ºi devotament migãloasei, îndârjitei, anonimei munci de corectare ºi îndrumare a ortografiei ºi stilului literar, biciuind cu sar casm schilodirea graiului românesc 3. A fost un de - sãvârºit cunoscãtor ºi apãrãtor al limbii române literare, stãpânind ca un maestru podoabele de stil ºi bogãþia lexicului, sintaxa ºi întregul com - plex gramatical 4, consacrându-ºi sistematic ºi ferm toatã viaþa curãþirii limbii noastre de zgura stâlcirilor, deformãrilor, barbarismelor ºi pro - vincialismelor neadaptabile 5. Prin el necur - mata ºlefuire a scrisului românesc transilvan a marcat încã o ascensiune 6. Pe linia aceasta a elaborat mai multe studii cu caracter normativ, dintre care amintim: Câteva spicuiri din dicþio - narul greºelilor noastre de limbã (1909, 1944), Cum vorbim ºi cum ar trebui sã vorbim ro - mâneºte (1913), precum ºi volumul Pentru limbã, realizat în anul 1919 împreunã cu Vir gil Oniþiu, un alt distins dascãl braºovean, membru co re spon dent al Academiei Române din anul Dintre scrierile lui Axente Banciu, mai amintim aici urmãtoarele: Primele cãrãmizi la temelia Academiei Române (1936), Iluzii ºi rea - litate (1940), Doctorul Nicolae Comºa (1944) Dispreþuiþii ciobani valahi (1944), Studenþii aca demicieni din Cluj de acum un veac (1944), Roiri sãliºtene ( ). A scris ºi poezii, publicate în diferite reviste ºi adunate apoi în volumul Iluzii ºi realitate (1944), fiind totodatã un talentat portretist 7 ºi un apreciat culegãtor de an ec dote 8. F AMILIA ROMÂNà RODIRI ACADEMIC E 1 Ion Clopoþel, Amintiri ºi portrete, Editura Facla, Timiºoara, 1973, p Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem, p Ibi dem. 6 Ibi dem, p Cf., în acest sens, volumul Morþi ºi vii, publicat în anul 1939, în care, alãturi de personalitãþi culturale, ºtiinþifice sau politice bine cunoscute (George Bariþiu, George Bogdan-Duicã, Vasile Goldiº, Alexandru Bogdan etc.), apar figuri de oameni simpli, cum este cea a lui Nicolae Oprea luptãtor înfocat pentru apãrarea ortodoxiei în Ardeal pe vremea uniaþiei. Talentul de portretist ºi-l afirmã, de altfel, cu mult înainte, publicând lucrarea Dr. Alexandru Bogdan pagini comemorative (1916), Alexandru Bogdan fiind un apreciat filolog, cu studii la Budapesta, Berlin ºi Leip zig, frate al celebrului slavist, ac a de mi cian ºagunian Ioan Bogdan (vezi, în acest sens detalii la Dorina Cadar, Ioan Bogdan ac a de mi cian, istoric, slavist, în Familia românã, an 15, nr. 4 (55), decembrie 2014, p ). 8 Vezi volumul Sãrbus, apãrut în anul 1944.

104 102 IULIE-DECEMBRIE 2015 ACADEMICE RODIRI A observat viaþa oierilor, þãrani încãrcaþi de învãþãminte, de înþelepciune ºi cuviinþã. Cu ei a stat de vorbã pe îndelete, le-a prins pãsurile, povestirile, bravurile, riscurile, profilurile, lim - bajul ºi le-a consemnat în broºuri în adevãrate anchete de o riguroasã autenticitate ºi deosebitã valoare documentarã 1 Dupã Unirea de la 1918, Axente Banciu devine preºedintele Despãrþãmântului Braºov al ASTREI, calitate în care a dat un impuls semni - ficativ activitãþii Asociaþiunii, a fondat Biblio - teca Publicã Alexandru Bogdan, s-a pre ocu - pat îndeaproape de rãspândirea cunoºtinþelor ºtiin þifice în rândul celor mai diferite categorii so ciale etc., ceea ce a fãcut ca ASTRA braºo - veanã sã fie consideratã mai activã chiar decât Despãr þãmântul Sibiu. Axente Banciu s-a implicat în viaþa po - liticã, devenind membru în Marele Sfat al Þãrii 2 ºi sen a tor in de pend ent în guvernul condus de Nicolae Iorga 3 (18 aprilie iunie 1932). A fost un pub li cist valoros, colaborând la nu - meroase reviste: Transilvania, Gazeta Tran sil - vaniei, Convorbiri literare, Preocupãri literare, Societatea de mâine, Semãnãtorul, ªcoala mol - Bibliografie doveneascã, Þara noastrã, Fa milia, Tri buna, Dreptatea, Românul, Gând românesc, România nouã, semnând ºi cu pseudonimele S. Tamba sau N. Hurlup 4. Meritul publicistic cel mai de seamã al sãu este înfiinþarea revistei Þara Bârsei, în anul 1928, al cãrei conducãtor a fost timp de zece ani ºi la care au colaborat mulþi dintre intelectualii de prestigiu ai vremii: Sextil Puºcariu, Constantin Lacea, Nicolae Drãganu toþi mari academicieni, primii doi dintre ei apar - þinând Liceului Andrei ªaguna din Braºov. Axente Banciu s-a afirmat ºi ca un com pe - tent ºi talentat traducãtor din lirica maghiarã, transpunând în limba românã poezii ale lui Petöfi Sándor, Arany Ianos, Kölcsey Ferenc, Vörsmarty Mihály. Axente Banciu a devenit membru de onoare al Academiei Române în anul 1948, la 4 iunie, ca numai peste câteva zile sã fie epurat, prin odiosul decret nr. 76 din 9 iunie 1948, alãturi de alþi peste o sutã de oameni de ºtiinþã ai României deveniþi incomozi puterii comuniste. Moare în 13 au gust 1959 ºi este înmormântat în cimitirul din Dumbrava Sibiului. A fost repus în drepturi la 11 mai Ion Clopoþel, Amintiri ºi portrete, Editura Facla, Timiºoara, Ilie Haºeganu, Figuri din Mãrginime, Bucureºti, Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române: Dicþionar, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2003, p FAMILIA ROMÂNÃ 1 Ion Clopoþel, op. cit., p Or gan ism instituit dupã unirea din 1918, în virtutea rezoluþiei Marii Adunãri Naþionale de la Alba Iulia, având ca scop coordonarea întregii activitãþi so cial-politice, economice ºi culturale a naþiunii române din Transilvania, Banat ºi Þara Ungureascã. Din acest or gan ism au fãcut parte ºi alþi iluºtri academicieni ºaguniºti: Valeriu Braniºte, Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Vasile Goldiº, Ioan Lupaº. 3 Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române Dicþionar, Ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã, cu un cuvânt înainte de Ac a de mi cian Eugen Simion, Preºedintele Academiei Române, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, Editura Academiei Române, 2003, p Cf. Crispedia.ro, (s.v. Axente Baciu) ºi Dorina N. Rusu, op. cit., p. 77.

105 IULIE-DECEMBRIE Constantin Lacea ( ) Alina LEMNEAN Baia Mare Intelectual de prestigiu, având o con - tribuþie însemnatã la dezvoltarea ºtiin - þei limbii, Constantin Lacea a intrat pe nedrept într-o relativã uitare, numele sãu fiind mai puþin cunoscut ºi evocat în comparaþie cu cele ale marilor reprezentanþi ai ºcolii clujene de lingvisticã (Sextil Puºcariu, Vasile Bogrea, Theodor Capidan, Nicolae Drãganu, ªtefan Paºca, Emil Petrovici etc.). ªi aceasta în ciuda faptului cã este vorbe despre un filolog distins, for mat la cele mai valoroase universitãþi ale vremii sale, beneficiind de colaborarea ºi în - drumarea unora dintre cei mai mari specialiºti europeni ºi acoperind cu autoritate domenii de forþã ale lingvisticii, didacticii sau istoriei lim bi ºi literaturii române vechi. S-a nãscut la 1iunie 1875 la Braºov, unde urmeazã studiile preuniversitare, fiind unul dintre cei mai merituoºi absolvenþi ai Liceului Românesc, devenit în anul 1922 celebrul Liceu Andrei ªaguna, unde i-a avut ca profesori, printre alte personalitãþi de seamã ale ºcolii ro - mâneºti, pe Octavian Iosif (tatãl poetului ªt. O. Iosif, cu al cãrui fiu talentatul poet ªtefan Octavian Iosif a fost coleg ºi pe care l-a evocat cu cãldurã ºi duioºie în amintirile sale 1 ), Vasile Goldiº, Andrei Bârseanu, Valeriu Braniºte 2. Dupã absolvirea liceului, se înscrie la Fa - cultatea de Litere a Universitãþii din Budapesta, unde studiazã limbile francezã ºi germanã. κi va desãvârºi studiile universitare în Germania, ini - þial la München, apoi la Leip zig, unde, în anul 1898, îºi ia ºi doctoratul în litere la cel mai renumit romanist al vremii celebrul Gustav Weigand, unul dintre cei mai competenþi cer - cetãtori ai subdialectelor limbii române. Titlul tezei de doctorat Cercetãri asupra limbii Vie - þii ºi petrecerii sfinþilor a Mitropolitului Dosoftei 1682 pune deja în evidenþã una dintre direcþiile principale ale preocupãrilor lingvis - tico-filologice ale lui Constantin Lacea: studiul limbii ºi literaturii române vechi, asupra cãreia va reveni cu contribuþii interesante: Cãrþile ve - chi din Biblioteca Universitãþii din Cluj (do - naþia G. Sion), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei din Biblioteca Muzeului Limbii Române, Con - tri buþii la bibliografia româneascã (toate în Dacoromania, III, ); Un ceaslov sla - vo-român neînregistrat; Bibliografie ºi lite ra - turã veche; Bibliografie veche (în Dacoromania, IV, , partea II); Cãrþile vechi din biblioteca Bisericii Sf. Nicolae din Braºov, în Transilvania, 1901, nr. 1; Cel mai vechi cal en - dar românesc (1733), în Dacoromania, VI, , Codicele Puºcaºu, în Revista filolo - gicã, I (1927); Aºezarea definitivã a lui Coresi la Braºov, în Revista filologicã, II (1928). A realizat, deasemenea, un com pe tent comentariu la textul Psaltirii ªcheiene, publicat, cu titlul Copiºtii Psaltirii ªcheiene, în Dacoromania, III, Desãvârºindu-ºi studiile, Constantin Lacea revine în þarã, unde ocupã, între anii 1901 ºi 1916, postul de profesor de limbile francezã, germanã ºi românã la Liceul Românesc din Braºov ºi la ªcoala Comercialã Superioarã din acelaºi oraº, contribuind, prin pregãtirea sa, alãturi de alþi eminenþi colegi: Vir gil Oniþiu, Iosif Blaga, Tit-Liviu Blaga, Ioan Bunea, Gheorghe Chelaru, Gheorghe Vãtãºanu, Alexandru Bogdan, Axente Banciu, Dumitru Lupan ºi alþii, la F AMILIA ROMÂNà RODIRI ACADEMIC E 1 A se vedea C. Lacea, Din copilãria lui ªt. O. Iosif, în Þara Bârsei, 19312, nr. 1, p (Apud, D. Macrea, Contribuþii la istoria lingvisticii ºi filologiei româneºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 335). 2 Pentru detalii vezi Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866/2003. Dicþionar, Ediþia a III-a, revãzutã ºi adãugitã. Cu un cuvânt înainte de Ac a de mi cian Eugen Simion, Preºedintele Academiei Române, Editura Enci - clopedicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003, p ; D. Macrea, op. cit. p ; Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicþionar de lingviºti ºi filologi români, Editura Albatros, Bucureºti, 1978, p ; Mircea Borcilã, Profilul contribuþiei lui Constantin Lacea în cadrul ªcolii lingvistice clujene, în Cercetãri lingvistice, anul XXXV, nr. 2, p , Cluj-Napoca, 1990.

106 104 IULIE-DECEMBRIE 2015 ACADEMICE RODIRI FAMILIA ROMÂNÃ creºterea prestigiului învãþãmântului românesc în Transilvania 1. În perioada cât a fost profesor (la Braºov ºi Cluj), a fost preocupat sã aplice metode efi - ciente de predare, sã elaboreze manuale ºcolare ºi universitare moderne care sã conducã la efi - cientizarea procesului de predare-învãþare. În acest sens, în anul 1904 editeazã la Braºov un Man ual de limba germanã elaborat dupã me - toda inductivã, cu numeroase exerciþii prac tice de conversaþie uzualã ºi cu un bogat vocabular ger man-român. Manualul a avut, pânã în 1919, o largã rãspândire la ºcolile româneºti din Transilvania 2. Un an mai târziu, în 1905, pu - blicã ediþia a V-a a Cãrþii de cetire pentru clasele I ºi a II-a de liceu a fostului sãu profesor Ioan Popea 3. Este vorba despre o ediþie asupra cãreia Constantin Lacea a intervenit serios, îm - bunãtãþind-o aplicând regulile fonetice ale orto grafiei din 1904, introducând poezii de George Coºbuc, nuvele de I. Pop Reteganul, fragmente din literatura ºtiinþificã, acestea din urmã menite sã contribuie, cum precizeazã el în prefaþã, la promovarea interesului mul ti lat eral al elevilor, care este scopul prin ci pal al instruc - þiunii; el a adãugat note ex pli ca tive la toate bu - cãþile de lecturã unde se simþea nevoia 4. Aceste preocupãri de ordin di dac tic au continuat, fireºte, pe un plan su pe rior, în perioada în care Constantin Lacea a fost profesor la Ac a de mia de Înalte Studii Economice ºi Industriale din Cluj, când a elaborat mai multe manuale de limba germanã pentru uzul studenþilor. La Braºov a contribuit la reorganizarea bibliotecii din ªchei, alcãtuind un cat a log ce cuprindea 202 cãrþi ve - chi ºi publicând un studiu pe aceastã temã în revista Transilvania, nr. 2 din anul , iar mai târziu a colaborat cu Valeriu Braniºte, re - dactând, în anul 1916, revista Gazeta de Transilvania. În anul 1916, Constantin Lacea, din cauza rãzboiului, împreunã cu alþi profesori de la Gim - naziul Român din Braºov (Iosif Blaga, Sterie Stinghe, Nicolae Bogdan), se refugiazã în Moldova, de unde, prin Rusia ºi Finlanda, ajung la Stock holm, în Suedia. Aici Lacea rãmâne un an, asigurându-ºi existenþa dând lecþii de fran - cezã, apoi se sta bileºte la Paris pentru doi ani, unde a contribuit la documentarea cauzei ro - mâneºti pentru Conferinþa de pace din , strângând un bogat ma te rial privitor la istoria românilor 7. În anul 1920 Constantin Lacea se întoarce în þarã, de-acum înainte începând perioada clu - jeanã a vieþii ºi activitãþii sale didactice ºi ºtiin - þifice. Devine profesor de limbile francezã ºi germanã la Ac a de mia de Înalte Studii Co mer - ciale ºi Industriale 8 ºi, în acelaºi timp, unul dintre cei mai activi lingviºti din cadru Mu - zeului Limbii Române (viitorul Institut de Ling - visticã) din oraºul de pe Someº. La aceastã din urmã instituþie, Constantin Lacea s-a ocupat, întâi de toate, de elaborarea Dicþionarului limbii române, proiect de importanþã naþionalã, la care a fost cooptat de cãtre Sextil Puºcariu încã în anul 1906, dar s-a implicat ºi în activitãþi de ordin administrativ, îndeplinind funcþii de cus - tode, bibliotecar sau întocmind indice de nume sau de materii pentru revista Dacoromania, edi - tatã, începând cu anul 1920, de Muzeul Limbii Române. Contribuþia lui Constantin Lacea la realizarea Dicþionarului limbii române a fost semnificativã, ea fiind deosebit de elogios apre - ciatã de însuºi Sextil Puºcariu cu mai multe ocazii. Astfel, în anul 1939, cu prilejul alegerii lui Constantin Lacea ca membru de onoare al Academiei Române, Sextil Puºcariu a evidenþiat în raportul sãu munca neobositã ºi plinã de devotament depusã în slujba acestei opere de cel mai vechi colaborator al ei 9 (Constantin Lacea n.n.), iar în prefaþa volumului I al Dicþionarului, partea a II-a, litera C, terminat în 1940, Sextil Puºcariu scrie: Întâia redacþie la acest volum a fost fãcutã de domnul Constantin Lacea, profesor ºi fost rec tor al Academiei de Înalte Studii Comerciale din Cluj, membru onorar al Academiei Române, cel mai vechi ºi mai statornic colaborator al Dicþionarului, care dãduse întâia redacþie a literelor A-B. Cu un devotament fãrã pereche, d-sa sãvârºeºte de trei decenii munca grea ºi istovitoare a lexico gra - fului conºtiincios, preocupat sã dea pentru fie - 1 D. Macrea, op. cit., p Ibi dem, p Ibi dem. 4 Ibi dem. 5 Vezi, Vasile Oltean, Primul omiliar românesc, în ziarul Lu mina, 14 martie D. Macrea. op. cit., p Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, op. cit., p Vezi ºi Ioan Lãcãtuºu, Starea de spirit a populaþiei româneºti din Arcul intracarpatic, în anul 1916, în Naþiunea, serie nouã, anul IV, 29 aprilie Între anii , C. Lacea a îndeplinit funcþia de rec tor al acestei instituþii. 9 D. Macrea, op. cit., p. 337.

107 IULIE-DECEMBRIE care cuvânt o micã monografie, urmãrindu-l în evoluþia lui de la origini pânã în zilele noastre, în limba literarã ca ºi în graiul de toate zilele, în op - era poeþilor, a oamenilor de ºtiinþã, a tradu - cãtorilor, în limba popularã 1. Pe lângã literele A, B ºi C, Constantin Lacea a redactat coloanele care cuprind cuvinte ce încep cu grupurile de litere IMPO-, IMPU-, INCO-, IP- ºi IUT- 2. Prin calitãþile sale de etimolog, lexicolog 3, prin stã - pânirea temeinicã a mai multor lim bi strãine, prin cunoaºterea literaturii populare ºi a gra - iurilor, Constantin Lacea a prestat o muncã de înaltã calitate în cadrul Dicþionarului limbii ro - mâne, contribuind în mod di rect la sporirea presti giului lexicografiei româneºti în lume. În acest sens este suficient sã amintim cã Dicþi - onarul a fost considerat la vremea respectivã drept cea mai reuºitã lucrare lexicograficã a lumii latine. Pe lângã munca la Dicþionar, Constantin Lacea a fost preocupat de istoria propriu-zisã ºi cea culturalã a Braºovului, publicând pe aceste teme mai multe studii: Limba noastrã ºi viaþa economicã a braºovenilor, în Anuarul Liceului Andrei ªaguna Braºov, LX-LXI, ; Din graiul românilor din ªcheii Braºovului, în Dreptatea, 16, 29, 30 pe anul 1906; Sunt în Bibliografie: Transilvania aºezãri de român veniþi din sudul Dunãrii sau nu sunt, în Dacoromania, IV, , partea I; Braºovul între anii 1871 ºi 1878, în Observatorul so cial-eco nomic, Cluj, 5, 1943, Migraþiuni în timpul fânului, în Dacoromania, VII, ; Cetatea de pe Tâmpa de lângã Braºov ºi cãtunul de supt ea etc. În sfera de interese a lui Constantin Lacea au intrat ºi chestiuni ce vizeazã gramatica sau fonetica limbii române. Amintim, în acest sens, articole ca: Gen i tive fem i nine formate cu articol prepozitiv (Dacoromania III), Hiperurbanism fonetic în documentele vechi (Dacoromania VI), Cum dans la syntaxe de la langue rou - maine (Saertryk of nordisk tidsskift for filologi, vol. IV). În anul de tristã amintire 1948 Constantin Lacea este scos de puterea comunistã din drep - turile de membru de onoare al Academiei Ro - mâne, demnitate în care este repus post-mor tem, în 3 iulie Se stinge din viaþã la 28 ianuarie 1950 la Braºov ºi este înmormântat în cimitirul Groa - veri, unde îºi dorm somnul de veci ºi alþi mari academicieni ºaguniºti: Vir gil Oniþiu, Gavril Munteanu, Andrei Bârseanu, Axente Banciu, Sextil Puºcariu. Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicþionar de lingviºti ºi filologi români, Bucureºti, Editura Albatros, Mircea Borcilã, Profilul contribuþiei lui Constantin Lacea în cadrul ªcolii lingvistice clujene, în Cercetãri lingvistice, anul XXXV, nr. 2, p , Cluj-Napoca, Clujeni ai secolului 20. Dicþionar esenþial, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, Dicþionar enciclopedic român, Bucureºti, Editura Politicã, vol. II, D. Macrea, Contribuþii la istoria lingvisticii ºi filologiei româneºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866/2003. Dicþionar, Ediþia a III-a, revãzutã ºi adãugitã. Cu un cuvânt înainte de Ac a de mi cian Eugen Simion, Preºedintele Academiei Române, Editura Enciclopedicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, F AMILIA ROMÂNà RODIRI ACADEMIC E 1 Ibi dem, p Ibi dem. 3 Constantin Lacea a fost în mod con stant ºi de timpuriu preocupat de etimologie, publicând mai multe articole pe aceastã temã în Anuarul Liceului Român din Braºov ºi în Dacoromania II, III, IV, V. A elaborat ºi o Ad denda et Cor ri genda la Dicþionarul Academiei Române, apãrutã în Dacoromania III, în care oferã noi soluþii etimologie la unele cuvinte din Dicþionar ºi completeazã lista elementelor regionale.

108 106 IULIE-DECEMBRIE 2015 Aurel Bãrglãzan (27 martie octombrie 1960) Corina ªANDOR-MARTIN Baia Mare ACADEMICE RODIRI FAMILIA ROMÂNà Aproape de Gara de Nord a Timi - ºoarei, rãtãcind printre zecile de strã duþe ale cartierului Blascovici, descoperi pe o lungime de 330 de metri, strada, sau mai bine zis strãduþa Ac a de mician Aurel Bãrglãzan. Dacã eºti un om cu rios din fire, nu poþi sã nu te întrebi cine o fi. Apoi, întâmplarea face sã te abaþi prin curtea Facultãþii de Meca - nicã (B-dul Mihai Viteazul, nr. 1) ºi sã descoperi cu surprindere acolo un bust impozant ce poartã numele profesorului, decanului ºi acade mi cia - nului Aurel Bãrglãzan ºi începi sã te dumireºti. Totuºi, e puþin ºi te întrebi din nou, cine o fi fost acest om a cãrui memorie timiºorenii o pãs - treazã. Doar cu ceva efort, intrând în biblioteca Facultãþii de Mecanicã ºi cãutând câteva re - ferinþe, sau navigând rapid pe mãrile înspumate ale Internetului, descoperi cã Aurel Bãrglãzan a avut în viaþã o traiectorie de cometã, cã a fost strãlucitor într-un timp scurt, cã a lãsat în urma lui un domeniu de cercetare a cãrui uºã el însuºi a deschis-o hidraulica. Aurel Bãrglãzan face parte din elita oa - menilor de ºtiinþã români, desfãºurând adeseori activitãþi de pionierat în domenii care, pur ºi simplu, au revoluþionat in du stria româneascã, cercetãrile sale în domeniul hidraulicii bucu - rându-se chiar de recunoaºtere internaþionalã. Profesorul Aurel Bãrglãzan este pã rin - tele maºinilor hidraulice româneºti, cel care, cu pricepere, tal ent ºi devotament, a pus bazele dezvoltãrii acestora ca profesor, inginer dãruit, cercetãtor ºtiinþific vizionar, dar, în acelaºi timp, formator de ºcoalã, omul care a reuºit sã adune în jurul sãu ºi sã formeze urmaºi demni de maestrul lor 1. Ardelean prin origine, crescut într-o fa - milie de intelectuali creºtini, Aurel Bãrglãzan s-a nãscut la 27 martie în localitatea Porumbacul de Sus, pe meleagurile Fãgãraºului, unde tatãl sãu, Nicolae, era preot paroh. Aici, viitorul sa - vant se oprea ºi admira, cu deosebitã plãcere, multitudinea pârâurilor, cu ape ca ºi cleºtarul, în care pãstrãvii erau la ei acasã. Pâraie în care apa curgea la vale cu mare vitezã, bogatul lor po - tenþial en er getic fiind risipit cu dãrnicie. Doar o infimã parte din acest potenþial era valorificat la acþionarea roþilor hidraulice de moarã, la insta - laþii de minerit, din in du stria textilã, la acþio - narea joagãrelor º. a. De multe ori, într-un an, aceste râuri sau pâraie se umflau, energia lor devenea aprigã ºi de temut. Aceste energii acþionau dezordonat ºi destructiv, dãrâmând copacii, adâncind prã pãs - tiile, sub ochii unor oameni prea slabi pentru a se mãsura cu ele. La lecþiile de geografie, tâ - nãrul Aurel învãþa cã þara noastrã dispune de unul dintre cele mai bogate ºi armonioase sis - teme hidrografice. Baza geometricã a acestor 1 Iacob Voia, Iulia-Zamfira Voia, Ingineri ºi profesori pionieri ai fabricaþiei de hidroagregate în România, comunicare þinutã la a XI-a Conferinþã Naþionalã Multidisciplinarã cu Participare Internaþionalã Profesorul Dorin Pavel fondatorul hidroenergerticii româneºti, Sebeº, (Date preluate de pe Internet).

109 IULIE-DECEMBRIE sisteme este Dunãrea, sursa lor principalã de apã fiind Carpaþii, asemãnându-se cu o harpã. Am convingerea, cã, pãtruns de simfoniile acestor energii ale apelor învolburate, tânãrul Bãrglã - zan, în subconºtientul sau, simte chemarea la lupta cu energia apei ºi captarea cãrbunelui alb în folosul omului, a neamului sau. Astfel, dupã cum spunea Le o nardo da Vinci, când þi-ai ales o stea, cu greu îþi mai poþi lua ochii de la ea 1. Dupã parcurgerea, între anii , a claselor primare în localitatea natalã, Aurel Bãrglãzan urmeazã studii gimnaziale ºi liceale la Braºov ºi Sibiu, în acest din urmã oraº absol - vind, în anul 1923, Liceul Gheorghe Lazãr cu rezultate excelente. Se înscrie apoi la ªcoala Politehnicã din Timiºoara, ale cãrei cursuri le încheie în anul 1928, obþinând calificativul Foar te bine cu distincþie. Dovedeºte încã din studenþie profunde abi litãþi de cercetãtor, iar lucrarea de licenþã Studiul unui ca nal navigabil Cernavo dã-con - stanþa, elaboratã în tan dem cu colegul sãu de facultate, Octavian Smighelschi, s-a dovedit extrem de bine documentatã ºi argumentatã, atât din punctul de vedere al fiabilitãþii, cât ºi al utilitãþii economice, astfel cã, atunci când s-a pus în mod cat e goric problema construirii cana - lului Dunãre-Marea Neagrã, a fost avut în vede - re tocmai proiectul celor doi absolvenþi timi - ºoreni; mai mult chiar, traseul propus de aceºtia este ex act cel al actualului Ca nal Dunãre-Marea Neagrã, care a fost inaugurat la 26 mai În baza rezultatelor de excepþie cu care a absolvit studiile universitare, lui Aurel Bãrglãzan i se oferã un post de asistent la Politehnica din Timiºoara, unde are o carierã didac tico-ºti in - þificã remarcabilã ºi deþine o seamã de funcþii de conducere: asistent ( ), conferenþiar ( ), profesor , ºeful Cate - drei de maºini hidraulice ( ), dec an al Facultãþii de Electromecanicã ºi al Facultãþii de Mecanicã ( ); a condus Secþia de cavitaþie de la Baza de cercetãri ºtiinþifice din Timiºoara a Academiei Române..., a contribuit la înfiinþarea ºi dezvoltarea Laboratorului de maºini hidraulice de la Politehnica din Ti mi - ºoara, pentru care a primit, în 1953, titlul de Laureat al Premiului de Stat 3 ºi care a consti - tuit pe toatã durata activitãþii profesorului Aurel Bãrglãzan preocuparea prioritarã ºi cea mai de suflet 4. În anul 1940 îºi susþine doctoratul, teza sa, Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic ºi ex per i men tal fiind prima tezã de doctorat din România în domeniul hidraulic, care, datoritã originalitãþii ei, a conferit autorului bre vet de inventator 5. Ac a de mia Românã, forul ºtiinþific suprem al þãrii, a dat o înaltã apreciere activitãþii de cercetare ºi creaþie a lui Aurel Bãrglãzan, pri - mindu-l, la 2 iulie 1955, în rândurile sale ca membru corespondent. Este im por tant de subliniat faptul cã Aurel Bãrglãzan s-a familiarizat de timpuriu cu nou - tãþile ºi realizãrile de ordin ºtiinþific pe plan mondial referitoare la domeniul sãu de acti vi - tate. În acest scop a efectuat stagii de spe - cializare ºi documentare la politehnicile din Viena, Prega, Zürich, Berlin, Budapesta,Torino ºi Milano, precum ºi la uzinele I. M. Voith, St. Poltan din Aus tria, Esscher Wyss din Zürich, Siemens din Berlin 6. Auerl Bãrglãzan a fost un desãvârºit spe - cial ist în domeniul maºinilor hidraulice, a con - tribuit la dezvoltarea ºtiinþei româneºti, fiind coordonatorul primelor proiecte de maºini hi - draulice realizate în þarã (pompele pentru fur - nalele de la Reºiþa, turbosiflante pentru furnale, tur bine de tip Pel ton ºi Françis pentru Centrala Hidroelectricã Crãinicel ºi de tip Kaplan pentru alte hidrocentrale 7. A proiectat ºi realizat ro - toare pentru turbinele centralelor hidro ener - getice de la Suceava, Sâmbãta de Sus, Vãlenii de Munte, Zãrneºti, Moldova Nouã ºi a elaborat un proiect orig i nal privind construirea salbei de hidrocentrale de pe râul Bistriþa. Aurel Bãrglãzan s-a stins din viaþã în plinã putere de creaþie, la 17 octombrie 1960, lãsând în urmã o remarcabilã activitate practicã, o ope - F AMILIA ROMÂNà RODIRI ACADEMIC E 1 Ac a de mi cian Ioan Anton, Istoricul dezvoltãrii turbinelor hidraulice din România, Prelegere la a XI-a Conferinþã Naþionalã a Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Su pe rior, Timiºoara, 7 mai Vezi, pentru detalii, Coleta de Sabata, Ioan Munteanu, Re mem ber: Profesori ai ªcolii Politehnice Timiºorene, Editura Helicon, Timiºoara, 1993 ºi Ioan M. Anton, Profesor dr. ing. Aurel Bãrglãzan, membru al Academiei Române, Editura Orizonturi Universitare, Timiºoara, Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române Dicþionar, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003, p Ac a de mi cian Ioan Anton, Istoricul dezvoltãrii turbinelor hidraulice. Vezi nota 2. 5 Mihai Mihãiþã, Flo rin Teodor Tãnãsescu, Mihai Olteneanu, Repere ale ingineriei româneºti, Editura AGIR, Bucureºti, 2000, p Ibi dem. p Personalitãþi româneºti ale ºtiinþelor naturii ºi tehnicii. Dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1982, p. 56.

110 108 IULIE-DECEMBRIE 2015 rã teoreticã exemplarã, dar ºi nenumãrate pro - iecte de a cãror realizare s-au ocupat mulþi dintre marii ingineri români, specialiºti în hidraulicã, formaþi la ºcoala sa. Prezentãm, mai jos, o listã cuprinzând cele mai importante lucrãri teoretice ale aca - demicianului Aurel Bãrglãzan, din cele peste o sutã, câte a publicat: ACADEMICE RODIRI FAMILIA ROMÂNÃ 1. Studiul unui ca nal navigabil Cerna vodã-constanþa, în colaborare cu Octavian Smi - ghelschi, Timiºoara, Curs de maºini hidraulice, Câmpul hidrodinamic la o turbinã Kaplan, Timiºoara, Contribuþiuni la determinarea nu mã rului paletelor unei tur bine hidraulice, Timiºoara, Transformatorul hidraulic, tezã de doctorat, Timiºoara, Turaþiile maxime ºi minime posibile în cazul unei staþiuni de pompare date, Maºini hidraulice, vol. I, Timiºoara 1948, vol. II, Timiºoara, 1951, 8. Maºini hidraulice - tur bine ºi pompe, Timiºoara, Fenomenul de cavitaþie la maºinile hidraulice, Timiºoara, Contribuþiuni la studiul ºi proiectarea turbinelor Fran cis pentru cãderi variabile, Timiºoara, Contribuþii la determinarea dependenþei funcþionale dintre unghiul paletelor statorului ºi rotorului alfa = F(beta) la turbinele Kaplan, Timiºoara, Consideraþii asupra fenomenului hidraulic în zone de trecere de la ro tor la tubul de aspiraþie la tur bine, Timiºoara, Turbotransformatoare hidraulice, în colaborare, Timiºoara, Contribuþii la teoria turbionarã a profilelor subþiri, în colaborare, Timiºoara, Con tri bu tions aux rescherches sur la cav i ta tion dans Ies ma chines hydrauliques, în colaborare, Încercarea maºinilor hidraulice ºi pneumatice, în colaborare, Bibliografie Academician Ioan Anton, Istoricul dezvoltãrii turbinelor hidraulice din România, Prelegere la a XI-a Conferinþã Naþionalã a Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Su pe rior, Timiºoara, 7 mai Ioan M. Anton, Profesor dr. ing. Aurel Bãrglãzan, membru al Academiei Române, Editura Orizonturi Universitare, Timiºoara, Mihai Mihãiþã, Flo rin Teodor Tãnãsescu, Mihai Olteneanu, Repere ale ingineriei româneºti, Editura AGIR, Bucureºti, Personalitãþi româneºti ale ºtiinþelor naturii ºi tehnicii. Dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române Dicþionar, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003.

111 IULIE-DECEMBRIE VALORI ROMÂNEªTI DUPà 75 DE ANI: Vasile Blidaru scrisori de pe front De fiecare datã când citim o scri - soare trimisã de pe front, de cãtre unul dintre semenii noºtri ce-au tre cut prin astfel de experienþe, suntem puternic stãpâniþi de impresia cã parcurgem rândurile unui veritabil tes ta ment. Sufletul celui care le-a aºternut pe hârtie pare cã se deºartã prin cuvinte, transferându-i-se persoanei dragi, cãreia îi sunt adresate toate acele gânduri, un munte de senti - mente, în mod sigur nu pe de-a-ntregul dez - vãluite pânã atunci. Tensiunea trãirilor într-un astfel de loc, precum câmpul de luptã, atinge cu certitudine maximul absolut, deoarece acela e locul unde, de cele mai multe ori, distanþa dintre viaþã ºi moarte se parcurge cu iuþeala glonþului, plã - tindu-se în acest fel, adesea, cel mai scump preþ. De-aceea, poate, ºi mesajele transmise de-acolo ne rãscolesc, pe noi cititorii, chiar dacã expe - ditorul este un simplu necunoscut. Întotdeauna când vorbim despre Vasile Blidaru invariabil facem referire la curajul cu care acest luptãtor reprezentativ al miºcãrii ar - mate de rezistenþã anticomunistã din România anilor 50 a reuºit sã înfrunte un întreg sistem. Începând cu anul 1990, s-au scris o mulþime de Vasile Blidaru (14 decembrie 1911, Odeºti-23/24 mai 1958, Huta Bãiþei de sub Codru) a fost unul dintre cei mai importanþi reprezentanþi ai miºcãrii de rezistenþã armatã anti comunistã din România. Considerat figurã emblematicã a Þãrii Codrului (þinut ce se întinde peste judeþele Ma ra - mureº, Satu Mare ºi Sãlaj), Blidaru a fost trecut în legendã de locuitorii acestei pãrþi de þarã pentru faptele sale de arme ºi curajul cu care a luptat împotriva regimului comunist, pe parcursul a nu mai puþin de zece ani (între 1949 ºi 1958). La momentul lichidãrii sale de cãtre Securitate, în documentele întocmite cu acea ocazie, s-a apreciat cã Blidaru rãmãsese ultimul luptãtor activ al miºcãrii de rezistenþã de la nivelul întregii þãri. Marin BANCOª Baia Mare cãrþi ºi articole ded i cate lui Blidaru, în planul cen tral al analizei autorilor stând, cu precãdere, faptele sale de arme. De aceastã datã, însã, alta este raþiunea pentru care am apreciat cã este nevoie sã-l readucem în atenþia cititorilor. Douã pagini, îngãlbenite de vreme, aco - perite de litere caligrafiate cu grijã în alfabetul chirilic. Acel alfabet se cret atât de drag lui Vasile Blidaru ºi folosit nu o datã în cores - pondenþa cu soþia sa. Dar nu numai. Sunt pagini rãtãcite printre miile de documente redactate de slujitorii Miliþiei ºi Securitãþii ºi adunate în Dosarul Blidaru, de-a lungul tuturor acelor ani în care el i-a purtat pe aceºtia pe urmele sale. ªi a fãcut-o fãrã sã le dea nici cea mai micã ºansã sã-l captureze sau sã-l lichideze, aºa cum ei îºi do - reau cu-atâta ardoare sã se întâmple. Multã vreme nu am bãgat în seamã aceste pagini, în primul rând pentru cã erau datate 5 au - gust 1940, iar la acea datã nu începuse încã prigoana de nestãvilit împotriva lui Blidaru ºi a familiei sale. Mai mult, nici conþinutul lor nu era la vedere, nu era instantaneu accesibil, fiind nevoie de oarece rãbdare pentru a descifra ceea ce era scris acolo. Iar descifrarea era îngreunatã, poate, nu numai de scrierea cu un alt tip de F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

112 110 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà caractere, ci ºi de folosirea regionalismelor, une le dintre ele nefiind prea uºor de in tuit. Mai ales cã multe dintre acestea rar mai sunt folosite în zilele noastre de cãtre locuitorii Þãrii Codrului. Odatã începutã traducerea textului, însã, surprinderea mea creºtea pe mãsurã ce înaintam în conþinut. Eram mirat de rima curatã pe care Vasile Blidaru a gãsit-o pentru a-ºi ex prima în versuri sentimentele, dar eram miºcat, mai ales, de sensibilitatea profundã cu care acesta îºi trans - mitea mesajul. O sensibilitate pe care puþini ar fi bãnuit-o la luptãtorul dârz, ale cãrui taine pãreau la fel de greu de pãtruns, precum tainele Codrului ce l-a adãpostit vreme de atâþia ani. Vasile ºi Floare Blidaru erau deja cã sã - toriþi de trei ani. La data redactãrii scrisorii, Mãrioara, primul copil al familiei Blidaru, nu se nãscuse încã, dar era pe drum. În livretul militar al lui Vasile Blidaru nu este consemnat faptul cã, la data la care ne referim, acesta era mo - bilizat, cum de altfel nu s-a consemnat nici pe - rioada cât a stat pe front. În alte documente din dosar, întocmite de Securitate dupã mulþi ani de la acest mo ment, se specificã, cu siguranþã ero - nat, faptul cã (doar) în 1941 Blidaru a fost con - centrat sub unguri ºi dus pe frontul de rãsãrit, revenind acasã dupã un an. Dar nu este aceasta singura posibilã greºealã sau inexactitate gãsitã, pe parcursul cercetãrilor, în documentele din Dosarul Blidaru. Vei ºt i, dragã, d espre min e, Cã sunt sânãtos ºi bin e. Da io sunt cam supãrat, Pânce ºt iu cum t e-am lãsat. Când în culme t e-am lãsat, Inima mn i s-o uscat. Uãt ii mn i-o curs amândoi, D e nãcaz cã tu rãmâi. Nu bin e m-am d epãrtat Cã-napoi io m-am uitat, ª-am vãzut cã stai în drum, Ca º-on cerºetor strãin, Care n-are loc d e mas, Numa jale ºi nãcaz. Da io noroc am avut Cã drumu m-o ocolit P ângã poala pãdurii ªi nu t e-am putut zãri. Cã dacã t e mai ved êm, În armatã nu merêm. Cã murêm ºi cãd êm jos, Cu faþa spre t in e-ntors. ªi cu uãt ii lãcrãmând, ªi d e doru tãu plângând. Când mã d espãrþãsc d e t ine Sunt bine mar cate în versurile scrisorii toate trãirile ºi îngrijorãrile lui Blidaru, ce se însumeazã în starea sa sufleteascã de la mo - mentul aºternerii pe hârtie a acelor rânduri. El reuºeºte sã descrie cât de grea a fost despãrþirea de soþia sa, la plecarea pe front, mãcinat fiind de gândul cã s-ar putea sã nu o mai revadã nicio - datã. ªi totuºi, el acceptã chiar ºi aceastã va - riantã, a morþii, preferând-o situaþiei în care ar scãpa cu viaþã, dar cu sechele ce l-ar putea transfor ma într-o povarã pentru cei dragi lui. Impresioneazã apoi conversaþia pe care Blidaru o poartã cu fotografia soþiei, întrebãrile pe care i le adreseazã acesteia reflectând cu fidelitate frã - mântãrile sale. Aducându-ºi aminte de ul tima lor întâlnire, Blidaru descrie cu amãrãciune ur - mele adânci lãsate de munca grea pe chipul soþiei. Recunoaºte, însã, cã ºi el a îmbãtrânit. ªi asta pentru cã nici traiul pe care el îl duce pe front nu este uºor. Modul în care îºi imagineazã, apoi, un di a log la distanþã cu soþia sa, folo - sindu-se ori de bec ori de lumninã, este, de asemenea, unul inspirat ºi inedit. Spre finalul scrisorii, sunt amintite aºteptãrile ºi hotãrârea cu care cei doi au pornit în viaþa de cuplu, rãzboiul schimbându-le însã fun da men tal toate planurile. Las acum cititorului bucuria lecturii acestei scrisori, cu îndemnul de-a face efortul im por tant al înþelegerii mesajului adaptat la vor - ba codreneascã. (pânce = pentru cã, deoarece) (uãt ii = ochii) (mas=loc de rãmas peste noapte)

113 IULIE-DECEMBRIE Multã supãrare-mn i vin e. Nu ºt iu când oi mai vin i, N ici pã când n e-om întâln i. Nu ºt iu pã und e m-or da, N ici pã când oi înturna. Poat e mân i, ori poat e-alaltã, (mân i = mâine) Ori poat e cã n iciodatã. Poat e viu mân i înapoi, (viu = vin) Ori poat e mor în rãzboi, Puºcat d e armã strãinã ªi-ngropat fãrã lumn inã. (lumninã = lumânare) D e-avioane bombardat ªi fãrã popã-ngropat. D e moart e mare bai nu-i, Doar bólnav ºi nu rãmâi. (ºi = sã) Bólnav ºi n enorocit Pã lume d e nãcãjit. Fãrã on pt icior ori mânã, (pt icior= picior) La tãt e fãrã-ndãmânã. (tãt e = toate) Când d e-acasã am porn it În Sãcãºên i m-am oprit. ªi mn ie mn i-o dat ordin (mn ie mn i-o dat = mie mi-a dat) Ca ºi stau planton la fân. (ca ºi = ca sã) Pret in ii mn ei o plecat (pret in ii mn ei = prietenii mei) Io d e cort m-am apucat. ªi io am fãcut cortu Cu uºa cãtã codru. (cãtã = cãtre) Pã lãturi ºi la-sfinþât Cortu l-am acoperit ªi nu vãd unguri mai mult, (ºi nu = sã nu) Cã pê rãu m-o bãtrân it. (pê = prea) Io d in cort am tot privit Cãtã codru înfrunzât, ª-am crezut cã t e-oi ved ê ªi-mi spui cum eºt i cu lumê. (ºi-mi = sã-mi) În zadar m-am tãt uitat, (tãt = tot) Cã d e t ine n-am mai dat. ªi pân mint e mn i-o vin it Cã þ-am pus t ipu -n livret. (t ipu = poza) Când livretu l-am d eºt is, (d eºt is = deschis) M-o lovit jale ºi plâns. D e t ipu tãu când am dat, Uãt ii mn ei o lãcrimat. Io la t ine mã uitai, Ca la part ea mê d e rai. (mê = mea) ªi mereu t e-am întrebat Cã gãtat-ai d e sãpat? Cum cosãºt i? Cum îi usca? ªi cu cin e-i secera? T e-ntrebam mereu. ª-am plâns. Tu n imic nu mn i-ai rãspuns. T e-ntrebam cu mare foc, Tu nu-mn i rãspund êi d eloc. Pântoacê mã aflu rãu (pântoacê = pentru aceea, de aceea) Pânce ºt iu nãcazu tãu. (pânce = pentru cã, deoarece) Cã io d e când am plecat, F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

114 112 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Faþa ta þi s-o ºt imbat. Când acasã am vin it Cu greu t e-am recunoscut. Erai slabã ºi pãlitã, Sãmânai a nãcãjitã. Faþa sacã ºi uscatã Sãmânai a supãratã. Subþârê ºi veºt ezâtã, ªi-mn i pãrêi n ecunoscutã. Da ºi io am bãtrân it, D e nãcaz ºi d e urât. Domnu ma jor îi om bun, Da mâncarea-i ºt ii tu cum... Pâin ea mucedã ºi tare, M-o uscat stând pã pt icioare. Ciorba subþâre ºi lungã, Zâlile mn i le mãnâncã. Ciorba d e anu trecut M-o-ngrãºêt ºi m-o fãcut! Ciorba d e anu-aiestá Mn i-o uscat ºi viaþá. D e þî dor, dragã, d e mine, Ie becu ºi-l du cu t ine, Pânã-n codru-n munt e sus ªi t e uitã spre apus. Când a-ntun eca d e-ajuns, Fã-mi sêmn e cu becu-aprâns, Iarã io când t e-oi ved ê Oi ºt i cã-i n evasta mê. ªi-oi lua ºi io la mânã Ori on bec, ori o lumn inã. Când îi prind e-a flutura Io sêmn e-napoi þ-oi da. D e-a h i sãmnu spre Santãu, Sã ºt ii cã-i bãrbatu tãu. ªi d e-o duci acasã rãu, Potoli becu tãt mereu. ªi d e-o duci acasã bin e, Þân e becu-aprâns spre min e. Cã ºi io sêmn e þ-oi da Dupã cum mn i-i viaþa. Draga mê, când t e-am luat D e t ine m-am bucurat. Cã-n lume n e-om ºt i-nvârt i ªi-om avê ce-a trebui. Când o fost la secerat T e-am oprit sã coºi în sat. Cosêle nu mai primi, Cã cot io ce-a trebui. Amu treaba s-o sucit, Cum nu n e-am închipuit. Noapt ea coºi n eîncetat, ªi zua meri la sãpat. Io-þi scriu sã ari pãmântu Tu nu joieºt i cu sãpatu. Io îþi scriu sã sêceri bin e, (ºt imbat = schimbat) (sãmânai = semãnai, pãreai) (sacã = seacã) (subþârê = subþirea) (zâlile = zilele) (aiestá = acesta) (d e þî dor = dacã þi-e dor) (ie = ia; becu = lanterna) (vedê = vedea) (mê = mea) (on = un; lumninã = lumânare, luminã) (h i = fi) (potoli = stinge) (cot = caut, mã ocup) (amu = acuma) (joieºt i = rãzbeºti)

115 IULIE-DECEMBRIE ªi tu nu-þi capeþi pã n ime. (n ime = nimeni) Mn ie aºê mn i-o fost în gând, Cã-n tri ai mã pun în rând. (tri ai = trei ani) Fac grajd, casã ºi fântânã ªi trãim mai pã hod inã. Sã-mi vãd lucru isprãd it (isprãd it = isprãvit) ªi sã n-am grije mai mult. Darã treaba s-o sucit, Cum nu n e-am închipuit. În loc d e cãºi cu soabe mult e, (cãºi = case; soabe=camere) Foamet e ºi hain e rupt e. Când fironguri þ-ai luat (fironguri = perdele) La asta nu t e-ai aºt eptat. Io sã stau cu arma-n mânã, ªi firongu la hod inã. În loc sã-mn i rãd ic casa N ici grajdu nu-l pot gãta, N ici grajdu, n ici fântâna. (...cuvânt indescifrabil...) uºi ºi muruit (muruit = mâzgãlit) Io nu viu n ici învoit. Citind scrisoarea, rând cu rând, realizãm cât de mult ºi-a iubit Vasile Blidaru soþia. Iar desfãºurarea evenimentelor ce-aveau sã vinã le-a întãrit ºi mai mult, celor doi, sentimentele. Fa milia lor s-a rotunjit prin venirea pe lume a copiilor ºi s-a pãstrat unitã, în ciuda marilor necazuri ce s-au abãtut asupra lor mai târziu, necazuri ce-au atins, în întunecaþii ani 50, di - mensiuni ce sunt astãzi greu de imaginat. Dumnezeu i-a þinut uniþi, chiar dacã au fost nevoiþi sã stea departe unul de altul. Întreaga familie, de altfel, a dovedit cã moºteneºte, de la cel care a fost soþ ºi pãrinte, forþa de a rezista ºi de a rãzbi, indiferent ce fel de obstacole le-au fost puse în cale. Conþinutul acestei scrisori ajunge sã fie cunoscut de cãtre urmaºii lui Vasile Blidaru de-abia astãzi, la 75 de ani de când ea a fost scrisã. Nu avea cum sã bãnuiascã Blidaru, atunci când a pus pe hârtie aceste rânduri, cât de înde - lungatã va fi lupta sa. Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, ºtim bine, nu a însemnat ºi sfârºitul rãzboiului lui Vasile Blidaru, pentru cã, nu la mult timp dupã acel mo ment, a venit vre - mea pentru un altfel de rãzboi. Cunoaºtem cât de aprigã i-a fost lui lupta în anii în care talpa sovieticilor a prins a cãlca tot mai apãsat pã - mântul românesc, strivind tot ce prindea sub ea. ªi în Odeºtiul lui Blidaru, la fel ca în toate oraºele ºi satele româneºti de la acea vreme, au ajuns sã conducã indivizi submediocri, gata sã îndeplineascã, fãrã niciun fel de discernãmânt ºi fãrã ezitare sarcinile trasate de conducerea de la centru. Oamenii de treabã ai satului au fost umiliþi ºi reduºi la tãcere. În ciuda faptului cã, la început, au fost destul de mulþi cei care au sperat ºi au crezut în posibilitatea construirii unei miºcãri armate de rezistenþã împotriva ciumei roºii, luând pentru aceasta chiar calea Codrului, rândurile lor s-au rãrit în scurtã vreme. Riposta venitã din partea autoritãþilor a fost de o duritate greu de imaginat. Era din ce în ce mai greu de crezut cã raportul de forþe mai poate fi schimbat. Blidaru, însã, a continuat lupta, chiar de unul F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

116 114 IULIE-DECEMBRIE 2015 singur, luptând pe parcursul a zece ani pe un altfel de front, pânã când viaþa i-a fost curmatã. Atât de pe acel front, al Codrului, cât ºi din strãinãtate, cât timp a fost plecat, Blidaru a tri - mis scrisori impresionante cãtre familie ºi cu - noscuþi, dar ºi cãtre autoritãþi. Conþinutul aces - tora a fost dezvãluit, în bunã parte, pe parcursul lucrãrii Un om, o viaþã, o legendã Blidaru, autori: dr. Teodor Ardelean ºi Marin Bancoº, apãrutã la Centrul Me dia West Arad, în anul 2014, ºi tipãritã la Monitorul Oficial R.A., res - pectiv la Imprimeria Arta Graficã S.A. Re cent, în corespondenþa purtatã de Vasile Blidaru cu vãrul sãu primar, Blidaru Alexa (Aleisa lui Macovei), care i-a fost o vreme ºi camarad de arme, am descoperit urmãtoarele ver - suri din perioada în care el era plecat în Codru. Ard e-t e-ar focu Tufos, Crunt îmi eºt i ºi crunt mn i-ai fost, ªi mn i-i h i cât oi trãi Cãci cum am fost, io n-oi mai h i. Cât am stat o zî legat, ªi cum eram condamnat, Cinci ani mn i s-o consumat. Numa valea ºi ºtrecu, ªi þãpucu sãracu, ªt iu cum mn i-o fost norocu. D e-ar ºt i þãpucu vorbi ªi lupoaica cu puii, Cum ar plânje Od eºtii! Vai sãracu satu mn eu, Mult e-o suferit d e greu. ªi cu min e-alãturea, Cã aºê mn i-o fost soart ea. Cin e m-o trãdat pe min e Sã n-aºt êpt e zîle bun e. Una bunã, douã rêle, C-aºê o trecut ºi-a mêle. Cunoscând astãzi povestea vieþii ºi a luptei lui Vasile Blidaru, putem afirma, fãrã teama de a greºi, cã aceste versuri descriu per - fect destinul acestui om ce s-a aºezat, prin ceea ce-a fãcut, atât de firesc printre eroii istoriei noastre recente. FAMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªTI Frag ment din scrisoarea, datatã 5 au gust 1940, trimisã soþiei de cãtre Vasile Blidaru

117 IULIE-DECEMBRIE Consideraþii asupra lexicului poeziei lui Vasile Militaru Dr. Corina BEJAN VAªCA Timiºoara Ceea ce dã un profil complet modelului stilistic al unui scriitor este ansamblul unitãþilor lexicale folosite în ela bo - rarea operei. Sensul lexicului aici este dat de mo - dul in di vid ual în care poetul foloseºte cuvintele ºi capacitatea sa de a crea cuvinte menite sã nuan - þeze formele de expresie. În poezia lui Vasile Militaru, putem deli - mita patru tipuri de discursuri, fiecare dintre aces - tea având un vocabular spe cific, poate prea cãutat pentru a in dica profilul discursului respectiv. Dintre acestea, cel al idilelor, al pastelurilor, al poeziei satului ºi cel al evocãrii marilor mo mente ale istoriei neamului cuprind douã categorii le - xicale folosite în scopul redãrii specificului tran - sfigurat liric, arhaismele ºi vorbirea popularã. Arhaisme Limbajul po etic al lui Vasile Militaru cu - prinde în lexic numeroase arhaisme, construcþii verbale normate literar în secolul al XIX-lea, dar depãºite în momentul scrierii chiar de norma res - pectivã; mai conþine cuvinte din lexicul creºtin ºi al ritualului ortodox. Putem vorbi de erori prin adãugare (cele le gate de arhaisme) ºi de erori prin omisiune, pe care lectorul ac tual ºi, poate, nici cel din vremea scrierilor nu le-au înþeles. Cercetarea stilului poate duce la erori. Arhaismele sunt întrebuinþate în douã sco - puri: a) pentru a da culoarea timpului în care se desfãºoarã evenimentele ºi b) pentru a mãri po - tenþialul expresiv, în spe cial, în tipul de discurs al fabulelor. Reþinem urmãtoarele categorii de ar - haisme: 1. Arhaisme care exprimã formele de ad - ministraþie, instituþii, acte oficiale: bir, clacã, clã - caºi, durdã, hrisov, hoardã, jalbã, letopiseþe, liftã, paºalitãþi, ocnã, pravilã, podvadã (efort, greu - tate), rob, sâneaþã, Scaun domnesc, a tãbãrî (= a nãvãli), vatrã, venetic (volumele Cântarea nea - mului ºi Temelie de veac nou). 2. Arhaisme care exprimã organizarea ar - matei, arme, titluri militare: armie cuvânt folosit de Eminescu; observãm cã Vasile Militaru va pre - lua cuvinte ºi expresii ad litteram ºi de la alþi poeþi: George Coºbuc toatã-n tot; Eminescu rumpe; Vasile Alecsandri arcuri, flintã, halibardã, mã - ciucã, oaste, pala (= spadã, formã pro prie, derivatã de la paloº), plãieºi, pedestrime, sãgeatã, steag (= corp de oaste), zale (volumul Temelie de veac nou). Dupã modelul coºbucian din Paºa Hassan, Vasile Militaru pune în versuri un portret al lui Mihai Viteazul, nu unul dinamic-mon u men tal, ci unul pictural, care, în cuprinsul marelui poem Cân tarea neamului, are funcþia întreruperii rit - mului naraþiunii: Iatã-l strãlucind în mantã lungã, albã, de mãtasã:/ Patru vulturi mari de aur stau sã-i zboare de pe cline/ Nasturii de pietre scumpe fulgere-n priviri apasã,/ Iar la coapsã are pala, jãruitã cu rubine! Jãruit este un cuvânt derivat de poet de la jar (substantiv cu frecvenþã mare, indicând atât cu loarea, cromatica, cât ºi intensitatea, tem pe ra - tura, trãirea unui sen ti ment). Jar, cu sinonimele parã, foc, vâlvãtaie, ocu - pã unele din cele mai prezente reprezentãri cro - matice, alãturi de aur, auriu, galben ºi nuan þele acestei culori etalate cu deosebire în poemul de inspiraþie macedonskianã Ben-Hamar cântã. Nici volumele de fabule nu sunt lipsite de arhaisme din categoriile amintite: Mãria ta, vizir (Mãgarul vizir). Formele de viitor pop u lar construit cu ver - bul predicativ avea ( avea sã urce, avea s-aducã ) aratã a fi arhaisme, însã ele þin de limba literarã de la sfârºitul secolului al XIX-lea. Gãsim în limbajul po etic al autorului arhaisme, cum ar fi: letopiseþe, slavã, vlagu, gloatã care, considerate indicii ale stilului, pot fi atribuite limbii populare, omiþându-se faptul cã prin creaþiile lor cronicarii ºi mai apoi scriitorii le-au încadrat în forma limbii literare constituite la nivelul secolelor al XVII-lea ºi al XVIII-lea. Într-un vers, S-ajute Dumnezeu, ºi rãului bãnat, cuvântul bãnat (= supãrare, ne - caz) este folosit de poet în sensul obiºnuit, el fiind un arhaism recuperat de Ion Budai-Deleanu 1 din lexicul vechi ºi ajunge prin Eminescu ( ºi de n-o fi cu bãnat ) sã fie perceput aparþinând limbii po - pulare, poetul analizat aici folosindu-l într-o ima - F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I 1 ªtefan Munteanu, Vasile Þâra, Istoria limbii române literare, curs litografiat, Universitatea din Timiºoara, Facultatea de Filologie, 1971, p. 230.

118 116 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà gi ne-tip pentru literatura sãmãnãtoristã: di a log între un moº-sfãtos ºi un tânãr. Cu omisiunea acestei miºcãri pe dimensiunea istoriei, se pot pro - duce erori care modificã trãsãturile stilistice ale autorului. Regionalisme Regionalismele indicã apartenenþa la lumea satului, respectiv a zonei (sudul Munteniei) de unde provine poetul ºi aparþin tipului de limbaj folosit în idile, pasteluri ºi, în gen eral, în poezia satului. Cel mai bogat reprezentate în plan lex i cal sunt viaþa, muncile, tipologia umanã, frumuseþea locurilor, cromatica tablourilor de naturã, ma ni - festãrile credinþei din lumea satului na tal, re me - morate, reconstruite dupã experienþele sen si bi li - tãþii înstrãinate. ªi în acest tip de discurs poetul gãseºte formele expresive cele mai reprezentative pentru capacitatea sa de creaþie. Ni se pare judi - cioasã observaþia lui T. Tihan 1 : Acceptând obe di - ent canonul, el fãcea, totuºi, dovada cã îºi cunoºtea destul de bine disponibilitãþile de naturã artisticã. Sensibilitatea lui nu îºi putea afla o expresie pe mãsurã decât în registrul unei poezii apte sã-i preia nu doar ruralismul, ci ºi sã rãspundã unui anume spirit mi metic (s.n.) ce îi era struc tural. Ele sunt întâlnite ºi în poezia popularã, pot fi sistematizate în categorii care dau o reprezentare monograficã a plaiurilor natale ale poetului: 1. Casa, uneltele ºi obiectele gospodãreºti: amnar, arac (ºi-n forma harac), bordei, bute (bu - tie), bãtãturã, car, ceardac (cerdac), copaie, coa - sã, cramã, furcã, grapã, jug, ogradã, plug, prispã, pod, pogon, rariþã, sapã, sãcure (se cure), searã, ºtiubei, scoc, stânã (volumul Stropi de rouã). 2. Cadrul nat u ral al satului: câmp, codru (sinonim: pãdure), dâmburi, izlaz, lan (sinonim holdã), gârlã, izvor, luncã (spaþiu nat u ral pri vi - legiat în poezie, lunca fiind chiar personificatã), miriºte, poianã, râu (Sabarul), vale, vie, þãrânã, zãvoi (volumul Stropi de rouã). 3. Culturi agricole: fân, grâu, in, popuºoi (în formã foneticã localã, deºi cuvântul, spe cific sub - dialectului moldovean, este dublat ºi de sinonimul porumb), trifoi, viþã-de-vie (razachia) (volumul Stropi de rouã). 4. Specii de flori de câmp: aglicã, brânduºe, busuioc, cicoare, iasomie, maci, romaniþã, sul - finã. În discursul fabulelor ºi al poemelor reli - gioase, bogãþia floralã se restrânge, sinestezia sugeratã în partiturã este convertitã în culoare (crini, floare de cireº, trandafir) sau exprimatã în forme gen er ale: Dacã bogãþia-n lume pe-nflorite cãi te plimbã (volumul Stropi de rouã). 5. Specii de arbori: brad Seculare crãngi de brad (alternanþa vocalicã ã/e), este întâlnitã fie redând cuvântul în rostirea popularã, fie încercând nuanþe expresive sau respectând mãsura ritmicã: sãcure/ se cure, treer/ treier, ese/ iese o sinerezã ºi o aferezã, fag: Freamãtul pe care vântul îl fãcea prin foi de fag ; jugastru: Când, pe-o di mineaþã linã dam spre codrul de jugaºtri ; mesteacãn: Re - zemaþi de vre-un mesteacãn... ; nuc: Într-un nuc din miezul viei ; salcie: Ba un crâng umbros de sãlcii ; tei: Cum trecea pe lângã mine printr-o rariºte de tei ; paltin, rãchitã, stejar, ulm. În dis - cursul de tip religios, poetul ajunge la generalizãri: ªi s-a fost umplut pãmântul de livezi, de pomi ºi flori. Menþionãm regionalismul cu sens derizoriu pitcoci (piticoci) pentru a numi bãrbaþii pre zen - tului, în opoziþie cu cei din trecut. În lexicul folosit pentru imaginile plaiurilor natale, ale muncii ºi ale mentalitãþilor, poetul gãseºte resursele ex pre - sive plastice, culoarea ºi tonul, tocmai prin con - cretul cuvintelor; în discursul religios opereazã cu forme abstracte, procesul de abstractizare re gã - sindu-se în versuri care nu mai au relieful semni - ficaþiei afective. Poezia este convertitã în descri - ere, imaginea concentratã în figura de stil este diluatã prin perifrazã. Cu încercarea de a plasticiza mai mult cuprinsul unui vers et (exemplu Facerea 1, 21), poetul analizat nu face decât sã reia ca - tegoria generalului folosind epitete ºi forme po - pulare (lungul ºi latul), sugerând mãreþia crea þiei divine (volumele Divina zidire ºi Stropi de rouã). Versetul Biblic A fãcut Dumnezeu animalele cele mari din ape ºi toate fiinþele vii care miºunã în ape, unde ele se prãsesc dupã felul lor, ºi toate pãsãrile îna - ripate dupã felul lor. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine (Facerea 1, 21). În Divina zidire: Apele, pe tot cuprinsul, în a lor singurãtãþi/ Sã se umple de tot felul de tãcute vietãþi:/ Pãsãret în multe duhuri pe pãmânt ºi-n zori sã zboare,/ ªi-a lor neamuri pânã-n veacuri sã nu fie pieritoare. Faþã de un poem închinat ciocârliei (Cio - cârliei volumul Stropi de rouã), fermecãtoarea cântãreaþã, care prin cântul sãu pune har în fie - care sapã, pasãre al cãrei suflet vãzduhul tot abia-l începe sau pitpalacul, prezenþa sonorã a verii, pãsãret este o noþiune, pop u lar exprimatã, lipsitã de conotaþie. Un cuvânt cu rezonanþã foneticã deosebitã, dar ºi cu sens se man tic, este vraja, pe care poetul ºtie sã-l foloseascã deliberat pentru a mãri ex - presivitatea contextului în care este exprimat. Un alt cuvânt cu rezonanþã deosebitã este aievea. Existã o reprezentare demnã de atenþie: Pãmântul 1 Vezi articolul Militaru Vasile din Dicþionarul gen eral al literaturii române, Vol. IV, Literele L-P, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p

119 IULIE-DECEMBRIE sau raiul te poartã: aievea e tot sau visezi... (Seceriºul volumul Stropi de rouã). În filosofia popularã româneascã, pãmântul ceea ce e aici ºi dincolo formeazã un întreg. Limitele sunt permeabile: între cele douã existã o vamã, oricând surmontabilã prin ritualul spe - cific. Lucrurile se diferenþiazã doar prin ex pe - rienþele diferite ale fiinþei: cea de dincolo nu e afarã în raport cu lumea de aici, ci un receptacol deschis care o cuprinde din toate pãrþile, o pã - trunde, o umple, o împlineºte 1. Alternativa Pã - mântul sau Raiul sugereazã o comparaþie între referenþii cuvântului, pentru cã, am vãzut, în pla nul existenþei pentru român, ele sunt comple men tare. Cuvântul aievea are o încãrcãturã filosoficã. Este implicatã ideea de reflectare ºi, în consecinþã, poetul reflectã în mod subiectiv acest tot, care existã, în fond, în virtualitatea lui. ªi atunci deper - sonalizarea visezi con duce cititorul înspre obiec tivarea viziunii. Întâlnim aici, spre deosebire de poeþii amintiþi, o miºcare în interiorul eului po - etic: de la percepþia individualã înspre alteritate, miºcare care are un anume efect estetic care-i dã o notã originalã. Poemul dobândeºte apoi, prin exis - tenþa dialogului dintre tineri, un anumit dinamism care permite desfãºurarea tablourilor, dar în ace - laºi ton de ºagã, insinuãri, de vitalitate. Oralitatea exprimãrii Regionalismele apar frecvent, mai ales în volumul amintit, ele punându-ºi marca oralitãþii exprimãrii asupra stilului lui Vasile Militaru. a) prezenþa în întreaga operã, de altfel, a procedeelor ºi formelor limbii vorbite; în fabula de mai sus avem elementele lexicale: din cale-afarã, mort de foame, dracul, Negrilã, pãtrar de pâine ; b) evidenþierea funcþiei fatice (de con tact) cu posibilul re cep tor prin formule de povestitor nu vã mai spun în care þarã, eu pe pãcãtos întreb: Nu crede.... Poetul foloseºte chiar în titlul unei poezii, Carte din rãzboiu (volumul Stropi de rouã), schim - barea sensului cuvântului pe parcursul tim pului. Aici carte este folosit cu sensul de scrisoare. Poetul acordã o încãrcãturã semanticã deo - sebitã prin folosirea unor cuvinte ca vrajã sau derivatele lui ( Va izbucni în cânturi de bucurie pline/ ªi-or sta vrãjiþi drumeþii cântarea sã-i asculte O, lunca mea, volumul Stropi de rouã). Versurile redau contactul di rect cu cadrul nat u ral, care este o stare dobânditã, propice creaþiei. Su - fletul poetului în versurile de mai sus a devenit luncã seninã, cu flori multe. Efectul acustic al tabloului e dat de izvoare într-o atmosferã de vra - jã, care se destramã treptat. Semantica substan - tivului vrajã, frecvent folosit de poet, este deschisã spre irealitate; putem spune cã aici obser - vaþia directã privirea de care vorbesc poeþii pas teliºti dobândeºte un efect: realitatea iluzie, mo ment în sine po etic. O, lunca mea cu fânul învãlurat de vânt,/ În care dorm toþi anii copilãriei mele,/ Azi, obosit de cale, bolnav cu suflet frânt,/ Eu cad pe sãnãtatea din verzile-þi muncele.... În versurile de mai sus întâlnim antiteza obosit, bolnav, suflet frânt cu sãnãtatea din ver - zile-þi muncele. Sinonime Sensurile cuvintelor sunt mai bogate decât enunþul: substantivul glumã are ºi sensul de farsã, pãcãlealã, poznã, iar nãbãdãi presupune ºi sen - surile de repezealã, iuþealã, nestãpânire (Ploaie cu soare volumul Stropi de rouã). Întâlnim ºi serii sinonimice exprimate prin douã feluri de pãrþi de vorbire, sub stan tive ºi ad jec tive: Cel ce este, Veºnic, A toate Ziditorul, Dumnezeu, Doamne! Apare seria de metafore pentru Fecioara Maria: Cerului Reginã, Maica Luminii, Nãscãtoarea de Dumnezeu, Preacurata. Jar, cu sinonimele parã, foc, vâlvãtaie, ocupã unele din cele mai prezente reprezentãri cromatice, (dar ºi in tense) alãturi de aur, auriu, galben ºi nuanþele acestei culori, mai ales în poemul de inspiraþie macedonskianã Ben-Hamar cântã. Antonime Lumea creatã de Dumnezeu se de fineºte prin polaritãþi; mijlocul de expresie al acestora sunt antonimele: ele sunt expresia naturii vii (ver - deaþã vs. putregai), a lumii minerale (diamant închis în zgurã), a omului cu sentimente (feri - cire vs. chin) ºi trãsãturi de caracter (nemernicie vs. har). Existã douã aspecte în care încãrcãtura expresivã este mai bogatã în conotaþii: noroi vs. crin exprima condiþia moralã a omului, indicat prin vierme (un termen pentru omul terestru fãrã aspiraþii la mântuire), ascuns, totuºi, în frumuseþe (floare) ºi tentat de imaculata puritate a crinului. Cel de-al doilea: stârv lângã izvoare semnificã descompunerea, care este în mãsurã sã nascã viaþã în forma curãþeniei sufleteºti ºi a energiei vitale. Limbajul religios Întrucât toatã poezia lui Vasile Militaru este strãbãtutã de fiorul credinþei, adesea tran sfor mân - du-se într-o poezie didacticã, el însuºi devenind un misionar al credinþei creºtine ortodoxe, termenii religioºi apar frecvent în volumele sale de poezii. Limbajul poeziei sãditã-n suflet de Duhul Sfânt rãspândeºte lu mina credinþei, aducând comuniunii conºtiinþa celui ce se simte nu numai purtãtor de credinþã, ci ºi de poezie. Majoritatea sunt ex pri - maþi prin sub stan tive comune: divin, cruce, înger, F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I 1 Dumitru Mãrcuº, Fiinþa ºi firea în gândirea lui Mircea Vulcãnescu, Arad, Editura Nigredo, 2002, p. 84.

120 118 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà înãlþare, cer, luminã, creaþiune, odãjdii, ru gã - ciune, rugã, închinare, colind, liturghie, troiþã, euharistie, psalmi (volumele Divina zidire, Poe - mele nemuririi, ªoaptele îngerilor sau Vorbe cu tâlc, Psaltirea în versuri) sau proprii: Naºterea lui Iisus, Judecata lui Pilat, Crucea lui Hristos, Fap - tele Apostolilor, Biserica lui Hristos, Sfinþii Împã - raþi Constantin ºi Elena, Miresele lui Hristos, Noe, Lu ci fer pe culmi, Pãmântul Noului Ieru sa - lim, Înãlþarea la Cer, Pe Cruce, unele fiind chiar titluri de vol ume sau poezii. Lexicul fabulelor Lexicul fabulelor cuprinde o listã întinsã de specii: cucul, pupãza, turtureaua, mierla, scatiul, pitulicea, dar ele au un sens alegoric, sunt în con - text ipostaze ale unor (unei) trãsãturi umane ºi astfel funcþia expresivã se evalueazã în alt sistem de referinþã, în ordinea valorilor mo rale. Fabula, prin trãsãturile intrinseci, se descifreazã prin grila acestor valori, mijloacele de expresie sunt diferite, aluzia, ambiguitatea, calamburul sunt frecvent fo - losite. În fabula Pupãza democratã, aluzia este procedeul expresiv. Sunt puse-n antitezã: Fã zã - niþa, neam de viþã cu pupãza al cãrui Pupãzoi în pãdurea dintre Dunãre ºi Nistru/ Tot mereu a fost Ministru. Discursul poetului este lipsit de lirism: lexicul este unul denotativ, cuvintele sunt ale realitãþii trãite, ironia este atitudinea ex pri - matã, critica este sensul mesajului. Specia fabulei nu ex clude, însã, poezia. În cazul lui La Fontaine întâlnim chiar mici poeme de profundã vibraþie liricã, cum ar fi Les Deux pi - geons, în care e vorba de o poveste de dragoste. În fabula lui Vasile Militaru sus-amintitã, Pupãza, ca sã turteascã tot soborul de la bal,/ Se-mbrãcase, zicea dânsa, în costum naþional/ Zor zonat cu panglicuþe de mãtase þipãtoare/ De la cap pân la picioare:/ Peste creºtet îºi pusese o maramã-n zece iþe,/ Numai flori de margarete, albãstrele ºi crãiþe. Caricatura este evidentã, ceea ce e im por tant, însã, este faptul cã lexicul poetului, în tipul de discurs din lirica sa de început, dã o valoare costumului pop u lar, descriindu-l drept expresie a identitãþii celui ce-l poartã ºi a colo - risticii ce-i îmbogãþeºte frumuseþea. Costumul e purtat de fete mari cu ºolduri pline, e þesut din borangic cu firul coborât din soare, e compus din o catrinþã ºi-o maramã/ Albe dreptu-i ca zãpada, mijlocelul strâns în bete iar în sâni/ Douã piersici pârguite/ ªi miros de flori de fân, ia e cusutã cu cinci feluri de arnici, iar la gât salba cu galbeni mulþi. Lexicul etno - grafic cuprinde ºi coregrafia popularã. Flãcãii cu spete late, cu mijlocul strâns în brâu joacã brâul în straie ca de nea, lãutarii cântã leasa, hora saltã când mai iute, când mai lin..., iar bãtuta (jucatã numai de flãcãi) este descrisã dupã hora din Nunta Zamfirei: Bat întâi cu dreptul una/ ªi-apoi bat cu stângul trei/ Tremurã sub ei pã - mântul/ Cerne flori bãtrânul tei. Trãsãturi proprii dobândeºte stilul prin in - sertul dialogurilor în poeme, prin portretele pe care le realizeazã, prin identitatea personajelor ºi apelativele Fã, Catrino. Întâlnim cuvinte noi, deri vate sau obþinute prin schimbarea categoriei gramaticale: vâlcele însulcinate ( pline de sul fi - nã ), derivat de la substantivul sulfinã cu prefixul în- ºi prin schimbarea categoriei gramaticale de la substantiv la verb la participiu, un cuvânt care are o valoare expresivã; slavoslovie (imnuri de slavã), derivat prin contopire: substantivul slavã + sub - stantivul slovã; mã drumuiau (de la substantivul drum, prin schimbarea categoriei gramaticale în verb); luceferind (a lu mina ca luceafãrul); co - lindeþe (acþiunea de a colinda); grijurat (pentru îngrijorat, obþinut prin aferezã). De la cuvântul jar se formeazã o familie semanticã: jar+ sufixul itã jãruitã (de la jar, în sens de culoare) sau jãruind (jar + sufixul ind) obrazul (lacrimã arzãtoare). În poezia Seceriºul din volumul Stropi de rouã ma - cul e parcã jeratic. Prezenþa proverbelor Sãtulul nu crede flãmândului; Bani albi, de zile negre; Pãrul lupului se schimbã/ Dar nãravul niciodatã în numãr mare, în spe cial în volumele de fabule, a expresiilor aforistice (Când te-ajunge piatra urii, veselã sã-þi fie vatra/ Numa-n pomul plin de roade azvârl oamenii cu piatra) dau consistenþã le xi - cului, sub aspectul ariei de cuprindere, dar po - tenþialul expresiv rãmâne la nivelul estetic veri - ficat de experienþele lirice anterioare. Atunci când poetul încearcã di rect formule simbolistice, re - zultatele sunt lipsite de relevanþã. În Cântec, ur - mãrind muzicalitatea, scrie: ªoapta frunzelor de plop Mã mângâie atât de mult, C-aº vrea-n suflet sã-mi îngrop ªoapta frunzelor de plop. Toatã viaþa, ºop-cu-ºop Aº vrea pururi s-o ascult ªoapta frunzelor de plop Mã mângâie atât de mult. Eufonia cãutatã, onomatopeea curioasã (ºop-cu-ºop), repetiþia versurilor n-au un re la þio - nal simbolic, n-au un ref er ent, o trimitere spre ceva, ci doar o succesiune de sunete care n-au cum sã...mângâie atât de mult. Neologisme Ideal, rapt, inamic, dic ta tor, arbitru sunt rãspândite în segmentul creaþiei poetului cu te - maticã eroicã sau în fabule. De altfel, în perioada în care debuteazã ºi îºi consolideazã prezenþa în peisajul literar Vasile Militaru, avea loc în presa culturalã o amplã dezbatere asupra asimilãrii ºi

121 IULIE-DECEMBRIE folosirii neologismelor 1. Douã idei s-au conturat cu pregnanþã: a) necesitatea neologismelor în lim - bã ºi b) asimilarea neologismelor capabile sã redea ideea în forme sensibile. Prezenþa neologismelor în limbajul po etic este determinatã de arta scrii - torului, în ultimã instanþã, ºi de temele pe care le dezvoltã. Un simbolist, în mod par tic u lar Mi nu - lescu, va folosi, prin excelenþã, neologismul. În epocã, la George Topârceanu, se întâlneºte forþa expresivã prin ne ol o gism în lirica sa cea sati - rico-umoristicã nãscutã în mediul ur ban. Neo - logismul este cerut chiar de starea poeticã. În volumele de fabule ale lui Vasile Militaru sau în câteva poeme de atitudine Trec mutilaþii, Nea - mului valah strigare, Ne sunt sãgetaþi stegarii, frecvenþa neologismelor este mai mare, dar an - samblul creaþiei reflectã prezenþa acestora, cores - punzãtoare conþinutului poemelor: patrie, glorie, etern, temelie, erou, revoluþie. Derivarea Poetul îmbogãþeºte lexicul limbii române cu o serie de cuvinte noi, deri vate cu prefixe sau sufixe, prin schimbarea categoriei gramaticale, sau a modului unor verbe, însã nu toate au intrat în circuitul ei. În versurile Române-frate astãzi nu-þi cerem colindeþe, cuvântul este obþinut prin derivare de la substantivul colindã/ colinde, dupã modelul derivãrii din ad jec tive a substantivelor cu ajutorul sufixelor; dupã modelul frumos > fru - museþe, poetul derivã colindã > colindeþe. Este, însã, un mijloc expresiv naiv ce þine de copilãria limbajului po etic, iar stilistic, îl alãturã pe Vasile Militaru poeþilor Vãcãreºti. Nu este singurul exemplu: cuvântul luce - ferind e derivat din luceafãr, în forma gerunziului de la, probabil, un intermediar inventat de poet, a luceferi, fapt de limbã din categoria naivitãþilor. Imaginea poeticã creatã sub specia sublimului de tip mon u men tal este estompatã de aceastã formã forþat expresivã: De-aceea, azi când zarea gãtitã þi-e-n Drapele, Unit în gând ºi-n suflet, ridicã-te sub ele, Un uriaº nãpraznic, cu braþ ºi piept de fier Cu tãlpile pe glia-þi, cu fruntea sus în cer, Ca astfel, uriaºul, cu plugul lui de Dac Sã are printre stele, luceferind în veac!. (Colind volumul Temelie de veac nou) Douã deri vate sunt expresive, netot (oraº netot obþinut prin derivare cu prefixul ne- de la pronumele nehotãrât tot) ºi aprilinã (zâmbire apri - linã obþinut prin derivare de la substantivul aprilie cu sufixul -in, Precum înfloreºti cireºii sub zâm - bire aprilinã ). Cuvintele obþinute prin deri vare, netot ºi aprilinã au valoare stilisticã de epitet. În poezia Patriarhalã întâlnim un nou cu - vânt derivat cu sufixul -iºte, de la substantivul jar: ªi, cum jariºtea din soare (Icoanã veche). Substantivul Treimea > numeralul car di nal trei + sufixul -imea. Numeralul unu + articolul hotãrât l > substantivul Unul. Verbul adun + arti - colul hotãrât l > substantivul adunul: Pentru cã-n Dumnezeire, trei ori Unul, fac tot Unul. F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I Poartã maramureºeanã nouã. Fotografie de Ilie Tudorel, 1 A se vedea Ga briel Þepelea, Probleme ale limbii române literare între cele douã rãzboaie mondiale, în Momente din evoluþia limbii române literare, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1973, p. 323.

122 120 IULIE-DECEMBRIE 2015 Omagiu geologilor din nord-vestul României Ing. Teodor BENE BAIA MARE ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà În zilele de iulie 2015, a avut loc la Baia-Borºa întâlnirea geologilor care au lucrat mai bine de un jumãtate de secol la Întreprinderea de Prospecþiuni ºi Explorãri Geo logice (I.P.E.G.) Maramureº, cu sediul la Baia Mare. Manifestarea a fost una de suflet, ocazionatã de împlinirea a 65 de ani de la înfiinþarea acestei mari unitãþi. La începutul întâlnirii s-au fãcut parastas, rugãciune ºi pomenire în memoria celor care au lucrat în timpul vieþii la aceastã mare unitate ºi au trecut la cele veºnice. La întâlnire au participat peste 30 de colegi geologi, fiind una de suflet ºi de mare emoþie. A fost prezent ºi distinsul se nior inginer Cornel Grama Patriarhul Geologiei, care a condus destinele acestei unitãþi timp de 40 de ani, cu multã competenþã ºi responsabilitate. Domnia Sa a fost, de altfel, ºi iniþiatorul acestei frumoase ºi excelente întâlniri. Prin anii 1980, prin Baia Mare circula o glumã. Cicã a venit Tutankamon ºi a întrebat: Cornel Grama este di rec tor la I.P.E.G.? Dar la Banca de Investiþii Ioan Catricãu este di rec tor? Dar la Banca Naþionalã tot Sergiu Pas cariu este di - rec tor? Rãspunsul a fost DA, astfel cã celebrul faraon s-a reîntors liniºtit în piramidã. Pe parcursul întâlnirii am depãnat amintiri, evenimente ºi întâmplãri frumoase, dar uneori foar te grele ºi vitrege pe care le-am trãit ºi pe care, dacã azi le-am prezenta ºi descrie detaliat, mulþi dintre tineri ar spune cã acestea nu se puteau întâmpla în partea a doua a secolului XX, sau poate noi am venit de pe altã planetã. În cele ce urmeazã vã prezentãm pe scurt ºi cât se poate de sintetic câteva date despre acti - vitatea ºi realizãrile acestei unitãþi. I.P.E.G Maramureº a fost cea mai mare Întreprindere de Prospecþii ºi Cercetãtori Geo lo - gice din þarã; ªi-a desfãºurat activitatea în 4 ju deþe din nord-vestul României: Maramureº, Satu Mare, Sãlaj ºi Bistriþa-Nãsãud; Lucrãtorii ei, au cãlcat cu picioa re le, cer - cetat ºi prospectat în detaliu toþi, dar absolut toþi munþii din aceastã zonã de nord-vest a þãrii; Dupã ce au obþinut date ºi informaþii certe despre existenþa unor zãcãminte auro-argentifere, cuprifere ºi de minereuri complexe, precum ºi alte metale, cum ar fi mercurul sau a unor izvoare de ape minerale ºi roci utile, le-au chartat, evidenþiat ºi au elaborat studii; În decursul existenþei sale, a executat sute de kilometri de galerii ºi suitori prin lucrãri sub - terane; A executat câþiva zeci de kilometri de puþuri miniere pentru deschiderea ºi accesul la zãcãminte, lucrãri miniere de mare complexitate ºi rãspundere, strãbãtând zone ºi roci foarte dificile ºi periculoase, un exemplu fiind cele trei puþuri de minã cu o adâncime de peste 500 metri fiecare, executate pe aliniamentul zonei miniere Baia Mare-ªuior. Au executat sute de kilometri de foraje pe toatã zona de nord, începând de la Tarna Mare pânã la limita cu judeþul Suceava, respectiv Munþii Mara mureºului, Þibleºului, Gutâi, Rodnei. Pe baza acestui imens volum de lucrãri de prospectare ºi cercetare geologicã, a fost pus în evidenþã ºi omologat un volum de peste 100 de milioane de tone de rezerve de minereuri auroargentifere, de cupru, precum ºi roci utile ºi re - surse de ape minerale. Pe mãsurã ce au fost omologate, aceste re - zerve au fost pre date spre exploatare ºi valo ri - ficare în fazã industrialã Combinatului Minier, Trustului Minier ºi Centralei Minereurilor Baia Mare. În perioada , pe baza acestor re - zerve au fost înfiinþate un numãr mare de Exploa - tãri Miniere noi, cum au fost: Exploatarea Minierã Baia-Borºa, ªuior cu cel mai mare zãcãmânt auro-argentifer din zonã Ilba, Nistru, Turþ. De asemenea, au fost pre date spre exploa - tare perimetre noi în cadrul Exploatãrii Miniere exis tente cum ar fi: Roata Cavnic, Baia-Sprie Est, Bonzaº Sãsar s.a. Înfiinþarea de noi secþii ºi unitãþi de pre - lucrare a minereurilor flotaþii, cum ar fi Flotaþia Centralã Baia Mare, uzinele noi de preparare de la Baia-Borºa, Cavnic ºi Turþ, precum ºi extinderea capacitãþilor la cele existente. Prin darea în exploatare ºi înfiinþarea acestor noi unitãþi miniere au fost cre ate ºi asi - gurate peste de locuri de muncã în subteran ºi la suprafaþã.

123 IULIE-DECEMBRIE S-au dezvoltat ºi extins noi comunitãþi lo - cale în zonele unde s-au deschis minele, iar Cav - nicul ºi Borºa au devenit oraºe în aceastã perioadã. În Baia Mare, datoritã activitãþilor miniere din judeþ, s-a dezvoltat in du stria pe orizontalã, spre exem plu I.M.M.U.M uzinã mecanicã de maºini ºi utilaj minier, U.U.M.R uzinã de utilaje mi niere ºi reparaþii, MARATEX fabricã uriaºã de tex tile etc. Au fost modernizate drumurile spre mine ºi localitãþi, s-au extins liniile electrice, reþelele de alimentare cu apã º.a. Despre activitatea I.P.E.G. Maramureº ºi dezvoltarea judeþului Maramureº, ca o consecinþã a acesteia, se pot scrie zeci de vol ume. Un director venerabil la o vârstã venerabilã: ing. Cornel Grama la 88 de ani Ing. Teodor BENE, Geolog Nicolae SZABO Baia Mare Pe data de 2 decembrie 2015, distinsul ºi onoratul nostru di rec tor ing. CORNEL GRAMA a împlinit venerabila vârstã de 88 de ani. Domnia Sa s-a nãscut la data de în localitatea Râul Alb judeþul Hunedoara. A absolvit Facultatea de Mine ºi Metalurgie din Timiºoara. Dupã absolvire, în anul 1951, a fost repartizat la IPEG Maramureº unde a lucrat fãrã întrerupere timp de peste 40 de ani pânã în anul În cei 40 de ani de activitate a îndeplinit funcþia de ºef de sec tor, inginer-ºef, ºi timp de peste 30 de ani pe cea de di rec tor. În toatã aceastã perioadã, IPEG Maramureº ºi-a desfãºurat activitatea în patru judeþe: Maramureº (în prin ci pal), Satu Mare, Bistriþa-Nãsãud ºi Sãlaj. Prin lucrãrile de prospectare, cercetare geologicã preliminarã ºi de detaliu desfãºurate pe întreg arealul Munþilor Maramureº de la Turþ pânã la Borºa, a Munþilor Igniº, Þibleº ºi Rodna au contribuit la descoperirea, cercetarea, executarea ºi darea în exploatare a unui volum de peste 100 milioane de tone minereuri cuprifere, complexe de plumb, cupru ºi zinc ºi auro-ar - gentifere, precum ºi multe zone cu roci utile pentru construcþii ºi importante resurse de apã mineralã. Pe mãsurã ce aceste rezerve au fost pregãtite pentru exploatare, au fost pre date unitãþilor miniere cum sunt: zãcãmintele Turþ, Tarna, Ilba-Mepomuc, Nistru, Borzaº, ªuior, Gura Bãii, Colbu, Dealul Bucãþii din zona Borºa, Baia-Sprie Est, Bãiuþ Poiana Botizii. Prin preluarea acestor rezerve de cãtre Trustul Minier Baia Mare, iar dupã 1970 de cãtre Centrala Minereurilor Baia Mare, au fost înfiinþate noi unitãþi miniere, cum au fost: exploatãrile miniere Baia Borºa, Turþ, ªuior, Ilba unitãþi la care au fost angajaþi ºi au lucrat în decursul timpului mii ºi chiar zeci de mii de muncitori. Toate acestea au contribuit la dezvoltarea localitãþilor, modernizându-se drumurile, realizându-se alimentarea cu energie electricã ºi iniþiindu-se o serie de activitãþi pro duc tive în fiecare zonã. În întreaga perioadã în care a condus destinele celei mai mari unitãþi de cercetare geologicã din þarã, inginerul Cornel Grama s-a implicat cu dãruire, pasiune ºi simþ de rãspundere ºi în activitatea so cial-culturalã, în asigurarea unor condiþii decente de muncã, de viaþã ºi recreere pentru personalul din subordine. Inginerul Cornel Grama a iubit sincer ºi profund cercetarea geologicã, a condus cu exigenþã, competenþã, responsabilitate ºi pricepere toate secþiile de cercetare rãspândite în cele patru judeþe, precum ºi celelalte activitãþi ºi compartimente la care au lucrat peste 4000 de salariaþi. A impus respectul faþã de muncã ºi faþã de muncitori, a instituit spiritul de ordine ºi disciplinã la locul de muncã, fãrã a pierde, însã, niciun mo ment din vedere grija pentru condiþiile de viaþã ºi pentru situaþia familiilor subordonaþilor Domniei Sale. De aceea, s-a bucurat de respectul ºi preþuirea acestora, iar astãzi se bucurã de gândul bun al tuturor acelora pe care i-a condus ºi îndrumat de-a lungul unei cariere de excepþie. Stimate domnul di rec tor CORNEL GRAMA, pentru tot ce aþi fãcut în îndelungata ºi tumultoasa dumneavoastrã activitate, pentru spiritul ºi abnegaþia cu care aþi condus o viaþã întreagã destinele a mii de oameni, noi, colegii de muncã ºi familiile noastre din Maramureº ºi din întreaga þarã, precum ºi foºtii colegi din unitãþile miniere din Maramureº ºi nu numai, inclusiv domnul ministru Nicolae Dicu, vã dorim din toatã inima mulþi ani! Sã aveþi parte de bucurie, sãnãtate împreunã cu toþi cei dragi Dumneavoastrã! F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

124 122 IULIE-DECEMBRIE 2015 Poetul maramureºean cândva pe meleagurile noastre RE MEM BER La 76 de ani de la naºterea poetului ION IUGA Dr. Nicolae BUCUR Bucureºti ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà În anul 1975, când am primit cartea de poezii Þara fîntînilor cu autograful poe tului, Ion Iuga avea 35 de ani. Era cu doi ani mai mic ca mine. Ne aflam prinºi într-o caravanã literarã cu câþiva scriitori ºi poeþi, veniþi din diferite colþuri de þarã, neo - colindu-ne nici pe noi, harghitenii. În acel de - cembrie, când tot omul se pregãtea de sãr bãtorile bine cuvenite, doream sã împãrtãºim cu darul nostru pe cei iubitori de slove frumoase adu - nate în file de cãrþi. Am poposit la Mier curea- Ciuc, Gheorgheni, Topliþa... ION IUGA (6 ian oct. 1993) Astãzi, la patru decenii, de la acel eve - niment, rememorez atmosfera plinã de amiciþie ºi dãruire care s-a înfiripat între noi, cu unii doar atunci fiind la prima vedere. Cu Ion Iuga, nãscut la 6 ianuarie 1940 în Sãliºtea de Sus, judeþul Maramureº, devenit mai apoi poetul des chi zãtor de modernitate în lirica maramureºeanã, ne-am cunoscut, odatã ce acesta s-a stabilit în Bucureºti. Absolvise liceul (1959) ºi Facultatea de Filologie a Universitãþii din Cluj-Napoca (1964). În Sãliºtea de Sus ºi în Sighetul Mar - maþiei este profesor timp de un an (în 1965), între timp debuteazã în ziarul din Baia Mare ºi revista Tri buna din Cluj, iar între anii activeazã ca re dac tor la revista Fa milia din Oradea. Va urma o perioadã creativã fecundã, tânãrul poet publicând articole, eseuri, poezii, poeme dramatice, traduceri în reviste ca: Fa - milia, Ateneu, Astra, Tri buna, Lu cea - fãrul, Steaua, România literarã, Viaþa ro - mâneascã. Primeºte aprecieri critice pertinente ºi încurajatoare, la apariþia primului sãu volum Tãceri neprimite (1968), de la critici consacraþi: Gheorghe Grigurcu, Ovidiu Cotruº, Dumitru Micu, Laurenþiu Ulici, Lucian Raicu ºi alþii. În aceastã carte îºi face prezenþa concepþia filo - zoficã a poetului asupra logosului ca flux vi tal neîntrerupt. Volumul Almar (1970), va rezista în circuitul de difuzare doar un an, cartea fiind interzisã. La Editura Eminescu, în anul 1971, poe - tului îi va apãrea cartea, sus pomenitã Þara fântânilor, a cãrei dedicaþie o reproduc în toc - mai: Frumosului om întru fîntînile sufletului, Lui Nicu Bucur intelectual ales întru iubirea pãmîntului Dragostea ºi prietenia lui Ion Iuga decembrie 1975 M. Ciuc Gheorgheni To - pliþa în zile-sãrbãtori ale gîndului. Ion Iuga (semnãtura n.n.). Astãzi, la recitirea acestor slove mãgulitoare ale poetului, nu-mi pot reþine emoþia ºi sã nu evidenþiez acele gânduri de - primante pe care le-am avut la ºtirea cã în 19 octombrie 1993, avea sã ne pãrãseascã au - torul acestor versuri autoportret: Sunt cel mai frumos bãrbat din nord/ cu ochii triºti de-atâta spãlãcit albastru/... cu trupul descojit de arbori/ zvelt, unduit de aspre vînturi, //... latin la vorbã, turbure în sânge; //... port pe chip ceaþa bunilor mei,/...inima în româneºti cuvinte/ se mistuie neagrã/ ca un soare.... (Bãrbatul din nord). Reflectam acum 22 ani: S-a dus prea re - pede bãrbatul trãitor de adevãr, talentatul poet cu stilul ºi maniera sa neomodernistã, cu firea iute, impetuoasã, schimbându-ºi, la plecare, pre - fixul anilor în 53! Puþine toamne ai avut poete... Tu, care þi-ai propus, printre altele, ºi acest do -

125 IULIE-DECEMBRIE mol ºi incitant joc magic:... încet coborâm albã iarnã/ prin noi ºi ne-ntâlnim pre noi/... / ne facem cerc/ ochii se aprind la mijloc/ ºi coborâm prin noi/ fântâni sã înflorim fântâni. (Idee de luminã). *** Reluând firul relatãrii noastre, mai po - menim cã pentru poetul Ion Iuga capitala a fost o nouã oazã de suflu creativ ºi Ieºire din vis, cum îºi va intitula un volum, apãrut la Editura Eminescu în Bucureºtiul pentru el era ºi arenã ºi mãnãstire, nota atât de plas tic Petre Anghel. Prin anii 70 frecventa în Bucureºti cafe - nelele literare, era re dac tor la revista Albina ºi deþinea funcþia de di rec tor al cinematografului Doina. De fapt aici aveam sã-l întâlnesc în câteva dintre deplasãrile mele culturale la centru. Capitala este ºi locul unde se vor înfi - ripa prieteniile poetului cu unii poeþi ai ge ne - raþiei sale ºi nu numai. Va fi prieten foarte apro - piat al lui Nichita Stãnescu, iar cu poetul George Anca va întemeia în 1983 Ac a de mia Inter na - þionalã de Poezie Mihai Eminescu tocmai în In dia. Volumul Casa poemelor a fost zãmislit în urma acestei cãlãtorii. Devine, între timp, membru tit u lar al Uniunii Scriitorilor, ºi dã curs la noi apariþii: Irosirea zãpezilor (1974), Cã - maºã patriei (1975), Ion Iuga din Marmaþia (1977), Binecuvântata civilizaþie (1980), Fân - tâni pentru bronzul eroilor (1983), Casa poe - melor (1985). Volumul Lauda mâinilor (1986), va de - veni poemul dupã care se realizeazã un scurt - metraj bilingv, româno-francez. În Povara umbrei (1987), considerat ca ultim volum al creaþiei sale poetice, desprindem acel mesaj fi - lo zofico-so cial, precum cã viaþa noastrã, creaþia omului de artã sunt presãrate de lumini ºi um - bre. În acest univers vieþuim, astfel toate lucrurile, fenomenele, conceptele existã ºi prin um bra lor. Nu întâmplãtor cugeta Lucian Blaga: Umbrele seamãnã, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii. Din biobibliografia lui Ion Iuga, reþinem pasiunea sa de-a scrie scenarii pentru filme de animaþie, sau ciclurile anchetelor de presã, care, nici pânã astãzi, n-au mai vãzut lu mina ti pa - rului. Vom aminti ºi de simpatia de care s-a bucurat în rândul traducãtorilor, poeziile sale fiind traduse în englezã, francezã, sârbã, ma - ghiarã, rusã, bulgarã, italianã ºi spaniolã. La rându-i, poetul a tãlmãcit din poezia unor poeþi strãini. *** Înainte de-a face câteva referiri cu privire la op era poeticã a lui Ion Iuga, Trubadurul silvestru din Marmaþia, cum aveau sã-l alinte concitadinii sãi, sau poetul Þãrii fântânilor, cum mi-a plãcut sã-l numesc, voi apela la ex - presia emblemã a lui Gala Galaction: Lite ra - tura, ca ºi florile, ca ºi holdele, este interferenþã divinã între darurile cerului ºi condiþiile pã mân - tului. De scen dent blagian, dar ºi barbian, poetul cugetã la timpul istoric, conjugându-l în pre - zent, se preumblã în spaþiul real, încãrcându-l într-o plasticã explozivã, fulminantã, sincerã ºi generoasã. Lirica lui Ion Iuga este rostire lãun - tricã, sensibilã, melancolicã uneori, dar înmã - nuncheatã în pulsul realitãþii în permanenþã miºca re ºi clocot. Însãºi fiinþa din el fiind a unui tânãr poet fugos, plin de elan, care insuflã un spirit de tinereþe.... (Gheorghe Grigurcu, unul dinte primii prieteni ai consacratului poet). Dis - cursul liric interogativ ne invitã într-o cursã lungã a trãirii în adevãr. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

126 124 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI Nu-i putem tãinui încãrcãturile rebeliste ale liricii sale, em a nate de sãgeþi bine dirijate, de sunete patetice, trepidante ale cãror tonalitãþi te face sã vibrezi ºi sã reflectezi: Coboarã vre - murile-n noi/ ºi le sculptãm/ duraluminiu/ rãnile ni-s drum de ape/ le-aºezãm la temelii/ pe scara fiinþei/ rugã fiecare zi. (Asemãnare II). Drumul po etic se deschide cu tãceri line ºi timide, apoi se logodeºte cu forfota coti dia - nului ºi uºor, uºor visul de altãdatã devine realitate, fapte emoþionale ºi tulburãtoare:... pulbere-i ceaþa iz de pucioasã/ ºi rugãciune de þarã mã-nvãluie/ grãdina jale m-acoperã/ ºi-n suflet strigã oasele tale/ testamentar aºezând în mine pãmântul/ cel furat de mãrãcini de ape// au murit caii pârjoliþi de foame/ totuºi oriunde-aº fi pãºesc în lumi solare. (Scrisoare tatãlui meu I). În poeziile lui Ion Iuga simþirile adânci transpar or ganic, preocuparea sa fiind aceea ca senti - mentul sã fie par tic u lar, sã exprime propriul gând. Din acelaºi volum Þara fîntînilor ne-am oprit la poezia Dacica masã de searã: Doi spre - zece sunt cei care vorbesc/ în fiecare-i înþe lesul unei culori/ alcãtuind chipul anului/ în ju rul su - premei tãceri/ cei doisprezece vorbesc // când îi înþeleg/ mi se-adunã pleoapele/ ºi-ntre ele plu - teºte pãdurea/ ºi dorm ºi dorm/ subt ar bori visând/ masa familiei mele. Acesta-i poe tul! Citindu-i poemele ne dãm seama cã ideile pot fi comune, sentimentul în schimb, acesta-i foarte per sonal, producþia devenind originalã. Se spune despre peisajele lui Ion Iuga cã sunt adiate de o boare a duhului, ceea ce face ca liniile lor pre cise, realiste, sã fie uºor aburite de cântec, duritatea lor trecând pe nesimþite în cali - grafie: ruginesc de lunã soldaþii fugiþi din tranºee/ cei fugiþi din viaþã nu ºtiu unde. (Din volumul Ion Iuga din Marmaþia apud Ale - xandru Bogdan Petrovai). Volum dupã volum adunã creaþii ce cre io - neazã vitalitatea nestãpânitã a Eului, cu spaþii imense ºi grave. Te entuziasmeazã apariþiile noi ale locurilor magice, enigmatice, întâmplãri, cu popasuri ºi doruri ale locurilor natale, cu oameni trãitori ºi pãrinþi ajunºi icoane : Cu dor/ albas tru-n ochi/ arde obrazul lanului soare/ stri - gãt/ rãnit mai sapã-n vetre/ în pãrinþi/ din cerc vai rãstigniþi eroii/ Isuºi care ne poartã-n sânge/ bãrboºi revin cu munþii pe umeri/ ºi vara-þarã/ se-nalþã lângã noi/ atunci/ în palme încolþeºte viaþã/ icoana fiecãruia din noi/ în neatârnarea ei ºi-n dor. (Icoana). Creaþia reflexivã a poetului se descarcã cu multe imagini ºi elemente însuºite aievea, re - venite mereu pentru cã senzaþiile trãite ºi emo þiile rãmân ca o luminã, ca o flacãrã interioarã care-þi ilumineazã gândurile. Versurile lui sunt grele de sens ºi ºlefuite doar pe la colþuri ca sã poatã fi prinse în rost, remarca Petre Anghel despre poe - tul em blem atic al unui Maramureº fabulos. Ne stau mãrturie ºi aceste versuri ce glã - suiesc mai mult a împãcare, niciodatã uitare!: Aºa zã-mi în palme þãrânã/ dragostea mea/ ape - le-o sãrutã sã-nfloreascã/ aur printre degete/ aºa - zã-mi can dela/ cu ochi de strãmoºi/ ºi ierburi sãl - batice/ pãmântul ne cautã-n izvor/ sã le pur tãm numele/ de nu-l mai ºtiu/ aºazã-mi în palme scrip - tura/ sã ne rostim oameni þãrânei. (Numele). FAMILIA ROMÂNÃ

127 IULIE-DECEMBRIE Pãrintele Arhimandrit Veniamin Micle monahul cãrturar un folositor ºi de suflet ziditor di a log duhovnicesc Text ºi interviu de Rãzvan BUCUROIU Bucureºti Pe pãrintele Arhimandrit Veniamin Micle l-am întâlnit, la un mo ment dat, pe treptele bi - sericii de la Mãnãstirea Bistriþa Olteanã, judeþul Vâlcea. Statura sa pãrea sã ia ceva din supleþea zidurilor înalte ale bisericii ale cãrei trepte le co - bora; înalt, slab, te întâmpinã cu niºte ochi vii, pã - trun zãtori. Chilia pã rin telui se gãseºte în aripa veche a mãnãstirii, lângã minunea isihastã numitã Biserica Bolniþei. Zidurile vechi, crãpate pe alocuri, din afa ra noii incinte a mãnãstirii par a-i asigura pãrintelui Veniamin Micle liniºtea doritã. Din vechea clãdire, pãrintele ocupã aproape un etaj, chiar dacã chilia propriu-zisã este una strâm tã, cãlugãreascã. Restul camerelor sunt ocu - pate de cãrþi. Multe dintre ele alcãtuiesc bi blio - teca pãrintelui. De copil i-a plãcut cartea ºi peste Pãrintele Veniamin Micle tot pe unde a ajuns ºi-a cãrat biblioteca cu sine. Datoritã cãrþilor a ajuns ºi în Episcopia Râmnicului; pe când era asistent la Facultatea de Teologie din Sibiu, ºi-a transportat toatã biblioteca la Mãnãstirea Cozia, pentru a o avea mai aproape. A ajuns apoi la mãnãstirea Bistriþa pentru a-ºi împlini un vis Ani de zile a muncit la visul sãu, fãrã însã ca acesta sã se împlineascã. Pãrintele a mers însã mai departe pe calea cãlugãriei pe care apucase de la 16 ani. ªi-a urmat dragostea de carte, având astãzi peste 30 de vol ume scrise. Impresionant este faptul cã pãrintele nu numai cã scrie cãrþile, dar tot el le ºi tipãreºte ºi apoi le dãruieºte, spre folosul tuturor. Chiar dacã are 76 de ani trecuþi, la dânsul în chilie, pe masa de lucru odihneºte (sau mai bine spus transpirã ) un lap top, iar într-o altã încãpere pãrintele ºi-a cum - pãrat un copiator mod ern ºi o maºinãrie de legat cãrþi, o adevãratã tiparniþã cum îi place sã-i spunã camerei unde, de unul singur, tipãreºte cãrþile scrise chiar de dânsul. De aceea, dialogul de faþã cu pãrintele Veniamin Micle s-a purtat mereu în jurul cãrþii. Preacuvioase pãrinte Veniamin Micle sunteþi de peste 35 de ani în zona Vâlcei. Ori - ginea dumneavoastrã este însã departe de þinu - turile olteneºti, tocmai în nordul Transilvaniei, în judeþul Maramureº, fiind consãtean cu ÎPS Pãrinte arhiepiscop Iustinian Chira vene ra - bilul arhipãstor duhovnicesc al Maramureºului ºi Sãtmarului. Cum a ajuns un maramureºean în Oltenia ºi cum de s-a ataºat atât de tare de aceste þinuturi? Da, într-adevãr, originar sunt din Ma - ra mureº. Strãmoºii mei sunt descendenþii unor nobili maramureºeni. Aceºtia au fost ridicaþi la cel mai înalt grad nobiliar, acela de conte, de cãtre Matei Corvin, datoritã faptului cã unul din strãmoºii mei, Ioan Micle, fãcea parte din garda personalã a lui Matei Corvin, cunoscutã sub numele de sumanele negre. Aceastã gardã personalã, formatã din unspre zece maramureºeni, i-au salvat viaþa lui Matei Corvin în rãzboiul avut cu ªtefan cel Mare, în anul 1467; ºi datoritã acestui fapt, au fost ridicaþi la cel mai înalt rang nobiliar. Acest Ioan Micle din Maramureº, care trãia la ªugatag, s-a transferat în zona Þãrii Chioarului, în zona Bãii Mari. ªi eu sunt ori - ginar de acolo. Întâmplarea a fãcut, dupã ce am intrat la mãnãstire, dupã ce am urmat studiile teologice, sã intru în învãþãmânt. ªi, în anul 1972, când eram asistent, la F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

128 126 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ Sibiu, la Institutul Teologic de grad universitar de acolo, mi-am adus toatã biblioteca la Mã - nãstirea Cozia, pentru cã era mai aproape de Sibiu. ªi aºa am rãmas în Eparhia Râmnicului. Apoi în anul 1983, am preluat Mãnãstirea Bistriþa, care pânã atunci era ocupatã de cãtre stat, încã din anul 1959 când a fost desfiinþatã datoritã Decretului. La momentul respectiv eu am preluat aceastã mãnãstire, cu mari idealuri ºi cu mari speranþe, ca sã fac aici un centru de culturã medievalã de rezonanþã europeanã. Am început activitatea, am proiectat spaþiile cores pun zã toa - re idealurilor propuse, am construit aici chilii pentru cãlugãri cãrturari aici fiecare chilie are as pect de garsonierã: cu baie, cu duº. Am creat spaþiu pentru un mare muzeu al tiparului românesc, pentru cã aveam con vin - gerea de atunci, cã aici a funcþionat prima tipo - grafie din Þara Româneascã. Am creat spaþii pentru laboratoare destinate restaurãrii icoa ne - lor ºi cãrþilor vechi, pentru cã, în fond, pe baza acestei motivaþii, am reuºit sã recuperãm spa - þiile acestea vaste ale mãnãstirii, care erau ocu - pate de stat. Am creat spaþii pentru biblioteci, pentru depozitarea cãrþilor, sãli de ºedinþã, de con fe - rinþã, de proiecþii de filme, de diapozitive º.a.m.d. Am dus lucrãrile pânã în anul 1992, când o parte din ele au devenit locuibile. Atunci, s-a blocat totul Nu s-a mai definitivat nici muzeul, nici laboratoarele, nici spaþiile, ºi am rãmas aºa, o mãnãstire, am putea zice, modestã, ca toate celelalte, ºi, în ultimii 30 de ani, din nefericire, nu s-a mai fãcut mai nimic. Reîntorcându-ne acum puþin la înce - puturile vieþii dumneavoastrã monahale, am înþe les cã aþi intrat în mãnãstire de tânãr, în Mãnãstirea Rohia din Þara Lãpuºului. Ce v-a fãcut sã intraþi în mãnãstire? Nu ºtiu ce m-a fãcut. A fost o dorinþã de când eram mic. ªtiu cã aveam, probabil, cinci- ºase ani; bunica ºi mama mergeau la Mãnãstirea Rohia ºi-mi spuneau cum sunt acolo cãlugãrii. Mie mi-a intrat aceastã idee în suflet ºi voiam sã mã fac ºi eu cãlugãr. ªi mama mi-a spus: Nu poþi merge, cã nu ºtii citi. Cãlugãrii trebuie sã ºtie sã citeascã. ªi am învãþat sã citesc când aveam cinci-ºase ani, de la o sorã a mea mai mare, care era la ºcoalã, ºi þin minte cã am învãþat cu litere din astea mãrunte, ºi am citit viaþa lui Veniamin Costache Mitropolitul Moldovei, cã atunci se fãcea ºi istorie bisericeascã în ºcoalã. ªi de atunci, m-am hotãrât: mã fac cãlugãr ºi îmi iau numele Veniamin. Se vede cã Dumnezeu mi-a îndeplinit aceastã dorinþã copilãreascã. În fine, la 15 ani, am intrat în mãnãstire la Rohia. Dupã un an de zile, pãrintele stareþ mi-a dat ascultare sã urmez cursurile Seminarului Teologic din Cluj. Cine era atunci pãrinte stareþ? Pãrintele stareþ era actualul arhiepiscop Iustinian Chira, de la Baia Mare. ªi dupã ter - minarea seminarului, a urmat decretul nr. 410 din anul 1959, ºi am fost dat afarã din mãnãstire, apoi, peste vreo câteva sãptãmâni am fost re - primit ºi hirotonit. Am fost hirotonit preot pentru Mãnãstirea Rohia, care a rãmas cu un singur vieþuitor în persoana pãrintelui stareþ Iustinian Chira. Am fost reprimit eu ºi încã un cãlugãr, hirotoniþi preoþi; am slujit timp de trei ani de zile, iar în anul 1962, PS pãrinte episcop Teofil Herineanu al Clujului, care a primit niºte referinþe foarte bune despre mine, pentru cã am mai slujit pe la diferite parohii vacante, mi-a spus sã mã înscriu la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu. Astfel, mi-am continuat studiile la Sibiu. În 66, am intrat la doctorat la Bucureºti, în 68, am primit o bursã guvernamentalã din partea guvernului francez, cu ocazia vizitei lui Charles de Gaulle în România, când a oferit douã burse ºi pentru institutele teologice, ºi aºa cã am stu - diat în Franþa trei ani de zile. M-am reîntors, am fost numit asistent la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. În aceastã peri oadã, Patriarhia Românã m-a delegat ca reprezentant al Institutului Teo - logic Universitar de la Sibiu, la Institutul Ecu - menic Tantur de la Ierusalim. Tot în aceastã perioadã, Mitropolitul Ardea lului de atunci Nicolae Mladin a dorit sã mã numeascã episcop vicar. Însã au intervenit alþii, cu relaþii pu - ternice ºi eu, în fine, am fost chiar acuzat de trãdarea Ortodoxiei, a þãrii, a guvernului, în tot cazul, acuzaþii foarte grave Datoritã plecãrilor dumneavoastrã în strãinãtate? Nu, ca sã-mi ocupe locul. Numai pentru aceea, nu pentru altceva. Fac o parantezã aici: când a vrut sã mã nu meascã Patriarhul Iustin Moisescu, di rec tor la Seminarul Teologic din Bucureºti, l-a întrebat pe Nenciu, vice pre - ºedintele departamentului Culte, omul par ti du - lui: Uite, aº vrea sã-l numesc pe Veniamin di - rec tor, ai ceva împotriva lui? Sunteþi de acord? Zice: Da, vai de mine, n-avem nimic îm po - trivã. Zice: Dar ºtiþi cã el a avut niºte pro -

129 IULIE-DECEMBRIE bleme la Ierusalim ºi Gheorghe Nenciu a zis: E nevinovat bãiatul! Deci, ei ºtiau foarte bine cine-i vinovat, cine-i nevinovat, dar folo - seau aceste acuze în interese personale ºi de partid. Oarecum, mie mi-a convenit afirmaþia lui Gheorghe Nenciu E nevinovat bãiatul!, pentru cã, oriºicum, este o afirmaþie spusã de unul care chiar ºtia cum stau lucrurile. Doctoratul în ce l-aþi avut? În istorie? Doctoratul l-am avut în omileticã ºi cateheticã. Aceasta a fost specialitatea mea. Însã, dupã ce am ieºit din învãþãmânt, am zis cã cel mai potrivit pentru un cãlugãr este sã se ocupe de istorie. Dar de unde aceastã pasiune pentru istorie? Probabil tot din copilãrie. De la Mitropolitul Veniamin Costache! Nu, nu de asta! Eu þin minte cã am citit istoria lui Alexandru Mac edon, ºi probabil mi s-a înfipt în inimã pasiunea asta de cunoaºtere nu ºtiu, dar cred cã de aici, eu aºa îmi explic fenomenul acesta. ªi licenþa, practic, mi-am luat-o în domeniul istoriei, licenþa în teologie. Mi-a plãcut istoria, iar în mãnãstire am con - siderat cã cel mai potrivit lucru este cercetarea istoricã. Pentru cã ºi pentru omileticã trebuie sã fii în problemele teologice, în actua litate, trebuie sã fii într-un centru universitar; istoria, însã, se scrie pe documente ºi docu mentele le poþi con - frunta ºi analiza ºi trage concluzii. Se pliazã mai mult pe singurãtatea ºi pe liniºtea monahului? Probabil. Chiar zilele trecute discutam cu cineva cã eu n-am ieºit din Mãnãstirea Bistriþa de un an jumãtate. Efectiv, n-am ieºit pe poarta mãnãstirii. ªi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scris ºi anul acesta vreo cinci cãrþi, ºi merg înainte. Aþi trecut prin perioada comunismului. Dupã o viaþã de monah dusã într-un regim care a fost împotriva credinþei ºi a creºtinismului, cum vi se pare cã a influenþat viaþa oamenilor de rând acest regim, privindu-l acum, la termi - narea lui? Eu cred cã a influenþat mai mult viaþa celor care s-au compromis cu sistemul co mu - nist, care au devenit colaboratori ºi sprijinitori ai sistemului. Vã spun sincer, pe mine a încercat securitatea sã mã coopteze, sã mã racoleze, de când eram stu dent la Facultatea de Teologie. ªi dau slavã lui Dumnezeu, cã El m-a luminat ce sã fac. Pentru cã mi s-a promis, când eram stu - dent la Facultatea de Teologie ºi încã nu se vorbea de plecat în strãinãtate era prin 65 mi-au promis cã dacã devin colaboratorul lor, fiind premiant între studenþi, o sã mã trimitã în strãinãtate; fiind cãlugãr, mi s-a spus cã am toate ºansele sã ajung episcop; vã daþi seama, fãceau niºte oferte extraor dinare. Dar nu mi-a convenit. Probabil prin struc - tura aia pe care am avut-o moºtenitã de la strã - moºii mei, nobilii maramureºeni, nu am putut sã devin un turnãtor, un trãdãtor cã mi s-a cerut sã-l divulg, sã-l torn pe rec tor! Iar eu cu rectorul Institutului eram în relaþii excepþional de bune. Eu eram ºi ºef de clasã, eram ºi premiant, el mã aprecia foarte mult, licenþa o fãcusem la dânsul. Când avea de scris vreun articol, mã che - ma în birou, mã punea la birou ºi el stãtea într-un fotoliu ºi-mi dicta articolul. Când am fost chemat de persoana res - pectivã, ºi mi-a cerut sã dau informaþii despre rec tor, cã îmi faciliteazã ei, eu am mers la rec - tor: Pãrinte rec tor, uite ce am pãþit! Ce ai pãþit? M-a chemat cutare ºi mi-a spus aºa ºi aºa. Eu i-am spus cã s-a recomandat de la departamentul cultelor. Cum arãta? ªi i-am spus cum arãta. Zice: A, pãi ãla-i securist! Îl cunoºtea pãrintele. Era deja trecut prin mai multe, pã - rintele!... Acela era securistul judeþului, dar eu nu-l cunoºteam. În fine! Când am fost la Cra - iova, la fel am fost solicitat, la Bucureºti, la fel, la Râmnicu-Vâlcea, la Mãnãstirea Cozia, peste tot am fost solicitat sã colaborez, dar, slavã lui Dumnezeu cã m-a ferit! Ce constat? Constat cã am rãmas cu min - tea limpede. Pentru cã, în gen eral, acestora care au ajuns sã colaboreze cu securitatea, cu co - munismul, sunt sigur cã li s-a fãcut o spãlare a creierului ºi nu mai sunt capabili sã judece rea - litãþile, ci doar sã reacþioneze ca niºte roboþi la niºte idei introduse în creierul lor. De aici, tragedia noastrã. Tragedia ºi a bisericii, tragedia ºi a þãrii. Pentru cã noi suntem conduºi de aceste elemente. ªi de aceea suntem în halul în care suntem, sã recunoaºtem! Suntem ultimii din Europa!... Acestea sunt niºte tragedii! ªi aici mã în - treb eu: de ce ierarhii noºtri nu intrã prin mã - nãstiri, sã vadã ce este prin mãnãstiri? Apleacã urechile numai la stareþi ºi la stareþe, de pe urma cãrora au beneficii, ºi nu se mai intereseazã care este viaþa realã în mãnãstiri. Deci sunt multe probleme! Aceasta este situaþia în care ne gãsim la ora actualã! F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

130 128 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Vorbiþi mult de ºcoala de la Bistriþa, cea din vechime. Este importantã ºcoala, cãr - turãria pentru un monah? Cat e goric! Cat e goric! Fãrã culturã eu cred cã nici nu poþi fi monah. Trebuie sã fii cult. Pentru cã marii Sfinþi Pãrinþi ai noºtri, care au ridicat biserica pe cele mai înalte culmi ale strã - lucirii, cum a fost în secolul al IV-lea, cu Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gurã de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Atanasie cel Mare aceºtia erau mari cãrturari, mari filosofi, mari teologi! Adicã aveau o culturã laicã pe baza cãreia s-au for mat apoi ca teologi. Nu se poate concepe un cãlugãr necãrturar. În primul rând, la mãnãstire vine multã lume ºi solicitã sfaturi, solicitã îndrumãri. Ce te faci tu, care habar n-ai ce se întâmplã în lume sau în societate sau chiar în viaþa asta culturalã sau ºtiinþificã. Vedeþi cã se pun probleme, de exemplu, ºi acum, în legãturã cu sfârºitul lumii care, potrivit unora, trebuia sã aibã loc în anul 2012, dacã nu citeºti nimic, rãmâi uimit, cã nu ºtii despre ce este vorba. ªi alte ºi alte probleme, pe care cãlugãrul trebuie sã le cunoascã. Pe vremea mea, când eram eu frate la Mãnãstirea Rohia, se fãcea ºcoalã monahalã. Toþi eram obligaþi ºi, închipuiþi-vã: era pe timpul comuniºtilor, în cincizeci ºi ceva toþi eram obligaþi sã facem ºcoalã monahalã. ªi ve - neau la sfârºitul anului profesori de la seminarul teologic ºi consilieri de la episcopie, care ne examinau ºi ne dãdeau un calificativ ºi o di - plomã la sfârºitul cursurilor. Acuma, din nefe ri cire, nu avem seminarii monahale, unde sã se facã o pregãtire specialã pentru cãlugãri, cãlugãrii se înscriu pe la se - minarii, pe la facultãþi de teologie, frecventeazã, nu frecventeazã cursurile, li se dau diplome, dar pregãtirea lasã de dorit. Vãd chiar ºi maici: li - cenþiate, ºi unele la doctorat, la masterate, ºi nu-s în stare sã facã o vecernie sau o utrenie, care sunt baza unui cãlugãr, cã nici n-ai voie sã fii cãlugãr dacã nu ºtii glasurile ºi rânduiala tipiconalã la stranã. ªi suntem cãlugãri, cu doc - tor ate, ºi nu ºtim sã facem ceea ce trebuie sã facã un cãlugãr de stranã. Dar au fost ºi sfinþi care nu ºtiau sã citeascã, analfabeþi, Pãrinte Veniamin Au fost! Cat e goric! Dar aceºtia erau sfinþi care trãiau mai mult prin pustie, ºi erau analfabeþi în ceea ce înseamnã citirea literelor, dar ºtiau citi în cartea naturii, care descoperã pe Dumnezeu! Aveau altfel de ºcoalã!... Altfel de ºcoalã! ªi altfel de citire! Cã nu titlurile te fac cãrturar, ci felul de a înþelege ºi de a pãtrunde problemele, acelea te fac cãrturar. ªcoala româneascã, acum, trece printr-o perioadã foarte grea. Toþi ne plângem de învãþãmânt, de ºcoalã. Dumneavoastrã, de aici, din liniºtea chiliei, cum vedeþi o revi ta - lizare a ei? Trebuie sã fim foarte serioºi aici; eu am urmãrit fenomenul acesta ºi am observat cã fie - care ministru al culturii a venit cu un pro gram. Suntem de-a dreptul Nu se poate aºa. Aceste lucruri trebuiesc fãcute pentru o perioadã în - delungatã. ªi nu cred cã ministrul educaþiei ar trebui sã facã acest pro gram, ci ar trebui ca profesorii de elitã sã se întruneascã, sã facã niºte programe, ºi apoi sã le supunã aprobãrii gu - vernului ºi parlamentului º.a.m.d. Din pãcate, vãd cã suntem într-o fazã incipientã în ceea ce priveºte pregãtirea viitorilor tineri Revenind la istorie, la pasiunea dum - neavoastrã, sã-i spunem aºa cu o expresie mai laicã, cât de importantã este ea pentru un copil, pentru un ad o les cent? Mai ales cã acum, din cur ric ula ºcolarã, a ajuns la o singurã orã, copiii nu prea mai citesc Latinii spuneau Historia magister vitae, istoria este dascãlul vieþii. Este absolut ne ce - sarã istoria. Istoria este viaþã, dar trebuie sã o prezinþi autentic, veridic, nu falsificatã dupã opi niile politice. Istoria este una ºi trebuie stu - diatã ex act aºa cum s-a desfãºurat, cum o pre - zintã documentele ºi evenimentele înregistrate de cronici ºi de anale. Dupã mine este absolut necesar asta este opinia mea, probabil cã unde am ºi aºa mare pasiune pentru istorie, dar eu cred cã este adevãrat ceea ce cred. Dar pentru un copil ea nu poate fi ºi plicticoasã? Nu este deloc plicticoasã dacã ºtii cum sã o prezinþi. Istoria este ca o poveste. Deci este mult mai uºor de reþinut o istorie decât o lecþie de filosofie sau de psihologie sau de matematicã sau Eu cred cã istoria se poate învãþa cel mai uºor bineînþeles, dacã este predatã înþelept! pentru cã este ca o poveste. Întorcându-ne acum la viaþa mo na ha - lã, la pãrinþi, cum o vedeþi, de aici înainte? Ce ar trebui sã mai construim, ca ea sã se întã - reascã? Mai ales dupã venirea aceea puternicã a tineretului din anii 90, în ultimul timp toatã lumea se plânge cã nu mai vin oameni în mã - nãstire Este adevãrat cã nu vin oameni în mã - nãstire, ºi care au venit, mulþi au plecat. Este o mare carenþã în monahismul nostru. ªi, cum

131 IULIE-DECEMBRIE spuneam mai devreme, de mentalitate, este foar - te greu ca sã pricepi realitãþile. Ai fost obiºnuit, cu anumite mentalitãþi, ºi mergi cu acelea înainte. Chiar azi dimineaþã mã gândeam cã în mitropolia noastrã nu-mi aduc aminte sã fi fost o sinaxã a stareþilor, deºi în alte eparhii mai sunt. Acum, din câte spun cei care participã, se pare cã nici ei nu pot sã discute toate pro ble - mele, pentru cã imediat li se retrage cuvântul. Problema numãrul unu: ar trebui o cunoaºtere realã a situaþiei monahismului. În zadar venim noi ºi ne lãudãm cã avem atâtea mãnãstiri, cã avem atâta per sonal aceasta n-are nicio va - loare dacã nu e de calitate. Calitatea face va - loarea ºi a vieþii, ºi a omului, ºi a instituþiilor. Acesta ar fi primul pas, preacuvioase pãrinte Veniamin Primul pas, cunoaºterea realitãþii. ªi apoi, cum vorbeam ºi pe linia învãþãmântului, cunoscând aceste realitãþi, convocaþi cãlugãri cu experienþã, ca sã propunã niºte principii, niºte reguli, niºte rânduieli pentru redresarea mona - hismului. Eu cred cã, în primul rând, ar trebui niºte ºcoli monahale, pentru cã un cãlugãr care urmeazã seminarul nu are o formaþie monahalã. Eu intenþionam, imediat dupã 89, ca la Mãnãstirea Bistriþa sã fac o Academie mo na - halã, cu un anumit regulament, cu o anumitã programã, spe cific mona halã, unde sã se for - meze viitorii conducãtori ai bisericii, ierarhi, stareþi, duhovnici. Ideea am lansat-o cu ocazia discuþiei pri - vind noul regulament al vieþii monahale, unde ni s-a cerut nouã, celor mai în vârstã, sã facem propuneri. Am fãcut ºi eu propunerea aceasta dar nu am spus decât ideea, despre regulament ºi proiect nu am pomenit. ªi cineva ºi-a ºi însuºit ideea ºi a ºi fãcut o academie, dar n-a fost ce intenþionam eu! A fãcut el o academie unde se întâlnesc anual anu - miþi presupuºi savanþi ºi prezintã diferite refe - rate. Eu altceva am conceput! Am conceput ac a de mia sã fie o pepinierã de formare a noilor cadre de conducere a mãnãstirilor ºi a bisericii. Adicã unde sã se facã o educaþie, iar cãlu - gãrul care va pleca din academie la facultatea de teologie sã fie net su pe rior studenþilor mireni, astfel încât aceºtia sã vadã în el o personalitate. Iar acesta, când va ajunge episcop, sã i se zicã Sãrut mâna! din toatã inimã. Sã fie într-adevãr un model pentru cre - dincioºii mireni Cat e goric, ºi în spe cial pentru viitorii preoþi sã fie un model, adicã sã-i zicã Sãrut mâna! încã din facultate, nu prieteni de pahar, ºi dupã aceea ajunge episcop ºi. Atunci ar fi nevoie aici ºi de o purtare duhovniceascã, ºi de o ºcoalã a rugãciunii Cat e goric! Aceasta în primul rând: cã - lu gãrul sã ducã viaþã mãnãstireascã, cu ru gã - ciuni, cu pro gram de mãnãstire, un lucru foar - te interesant: noi nu sesizãm aceste mari lucruri. Am rãmas uimit de un teolog grec care a studiat în România, înainte de 89, când, fa - cultãþile de teologie ºi chiar ºi seminariile erau axate ºi pe rugãciune. Pentru cã era dimineaþa rugãciune, Sfânta Liturghie, seara era rugãciune deci nu era lipsã de aceastã preocupare duhovniceascã. ªi res - pectivul teolog grec zice: Mi-aduc aminte de pregãtirea teologicã din România, cã avea un caracter duhovnicesc ºi accentua aceste ru gã - ciuni, pentru cã în Grecia, se vede cã este mai laicizatã problema. Facultãþile, fiind în cadrul universitãþii de stat ºi-au pierdut acum aceastã dimensiune. Pe la bisericã treci, o saluþi, ºi n-ai programul acesta de rugãciune. Vedeþi ce s-a pierdut? Pro - babil noi nici nu l-am sesizat, pentru cã trãiam în el, dar uite, un grec a apreciat aceastã atitudine, aceastã frumoasã organizare a învãþãmântului teologic care era pânã în 89. În sensul acesta vroiam sã fac eu o aca - demie, unde sã pregãtesc cãlugãri. N-am reuºit; atunci mi-am continuat drumul de unul singur ºi mi-am fãcut tipografie personalã. ªi am foarte multe cãrþi, le tipãresc eu, aici, în tipografia mea. Prin aceasta vreau sã spun cã se pot face lucruri extraordinare, dar trebuie sã fie mintea limpede ºi sã ai puþinã râvnã ºi puþinã dragoste faþã de ceea ce ai îmbrãþiºat. M-aþi întrebat de ºcoala de la Mãnãstirea Bistriþa. Aici a fost o ºcoalã foarte veche, chiar la 1494, stareþul Macarie era numit ºi nãstavnic, adicã conducãtor de ºcoalã! La aceastã ºcoalã s-a for mat, de exemplu, Neagoe Basarab. Plus, tinerii Craioveºti, toþi au învãþat aici, iar de la începutul secolului al XVI-lea, avem o serie de documente scrise de monahii bistriþeni. Deci, era un mediu prielnic unde sã îºi organizeze tipografia Ieromonahul Macarie. În timp ce la Târgoviºte nu era nimic! Trebuie sã fim serioºi, adicã sã renunþãm la acest sen ti men - tal ism sau la aceste afirmaþii pe care le-a fãcut Alexandru Odobescu. El, însã nu este de acuzat, pentru cã le-a fãcut acum o sutã cincizeci de ani, când cercetãrile istorice nu erau atât de avansate. Iar acum s-a constatat cã într-adevãr, la Dealu nu era absolut nimic, iar tipografiile, în F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

132 130 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ epoca respectivã, nu se instalau în capitale, ci în mãnãstiri. ªi în Apus am fãcut istoria tiparului în Franþa, în Anglia, în Italia, în Germania, toate tipografiile erau în mãnãstiri. Uitaþi, de exemplu, Matei Corvin, care era recunoscut ca un mare prinþ al cãrturarilor, ºi care avea o pasiune extraordinarã faþã de scrieri, a vrut sã organizeze o tipografie în capitalã; n-a rezistat însã! Aceasta era mentalitatea centru de cul - turã, în Evul Mediu, era mãnãstirea! Capitalele erau mult mai frãmântate ºi pol i tic, apoi rãz - boaiele º.a.m.d. În liniºtea mãnãstirilor se putea lucra, se putea scrie, se putea activa. ªi astãzi, monahul cãrturar Veniamin Micle cu ce se ocupã? În prezent mã ocup în spe cial de op era ieromonahului Macarie tipograful, pentru cã în anul 2008 s-au împlinit 500 de ani de la apariþia Octoihului în limba slavonã, apãrut în Þara Ro - mâneascã. În urmã cu ºapte ani, am scris o mo no - grafie intitulatã Macarie ieromonahul, tipograf român. Din cercetãrile pe care le-am efectuat, am ajuns la concluzia cã Macarie tipograful din Þara Româneascã este de origine româneascã, nu este vorba de acel Macarie din Muntenegru, despre care cercetãtori sârbi au demonstrat cã el a murit în mãnãstirea în care se afla, la anul 1496, când Muntenegru a fost ocupat de turci. Deci nu avea cum sã aibã legãturã cu Ma - carie Ieromonahul. Macarie din Þara Româ - neas cã este de origine din Transilvania. În documentele medievale, apar mai mulþi tipografi din Transilvania, care activau la Veneþia. Printre ei, se gãsea ºi unul Martinus Burciensis de Cseidino, adicã Mar tin Bârsanul din Codlea. Dupã ce a deprins arta tipograficã la Veneþia, a ajuns la Brno, iar acolo l-a cunoscut pe Schweipold Fiol, un tipograf neamþ care tipã - rea la Cracovia cãrþi ortodoxe în limba slavonã. Lucru foarte interesant, pe care nu l-a sesizat nici un cercetãtor: epilogul Liturghierului lui Macarie, apãrut în anul 1508, este un prolog al lui Schweipold Fiol, o copie aproape iden - ticã. Dupã ce autoritãþile catolice de la Cra - covia au închis tipografia lui Schweipold Fiol, ei s-au stabilit la Mãnãstirea Peri, din Maramureº, au activat o perioadã acolo, iar ul te rior, acest Martinus Burciensis a trecut în Þara Româ neas - cã. ªi n-ar fi exclus ca el sã se fi cãlugãrit în Þara Româneascã, pentru cã Alexandru Odobescu, citând Cronica anonimã, spune cã, venind în Þara Româneascã, ºi-a luat podvigul de iero - monah deci aceasta ar însemna cã el n-a fost ieromonah când a venit în Þara Româneascã. Iar locul unde s-a stabilit, este sigur cã a fost mã - nãstirea Bistriþa, din judeþul Vâlcea, pentru cã era cel mai mare centru de culturã slavonã din Þara Româneascã în epoca respectivã. La Mãnãstirea Bistriþa erau caligrafi care scriau în limba slavonã, erau sculptori, erau gra - vori, era chiar ºi un ate lier de legãtorie de cãrþi. Deci, toate documentele converg spre aceastã ipotezã, cã Macarie Tipograful este acel Marti - nus Burciensis de Cseidino, care a activat la Mãnãstirea Bistriþa în perioada

133 IULIE-DECEMBRIE Valea Lungã în sãrbãtoare Dorina CADAR Baia Mare Cultura, s-a demonstrat de ne nu mã - rate ori de-a lungul istoriei, poate sã fie un im por tant fac tor de menþinere a solidaritãþii unui grup. Un mo ment de rãscruce pentru românii transilvãneni a fost înfiinþarea, în anul 1861 la Sibiu, a Asociaþiunii Transilvane pentru Li te - ratura Românã ºi Cultura Poporului Român ASTRA, care, prin tot ceea ce a întreprins, a promovat spiritul de unitate ºi simþire ro mâ - neascã. Începând cu anul 1870, an în care s-a înfiinþat ºi Despãrþãmântul Blaj al ASTREI, cãrturarii blãjeni au fost extrem de implicaþi ºi activi în atragerea elitei intelectuale ro - mâneºti în procesul de cultu ra li - zare a populaþiei de la sate. Despre ASTRA s-a scris ºi s-ar mai putea scrie mult, activitatea prodigioasã a membrilor sãi din toate des pãr - þãmintele de pe teritoriul Tran sil - vaniei, a fost ºi va mai fi, cu si - guranþã, temã de studiu pentru mulþi români interesaþi de istoria neamului. Dar ASTRA trãieºte ºi astã - zi, are urmaºi vrednici care þin în continuare nestinsã flacãra na þio - nalismului românesc, sus þinând dez voltarea identitarã a culturii noastre co nec tate la valorile europene. Între anii activitatea Asociaþiei a fost abuziv sistatã, dar interesul pentru aceasta nu a putut fi reprimat, iar dupã evenimentele din 1990 a avut loc o revigorare a tuturor struc - turilor ASTREI, o relansare a activitãþilor me - nite sã o aºeze din nou pe locul pe care au situat-o iluºtrii înaintaºi. Pentru Despãrþãmântul Blaj al ASTREI, anul 1995 este un an de referinþã: Silvia Pop a fost numitã preºedinta acestuia, asumându-ºi ro - lul de reformator ale unui spirit ºi atmosfere de - mult apuse, care, odinioarã, au adus faimã Bla - jului. ªi acum, dupã douãzeci de ani se poate spune cã a reuºit. Sub auspiciile ASTREI blãjene s-au des - fã ºurat manifestãrile omagiale Ion Bianu ºi Aca - de mia Românã, ca parte dintr-un pro gram mai amplu, Ziua ªcolii Gimnaziale Ion Bianu Va - lea Lungã, manifestare ce a avut loc în data de 23 octombrie 2015 în localitatea Valea Lungã. ªi-au adus contribuþia, alãturi de inimoºii re pre zen - tanþi ai asociaþiei, Ac a de mia Românã, au to ritã - þile lo cale ºi judeþene, Inspectoratul ªcolar Jude - þean Alba, ªcoala Gimnazialã Ion Bianu Valea Lungã ºi Cercul Astra Ion Bianu Valea Lungã. Este deja tradiþie ca în fiecare an, în luna octombrie, ºcoala din Valea Lungã sã fie mo - torul ce pune în miºcare întreaga comunitate elevi, cadre didactice, pãrinþi ºi bunici im - plicaþi în programul Ziua ªcolii. Valea Lungã a fost în sãrbãtoare, musafiri veniþi din localitãþile învecinate, din Alba Iulia, Blaj, Me diaº, Sibiu, Baia Mare, primiþi cum se cuvine la români: cu prietenie ºi ospitalitate. Am avut privilegiul sã particip la aceste manifestãri fãcând parte din delegaþia condusã de directorul bibliotecii noastre, Teodor Ardelean, alãturi de colegii mei Li ana Silaghi ºi Micle Ioan. Dupã cuvântul de întâmpinare rostit de primarul Vasile Puºcã ºi Te Deum-ul oficiat de Arhiepiscopul Ortodox de Alba Iulia, IPS Irineu ºi de Episcopul Greco-Catolic de Blaj, Claudiu, a urmat momentul de dezvelire a bustului mon u men tal Ion Bianu, sculpturã care rãmâne F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

134 132 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà mãrturie peste timp a lucrurilor ce s-au în tâm - plat acolo, în acea zi. Apoi, scena de desfãºurare a eve ni men - telor s-a schimbat, întreaga suflare prezentã în - dreptându-se spre noua salã de sport, suficient de încãpãtoare pentru a permite micuþilor artiºti ai ºcolii din Valea Lungã sã-ºi demonstreze tal e n tele actoriceºti ºi vocale. Personalitatea lui Ion Bianu a fost cea care a adunat laolaltã un numãr însemnat de oameni de culturã stimulaþi de dorinþa, perceputã ca o datorie, de a-ºi manifesta respectul pentru un om al locurilor Blajului, a cãrui ascensiune inte - lectualã a culminat cu poziþia de preºedinte a Academiei Române. Ion Bianu a ajuns pe cea mai înaltã treaptã al celui mai înalt for de culturã al þãrii, dar ºi-a pãstrat modestia ºi i-a cinstit mereu pe cei din sânul cãrora s-a tras: oamenii simpli, el însuºi rãmânând un om simplu toatã viaþa pentru cã oamenii cu adevãrat mari sunt simpli. Simpozionul Ion Bianu ºi Ac a de mia Ro - mânã a fost moderat de Silvia Pop care, cu harul ei deosebit, a fãcut o scurtã trecere în revistã a contribuþiei lui Ion Bianu la pro mo - varea culturii româneºti, accentuând asupra triadei care-l de fineºte: Biblioteca Academiei Române, primele trei vol ume din Bibliografia româneascã veche ºi Catalogul manuscriptelor româneºti. Excepþional a fost momentul în care, la îndemnul moderatoarei, s-au ridicat în picioare pentru a-ºi marca prezenþa, cei 18 urmaºi ai lui Ion Bianu, veniþi din Fãget ºi din Sibiu, mândri cã fac parte dintr-o familie care a dat naþiei române un om atât de mare. Nume cu rezonanþã în peisajul cul tural transilvãnean de azi, Ion Buzaºi, Vasile Frãþilã ºi Teodor Ardelean, au întregit portretul ºi acti - vitatea lui Ion Bianu, accentuând asupra dimen - siunii academice a personalitãþii acestuia. Ca o concluzie, în finalul aserþiunilor, alegerea lui Teodor Ardelean de a vorbi despre Ion Bianu în su per la tive, s-a dovedit a fi cea mai potrivitã formã de a marca esenþa a ceea ce a fost ºi reprezintã acesta pentru Ac a de mia Românã ºi Biblioteca Academiei, pentru ASTRA, pentru români. Lansarea cãrþii Ion Bianu Ctitor al Bi - bliotecii Academiei Române, a încheiat sim po - zionul dedicat acestui adevãrat deschizãtor de drumuri, creatorul unei noi categorii de in te - lectuali români: bibliotecarii. Cartea, apãrutã în acest an la Editura ASTRA din Blaj, îngrijitã de Ion Buzaºi ºi Silvia Pop, cu o prefaþã semnatã de acad. Valentin-Ionel Vlad ºi o postfaþã semnatã de prof. univ. dr. Dumitru Acu, s-a nãscut din credinþa autorilor cã Ion Bianu trebuie mereu pãstrat în memoria noastrã. Dupã cum înºiºi autorii afirmã, volumul cuprinde o selecþie de studii ºi evocãri semnate de contemporani de-ai lui Bianu sau de spe - cialiºti în domeniul biblioteconomiei, conti nua - tori sau discipoli ai acestuia. Printre acestea, cuvântãrile rostite cu ocazia sãrbãtoririi acti - vitãþii culturale ºi profesorale ale lui Ion Bianu, din ziua de 7 ianuarie 1928, au meritul de a reliefa mãsura aprecierii de care s-a bucurat acesta încã din timpul vieþii. Cu siguranþã Ion Bianu a fost plãcut impresionat în acea zi, pentru cã este reconfortant ca munca ºi realizãrile tale sã fie apreciate, nu doar de urmaºi, ci chiar de contemporanii tãi, oameni iluºtri ºi ei, precum Charles Drouhet, Constantin I. Angelescu, Emil Pangrati, Constantin Kiriþescu, Dimitrie Gusti, Dumitru Caracostea, Nicolae Cartojan, din ale cãror discursuri reiese nu doar preþuirea, dar ºi dragostea pentru dascãlul, bibliologul, omul de culturã ºi de ºtiinþã, colegul Ion Bianu. Par - curgând rândurile acestor discursuri, cititorului i se va releva personalitatea unui român care a marcat profund epoca ºi locurile prin care a trecut. Înþelegem de ce, cei care au studiat bio - grafia lui Ion Bianu, nu pot decât sã transmitã mai departe ºi sã facã cunoscutã lucrarea acestuia. Rãspunsul d-lui profesor I. Bianu este de asemenea rel e vant. Miºcat profund în aceastã cea mai solemnã zi a vieþii mele, dupã cum afirmã, Ion Bianu accentueazã pornirea ge ne - roasã, entuziastã, de latini, de meridionali spre exagerare a vorbitorilor. ªi continuã: nu în - tâia oarã mi-au fost exagerate ca astãzi vrednicia ºi meritele. Însã, vrednicia ºi meritele le con - siderã a fi urmãri fireºti ale mediului în care a crescut ºi s-a for mat, ale atmosferei Blajului sfânt, în care i-a avut îndrumãtori pe Timotei Cipariu ºi pe profesorul Moldovãnuþ; iar apoi, întregul traseu al vieþii i-a fost impregnat de aceeaºi atmosferã stãpânitã de ideea de luminare ºi înãlþare a neamului românesc, deci, tot ceea ce a fãcut a fost firesc, a fost destin. Capitolul dedicat corespondenþei lui Ion Bianu aduce amãnunte interesante în legãturã cu relaþiile pe care acesta le-a avut cu personalitãþi marcante ale culturii, ºtiinþei sau politicii ro - mâneºti: Ioan Agârbiceanu, George Bariþiu, Lucian Blaga, Augustin Bunea, Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Ion Muºlea, Vasile Pârvan, Ioan Pop-Reteganul, Sextil Puºcariu, Emil Racoviþã, Ion Raþiu, Ioan Slavici, Elena Vãcãrescu, Alexiu Viciu, Iosif Vul can. Nu este vorba de o corespondenþã literarã, ci de scrisori

135 IULIE-DECEMBRIE cu caracter documentar care evidenþiazã preo - cupãrile lui Bianu pentru recuperarea de ma - nuscrise vechi, de importanþã vitalã pentru isto - ria poporului român, pentru organizarea Bibliotecii Academiei, implicarea, în calitate de membru al Academiei Române, în acordarea de premii unor scriitori români, sau în a sprijini acþiuni de promovare a patrimoniului ru ral, în publicarea unor texte în Analele Academiei ºi bineînþeles, legãtura sa cu ASTRA, precum ºi climatul so cial, pol i tic ºi eco nomic al epocii. Mi-a atras atenþia, în mod deosebit, o scri - soare semnatã de Ion Bârlea ºi trimisã lui Ion Bianu din Berbeºti, Maramureº în data de 12 octombrie În rândurile sale, Ion Bârlea îl roagã ex plicit pe Bianu sã intervinã pentru a primi aprobare de la Ac a de mia Românã sã foto - grafieze inscripþiile bisericilor din Maramureº, propunând ºi publicarea acestor inscripþii sã rãmânã pentru urmaºii noºtri, barãm în chip, cãci în realitate acum se prind a dãrâma. ªtim cã în anul 1909 inscripþiile de pe cãrþile rituale româneºti, de pe icoane, iconostase ºi clopote au apãrut în volumul Însemnãri din bisericile Ma - ra mureºului. În Notã asupra ediþiei, autorii aduc mul - þumiri celor care i-au sprijinit pentru apariþia acestui volum: Ac a de mia Românã, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Academiei, fi - liala Cluj-Napoca, Biblioteca Judeþeanã Astra Sibiu ºi Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare. Iar noi, cei care am fost prezenþi din partea Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu Baia Mare, mul þu mim gazdelor pentru ocazia datã de a ne hrãni sufleteºte cu un crâmpei de românism blã jean. Între Baia Mare ºi ASTRA de la Blaj existã o colaborare culturalã veche, Silvia Pop ºi Teodor Ardelean, animaþi fiind de þeluri co - mune, luptã pe aceleaºi baricade. Va fi însã mai mult de-atât, dacã promisiunea, fãcutã de pro - fesoarele Ana Maria Oneþ, directoarea ºcolii ºi Natalia Comºa, de a vizita Maramureºul ºi Baia Mare, împreunã cu elevii lor, se va materializa. Ziua ªcolii Gimnaziale Ion Bianu, Va lea Lungã, 23 octombrie 2015 F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

136 134 IULIE-DECEMBRIE 2015 Valori interzise la vânzare Liviu DÂRJAN Sãcele, Braºov ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Lumea întreagã este un teatru,/ ªi toþi, bãrbaþi ºi femei, sunt doar actori./ Iar în viaþa noastrã jucãm mai multe roluri (Wil liam Shake speare) În naturã nimic nu se petrece întâmplãtor. Când vântul [ sau vreun alt ecou! ] bate cu putere, cad florile, fructele ºi apoi frunzele. Când vreme îndelungatã nu plouã, pâr - joleºte seceta, iar bietele vietãþi îndurã foamea ºi setea. Când omul, nesilit de nimeni, îºi pãrãseºte sau îºi trãdeazã menirea, apar semnele de cre pi - tudinii sale mo rale ºi sociale, prãpastia iscatã între sen ti ment ºi raþiune, ploaia acidã a nãravurilor, care con duce spre putrezirea caracterelor care de-acum alungã lu mina favorizând instalarea co - modã a întunericului conºtiinþelor, deschizând por þile lumii lui Hades, imperiu al rãului ºi aºe- zãmânt al colocatarilor vestitei Cutii a Pan - dorei. Astfel, speranþa rãmâne încãtuºatã. Dar, aten þie, pe lângã apa murdarã, stãtutã ºi sãlcie existã ºi apã vie. Frumuseþea de neegalat a bas - melor noastre este etalon de sãnãtate moralã ºi normã de stãpânire atotputernicã a esteticului. Fru moºi ºi urâþi (hâzi), buni ºi rãi, harnici ºi leneºi, proºti (nepricepuþi) ºi iscusiþi, fãpturi di vine ºi oameni evlavioºi, vietãþi care conferã izbândã iu - birii binecuvântate a cuplului Fãt-Frumos ºi Ileana Cosânzeana, cu toþii trãind laolaltã ºi re cla - mându-ºi drepturile omului! Ideea de unire, de unitate a brãzdat faþa umanitãþii. Cei tari, vorba lui Eminescu, se îngrãdirã/ Cu-averea ºi mãrirea în cercul lor de legi;/ Prin bunuri ce furarã,. Cei slabi (plebea), dar mulþi, s-au revoltat încã din Antichitate. Nu-i bãga în seamã mai nimeni, nu-i auzeau decât zeii ºi, ul te rior, bunul Dumnezeu ºi sfinþii. ªi-atunci, se spune cã cineva le-ar fi ºoptit: În voi e ºi numãr ºi putere (nu uitaþi!). În con - secinþã, ar fi bine sã nu mai purtaþi osânda ca vita de la plug (din nou Eminescu). Revoltã îm - potriva sorþii, revoltã împotriva divinitãþii!? ªi una ºi alta. Au apãrut apoi lozincile (îndemnurile) de genul Proprietatea e un furt. Zdrobiþi-o ºi îm - pãrþiþi-o frãþeºte! Dar, cum ºi cine s-o facã? Sim - plu. Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!. Un pas infantil ºi astãzi gãsit desuet. O lume globalizatã a fost, atât visul socialiºtilor utopici, cât ºi cel al pãrinþilor comunismului, aºa-zis ºtiinþific (nu cu faþã umanã!). Pãi, nu vorbea taica Marx despre desfiinþarea proprietãþii pri vate, a familiei ºi chiar a statului definit drept o maºinã (maºinãrie) de constrângere a unei clase sociale de cãtre alta?!! Dormiþi liniºtiþi, corifeilor fericirii clasei mun - citoare, care aþi mobilizat atâtea ºi atâtea energii ºi conºtiinþe, contingente dupã contingente de oa - meni amãrâþi care au sperat (ºi încã mai sperã) în acel mai bine pentru toþi?! Visele voastre devin realitate dar sub ce chip? Sã vedem. În prezent multe lucruri se furã, altele se desfiinþeazã (cu argumente!), multe credinþe sunt mimate sau bagatelizate. Nu-i de mirare cã pãdurile sunt prã - duite sub ochii complici ºi neputincioºi ai paz - nicilor plãtiþi. Fostele fabrici dau greu tribut fie rului vechi care, chipurile, se valorificã în fo losul unora ºi în dauna ºomerilor care ies pe-afarã sã caute de lucru, sã se umileascã fãrã voie. Inima multor copii e zdrobitã sub povara alienãrii a nu - meroase familii nevoiaºe care au crezut în mirajul sunetului de sirenã, venit din partea unor con - ducãtori iresponsabili ºi repetenþi la capitolul pa - tri o tism. Titlurile academice se obþin (uneori se furã) pe bani nemunciþi, spãlaþi ºi pomãdaþi, iar autoritatea este datã parºiv unor samsari cu ceafa ºi burta babanã. Urdorile ºi pleava, cu pretenþie de nouã intelectualitate s-au urcat pe un pie - destal fragil ºi strigã din toþi rãrunchii: Ce mai e de furat în þara asta, dom le, ce mai e de desfiinþat pe-aici?! Mai nimic, nemernicilor ºi nele giui - þilor! Din fericire, ne-au mai rãmas (aproape in - tangibile) câteva valori de care voi, troglodiþilor, vã temeþi, de vi se apleacã. Acestea nu sunt bunuri de furat ºi nici mãcar de împrumutat sau de închiriat. Voi n-aveþi ce face cu ele! Vã produc frisoane ºi insomnii de mãtase. Even tual, vi se poate aplica reþeta aceea tot de sorginte marxistã. Adicã Cei leneºi plece unde vor (Inter na - þionala). Mimarea muncii a devenit o obiºnuinþã. Egoismul a legiferat (din pãcate), în România, vechiul dicton latin Homo homini lupus. Cinstea, corectitudinea, respectul nu mai fac douã parale, acestea au fost puse la colþ de fauna des cur - cãreþilor! În opinia noastrã (ºi nu e deloc singularã) existã trei valori fundamentale, pe care le mai deþin încã românii ºi care, dupã cum spuneam, nu pot fi furate (rãpite) ºi nici valorificate de alþii.

137 IULIE-DECEMBRIE Iatã-le, în trãinicia dãinuirii lor: limba românã, credinþa ortodoxã (majoritarã) dar ºi cea gre co-ca - tolicã, precum ºi tezaurul folcloric (portul na þio - nal, jocurile ºi cântecele populare, artizanatul, obi - ceiurile ºi tradiþiile noastre strãmoºeºti preluate cu grijã de la o generaþie la alta). Ce sã facã hoþii cu toate aceste valori?! N-au nevoie de ele, dar nici noi n-avem lipsã de prezenþa hoþilor, a min ci - noºilor, a profanatorilor, a impostorilor ºi a altor nãimiþi, aflaþi în slujba diavolului, dacã acesta existã. De ce ºi pentru ce, nu se ºtie?!! Ce se ºtie cu siguranþã e cã în Basarabia noastrã iubitã se vor - beºte limba românã (nu moldoveneasca), scrisã azi cu caractere latine. Aici este înrãdãcinat un puternic sen ti ment al fiinþei (neamului) neui tân - du-se, o clipã, spusa cronicarului Miron Costin în monumentala sa lucrare De Neamul Moldo ve ni - lor, din ce þarã au ieºit strãmoºii lor, o trimitere ºtiinþificã pertinentã care cimenteazã pe veci ar - mura romanã atât de rezistentã în timp. S-a con - statat cã, din înalte di rec tive istoria românilor ºi literatura lor ar trebui pre date în ºcoli de-a dreptul caricatural. Profesorii, în marea lor majoritate, slujesc într-o armatã a meditatorilor (veritabili mer cenari ai profesiei), desconsideraþi în prestaþia lor oficialã ºi, nu arareori, înghiþind oprobriul ce - lor educaþi. De ce?!? Limba noastrã-i limbã sfântã/ Limba vechilor cazanii, e limba nãscutã în tiparniþa lui Coresi de la Braºov ºi a versurilor lui Dosoftei plãmãdite la Iaºi, e limba mitropoliþilor Varlaam ºi Antim Ivireanul, trium - ful gândirii prinþului Dimitrie Cantemir, e graiul limpede ºi curat al Mioriþei ºi cel al cronicarilor ºi, în sfârºit, limba noastrã literarã fãuritã de marii condeieri ai românilor în frunte cu Mihai Emi - nescu Poetul Naþional, reper statornic de iden - titate, demnitate ºi aleasã cinstire a neamului ro - mânesc, oriunde s-ar afla el astãzi. Cine sã ne rãpeascã acest tezaur unic, fãrã de care n-am mai putea exista?! ªi, în definitiv, ce sã facã cu el? Cine sã-l cumpere? Nimeni, în afarã de ai noºtri, în tumultul unei ºtafete a preþuirii valorilor care ne susþin ºi apãrã identitatea ºi frumuseþea unicitãþii ei. Oameni de bine, sfetnici înþelepþi ai cetãþii, opriþi schilodirea limbii române! Prin legi drastice (ca alþii), printr-o mai serioasã ºi responsabilã în - vãþãturã a ei prin ºcolile noastre. Curmaþi atentatul parºiv ºi murdar la adresa limbii naþionale! Se pare cã-n ultimul timp au pãtruns prin uºa din dos a istoriei contemporane, niscaiva demolatori care scurmã la baza averii noastre lingvistice la care s-a trudit atât. Limbajul neoforestier face rava - gii printre unii demnitari ºi, din pãcate, a ca - pacitat o mare parte din tineret, dar ºi unele gla - suri autorizate din me dia. Creºterea limbii ro mâneºti ºi-a patriei cinstire, nu sunt un specta - col facil de fiþe, ci un proces îndelungat, serios ºi tandru, o moºtenire sacrã ce ne-o lãsarã pãrinþii din pãrinþi, pentru ca noi, urmaºi mai mult sau mai puþin demni, s-o îmbogãþim ºi s-o apãrãm, avându-ne în concordie cu toate celelalte graiuri ºi seminþii ce le avem pe-aici, prin voia Domnului. Din accidentul fericit al contopirii dacilor cu romanii ºi, ul te rior ºi cu alte neamuri, s-au nãscut românii cu limba lor neolatinã, un popor zãmislit creºtin ºi devenit, în timp, majoritar orto - dox, fãrã a nu accepta alãturi ºi alte credinþe. Ortodoxia, dreapta credinþã, au slujit-o deo po tri - vã, atât pãstorii, cât ºi cei pãstoriþi, prin rugãciuni înãlþate la cer în rodnicia ºi cuminþenia pãmântului acestuia. Cum i-am putea uita pe înalþii noºtri ierarhi Andrei ªaguna, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Nicolae Bãlan sau Jus tin ian Ma rina? Pe învãþatul profesor teolog, pãrintele Dumitru Stãniloae? ªi-n fruntea tuturor lãcaºelor de cult (mãnãstirilor) se aflã, în opinia noastrã subiectivã, ctitoriile brân - coveneºti din Nordul Olteniei, rai de spi ri tua - litate româneascã. Mulþi credincioºi au vegheat ca lu mina candelei sã nu se stingã în veci pe-aceste binecuvântate de Dumnezeu meleaguri. E ade - vãrat cã au apãrut re cent mai mulþi neofiþi (semn al democraþiei?!?) care se antreneazã într-o mai - muþãrealã ºi într-o misticã greu de înþeles pentru adevãraþii creºtini de la noi. Cine ne-ar putea rãpi (fura) tezaurul folcloric recunoscut în întreaga lume?! Costumele bãnãþene sau cele bis - triþene, nãsãudene sau basarabene, cele de la Sãliºtea Sibiului, de la Rucãr ºi Dragoslavele, din Vicovul Bucovinei sau satul Mahala (Cernãuþi), splendorile de pe Mureº ºi Târnave, maramele dobrogene ºi cele sãcelene, multe alte straie po - pulare care ne-au dat adevãrul zicerii Poartã-te cum þi-e portul ºi grãieºte cum þi-e graiul. ªi-n - veºmântaþi în scumpe odoare, ce mândru joacã pãdurenii ºi pãdurencele din Hodacul Gurghiului sau ce sol emn cântã, bãrbãteºte, feciorii Te leor - manului dãruiþi culturii noastre de regretatul Liviu Vasilicã. Magnifici au rãmas ºi vestiþii cãluºari ai Scorniceºtilor din Olt sau Junii Sibiului ºi cei ai Cetãþii de la Rupea! Ne vine greu sã-i no mi na - lizãm pe toþi. Dar, zãu, ar merita-o. Ne încântã privirea ºi ne bucurã sufletul arta meºterilor ex - primatã atât de convingãtor în mãreþia bisericilor din lemn ºi a monumentalelor porþi maramureºene sau sãcelene (mocãneºti), policromia vaselor de lut întâlnite la Hurezu, la Corund sau la Tismana. Dacã ar fi sã le dedic tuturor un cântec DUMNE - ZEIESC, aº face-o cu mare plãcere, rugându-i pe prietenii mei, sãtenii ºi sãtencele de la Buciumi (ªomcuta Mare), sã dea glas unei mulþãmite, vrajã pornitã asemenea unui râu nãvalnic din Þara Chioarului, Þarã a cântecului, asemenea unei rugi pururea întinerite pentru talentul ºi hãrnicia ro - mânilor. Trei valori adevãrate, trei nestemate care nu ne sunt de vânzare, dar care pãzesc zi ºi noapte identitatea ºi nobleþea spiritualitãþii noastre. F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

138 136 IULIE-DECEMBRIE 2015 Matematica de la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca în topul Shang hai pe 2013 (II) Prof. univ. dr. Dorel I. DUCA Prof. univ. dr. Adrian Olimpiu PETRUªEL Cluj-Napoca Profesori care au activat la Universitãþile din Cluj 1 Prof. dr. Nicolae ABRAMESCU ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Locul ºi data naºterii. Nicolae Abramescu s-a nãscut la Târgoviºte pe 31 martie Studii. Studiile universitare le-a fãcut în Bucureºti, la Facultatea de ªtiinþe, secþia matematicã, unde a fost coleg cu Traian Lalescu. În 1921 a obþinut doctoratul în matematicã, la Universitatea Bucureºti, cu o tezã privind Sistematizarea tehnicii polinoamelor ortogonale. Activitatea didacticã. În noiembrie 1919 este numit conferenþiar la Universitatea din Cluj, la recomandarea cãlduroasã a lui Gheorghe Þiþeica. A fost, astfel, fondator al Facultãþii de ªtiinþe a Universitãþii. Aici, împreunã cu Aurel Angelescu, Gheorghe Bratu ºi alþi profesori, formeazã un nucleu valoros în jurul lui Dimitrie Pompeiu, directorul seminarului clujean de matematici. La Cluj, redacteazã ºi transcrie cu cernealã tipograficã tot felul de cursuri de matematici pentru studenþi; de asemenea, înzestreazã biblioteca universitãþii cu peste de cãrþi de matematici în lim bi strãine ºi colecþii de periodice de matematicã. În februarie 1923 este numit profesor agregat de geometrie analiticã. La 1 octombrie 1926 este numit profesor tit u lar de geometrie descriptivã ºi infinitezimalã, la1 octombrie 1938 este încadrat profesor de geometrie la aceeaºi universitate, funcþie pe care o pãstreazã pânã la 11 februarie Este autorul cãrþii Lecþiuni de geometrie analiticã, apãrutã în Activitatea ºtiinþificã. A contribuit la organizarea Societãþii de ªtiinþe din Cluj, a primului Congres al matematicienilor români, a fost membru fondator al revistei Mathematica. Abramescu a fost membru al Societãþii Române de ªtiinþe, al Gazetei Matematice, membru tit u lar al Academiei de ªtiinþe din România, al Societãþii de ºtiinþe din Cluj, al Societãþii de Matematicã din Franþa, al Circolo Matematico din Palermo, al Deut sche Mathematiker Vereinigung, membru ref er ent al Math e mat i cal Re views ºi al Zentralblatt für Mathematik. A decedat la Cluj pe data de 11 februarie Prof. dr. Aurel ANGELESCU ( ) Locul ºi data naºterii. Aurel Angelescu s-a nãscut la Ploieºti pe 15 aprilie Studii. ªcoala primarã, gimnaziul ºi liceul le face la Ploieºti, în ul tima clasã de liceu avîndu-l ca profesor pe viitorul universitar Nicolae Abramescu. Studiile de licenþã le face la Sorbona (Paris). Tot acolo îºi susþine, pe data de 7 aprilie 1916, teza de doctorat cu titlul Sur les polynômes généralisant les polynômes de Legendre et d Hermite et sur le calcul approché des integrals mul ti ples. Maestrul sãu preferat era Paul Ap pel. Activitatea didacticã. Revenit în þarã, este numit profesor agregat la Catedra de teoria funcþiilor a Universitãþii din Cluj (1919). Aici se implicã trup ºi suflet în munca de organizare a învãþãmântului matematic românesc, fiind ºi unul dintre mentorii revistei Mathematica. A fost di rec tor al Seminarului de geometrie ºi mecanicã. În anul ºcolar ocupã funcþia de dec an al Facultãþii de ªtiinþe din Cluj. Începând cu data de 1 ianuarie 1930 este numit profesor tit u lar de algebrã superioarã ºi teoria numerelor la Universitatea Bucureºti (succedându-l pe Traian Lalescu) Activitatea ºtiinþificã. Preocupãrile sale privind funcþiile generalizatoare ale claselor de polinoame, ecuaþiile diferenþiale liniare, analiza funcþionalã ºi seriile trigonometrice s-au concretizat în circa 60 de lucrãri din domeniul algebrei ºi teoriei funcþiilor. Menþionãm, de asemenea, ºi cursul Secþiuni de calcul diferenþial (1927). La nici 52 de ani, pe data de 6 aprilie 1938 se stinge din viaþã ºi este înmormântat la Bucureºti. 1 Urmare din Fa milia Românã numãrul ianuarie-iunie 2015.

139 IULIE-DECEMBRIE Prof. dr Theodor ANGHELUÞà ( ) Locul ºi data naºterii. Theodor Angheluþã s-a nãscut în localitatea Adam din fostul judeþ Tutova pe data de 28 aprilie Studii. ªcoala primarã ºi liceul le face la Bârlad. Între urmeazã cursurile Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Bucureºti (secþia matematici), la absolvirea cãreia îºi ia licenþa ºi funcþioneazã în învãþãmântul secundar ( ). Din 1910 pânã în 1914 urmeazã matematicile la Sorbona (cu prof. E. Picard). Pe 16 iunie 1922 îºi susþine doctoratul în matematici, cu teza: O clasã generalã de poli - noame trigonometrice ºi aproximaþiunea cu care ele reprezintã o funcþiune continuã. Activitatea didacticã. Între ºi este profesor în învãþãmântul secundar. În anul 1919 este numit conferenþiar la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii Bucureºti (secþia matematici), iar în 1923 profesor tit u lar definitiv la Catedra de algebrã superioarã a Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj. (...Th. Angheluþã, doc tor în matematici de la Universitatea din Bucureºti sã fie numit profesor tit u lar la Catedra de algebrã superioarã 89 (vezi [28], 2 octombrie 1923)). Din 1929, profesorul Theodor Angheluþã este di rec tor al Laboratorului pentru învãþãmântul matematicilor (vezi [13], p. 202), în anul ºcolar 1931/1932 este dec an al Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj, iar în anul ºcolar 1931/1932 prodecan. Este pensionat începând cu 1 septembrie 1947, dar la sfârºitul anului 1950 este chemat la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii V. Babeº din Cluj. Cu data de 1 octombrie 1955, este numit profesor la Institutul Politehnic din Cluj, unde funcþioneazã pânã în luna au gust În semn de apreciere (tardivã), la 1 ianuarie 1963 i se conferã titlul de Om de ºtiinþã emerit. Excelent profesor, potolit, dar devotat; prelegerile ºi conferinþele sale erau deosebit de cãutate. În anul ºcolar 1936/1937, Th. Angheluþã publicã Probleme ºi exerciþii de analizã matematicã, teoria funcþiunilor ºi mecanicã raþionalã. Activitatea ºtiinþificã. Theodor Angheluþã are contribuþii de seamã în domeniul teoriei funcþiilor, al ecuaþiilor diferenþiale ºi integrale, al ecuaþiilor funcþionale ºi algebrice. Un tip de ecuaþii funcþionale îi poartã numele: Ecuaþii funcþionale Angheluþã. La 30 mai 1964 trece la cele veºnice, fiind înmormântat la Cluj. Prof. dr. Ioan ARMEANCA ( ) Locul ºi data naºterii. Ioan Armeanca s-a nãscut la Sãcãrâmb, comuna Certejul de Sus, judeþul Hunedoara, în anul Studii. Studiile secundare le face la Deva ºi cele universitare la Universitatea din Cluj. Teza de doctorat intitulatã Photographische und photovisuelle Helligkeiten von pohlnahen Sternen, scrisã sub conducerea profesorilor Hans Kienle ºi Otto Herman Leopold Heckman de la Observatorul As tro nomic din Göttingen, ºi-o susþine pe 26 iulie Publicarea tezei de doctorat în Bd. 7 al revistei Zeitschrift für Astrophysik, îi certficã înalta þinutã ºtiinþificã. Activitatea didacticã. Începând cu data de 1 ianuarie 1922 este secretar-bibliotecar la Observatorul As tro nomic. Devine preparator suplinitor începând cu 1 iulie 1924 ºi ºef de lucrãri/astronom începând cu 4 februarie Din toamna anului 1924 va fi ºi profesor de matematici la Liceul George Bariþiu din Cluj. În urma obþinerii unei burse, în perioada îºi aprofundeazã studiile de astronomie la Observatorul As tro nomic din Göttingen, unde ºi scrie teza de doctorat sub conducerea profesorului H. Kienle. Activitatea ºtiinþificã. În urma unor stagii efectuate în perioada , la trei observatoare astronomice din Germania, devine spe cial ist în fotometria fotoelectronicã. Cunoºtinþele acumulate îi per mit începerea, din 1939, a observaþiilor cu fotometrul Guthnick, aflat în dotarea Observatorului As tro nomic din Cluj. Observaþiile sunt întrerupte în perioada refugiului la Timiºoara ( ) ºi nu vor mai putea fi reluate din cauza deteriorãrii fotometrului. Aceasta îl determinã sã-ºi schimbe preocupãrile ºtiinþifice, ocupându-se în continuare de problema stelelor variabile. Din 1945, când Observatorul As tro nomic revine la Cluj, I. Armeanca este directorul lui, ocupându-se, în spe cial, de problema stelelor variabile, funda - mentând cercetarea în acest domeniu. A fost membru al societãþilor Gazeta Matematicã, Astronomische Gesellschaft, Société Astronomique de France, al Comitetului Naþional de Astronomie. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I Prof. dr. Gheorghe BRATU ( ) Locul ºi data naºterii. Gheorghe Bratu s-a nãscut la Bucureºti în Studii. Studiile, atât cele secundare, cât ºi cele universitare, le face la Iaºi. Teza de doctorat Sur l equilibre des fils soumis á des forces intérieures, scrisã sub conducerea profesorului Paul Appell de la Observatorul As tro nomic din Paris, este susþinutã în Menþionãm cã în perioada Gh. Bratu a beneficiat de o bursã Adamachi la Paris ºi cã între a fost stagiar la acel Observator As - tro nomic. Activitatea didacticã. Gheorghe Bratu ºi începe activitatea didacticã în 1914,

140 138 IULIE-DECEMBRIE 2015 când este numit asistent la Observatorul As tro nomic din Iaºi. În 1918 este numit conferenþiar de analizã matematicã la Universitatea din Iaºi, iar din 1919 pânã la deces, profesor de calcul infinitezimal ºi de astronomie la Facultatea de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj. A elaborat un curs de astronomie ºi a þinut numeroase conferinþe pe teme astronomice în cadrul Extensiunii universitare ºi la Universitatea de varã de la Vãlenii de Munte. Profesorul Gheorghe Bratu a fost dec an al Facultãþii de ªtiinþe în anii academici 1923/1924, 1938/1939 ºi 1939/1940. Activitatea ºtiinþificã. Fondatorul Observatorului As tro nomic din Cluj ºi directorul acestuia între ºi (începând cu 1 octombrie 1920, la propunerea Dlui Profesor dr. D. Pompeiu, Consiliul însãrcineazã pe Dl. dr. Gh. Bratu cu direcþiunea ºi organizarea Institutului de Astronomie. (Vezi [28])), a instalat, în 1933, luneta cu obiectiv Zeiss cm ºi telescopul New ton cm, construit de Casa Couder. (Profesorul Gh. Bratu aratã necesitatea instalãrii cât mai repede a unui Observator As tro nomic la Cluj. Domnia Sa a comandat douã lunete mari la casa Zeiss ºi nu are unde le instala. (Vezi [28], 6 octombrie 1921)). A condus colaborarea Observatorului As tro nomic la Harta Fotograficã a cerului secolului XX, zona 20 o. A fost membru al societãþilor: Gazeta Matematicã, Société Mathématiques de France, Societé Astronomique de France, Societa Astronomica Italiana, Circolo matematica di Palermo, al Academiei de ªtiinþe din România ºi al Comitetului Naþional de Astronomie. A întemeiat ºi a condus Al li ance Française, filiala Cluj, fiind decorat cu Legiunea de Onoare în grad de cavaler. A donat Observatorului As tro nomic biblioteca sa de specialitate, alcãtuitã din aproape 400 de cãrþi ºi reviste. Prof. dr. Gheorghe CÃLUGÃREANU ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ Locul ºi data naºterii: Gheorghe Cãlugãreanu s-a nãscut la Iaºi în ziua de 16 iulie Studii. A urmat ºcoala primarã la Bucureºti între anii 1909 ºi 1913, apoi Liceul Gh. Lazãr, în perioada Între anii 1921 ºi 1924 a frecventat cursurile Secþiei de matematicã ºi fizicã a Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj (în prezent Universitatea Babeº-Bolyai ). Tatãl sãu, em i nent nat u ral ist, într-o perioadã a fost rectorul acestei universitãþi. În 1926 a plecat la Paris, ca bursier al statului, unde a avut posibilitatea sã urmãreascã cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii. În acelaºi an a primit certificatul de licenþã în ºtiinþe la Universitatea din Paris. Obþine titlul de doc tor în ºtiinþe matematice dupã ce a susþinut cu mult succes, în 1928, teza Sur les fonctions polygènes d une vari able complexe. Activitatea didacticã. Întreaga activitate a lui Gheorghe Cãlugãreanu este legatã de universitatea clujeanã; a funcþionat ca asistent ( ), conferenþiar ( ) ºi, din 1942, profesor tit u lar. În 1934 docentul Gheorghe Cãlugãreanu a fost numit conferenþiar la Conferinþa de analizã matematicã. (Vezi [25], p.9-10), iar pe data de 1 februarie 1938, conferenþiarul Gh. Cãlugãreanu a fost numit conferenþiar definitiv la Conferinþa de analizã matematicã a Facultãþii de ºtiinþe. (Vezi [27], pag. 18). În calitate de dec an al Facultãþii de Matematicã ºi Fizicã ( ) ºi ca ºef al Catedrei de teoria funcþiilor, Gh. Cãlugãreanu ºi-a adus o contribuþie importantã la organizarea învãþãmântului matematic. Activitatea ºtiinþificã. Op era ºtiinþificã a lui Gheorghe Cãlugãreanu este axatã pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcþiilor de o variabilã complexã, geometrie, algebrã ºi topologie. Primele sale lucrãri, inclusiv teza de doctorat, sunt contribuþii originale valoroase în teoria funcþiilor de o variabilã complexã ºi îl pun în poziþia de demn continuator al lui D. Pompeiu. Alte rezultate remarcabile sunt în domeniul funcþiilor meromorfe ºi al celor univalente, Gh. Cãlugãreanu putând fi considerat iniþiatorul ºcolii clujene de teoria geometricã a funcþiilor univalente. Descoperirea invarianþilor de prelungire analiticã constituie una dintre contribuþiile cele mai importante ale lui Gh. Cãlugãreanu în teoria funcþiilor analitice, iar teoria nodurilor este acel capitol al topologiei care l-a atras în mod deosebit. În anul 1963 a devenit membru tit u lar al Academiei Române. Se stinge din viaþã la Cluj-Napoca pe data de 15 noiembrie Prof. dr. Gheorghe CHIª ( ) Locul ºi data naºterii. Gheorghe Chiº s-a nãscut în comuna Santãu, judeþul Satu Mare pe data de 8 au gust Studii. A urmat cursurile ºcolii primare din satul na tal, apoi cursurile Liceului de Bãieþi din Carei, pe care le-a terminat în În 1935 a obþinut licenþa în ºtiinþe fizico-matematice la Universitatea din Cluj, iar în 1949 devine doc tor în ºtiinþe matematice la Universitatea din Cluj cu teza intitulatã Orbita definitivã a cometei 1937 IV (Whipple) = 1937 b, publicatã ul te rior ºi în care a dedus cu mare exactitate, prin metoda Olbers-Banachiewicz, efemeridele de fin i tive ale acestei comete. Activitatea didacticã. Cariera didacticã a început prin postul de preparator la Observatorul As tro nomic al Universitãþii din Cluj în 1936, trecând ca asistent în 1943 ºi ºef de lucrãri în

141 IULIE-DECEMBRIE acelaºi an. În 1950 devine conferenþiar pe un post de matematici gen er ale, post pe care-l ocupã pânã în 1954, când trece la specialitatea sa, astronomie ºi astrofizicã. În 1960 devine profesor tit u lar la specialitatea astronomie, funcþie pe care o pãstreazã pânã în 1977, când devine profesor con sul tant prin ieºirea la pensie. În anii de profesorat ocupã postul de ºef al Catedrei de fizicã teoreticã ºi astronomie în , apoi al Catedrei de mecanicã teoreticã ºi astronomie, în intervalul Timp de 6 ani ( ) a fost dec an al Facultãþii de Matematicã-Mecanicã a Universitaþii din Cluj, iar din 1954 este di rec tor al Observatorului As tro nomic din Cluj pânã în Activitatea ºtiinþificã. Profesorul Gheorghe Chiº a elaborat peste 100 de lucrãri ºtiinþifice ºi a scris mai multe cãrþi. Este iniþiatorul observãrii stelelor variabile ºi al înfiinþãrii staþiei permanente de observare a sateliþilor artificiali având codul COASPAR A fost ales membru al Uniunii Astronomice Internaþionale (UAI) în 1958 ºi COSPAR în 1966 ºi al Comitetului Naþional Român de Astronomie (CNRA) în Prof. dr. Gheorghe DEMETRESCU ( ) Locul ºi data naºterii. Gheorghe Demetrescu s-a nãscut în Bucureºti în anul Studii. Studiile secundare ºi universitare le face la Bucureºti. Teza de doctorat, Asupra unei metode de calcul pentru precizarea eclipselor de Soare, este susþinutã pe 13 martie Activitatea didacticã. Pe data de 1 iulie 1908 este numit asistent la Observatorul As tro nomic din Bucureºti. În perioada este stagiar la Observatorul din Paris. Revine în þarã ºi, în 1912, este numit ºef de lucrãri. Din anul ºcolar 1922/1923 pânã în anul ºcolar 1927/1928 este profesor suplinitor de astronomie la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii din Cluj. (Domnul Dec an mai înainte aduce urãri de bun sosit, salutând în numele colegilor, pe Dl. prof. Gh. Demetrescu, detaºat la Observatorul As tro nomic al Universitãþii noastre. (Vezi [28], 13 decembrie 1921). În anul ºcolar 1927/1928 prof. Gheorghe Demetrescu, titularul Catedrei de astronomie a Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj, trece vicedirector la Observatorul As tro nomic din Bucureºti (vezi [13], p. 196), funcþie pe care o deþine pânã în anul 1943, când devine di rec tor al acestei instituþii pânã în A fost membru al Academiei Române (co- re spon dent din anul 1948 ºi tit u lar din anul 1955). Prof. dr. Gyula FARKAS ( ) Locul ºi data naºterii. Gyula Farkas (sau Jul ius Farkas) s-a nãscut pe data de 28 martie 1847 la Sárosd, regiunea Fejér. Studii. Studiile liceale le face la Györ, iar cele universitare la Universitatea din Budapesta, unde îºi ia doctoratul în filosofie. Activitatea didacticã: A fost profesor la ªcoala Pedagogicã de Fete, la ªcoala Realã din Székesfehérvár ºi di rec tor al ªcolii Normale ( ). În perioada a fost profesor par tic u lar la copiii grofului Batthány Géza. Din 1881 pânã în 1887 a fost profesor de matematicã la Universitatea din Budapesta, iar din 1887 pânã în 1915 a fost profesor la Universitatea Maghiarã din Cluj. La Universitatea Maghiarã din Cluj, unde a fost ºi rec tor în legislatura , a predat mecanica elementarã, mecanica teoreticã, mecanica analiticã, teoria potenþialului ºi fizica teoreticã. Întrucât vederea îi slãbise foarte mult ºi nu mai putea face faþã obligaþiilor didactice, în 1915 renunþã la activitatea didacticã ºi pleacã la Budapesta. Activitatea ºtiinþificã. Preocupãrile ºtiinþifice ale lui Gyula Farkas au fost mul ti ple: mecanicã, termodinamicã, electrodinamicã, cultivând fizica experimentalã. În prelegerile sale din anii in - clude ºi prezentarea teoriei relativitãþii a lui Ein stein, pe vremea când teoria relativitãþii nu fusese încã unanim acceptatã în cercurile ºtiinþifice recunoscute ºi cu autoritate. Gyula Farkas a studiat miºcarea mecanicã în cazul unor restricþii exprimate prin inegalitãþi. Studiile fãcute de el în aceastã direcþie s-au dovedit importante ºi din punct de vedere matematic; în legãturã cu sistemele de inegalitãþi liniare a stabilit o teoremã care azi îi poartã numele ºi care este prezentatã în toate cãrþile de teoria optimizãrii apãrute dupã Gyula Farkas a fost primul care s-a apropiat pe o cale modernã, axiomaticã, fãrã a apela la cicluri, de problema entropiei, formulând ºi demonstrând o teoremã echivalentã cu cea formulatã ºi demonstratã de C. Carathé odory, 14 ani mai târziu. În 1908 a fost ales membru al Academiei de ªtiinþe din Ungaria. S-a stins din viaþã la 27 decembrie 1930, la Pestszentlõrinc. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I Prof. dr. Lipót FEJÉR ( ) Locul ºi data naºterii. Lipót Fejér s-a nãscut la Pécs pe 9 februarie Numele sãu iniþial a fost Leopold Weiss (pãrinþii Viktória Goldberger ºi tata Samu

142 140 IULIE-DECEMBRIE 2015 (sau Sam uel) Weiss au fost evrei; numele de Lipót (sau Leopold) îl ia în jurul anului Studii. Studiile superioare le face la Budapesta. În iarna îl gãsim la Göttingen, unde audiazã cursurile lui Da vid Hilbert ºi Hermann Min kow ski, iar în vara lui 1903 este la Paris, unde audiazã cursurile lui Émile Picard ºi Jacques Hadamard. κi ia doctoratul în filosofie în anul Activitatea didacticã. În perioada predã la Universitatea din Budapesta, în perioada este profesor la Universitatea din Cluj, iar din 1911 este profesor la Universitatea din Budapesta. Activitatea ºtiinþificã. Lipót Fejér este considerat unul dintre creatorii analizei funcþionale. A efectuat cercetãri importante în analiza matematicã (teoria funcþiilor, teoria interpolãrii, teoria seriilor trigonometrice). Lucrãrile sale din domeniul seriilor trigonometrice au dat o nouã direcþie evoluþiei analizei matematice. În 1903, bazat pe o teoremã a lui Césaro, a propus o nouã metodã de însumare a seriilor trigonometrice, prin care a devenit celebru. Are ºi lucrãri de matematicã cu aplicaþii în fizica teoreticã. A fost unul dintre organizatorii Congresului Internaþional al Matematicienilor þinut la Cam bridge în În 1908 devine membru co re spon dent, pentru ca în 1930 sã devinã membru tit u lar al Academiei de ªtiinþe din Ungaria. Se stinge din viaþã la 15 octombrie 1959 la Budapesta. Prof. dr. Jenõ GERGELY ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Locul ºi data naºterii. Jenõ Gergely s-a nãscut la Cluj pe data de 4 martie Studii. A urmat toate studiile, de la nivel primar pânã la nivel universitar, în oraºul na tal. A absolvit Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii maghiare din Cluj. Activitatea didacticã. A funcþionat la Universitatea Bolyai, mai apoi, dupã unificarea celor douã universitãþi, la Universitatea Babeº-Bolyai. Activitatea ºtiinþificã. Jenõ Gergely a activat în mai multe domenii ale geometriei ºi topologiei. S-a ocupat de clasificarea suprafeþelor pe baza geometriei lor intrinseci, de geometria Bolyai-Lobacevski, de teoria polarã a ovalelor ºi a ovaloidelor, plecând de la ecuaþiile lor intrinseci, precum ºi de probleme le gate de aplicaþiile prac tice ale geometriei (cum ar fi la prelucrarea profilelor de dinþi la angrenaje cu melc). În ul tima perioadã de activitate s-a preocupat de studiul varietãþilor n-dimensionale în spaþii Hilbert separabile ºi aplicaþiile lor în fizica particulelor elementare. A publicat ºi un man ual de algebrã pentru clasa a VI-a secundarã (1937), precum ºi un curs litografiat de geometrie diferenþialã (1957, cu Kiss Árpád), ambele în limba maghiarã. Jenõ Gergely a fost preocupat toatã viaþa de fundamentele geometriei ºi, în par tic u lar, de fundamentele geometriei diferenþiale. În legãturã cu aceste preocupãri, trebuie sã menþionãm valoroasa versiune româneascã, însoþitã de studii ºi comentarii, a tezei lui Riemann, legatã de ipotezele care stau la baza geometriei (1963). A trecut la cele veºnice în Prof. dr. Sever Aurel GROZE ( ) Locul ºi data naºterii: Sever Groze s-a nãscut pe 29 noiembrie 1929 în Telciu, judeþul Bistriþa-Nãsãud. Studii. Clasele primare ( ) le face la ºcoala din Livezile, judeþul Bistriþa-Nãsãud, studiile liceale ( ) la Liceul Alexandru Odobescu din Bistriþa ºi studiile universitare ( ) la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Vic tor Babeº din Cluj. κi susþine doctoratul la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca în anul Activitatea didacticã. La terminarea facultãþii (1952) este reþinut preparator. Între este asistent la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Vic tor Babeº ºi, dupã unificare, la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Babeº-Bolyai ; între este lector la Facultatea de Matematicã-Fizicã- Chimie a Institutului Ped a gogic de 3 ani din Cluj; între conferenþiar la Facultatea de Matematicã a Universitãþii Babeº-Bolyai ; între profesor la Facultatea de Matematicã ºi Informaticã a Universitãþii Babeº-Bolyai, iar între profesor la Facultatea de Man age ment Turistic ºi Comercial a Universitãþii Creºtine Dimitrie Cantemir din Cluj-Napoca. A fost rec tor ( ) al Institutului Ped a - gogic de 3 ani din Baia Mare, prorector ( ) al Institutului Ped a gogic de 3 ani din Cluj-Napoca, dec an ( ºi ) al Facultãþii de Matematicã-Fizicã-Chimie a Institutului Ped a gogic de 3 ani din Cluj-Napoca, prodecan ( ) al Facultãþii de Matematicã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, di rec tor ( ) al Liceului de Informaticã din Cluj-Napoca º.a. Activitatea ºtiinþificã. A publicat peste 50 de lucrãri, având ca domenii analiza numericã, aritmetica, geometria, informatica. S-a stins din viaþã la Cluj-Napoca pe data de 23 decembrie 2011.

143 IULIE-DECEMBRIE Prof. dr. Alfréd HAAR ( ) Locul ºi data naºterii. Alfréd Haar s-a nãscut pe 11 octombrie 1885 la Budapesta. Pãrinþii sãi, Ignác Haar ºi Emma Fuchs, erau evrei maghiari. Studii. Studiile liceale le face la Fasori Evangélikus Gimnázium. În timpul când a fost elev la liceu a colaborat la revista pentru elevi Középiskolai Matematikai Lapok ºi a câºtigat concursul naþional de matematicã Eötvös Loránd. La terminarea liceului se înscrie la secþia de inginerie chimicã de la Universitatea Tehnicã din Budapesta, dar în acelaºi an se mutã la Universitatea din Budapesta pentru ca, dupã un an, sã devinã stu dent la Universitatea din Göttingen. Aici îi are ca profesori pe Eötvös Loránd, Carathéodory, Da vid Hilbert, Fe lix Klein, Er nest Zermelo. Teza de doctorat, susþinutã în iunie 1909, a fost scrisã sub îndrumarea lui Da vid Hilbert. Activitatea didacticã. La 24 de ani, Alfréd Haar, discipolul lui Da vid Hilbert, a fost numit profesor la Göttingen. A trecut apoi la Zürich, unde a predat matematicile la renumita Universitate Tehnicã. În 1911 a fost invitat la Universitatea Franz Jozeph din Cluj, în locul lui Lipót Fejér, numit la Universitatea din Budapesta. Rãmâne la Universitatea maghiarã din Cluj pânã în 1919 când pleacã la Universitatea din Szeged. Activitatea ºtiinþificã. În teza de doctorat, având 49 de pagini, se ocupã de sisteme de funcþii Sturm-Liouville ºi funcþii sferice, introducând un sistem de funcþii ortogonale, o mãsurã în analiza matematicã, cu proprietãþi speciale, care azi îi poartã numele. Împreunã cu Frigyes Riesz a fondat revista Acta Mathematicum Scientiarum. Alfréd Haar moare de can cer la stomac pe 16 martie 1933, la Szeged. Prof. dr. Caius IACOB ( ) Locul ºi data naºterii. Caius Iacob s-a nãscut la Arad pe data de 29 martie 1912; tatãl, Lazãr Iacob, profesor universitar de drept canonic a fost delegat oficial la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie Studii. Studiile liceale, începute la Liceul Moise Nicoarã din Arad (primele 3 clase), sunt finalizate la Liceul Emil Gojdu din Oradea; bacalaureatul, la nici 16 ani împliniþi, este promovat cu cea mai mare medie pe þarã. Studiile universitare le face la Facultatea de Matematicã de la Universitatea din Bucureºti ( ), devenind licenþiat la 19 ani. Studiile doctorale le face la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii din Paris unde pe 24 iunie 1935 susþine teza Sur la de ter mi na tion des fonctions harmoniques conjuguees par certaines con di tions aux limites. Ap pli ca tions a l hydrodynamique, sub conducerea profesorului Henri Villat. Activitatea didacticã: κi începe activitatea didacticã în 1935, ca asistent, la ªcoala Politehnicã din Timiºoara. La 15 martie 1938 este numit asistent la secþia de matematicã a Facultãþii de ªtiinþe a Universitãþii din Cluj; a activat în cadrul catedrelor de geometrie analiticã, geometrie descriptivã, analizã matematicã ºi funcþii complexe. În 1939 acceptã postul de asistent la laboratorul de mecanicã al Universitãþii din Bucureºti, pentru ca în 1942 sã revinã la Cluj pe postul de conferenþiar tit u lar la Catedra de matematici gen er ale. La 30 decembrie 1943, la 31 de ani, este numit profesor de mecanicã pe catedra eliberatã de profesorul D. V. Ionescu, mutat la analizã matematicã. Activeazã la Cluj pânã pe 14 octombrie 1950 când este numit profesor de mecanicã la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii din Bucureºti, unde rãmâne pânã la pensionare (1982). Revine la Cluj ca profesor asociat, în anii , când predã la nou înfiinþata secþie de mecanica fluidelor din cadrul Facultãþii de Matematicã-Mecanicã, cursul de aerodinamicã. În perioada a fost sen a tor în Parlamentul României, iar în perioada a fost prorector al Universitãþii Bucureºti. Activitatea ºtiinþificã. Organizeazã seminarul de cercetare în direcþia mecanicii. Este laureat al prestigiosului Premiu de mecanicã Henri de Parville, pentru 1940, acordat la Ac a de mia de ªtiinþe din Paris. La 2 iulie 1955 a fost ales membru co re spon dent, iar la 21 martie 1963 membru tit u lar al Academiei Române. Din 19 martie 1980 pânã la sfârºitul vieþii a fost preºedintele Secþiei de matematicã a Academiei Române. Prin strãdaniile sale se constituie în 1992 Institutul de Matematicã Aplicatã, care astãzi îi poartã numele. Este considerat pãrintele ºcolii româneºti de mecanicã. A publicat 113 lucrãri ºtiinþifice ºi 7 cãrþi. Cartea fundamentalã Introducere matematicã în mecanica fluidelor a fost distinsã cu Premiul de Stat pe anii A decedat la 6 februarie 1992 în Bucureºti. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I Prof. dr. Dumitru V. IONESCU ( ) Locul ºi data naºterii. Dumitru V. Ionescu s-a nãscut la Bucureºti pe data de 14 mai Studii. În perioada urmeazã cursurile secþiei de matematicã a

144 142 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Bucureºti, având ca profesori pe Anton Davidoglu, Da vid Em - man uel, Gh. Þiþeica, T. Lalescu, D. Pompeiu. În perioada se aflã la Paris, unde studiazã matematica la celebra École Normale Supérieure, avându-i ca profesori pe: Emile Goursat, H. Lebesque, Paul Montel, Emile Picard Printre colegi îi amintim pe H. Cartan, J. Dieudonné, P. Dubreil... Teza de doctorat, intitulatã Sur une classe d équations fonctionnelles, este susþinutã la Paris pe data de 7 iunie Activitatea didacticã. Doctorul de stat din Paris, Dumitru V. Ionescu, este numit conferenþiar de matematicã (vezi [3], p. 7-8, [13], p. 197), începând cu anul ac a demic 1927/1928, la Universitatea din Cluj, pentru ca în anul ac a demic 1930/1931 sã fie numit, prin con curs, profesor agregat la Catedra de mecanicã raþionalã de la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii Daciei Superioare din Cluj. În perioada este profesor universitar la Institutul Politehnic din Cluj. În 1955 revine la Universitatea din Cluj, unde funcþioneazã ca profesor pânã în 1971 când se pensioneazã. Din 1971 pânã la sfârºitul vieþii (1985) este profesor con sul tant. A þinut mai multe cursuri, dintre care amintim pe cele de ecuaþii diferenþiale ordinare, ecuaþii cu deri vate parþiale, calculul variaþional, ecuaþii integrale, analizã numericã. A publicat urmãtoarele cursuri: 1. Ecuaþii diferenþiale ºi integrale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti 1965, 1972 (415 pagini) 2. (cu C. Kalik) Ecuaþii diferenþiale ordinare ºi cu deri vate parþiale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1965 (286 pagini) 3. (cu Gh. Cãlugãreanu) Curs de Analizã Matematicã, Universitatea din Cluj, A fost dec an al Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj ( ), ºeful Catedrei de Matematicã de la Institutul Politehnic din Cluj ( ), ºeful Catedrei de ecuaþii diferenþiale de la Universitatea din Cluj ( ). Activitatea ºtiinþificã. Domeniile de cercetare în care ºi-a adus o contribuþie importantã au fost: ecuaþii diferenþiale, analizã numericã, istoria matematicii, didactica matematicii. A publicat peste 200 articole ºtiinþifice. Realizarea cea mai importantã este Metoda funcþiei ö. A publicat monografiile: 1. Cuadraturi numerice, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1957, (340 pagini). 2. Diferenþe divizate, Editura Academiei, Bucureºti, 1978, (303 pagini). A decedat la 20 ianuarie 1985 la Cluj-Napoca. Prof. dr. George IUGA ( ) George Iuga s-a nãscut la Braºov pe 13 octombrie George Iuga este printre primii matematicieni români cu titlul de doc tor, titlu obþinut la Strasbourg în A fost profesor la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii din Cluj, din 1923 pânã la pensionarea sa în Prof. dr. Lipót KLUG ( ) Locul ºi data naºterii. Leopold (în versiunea germanã) sau Lipót (în versiunea maghiarã) Klug s-a nãscut pe data de 23 ianuarie 1854 la Gyöngös, Ungaria. Pãrinþii lui Miksa Klug ºi Hani Neufeld au fost evrei. Studii. Studiile gimnaziale le face în oraºul na tal. În 1972 intrã la Universitatea din Budapesta, pe care o absolvã cu o diplomã de profesor (16 iulie 1874). Activitatea didacticã. Pe 25 septembrie 1874 este numit profesor în Pozsony (Bratislava) ºi apoi la o ºcoalã secundarã din Budapesta. În aceastã perioadã scrie primele lui cãrþi de geometrie ºi face o serie de cercetãri. În 1882 obþine doctoratul. Din 1891 predã la Universitatea din Budapesta cursul de geometrie sinteticã. Dupã habilitare (1897) este numit profesor de geometrie descriptivã la Universitatea Francisc Jo seph din Cluj, unde rãmâne pânã în anul 1917, când se retrage ºi pleacã la Budapesta. Se stinge din viaþã la Budapesta în Prof. dr. Ioan MARUªCIAC ( ) Locul ºi data naºterii. Ioan Maruºciac s-a nãscut în comuna Crãciuneºti, judeþul Maramureº, pe data de 27 martie Studii. Primele ºase clase primare le face în satul na tal, iar gimnaziul la Sighetul Marmaþiei. Neavând posibilitãþi materiale pentru continuarea studiilor, se angajeazã ca muncitor la cãile ferate ºi apoi ca secretar la primãria din Crãciuneºti, pânã în anul 1947, când pleacã în armatã. La întoarcerea din armatã se angajeazã ca secretar la Liceul Ucrainean din Sighet. În paralel îºi continuã studiile liceale pe care le terminã

145 IULIE-DECEMBRIE în anul În perioada urmeazã cursurile Facultãþii de Matematicã ºi Fizicã de la Uni - versitatea Vic tor Babeº din Cluj. Activitatea didacticã. La 1 septembrie 1951 este angajat preparator la Catedra de teoria funcþiilor de la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Vic tor Babeº din Cluj. Parcurge toate treptele universitare ajungând profesor în În cei 35 de ani de activitate didacticã a þinut cursuri de: analizã matematicã, programare matematicã, cercetare operaþionalã, teoria algoritmilor, teoria funcþiilor, metode numerice în optimizare º.a. Activitatea ºtiinþificã. Domeniile în care ºi-a adus contribuþia au fost: aproximarea funcþiilor prin polinoame ºi infrapolinoame în spaþiul com plex ºi teoria optimizãrii. A publicat trei monografii ºi, în di - verse reviste de specialitate, peste 85 articole ºtiinþifice. A participat cu comunicãri la manifestãri ºtiinþifice în þarã ºi în U.R.S.S., Belgia, R.F.G., Ungaria, Polonia. A fost conducãtor de doctorat în specialitatea Cercetare op eraþionalã. S-a stins fulgerãtor din viaþã în anul Prof. dr. Gheorghe MICULA ( ) Locul ºi data naºterii: Gheorghe Micula s-a nãscut în satul Delureni, judeþul Bihor pe data de 23 aprilie Studii. Studiile liceale le face la Liceul din Vadu Criºului în perioada În perioada urmeazã cursurile secþiei de matematicã a Facultãþii de Matematicã-Fizicã de la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost bursier Humboldt, Germania ( ) ºi bursier Fulbright, SUA (1971). Teza de doctorat a elaborat-o sub îndrumarea profesorului dr. doc. D. V. Ionescu ºi a susþinut-o în 1971 la Facultatea de Matematicã-Mecanicã a Universitãþii Babeº- Bolyai din Cluj. Activitatea didacticã. Toatã activitatea didacticã ºi-a desfãºurat-o în cadrul Catedrei de ecuaþii diferenþiale de la Facultatea de Matematicã ºi Informaticã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca: asistent universitar ( ), lector universitar ( ), conferenþiar ( ), profesor universitar ( ). A predat cursuri de: matematici superioare, ecuaþii diferenþiale, funcþii spline, elemente fi nite ºi elemente de frontierã. Este coautor la douã culegeri de probleme de ecuaþii diferenþiale. Activitatea ºtiinþificã. Preocupãrile ºtiinþifice au vizat ecuaþiile diferenþiale ºi analiza numericã. S-a preocupat de teoria funcþiilor spline ºi de aplicaþii ale acestora la analiza numericã a ecuaþiilor diferenþiale. A realizat peste 90 articole ºtiinþifice ºi a publicat douã monografii asupra teoriei funcþiilor spline. A participat la un numãr impresionant de manifestãri ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale. A fost profesor invitat la universitãþi din: Germania, SUA, China, Coreea, Noua Zeelandã, Is rael, Italia, Cehia, Elveþia etc. Gheorghe Micula a decedat fulgerãtor la Cluj-Napoca, pe data de 24 decembrie Prof. dr. Emil MUNTEAN ( ) Locul ºi data naºterii. Emil Muntean s-a nãscut în satul Mãgura, judeþul Hunedoara pe 31 iulie Studii. Dupã terminarea studiilor secundare, în anul 1952, studiazã la Facultatea de Matematicã a Universitãþii din Cluj, pe care o terminã în anul Stu dent fiind, este angajat la Institutul de Calcul din Cluj. Obþine titlul de doc tor la Universitatea din Sankt Pe ters burg, U.R.S.S., în anul Activitatea didacticã. În anul 1990 devine profesor universitar la Facultatea de Matematicã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este profesor universitar la Facultatea de ªtiinþe Economice a Universitãþii Dimitrie Cantemir din Cluj-Napoca. A fost conducãtor de doctorat; sub îndrumarea lui scriindu-ºi tezele opt doctoranzi. Activitatea ºtiinþificã. Lucreazã la construirea primelor calculatoare româneºti: MARICA (1959), DACICC-1 (1961) ºi DACICC-200 (1969). DACICC-1 (Dispozitiv Au to mat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) devine un nume cunoscut al primei generaþii de calculatoare româneºti. DACICC-1 fãcea parte din generaþia a doua de calculatoare complet tranzistorizate, fiind primul cal cu la tor românesc complet tranzistorizat. În perioada lucreazã la construirea calculatorului DACICC-200, pentru care realizeazã câteva programe. DACICC-200 cel mai performant cal cu la tor de concepþie româneascã din perioada anilor , realiza operaþii aritmetice/secundã, ceea ce era o performanþã la vremea respectivã. Din punct de vedere tehnologic, DACICC-200 aparþinea generaþiei a doua de calculatoare, dar el conþinea multe elemente ºi concepte ale generaþiei a treia (lungimea cuvântului era de 32 biþi, memoria era organizatã în octeþi adresabili cu con trol de paritate, dispunea de un sistem hard ware de tratare a întreruperilor, de o serie de mecanisme de execuþie paralelã a operaþiilor, printre care pregãtirea ºi execuþia instrucþiunilor etc). Din punct de vedere soft ware, la DACICC-200 apare pentru prima datã la noi în þarã noþiunea de sistem de operare pentru un cal cu la tor de concepþie proprie. Sistemul de operare al F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

146 144 IULIE-DECEMBRIE 2015 calculatorului DACICC-200 conþinea un mon i tor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea întreruperilor precum ºi gestiunea regimului de lucru multitasking. Sistemul cuprindea, de asemenea, un compilator FORTRAN, douã asambloare pentru douã limbaje de programare (PAS ºi MOL), un încãrcãtor ºi un bibliotecar. În anul 1968 devine directorul Institutului pentru Tehnicã de Calcul din Cluj (ITC). Este fondatorul publicaþiilor Microinformatica ºi Promedia Emil Muntean a decedat la Cluj-Napoca pe data de 29 noiembrie Prof. dr. Ioan MUNTEAN ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Locul ºi data naºterii. Ioan Muntean s-a nãscut în comuna Sântimbru, judeþul Alba, pe data de 27 mai Studii. Clasele primare le urmeazã în comuna Sântimbru, judeþul Alba, iar clasele liceale le-a urmat între anii la Liceul de Stat din Petroºani, judeþul Hunedoara. Studiile universitare sunt începute la Facultatea de Matematicã-Fizicã a Universitãþii Babeº din Cluj, unde a stat 2 ani ( ) ºi sunt continuate anii 3, 4 ºi 5 de studii la Facultatea de Matematicã ºi Mecanicã a Universitãþii M. V. Lomonosov din Moscova, pe care a absolvit-o în anul În anul 1976 ºi-a susþinut teza de doctorat intitulatã Contribuþii la studiul calitativ al oscilaþiilor neliniare, sub îndrumarea lui Tiberiu Popoviciu. Activitatea didacticã. Toatã activitatea didacticã ºi-a desfãºurat-o în cadrul catedrei de analizã de la Facultatea de Matematicã ºi Informaticã a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca: preparator, asistent universitar, lector, conferenþiar, profesor universitar ( ). A predat cursuri de analiza matematicã, con trol op ti mal, analizã funcþionalã. Experienþa dobânditã s-a concretizat în publicarea unor cursuri la Editura Universitãþii, cum sunt cel de Analizã funcþionalã care a cunoscut douã ediþii 1990, 1993 ºi cel de Capitole speciale de analizã funcþionalã În to tal, a publicat ºapte cãrþi cu profil di - dac tic. A fost foarte preocupat de propagarea matematicii în rândul elevilor de liceu ºi de ridicarea nivelului de predare a matematicii. În acest scop a þinut numeroase conferinþe cu conþinut di dac tic, pe diferite teme, în numeroase licee din Transilvania. A avut o prezenþã activã în cadrul Seminarului de didactica matematicii, atât prin participarea activã la lucrãri, cât ºi prin redactarea de materiale cu caracter di dac tic. Activitatea ºtiinþificã. În activitatea de cercetare ºtiinþificã s-a orientat spre teoria calitativã a ecuaþiilor diferenþiale (domeniu în care s-a iniþiat în timpul studenþiei la Moscova, sub îndrumarea profe - sorilor Nemytski ºi Stepanov), abordând totodatã o serie de chestiuni le gate de controlul op ti mal, de teoria aproximãrii, de analiza funcþionalã ºi analiza realã. A publicat peste 100 de lucrãri de specialitate, dintre care 17 au apãrut în reviste de specialitate din strãinãtate. Din anul 1976 a condus Seminarul de analizã matematicã, o parte din contribuþiile prezentate în cadrul acestuia fiind cuprinse în cele 10 vol ume publicate sub îndrumarea sa. A fost prodecan al Facultãþii de Matematicã-Mecanicã ºi ºef al Catedrei de analizã. Începând din anul 1976, a fost ºi conducãtor de doctorat, unii dintre cei care au obþinut titlul de doc tor sub îndrumarea sa fiind profesori la universitãþi din þarã sau din strãinãtate (Costa Rica, Al ge ria) Dupã o scurtã, dar grea suferinþã, a decedat pe au gust Prof. dr. Constantin PÂRVULESCU ( ) Locul ºi data naºterii. Constantin Pârvulescu s-a nãscut la Ploieºti pe data de 21 iulie Studii. Studiile secundare le face la Ploieºti, iar cele universitare la Bucureºti. Teza de doctorat cu titlul Sur les amas globulaires d étoiles et leurs re la tions dans l espace este suþinutã la Sorbona în Activitatea didacticã. În perioada predã matematica în învãþãmântul secundar. Activitatea în învãþãmântul su pe rior s-a desfãºurat astfel: stagiar la Obser - vatorul As tro nomic din Paris ( ), conferenþiar de astronomie ºi mecanicã raþionalã la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii din Cernãuþi ( ), profesor agregat de astronomie ºi geodezie la Facultatea de ªtiinþe de la Universitatea din Cernãuþi ( ), profesor agregat la Catedra de astronomie a Universitãþii din Bucureºti ºi apoi la Universitatea din Cluj, unde este titularizat în Este autorul unui curs de astronomie pentru învãþãmântul universitar ºi al unui man ual de astronomie. Activitatea ºtiinþificã. A fost di rec tor al Observatorului As tro nomic ( ), iniþiatorul ºi secretarul Comitetului Naþional de Astronomie, membru al Uniunii Astronomice Internaþionale ºi al Societãþilor Astronomice din Franþa, Italia, Belgia, Can ada ºi Londra. Pentru meritele lui a fost decorat cu Legiunea de Onoare ºi, post-mor tem, a fost ales membru al Academiei Române. În 1948, Observatorul Re - gal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaþionale ca asteroidul cu nr , descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, sã poarte numele savantului român. Se stinge din viaþã la Bucureºti pe data de 2 iulie 1945.

147 IULIE-DECEMBRIE Prof. dr. Árpád PÁL ( ) Locul ºi data naºterii. Árpád Pál s-a nãscut pe data de 25 iunie 1929 în satul Hoghia din judeþul Harghita. Studii. ªcoala primarã o face în satul na tal ºi gimnaziul în oraºul Gheorgheni. Studiile liceale le face la Liceul Mixt din Odorhei (azi Liceul Teoretic Tamási Áron ). La terminarea liceului, în 1949, dã admitere la Facultatea de Matematicã ºi Fizicã a Universitãþii Bolyai din Cluj, pe care o absolvã, ca ºef de promoþie, în anul Imediat dupã terminarea facultãþii pleacã, la aspiranturã, la Catedra de mecanicã cereascã a Institutului As tro nomic Stenberg de la Universitatea M. V. Lomonosov din Moscova. Aici îºi susþine aspirantura cu teza Teoria analiticã de interpolare a micii planete (55) Astrea. (Di ploma obþinutã a fost echivalatã cu diplomã de doc tor). Activitatea didacticã. Árpád PÁL îºi începe activitatea didacticã în ultimul an de facultate, când este numit preparator la facultatea al cãrui stu dent era. κi întrerupe activitatea didacticã în perioada când a fost la Moscova, continuând-o la întoarcere la Universitatea Babeº-Bolyai, unde a funcþionat pânã la pensionare. A fost decanul Facultãþii de Matematicã (3 legislaturi), secretar ºtiinþific al Senatului ºi prorector al Universitãþii Babeº-Bolyai, di rec tor al Observatorului As tro nomic din Cluj. Activitatea ºtiinþificã. A publicat peste 150 lucrãri ºtiinþifice în reviste de specialitate, prezentându-ºi rezultatele cercetãrilor la zeci de conferinþe ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale. Sub conducerea lui ºi-au susþinut doctoratul 23 de doctoranzi în astronomie (mecanicã cereascã). A fost membru al Uniunii Astronomice Internaþionale, al Uniunii Astronomice Europene, al Consiliului Naþional Român de Astro - nomie, al Societãþii de ªtiinþe Matematice din România, al Academiei de ªtiinþã din Amer ica. Se stinge din viaþã, dupã o lungã suferinþã, pe data de 21 iulie Prof. dr. Dimitrie POMPEIU ( ) Locul ºi data naºterii. Dimitrie Pompeiu s-a nãscut în comuna Broscãuþi, judeþul Dorohoi, pe data de 22 septembrie Studii. A urmat ºcoala primarã ºi gimnaziul în Dorohoi ºi apoi ªcoala Normalã de Institutori la Bucureºti. În perioada a funcþionat ca in sti tu tor la Galaþi si apoi la Ploieºti. În 1898 obþine un concediu plãtit ºi pleacã la Paris, unde îºi terminã studiile secundare ºi se înscrie la universitate, devenind licenþiat în matematici. În anul 1905 ºi-a susþinut teza de doctorat sub conducerea lui Henri Poincaré. Activitatea didacticã. În toamna anului 1905 se întoarce în þarã, ocupã un post de conferenþiar de analizã matematicã, iar din 1907 devine profesor de mecanicã la Universitatea din Iaºi. În 1912 se transferã la Bucureºti ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcþiilor, dupã pensionarea lui Da vid Em man uel. Prin adresa nr. 201 din 9 septembrie 1919, Comisarul gen eral profesorul Sextil Puºcariu roagã Ministerul Instrucþiunii Publice din Bucureºti sã binevoiascã a dispune detaºarea, cu concediu de doi ani, a profesorului Dimitrie Pompeiu, profesor tit u lar la Universitatea din Bucureºti pentru catedra de matematicã a Facultãþii de ªtiinþe. Prin adresa nr. 235 din 15 octombrie 1919, Ministerul Instrucþiunii Publice din Bucureºti prin Direcþiunea activitãþii ºcolare ºi ex traºcolare din Þãrile Române fãcea cunoscut Universitãþii din Cluj cã profesorului Dimitrie Pompeiu i s-a aprobat concediul solicitat de doi ani. Domnul Pompeiu, cu începutul anului ºcolar va face cursuri la aceastã secþiune (vezi [28], 18 au gust 1920). Consiliul hotãrãºte în unanimitate ºi aprobã cu aplauze ca Dl Profesor D. Pompeiu, de la Universitatea din Bucureºti, sã fie invitat ºi pentru anul ºcolar la facultatea noastrã (vezi [28], 27 septembrie 1921). La 9 iunie 1921 Consiliul profesoral al Facultãþii de ªtiinþe discutã Chestiunea angajãrii Dlui Profesor D. Pompeiu ºi pentru anul viitor (vezi [28], 9 iunie 1921). A fost di rec tor al Seminarului de matematici. (La propunerea Dlui Profesor dr. Gh. Bratu, Consiliul numeºte pentru anul scolar 1920/21 pe Dl. dr. D. Pompeiu pe postul de di rec tor al Seminarului de Matematici. (vezi [28]). Activitatea ºtiinþificã. Dimitrie Pompeiu este unul dintre primii matematicieni români de importanþã internaþionalã, care au dat un puternic impuls activitãþii creatoare în þara noastrã. Celebritatea internaþionalã ºi-a câºtigat-o chiar cu teza sa de doctorat, dedicatã studiului singularitãþilor funcþiilor analitice. În aceastã tezã el demonstreazã existenþa unor funcþii analitice având mulþimea singularã de mãsurã pozitivã ºi fiind con tinue pe aceastã mulþime. Domeniul preferat de cercetare, în care D. Pompeiu s-a evidenþiat pe plan internaþional, este analiza matematicã, în spe cial analiza complexã, dar el are rezultate remarcabile ºi în alte domenii, ca de exemplu în mecanicã. Pompeiu este iniþiatorul teoriei funcþiilor poligene, care constituie o extindere naturalã a funcþiilor analitice. În acest domeniu a introdus noþiunea de derivatã areolarã ºi a extins celebra formulã a lui Cauchy, prin for mula cunoscutã ca for mula lui Cauchy-Pompeiu. Într-o scurtã lucrare publicatã în anul 1929, Pompeiu demonstreazã cã, dacã integrala dublã a unei funcþii con tinue în plan are aceeaºi valoare pe orice pãtrat de laturã datã, atunci funcþia se re duce la o constantã. Aceastã simplã observaþie a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscutã ca problema lui Pompeiu. O altã simplã observaþie, care a condus la numeroase cercetãri, este cea privind F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

148 146 IULIE-DECEMBRIE 2015 teorema creºterilor fi nite. Op era matematicã a lui Pompeiu este conþinutã în cele aproximativ 150 de lucrãri publicate. De numele lui Pompeiu se leagã organizarea la Cluj, dupã Primul Rãzboi Mondial, a învãþãmântului matematic românesc. El organizeazã Seminarul matematic din Cluj, dupã exemplul celebrului Sem i nar de la Col lege de France. De asemenea, în 1929, împreunã cu Petre Sergescu, înfiinþeazã revista Mathematica, de largã circulaþie internaþionalã. La Universitatea din Cluj s-a dezvoltat spiritul de muncã colectivã, semn contemporan al activitãþii ºtiinþifice Meritul cel mare în buna organizare a Secþiei matematice la Cluj îl are profesorul D. Pompeiu care a ºtiut sã învingã greutãþile începutului, fãcând sacrificii mari, ca acela de a veni lu nar la Cluj, timp de 12 ani de zile sã facã cursuri scria P. Sergescu în Matematica la români (vezi [22]). În 1934 este ales membru al Academiei Române. A încetat din viaþã la 8 octombrie Prof. dr. Elena POPOVICIU ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Locul ºi data naºterii. Elena Moldovan, devenitã Popoviciu dupã cãsãtoria din 1974 cu Tiberiu Popoviciu, s-a nãscut la 26 au gust 1924 în Cluj. Studii. Studiile primare, liceale ºi universitare le face în Cluj. κi ia doctoratul în 1965 cu teza de doctorat intitulatã Mulþimi de funcþii interpolatoare ºi conceptul de funcþie convexã, scrisã sub conducerea academicianului Tiberiu Popoviciu. Activitatea didacticã. Activitatea didacticã este legatã de Facultatea de Matematicã ºi Informaticã, unde funcþioneazã ca asistent ( ), lector ( ), conferenþiar ( ) ºi profesor universitar ( ). De-a lungul perioadei de dascãl a predat studenþilor urmãtoarele cursuri: analizã matematicã, algebrã abstractã, analizã funcþionalã, programare liniarã ºi teoria grafelor, teoria distribuþiilor, teoria celei mai bune aproximãri, calcul operatorial. Activitatea ºtiinþificã. Activitatea de cercetare ºi-a început-o în perioada studenþiei sub îndrumarea academicianului Gheorghe Cãlugãreanu. Apoi, fascinatã de personalitatea academicianului Tiberiu Popoviciu, aria de preocupãri se îndreaptã spre funcþiile convexe în sens generalizat, aproximare ºi studiul funcþiilor interpolatoare. Devine conducãtor de doctorat în 1974; sub îndrumarea profesoarei Elena Popoviciu ºi-au susþinut doctoratul 23 de tineri cercetãtori. În anul 1960 fondeazã Seminarul de cea mai bunã aproximare ºi programare matematicã. De numele Elenei Popoviciu sunt le gate revistele Re vue d analyse numérique et de la theorie de l approximation ºi An nals of the Tiberiu Popoviciu Sem i nar of Func tional Equa tions, ap prox i ma tion and Con vex ity. Convingerile ei cã matematica are aplicaþii în practicã o conduc la organizarea Laboratorului de cercetãri interdisciplinare, începând cu anul 1972; aici ºi-au expus ideile mari cercetãtori din domeniile: ºtiinþelor economice, ºtiinþelor tehnice, fizicã, chimie, biologie, medicinã, arheologie, lingvisticã ºi multe altele. În anul 1974 i se conferã titlul de doc tor do cent în matematicã de cãtre Universitatea Al. I. Cuza din Iaºi. Se stinge din viaþã la 24 iunie 2009 la Cluj-Napoca. Prof. dr. Tiberiu POPOVICIU ( ) Locul ºi data naºterii. Tiberiu Popoviciu s-a nãscut la Arad pe data de 16 februarie Studii:.Studiile primare ºi liceale le face în oraºul na tal, Arad, absolvind în 1924 liceul. Între 1924 ºi 1927 Tiberiu Popoviciu a urmat matematicile la Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti, având printre profesori pe Da vid Em man uel, Gheorghe Þiþeica, Dimitrie Pompeiu, Anton Davidoglu. În 1927 este admis (dupã un con curs foarte sever) în vestita École Normale Superieure de la Paris. În perioada urmeazã cursurile acestei ºcoli ºi, simultan, cursurile de la Sorbona. În Franþa audiazã pe Emile Picard, Eduard Goursat, Jacques Hadamard, Elie Cartan, Paul Montel, Emile Vessiot, Gaston Julia, Jean Chazy. În 1928 obþine licenþa francezã în matematici, iar apoi îºi începe pregãtirea doctoratului, care se va desfãºura sub îndrumarea lui Paul Montel. Se întoarce în þarã pentru a-ºi satisface serviciul militar în 1932, dar va reveni pentru scurt timp în Franþa, unde îºi va susþine, cu strãlucire, la 12 iunie 1933, valoroasa sa tezã de doctorat, intitulatã Sur quelques propriétes des fonctions d une ou de deux vari ables réelles, în faþa unei comisii prezidate de Paul Montel. Activitatea didacticã. Reîntors în þarã, îºi începe cariera didacticã la Cluj, devine conferenþiar la Cernãuþi, în 1936, apoi profesor la Iaºi în 1942, pentru a reveni la Cluj în Aici a fost întâi tit u lar la Catedra de algebrã, iar apoi ºef al Catedrei de analizã, din 1948, pânã la sfârºitul vieþii. Activitatea ºtiinþificã. Prin lucrãrile sale, prin lecþiile ºi seminariile ºtiinþifice pe care le-a condus, a creat o ºcoalã româneascã de analizã numericã. A fost un mare spe cial ist în analiza matematicã, teoria aproximãrii, teoria convexitãþii, analiza numericã, teoria ecuaþiilor funcþionale, aritmeticã, teoria numerelor ºi teoria calculului. Ca urmare a demersurilor fãcute de Tiberiu Popoviciu, a luat fiinþã, în 1957, Institutul de Calcul din Cluj-Napoca. Aici, în anul 1961, se terminã calculatorul DACICC-1 (Dispozitiv Au to mat de

149 IULIE-DECEMBRIE Calcul al Institutului de Calcul din Cluj), care devine un nume cunoscut al primei generaþii de calculatoare româneºti. Tiberiu Popoviciu a fost membru co re spon dent al Academiei Române din 1948 ºi membru tit u lar din A fost aproape treizeci de ani preºedintele Filialei Cluj a Societãþii de ªtiinþe Matematice din România. Reactivarea, în 1958, a revistei Mathematica, înfiinþarea în 1972 a revistei Re vue d analyse numerique et la theorie de l approximation, înfiinþarea, în 1967, a Seminarului itin er ant de ecuaþii funcþionale, transformat apoi în Seminarul itin er ant de ecuaþii funcþionale, aproximare ºi convexitate sunt doar câteva din realizãrile lui Tiberiu Popoviciu. A fost un matematician activ ºi cre ator pânã la brusca sa dispariþie, pe data de 29 octombrie 1975, la nici jumãtate de an de la desfiinþarea Institutului pe care l-a creat ºi condus. Prof. dr. Ferenc RADÓ ( ) Locul ºi data naºterii. Profesorul Radó Ferenc s-a nãscut la Timiºoara pe data de 21 mai Studii. Studiile primare ºi liceale le face la Timiºoara, iar cele universitare la Bucureºti ºi Cluj. Doctoratul ºi-l susþine în Activitatea didacticã. A lucrat ca profesor la Timiºoara, pe urmã, în 1950, a fost numit cadru di dac tic la Universitatea Bolyai din Cluj. Dupã unificarea universitãþilor Vic tor Babeº ºi Bolyai, a fost conferenþiar, pe urmã profesor la Universitatea Babeº-Bolyai pânã la pensionare, în Mulþi ani a lucrat ºi în calitate de cercetãtor la Institutul de Calcul din Cluj. În anul universitar a fost profesor invitat la Universitatea din Waterloo (Can ada). Activitatea ºtiinþificã. A publicat articole în þarã ºi în strãinãtate în domeniile: ecuaþii funcþionale, nomograme, structuri algebrice ºi geometrice, izometrii în spaþii metrice, mulþimi convexe, geometrii peste inele (structuri tip Barbilian) etc. În 1981 a tipãrit la Editura Dacia, împreunã cu Orbán Béla, monografia în limba maghiarã A geometria mai szemmel (Geometria vãzutã astãzi). A publicat multe articole ºi note în Gazeta Matematicã ºi în Matematikai lapok. Lucrãrile lui Radó Ferenc sunt caracterizate nu numai prin conþinut ºtiinþific ridicat, dar ºi prin eleganþa ºi frumuseþea demonstraþiilor. Se stinge din viaþã pe data de 27 noiembrie Prof. dr. Frigyes RIESZ ( ) Locul ºi data naºterii. Frigyes Riesz s-a nãscut pe 22 ianuarie 1880 la Gyõr. Studii. Studiile ºi le-a fãcut la Universitatea din Budapesta, unde îºi ºi obþine doctoratul în anul Teza de doctorat este din domeniul geometriei. Activitatea didacticã. Frigyes Riesz îºi începe activitatea didacticã predând, timp de doi ani, la ºcoli secundare. În perioada a fost profesor la Universitatea Franz Jo seph din Cluj, iar din1919 la Universitatea din Szeged, unde a fost ºi rec tor. Activitatea ºtiinþificã. Riesz este considerat fondatorul analizei funcþionale. În 1907 demonstreazã teorema care azi este cunoscutã sub numele de teorema lui Riesz-Fischer, iar în 1909 celebra teoremã de reprezentare a funcþionalelor liniare. Riesz are contribuþii importante ºi în alte ramuri ale matematicii: teoria operatorilor, teoria ergodicã, teoria seriilor ortonormale, teoria spaþiilor liniare parþial ordonate, topologie etc. Împreunã cu Al fred Haar a fondat revista Acta Scientiarum Mathematicarum. S-a stins din viaþã la Budapesta, la vârsta de 76 de ani, pe 28 februarie Prof. dr. Petre SERGESCU ( ) Locul ºi data naºterii. Petre Sergescu s-a nãscut la Turnu-Severin pe 5/17 decembrie Studii. ªcoala primarã ºi liceul le face la Turnu-Severin. Între urmeazã, la Bucureºti, Facultatea de Matematicã, Facultatea de Filozofie ºi Conservatorul de Muzicã. În 1919 pleacã la Paris, ca bursier, iar în 1923 îºi ia doctoratul la Bucureºti, cu teza Sur les noyaux symétrisables. Activitatea didacticã. κi începe activitatea didacticã, în 1924, ca profesor suplinitor la Universitatea ºi Politehnica din Bucureºti. În 1926 este numit profesor agregat (vezi [3], p. 7-8, [13], p. 197), apoi, în 1930, profesor tit u lar la Catedra de geometrie analiticã a Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj (vezi [14], p. 10). Pe data de 1 martie 1938, profesorul Petre Sergescu, este numit, prin chemare, profesor tit u lar la Catedra de analizã matematicã a aceleiaºi facultãþi (vezi [27], pag. 18; [14], p. 105). Vremurile vitrege îl înstrãineazã de þara pe care a iubit-o ºi servit-o cu suflet; din 1948 se sta bileºte la Paris, unde îºi continuã activitatea recunoscutã mai mult de cãtre strãini decât de ai sãi. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

150 148 IULIE-DECEMBRIE 2015 Activitatea ºtiinþificã. Profesorul Petre Sergescu înfiinþeazã revista de renume mondial Mathematica (al cãrei secretar de redacþie a fost pânã în 1948) ºi iniþiazã ºi organizeazã primele douã congrese ale matematicienilor români (Cluj 1929 ºi Turnu-Severin 1932). La cedarea Ardealului de Nord (1940), cu ocazia transferãrii Facultãþii de ªtiinþe din Cluj la Timiºoara, Sergescu menþine vie flacãra activitãþii Seminarului matematic. Cu peste 160 de lucrãri ºi memorii, par tic i pant la numeroase manifestãri internaþionale (lecþii, congrese, conferinþe), membru a 13 academii, societãþi ºi comitete internaþionale, P. Sergescu se stinge din viaþã, la Paris, în noaptea de 20 spre 21 decembrie Prof. dr. Dimitrie D. STANCU ( ) ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ Locul ºi data naºterii. Dimitrie D. Stancu s-a nãscut la Cãlacea, judeþul Timiº, pe data de 11 februarie Studii. Devine stu dent al Facultãþii de ªtiinþe a Universitãþii Vic tor Babeº în toamna anului Activitatea didacticã. Datoritã rezultatelor remarcabile obþinute în facultate ºi potenþialului de cercetare ºtiinþificã ce-l dovedea, a fost numit, în 1951, asistent la Catedra de analizã matematicã, condusã de Tiberiu Popoviciu. Începe imediat ºi activitatea la doctorat, sub conducerea aceluiaºi Tiberiu Popoviciu, obþinând cu succes, în anul 1956, titlul de doc tor în matematicã cu teza de doctorat intitulatã Studiu asupra interpolãrii polinomiale a funcþiilor de mai multe variabile: aplicaþii la derivarea ºi integrarea numericã. Din comisia de doctorat, au fãcut parte, ca referenþi, personalitãþi ºtiinþifice de prim rang ale vremii: profesorii Miron Nicolescu, Adolf Haimovici ºi Dumitru V. Ionescu. În anul universitar a beneficiat din partea Ministerului Învãþãmântului de un stagiu de specializare în Statele Unite ale Americii la Uni ver sity of Wis con sin, stagiu extrem de im por tant în dezvoltarea ºtiinþificã ulterioarã a lui D. D. Stancu. Continuându-ºi pas cu pas ascensiunea pe poziþii didactice superioare, devine în 1968, profesor universitar la Catedra de calcul nu meric ºi sta tis tic din cadrul Facultãþii de Matematicã. Din aceste poziþii didactice, a þinut cursuri de înaltã þinutã ºtiinþificã în domenii cum ar fi: analizã matematicã, analizã numericã, teoria aproximãrii, teoria probabilitãþilor, teoria constructivã a funcþiilor etc. Activitatea ºtiinþificã. Activitatea de cercetare ºtiinþificã ºi-o începe la Catedra de analizã matematicã, sub îndrumarea lui Tiberiu Popoviciu, cel care i-a influenþat în mod decisiv cariera. Temele principale de cercetare au fost cele de teoria interpolãrii, derivarea ºi integrarea numericã, polinoame ortogonale, funcþii spline, aproximarea funcþiilor cu ajutorul operatorilor liniari ºi pozitivi, aplicarea metodelor probabiliste ºi combinatorice în teoria aproximãrii privite ca domenii aflate la frontierã cu informatica, fiind unul dintre pionerii acestui domeniu, cu o impetuoasã dezvoltare, în Cluj ºi în România. Dacã astãzi matematica ºi informatica din Universitatea Babeº-Bolyai sunt domenii cu rezultate excelente ºi cu dezvoltare impetuoasã, un merit im por tant îl are ºi D. D. Stancu. A coordonat un numãr de 41 de doctoranzi în matematicã, îndrumând cu pricepere ºi pasiune spre formarea ºtiinþificã numeroºi cercetãtori valoroºi, tineri stu dioºi din România, Germania sau Viet nam. A scris cãrþi ºi cursuri universitare ºi a publicat peste 120 de lucrãri ºtiinþifice de matematicã în reviste de specialitate din þarã ºi din strãinãtate. A participat la numeroase manifestãri ºtiinþifice naþionale ºi internaþionale ºi a fost organizator de conferinþe ºtiinþifice de prestigiu la Universitatea Babeº-Bolyai. Rezultatele sale au avut un im pact internaþional puternic, fiind citat de peste 150 de ori, de mai mult de 100 de matematicieni de prestigiu din întreaga lume. Peste 50 de lucrãri ºtiinþifice au în titlu numele D. D. Stancu. Noþiunea de op er a tor Stancu s-a impus în literatura de specialitate, fiind azi o sintagmã cunoscutã pentru specialiºtii din domeniul teoriei aproximãrii ºi analizei numerice. Ca o recunoaºtere a rezultatelor sale profunde ºi a impactului ºtiinþific deosebit, Ac a de mia Românã l-a ales, în 1999, membru de onoare, iar universitãþile din Sibiu ºi din Baia Mare l-au recompensat cu titlul de Doc tor Honoris Causa. Pe parcursul întregii sale activitãþi a fost mereu un colaborator fi del al Institutului de Calcul Tiberiu Popoviciu al Academiei Române, fiind, de asemenea, pentru foarte multã vreme, redactorul-ºef al revistei Re vue d analyse numérique et de théorie de l approximation. Activitatea didacticã ºi cea de cercetare au fost completate de munci de rãspundere în cadrul facultãþii, unde a fost prodecan ºi, mulþi ani la rând, ºef al Catedrei de calcul nu meric ºi statistic. S-a stins din viaþã în Joia Mare (17 aprilie) a anului Prof. dr. Mar ian ÞARINÃ ( ) Locul ºi data naºterii. Mar ian Þarinã s-a nãscut în Turda pe data de 15 au gust Studii. A fost elevul liceului Regele Ferdinand, actualmente Colegiul Naþional Mihai Viteazul din Turda. A urmat cursurile Facultãþii de Matematicã ºi Fizicã de la Universitatea din Cluj, pe care le-a absolvit în mod strãlucit cu di ploma Magna cum laude în anul În anul 1964 a obþinut titlul de doc tor în matematici la Universitatea din Bucureºti cu teza Spaþii parþial proiective cu grup max i mal de miºcare, elaboratã sub conducerea lui Gheorghe Vrânceanu.

151 IULIE-DECEMBRIE Activitatea didacticã. Dupã absolvirea facultãþii, a fost încadrat ca preparator la Catedra de geometrie a Universitãþii din Cluj, unde a parcurs toate treptele didactice: asistent (1954), lector (1962), conferenþiar (1970), profesor (1990). A þinut cursuri de geometrie, geometrie diferenþialã, fundamentele geometriei, topologie, topologie algebricã, spaþii simetrice, grupuri Lie, fundamentele matematicii, istoria matematicii, unele dintre acestea fiind publicate ºi devenind referinþe relevante pentru alte cursuri sau cãrþi. Activitatea ºtiinþificã. Activitatea lui Mar ian Þarinã a fost extrem de bogatã ºi cuprinde peste 50 de lucrãri ºi peste 200 de comunicãri ºi conferinþe. Domeniile de cercetare au fost urmãtoarele: fundamentele geometriei ºi geometrii neeuclidiene ( ), grupuri de miºcare ale spaþiilor Riemann ( ), spaþii recurente ( ), teoria G-structurilor pe varietãþi diferenþiabile ( ), conexiuni inva - riante ( ), spaþii Finsler ºi generalizãri ( ). A dispãrut dintre noi la 31 mai 1992, lãsând un gol pe care timpul nu-l va putea umple. Prof. dr. Gheorghe ÞIÞEICA ( ) Locul ºi data naºterii. Gheorghe Þiþeica s-a nãscut la Drobeta Turnu-Severin pe data de 4/17 octombrie Studii. Studiile liceale le face la Craiova, iar cele universitare la Bucureºti, avându-i ca profesori pe Spiru Haret, Da vid Em man uel, Constantin Gogu. În 1895 Þiþeica îºi ia licenþa ºi este numit profesor la Seminarul Nifon. Curând, însã, a fost numit în învãþãmântul su pe rior. Din economiile fãcute izbuteºte sã plece la Paris, unde îºi re face, în primul rând, licenþa la ªcoala Normalã Superioarã, fiind clasificat primul. Imediat dupã susþinerea tezei de doctorat la Sorbona se întoarce în þarã. Gh. Þiþeica este al cincilea român doc tor în matematici al Universitãþii din Paris, dupã Spiru Haret, Da vid Emanuel, Const. Gogu ºi N. Coculescu. Activitatea didacticã. Întors în þarã, Þiþeica este numit, în 1900, la Universitatea din Bucureºti, ca profesor la Catedra de geometrie, la care a funcþionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Începând din 1928, a funcþionat ºi la Politehnica din Bucureºti, ca profesor de analizã. Din 1913, urmând lui Spiru Haret, devine membru al Academiei, iar din 1929, secretar gen eral. A fost dec an al Facultãþii de ªtiinþe, preºedinte al Societãþii de ªtiinþe, vicepreºedinte al Societãþii Politehnice, membru, apoi preºedinte al Consiliului per ma nent (pe atunci cel mai înalt for) al Ministerului Instrucþiunii Publice; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sci ences de Li ge, membru co re spon dent al Academiei de ªtiinþe din Mary land ºi doc tor honoris causa al Universitãþii din Varºovia. Activitatea ºtiinþificã. Cercetãrile matematice ale lui Gheorghe Þiþeica sunt le gate de reþelele din spaþiul cu n dimensiuni, def i nite printr-o ecuaþie a lui Laplace. Este cre ator al unor capitole din geometria diferenþialã proiectivã ºi afinã, unde a introdus noi clase de suprafeþe, curbe ºi reþele care la propunerea lui G. Loria ( ) îi poartã numele. Prin numeroasele lucrãri de matematicã elementarã ºi de popularizare a ºtiinþei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieþi, a contribuit la ridicarea nivelului învãþãmântului matematic din România. Este considerat, alãturi de Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu ºi Vasile Cristescu, unul din stâlpii revistei Gazeta matematicã. Împreunã cu G. G. Longinescu a publicat revista Natura, iar revista Mathematica l-a avut, alãturi de D. Pompeiu, ca re dac tor-ºef. A decedat pe 5 februarie 1939, în vârsta de 65 de ani, în plinã activitate. 6. În loc de concluzii Am parcurs, pe scurt, în rândurile de mai sus, ceea ce au constituit, în opinia noastrã, premisele unei reuºite de excepþie a ºcolii de matematicã româneºti, în gen eral ºi clujene, în mod par tic u lar. Recapitulând trebuie sã menþionãm cã: tradiþia ºcolii de matematicã din Cluj a început cu mari matematicieni ca Gyula Farkas, Lipót Fejér, Frigyes Riesz sau Alfréd Haar ºi continuând cu cercetãtori valoroºi ca Dimitrie Pompeiu, Petre Sergescu, Gheorghe Cãlugãreanu, Tiberiu Popoviciu ºi Dimitrie D. Stancu (ca sã amintim doar câþiva dintre magiºtrii ºcolii clujene de matematicã); organizarea riguroasã, pe modelul eu ro pean al seminariilor de cercetare, a cercetãrii ºtiinþifice de matematicã; atenþia acordatã învãþãmântului universitar de matematicã ºi grija permanentã pentru creºterea de tineri talentaþi care sã con tinue tradiþia de cercetare ºtiinþificã în matematicã; munca susþinutã ºi ambiþioasã de promovare a unor reviste de specialitate de cea mai bunã calitate; atmosfera de competiþie onestã, colegialitate ºi prietenie cul ti vate mereu în cadrul colectivului de matematicieni clujeni sunt, în esenþã, argumentele care au adus matematica din Universitatea Babeº-Bolyai la un nivel onorant ºi încã neatins în România. Rãmâne ca ºi generaþiile viitoare de matematicieni sã reuºeascã sã menþinã poziþia excepþionalã a matematicii clujene pe plan mondial. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

152 150 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ Bibliografie 1. Andonie ªt G., Istoria matematicii în România, vol II, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, Bãnescu N., Raportul rectorului asupra activitãþii universitare în anul ºcolar 1923/1924, în Anuarul Universitãþii, (1923/1924), Cluj, Bogdan-Duicã Gh., Raportul rectorului, în Anuarul Universitãþii, (1927/1928), Cluj, Both N. ºi Iancu C., Momente din istoria matematicii clujene, Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de Matematicã ºi Informaticã, Cluj-Napoca, Cãlugãreanu D., Dare de seamã anualã despre activitatea Universitãþii din Cluj în anul ºcolar fãcutã de prof. dr. D. Cãlugãreanu, rectorul Universitãþii. (Cetitã în ºedinþa de deschidere a anului ºcolar , þinutã în Aula Universitãþii, în ziua de 29 Octombrie 1922, ora 11.), în Anuarul Universitãþii din Cluj pe anul ºcolar , Tipografia Institutului de Arte Grafice Ardealul, Cluj, Drãganu N., Discurs in au gu ral rostit în ziua de 25 Octomvrie 1931, cu ocazia deschiderii solemne a anului universitar 1931/32., în Anuarul Universitãþii Regele Ferdinand I Cluj pe anul ºcolar 1931/32, Tipografia Institutului de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1932, p Ghibu O., Universitatea Daciei Superioare, Bucureºti, Ghibu O., La a douãzecea aniversare a Universitãþii Daciei Superioare, Cluj, Ghitta O., Istoria Universitãþii Babeº-Bolyai, Editura Mega, Cluj-Napoca, Haþieganu E., Raportul rectorului, în Anuarul Universitãþii, (1928/1929), Cluj, Haþieganu I., Universitate ºi Naþiune. Discurs de inaugurarea anului ºcolar 1941/42 (Rostit la ºedinþa solemnã de deschiderea anului universitar din 3 Noemvrie 1941, în sala Teatrului Mu nic i pal din Sibiu), în Anuarul Universitãþii (1941/1942), Cluj, Iacobovici I., Cuvântare la deschiderea anului universitar 1922/23, în Anuarul Universitãþii din Cluj anul ºcolar 1922/23, Imprimeria Dr. Bornemisa, Cluj, Neagoe S.,Viaþa universitarã clujeanã interbelicã, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Neagoe S., Viaþa universitarã clujeanã interbelicã, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, 15. Pascu ªt., Univesitatea Babeº-Bolyai, din Cluj, Editura Dacia, Cluj, Popescu-Spineni M., Instituþii de înaltã culturã. Învãþãmântul su pe rior al Ardealului , Vãlenii de Munte, 1932, 17. Puºcariu S., Raportul Rectorului Sextil Puºcariu despre activitatea Universitãþii din Cluj dela înfiinþarea ei, cetit cu ocazia ºedinþei inaugurale din 10 octombrie 1920, în Anuarul Universitãþii din Cluj, Anul I, , Tipografia Institutului de Arte Grafice Ardealul, Cluj, Racoviþã E., Raportul rectorului, în Anuarul Universitãþii, (1929/1930), Cluj, Racoviþã E., L Institut de spéologie de Cluj. Premiér rapórt de la Di rec tion - période 1929 a 1924, în Travaux de l Institut de spéologie de Cluj, tome I( ), nr Sergescu P., Le développement des sci ences mathématiques en Roumanie, Extrait de La vie scientifique en Roumanie, I. Sci ences pures, Bucarest, Sergescu P.,Gândirea matematicã, Instututul de arte grafice Ardealul, Cluj, Segescu P., Matematica la români, Conferinþã þinutã la Liga culturalã din Braºov, Aºezãmântul Tipografic Datina Româneascã, Vãlenii-de-Munte, ªtefãnescu-Goangã Fl., Dare de seamã asupra anului ºcolar 1932/1933, în Anuarul Universitãþii (1932/1933), Cluj, ªtefãnescu-Goangã Fl.: Discurs inaugural ºi dare de seamã, în Anuarul Universitãþii (1933/1934), Cluj, ªtefãnescu-Goangã Fl., Discurs inaugural ºi dare de seamã, în Anuarul Universitãþii (1934/1935), Cluj, ªtefãnescu-Goangã Fl., Dare de seamã asupra anului ºcolar 1935/1936, în Anuarul Universitãþii (1935/1936), Cluj, ªtefãnescu-Goangã Fl., Dare de seamã asupra anului ºcolar 1937/1938, în Anuarul Universitãþii (1937/1938), Cluj, *** Procesele-verbale ale Consiliului profesoral al Facultãþii de ªtiinþe de la Universitatea din Cluj. 29. *** Acte solemne, în Anuarul Universitãþii (1934/1935), Cluj, *** A.U.C., registrul cu procesele-verbale ale ºedinþelor Senatului universitar (1939/1940). 31. *** A.U.C., registrul cu procesele-verbale ale ºedinþelor Senatului universitar (1943/1944) The MacTutor His tory of Math e mat ics ar chive, tory.mcs.st-und.ac.uk/

153 IULIE-DECEMBRIE Sfântul Calinic de la Cernica: ierarhul rugãciunii ºi al muncii Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la canonizarea Sfântului Calinic de Cernica, ierarhul strãlucit al Epar - hiei Râmnicului, eveniment evocat de în treaga Bisericã Ortodoxã Românã. Sfântul Calinic s-a for mat în curentul isihast promovat de marii stareþi ºi sfinþi ai Ortodoxiei româneºti: Paisie Velicicovski ( ) de la Neamþ ºi Gheorghe ( ) de la Cernica, învãþând adevãrata ascezã creºtinã, în specificul cãreia se împletesc armonios trãirea duhov ni ceas - cã ºi activitatea practicã. Dupã numele de mirean, Constantin An - tonescu s-a nãscut la 7 octombrie , în fa milia Antonie ºi Floarea, binecuvântatã cu patru copii, din cartierul bucureºtean Sfântul Visarion 2. Pã - rinþii sãi erau oameni de stare mijlocie, dar foarte buni ºi evlavioºi creºtini, copilul bucurându-se de o atmosferã deosebit de evlavioasã; se ºtie cã mama sa a intrat în Mãnãstirea Pasãrea unde s-a cãlugãrit, devenind Filofteia schimonahia 3, iar fra - tele sãu mai mare, preot de mir, s-a cãlugãrit sub numele de Acachie 4. De asemenea, unii dintre nepoþii sãi au intrat în mãnãstire, cum sunt arhi - mandritul Agatanghel 5 ºi sora sa, maica Fevro - niþa cântãreaþa 6. Pãrinþii s-au îngrijit ca tânãrul Constantin sã înveþe carte la ªcoala Greceascã de la Sfântul Arhim. dr. Veniamin MICLE Mãnãstirea Bistriþa Sava din Bucureºti, absolvind instituþia cea mai înaltã de învãþãmânt din þarã. Aici i s-a for mat dragostea de carte, pe care a pãstrat-o întreaga sa viaþã 7. La vârsta de 16 ani, înflãcãrat de iubirea dupã Dumnezeu, pe Care dorea sã-l slujeascã pânã la sfârºitul vieþii sale, tânãrul Constantin intrã nov ice în mãnãstire. Deºi, în toate scrierile referitoare la viaþa sa, autorii afirmã cã eve ni - mentul se petrece în anul 1807, când avea 20 de ani, totuºi, din Statul personalului monahal din 1847, întocmit de însuºi stareþul Calinic, rezultã cã a intrat în obºtea cernicanã la 20 aprilie În acest sens, iatã ce scrie arhimandritul Anastasie Baldovin: ªi când a venit în vârstã de 16 ani, povãþuit fiind de pornirea sa fireascã ºi îndemnat ºi de Sfântul Duh, Care petrecea într-însul de la naºterea sa, s-a dus la Mãnãstirea Cernica. ªi pri - mindu-se în rânduiala monahalã de stareþul Gheorghe, care era un minunat ºi desãvârºit cãlu - gãr cu viaþa sa, a început ºi acest nou ucenic Calinic, sã imite în practica ºi în cuprinsul lor lãuntric vieþile Sfinþilor pãrinþi celor de mai înain - te, cum ºi a celor împreunã convieþuitori cu dân - sul 9. Tânãrul Constantin nu întâmplãtor se hotã - rãºte sã intre în Mãnãstirea Cernica, ci convins cã aici sub îndrumarea stareþului Gheorghe îºi va potoli setea de Dumnezeu Redacþia, O sutã de ani de la adormirea în Domnul a Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul în Glasul Bisericii. Anul XXVII, nr. 3-4, 1968, p Viaþa ºi Nevoinþele Prea venerabilului Arhiereu D. D. Calinic, fostul stareþ al Monastirei Cernica, iar mai pe urmã Episcop de Râmnic, în Istoriile sfintelor monastiri Cernica ºi Cãldoroºani de smeritul Monah Casian Cernicanul. Tipãrite cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Arhi e - piscopiei Bucureºtilor, 1988, p Arhim. Anastasie Baldovin, Viaþa ºi nevoinþele cele monahale ale Prea Cuviosului Episcop al Râmnicului Noul-Severin D. D. Calinic, în Biserica Ortodoxã Românã. Anul XXII (1899), nr. 10, p Natalia Dinu, Viaþa ºi activitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, în Glasul Bisericii. Anul XXVII, nr. 34, 1968, p B. A. R., Mss. nr. 3197, f. 10v, cf. Ga briel ªtrempel, Catalogul manuscriselor româneºti, B. A. R., , vol. III, Bucureºti, 1987, p Idem, f. 2v, cf. Idem, p Natalia Dinu, art. cit., p Corespondenþã: Dosarul nr. 2 cu Statul personalului monahal, din 1847, întocmit de Sf. Ierarh Calinic, unde se aratã, data de închinoviere a fiecãrui monah. Aci, la nr. 17, scrie: Calinic ieromonah, primit în obºtea Mãnãstirii Cernica, la anul 1804, luna aprilie, în 20; Biblioteca Sf. Ierarh Calinic, cf. Arhim. Atanasie Gladcovschi, Gheorghe Arhimandritul, Stareþul Mãnãstirii Cernica (1806 dec dec. 3), în Glasul Bisericii. Anul XV (1956), nr. 12, p. 716, nota 1. 9 Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Redacþia, art. cit., p F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

154 152 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Despre Stareþul Gheorghe, o personalitate marcantã a monahismului românesc, ajuns la treap ta sfinþeniei, credincioºii vorbeau admirativ, în spe cial cei din oraºul Bucureºti. Stareþ ºi orga - nizator al vieþii de obºte, a luminat ca un astru viaþa religioasã în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea ºi, fãrã cercetarea vieþii sale, nu vom cunoaºte corect duhul sfinþeniei Sfântului Ierarh Calinic 1. Se ºtie cã stareþul Gheorghe era originar din Transilvania. Venind la Bucureºti, când avea 19 ani, a slujit cu vrednicie timp de trei ani pe Mitro - politul Roºca, însoþindu-l la Constantinopol, apoi la Sfântul Munte, unde a vizitat mãnãstirile idio - ritmice ºi pe cele cu viaþa de obºte, stabilindu-se în lavra Vatopedu, unde primeºte schima micã ºi harul diaconiei. Când Paisie Velicicovschi a ple - cat de la Schitul Poiana Mãrului la Muntele Athos, unde ºi-a for mat o comunitate de monahi cu viaþã de obºte la Schitul Sfântul Ilie, dupã moartea arhi - ereului Roºca, ierodiaconul Gheorghe pãrãseºte Mãnãstirea Vatopedu ºi se alãturã marelui stareþ 2. Paisie l-a cãlugãrit în mantie ºi l-a recomandat sã fie hirotonit ieromonah. Pãrãsind Muntele Athos, Paisie a venit cu toþi ucenicii sãi în Moldova, stabilindu-se la Mãnãstirea Dragomirna, unde îl face econom pe ieromonahul Gheorghe. Ul te rior, Paisie cu tot soborul s-au mutat la mãnãstirile Secu ºi Neamþ. De aici, cu învoirea stareþului, pãrintele Gheorghe pleacã la Muntele Athos ºi se aºazã într-o chilie la Schitul Sfântul Ilie. De acolo, revine iarãºi la stareþul sãu, dar dupã puþinã vreme ºi-a cerut voie sã se întoarcã la Sfântul Munte. Trecând, însã, prin Bucureºti, întâlneºte pe cunoscutul sãu de odinioarã din Athos, marele cãrturar Macarie Dascãlul, paisian de formaþie ºi pred i ca tor la Catedrala Mitropolitanã. Acesta re - comandã mitropolitului Grigorie pe ieromonahul Gheorghe, ca fiind om cuvios ºi capabil sã des - chidã o ºcoalã de viaþã cãlugãreascã cu rânduialã de obºte, ceea ce lipsea atunci în Þara Ro mâ - neascã. Mitropolitul, fiind de acord, l-a bine cu - vântat sã aleagã una dintre mãnãstirile din þarã. Cuviosul Gheorghe s-a orientat spre Mãnãstirea Cernica, deºi era pustie ºi sãracã, fiind pãrãsitã de mulþi ani. Venind aici cu doi ucenici, a gãsit biserica sufocatã de tufiºuri, dar nu s-a descurajat, ci a început defriºarea terenului. Apoi, înmul þin - du-se fraþii, sãlbãticia a dispãrut; în locul pãdurii, au fost sãdiþi pomi fructiferi ºi viþã-de-vie. Aºa s-au ostenit neîncetat, mai întâi cu rugãciunea cãtre Dumnezeu, apoi cu lucrul mâinilor, încât peste puþinã vreme, ucenicii s-au înmulþit ºi sãlbã - ticia a dispãrut. Acestea sunt roadele rezultate din râvna cea fierbinte spre faptele bune ºi din oste - nelile nelimitate ale cuviosului pãrinte Gheorghe 3. Capacitatea organizatoricã ºi gospo dã reas - cã le dovedise ieromonahul Gheorghe în timpul economatului sãu din mãnãstirile Dragomirna, Secu ºi Neamþ, încât însuºi marele avã Paisie i-a recunoscut aceste calitãþi. Un asemenea capitol îndrãzneþ n-a existat nici în viaþa stareþului Paisie ºi nici în a unuia dintre ceilalþi cãlugãri paisieni 4 ; el a fost cel mai înzestrat dintre ucenicii români ºi singurul care s-a simþit capabil sã împlineascã rosturile deosebite ale acestei ascultãri, timp de 24 de ani. Ucenicul de excepþie al maestrului, fiind în stare nu numai sã punã în aplicare, dar ºi sã ducã mai departe, adâncind-o într-o þarinã nouã, brazda învãþãtorului 5. Stareþul Gheorghe a fost ºi un mare iubitor de culturã. Îndatã ce a ridicat pe vechile ruine ziduri falnice ºi a reînviat viaþa duhovniceascã în mãnãstire, s-a îngrijit sã creeze ºi un centru cãr - turãresc, înzestrat cu o bibliotecã bogatã. El însuºi redacteazã minunata scriere: Aºezãmântul Mã nã - stirii Cernica, elaborat de Gheorghe arhi man - dritul ºi stareþul mãnãstirii, în anul Un adevãrat tratat, în care nu apare cu nimic mai prejos, ca teoretician al vieþii duhovniceºti, decât învãþãtorul sãu 7. Trebuie, însã, precizat, cã stareþul Gheorghe rânduieºte o nouã orientare în curentul paisianist, încã din anul Cuvios, cunoscãtor al vieþii cãlugãreºti ºi mult încercat în lupta cea duhovniceascã, el pune începutul unei vieþi de obºte cãlugãreascã deosebitã, sau dupã cum obiº nuieºte sã spunã adesea Sfântul Calinic al unei ºcoli de duhovnicie 9. Cu alte cuvinte, sta - reþul Gheorghe considera cã, la începutul vieþii duhovniceºti, trebuie avute în evidenþã asceza ºi ascultarea, sau preocuparea de cãpetenie, cel puþin a începãtorilor, trebuie sã fie lupta directã cu 1 Arhim. Atanasie Gladcovschi, Gheorghe Arhimandritul, Stareþul Mãnãstirii Cernica (1806 dec dec. 3), în Glasul Bisericii. Anul XV (1956), nr. 12, p Ibi dem, p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Arhim. Ciprian Zaharia, Fragmente din Capitolul 2 al lucrãrii Contribuþia româneascã la personalitatea, op era ºi amintirea stareþului Paisie Velicicovski (1983), singurul (din cele cinci ale lucrãrii) reprodus în volumul editat de dr. Dan Zamfirescu, Paisianismul, un mo ment românesc din istoria spiritualitãþii europene, Editura Roza Vân - turilor, Bucureºti, 1996, p Ibidem, p B. A. R., Mss. nr. 3469, f. 126v-129, cf. Idem, vol. III, p Arhim. Ciprian Zaharia, art. cit., p Ibidem, p Redacþia, art. cit., p. 273.

155 IULIE-DECEMBRIE patimile, câtã vreme Paisie punea accentul prin ci - pal, chiar de la început, pe contemplaþie, pe unirea cu Dumnezeu ºi pe vederea Lui în luminã 1. Pro - babil, acesta este motivul pentru care, Gheorghe l-a pãrãsit pe Paisie cu gândul sã plece la Sfântul Munte, ca sã reintre în viaþa monahalã mai atentã la disciplina ºi asceza exterioarã, care întotdeauna s-a practicat acolo 2. Propriu-zis, nici stareþul Gheorghe nu ex - cludea pomenirea numelui lui Iisus, deci nu dis - preþuia contemplaþia, precum nici Paisie nu ne - socotea lupta cu patimile prin nevoinþele ascetice. Deosebirea consta mai mult în accentul pus, la începutul vieþii duhovniceºti, pe unul sau pe altul dintre cele douã aspecte. Paisie, urmând mai mult Sfântului Sim eon Noul Teolog, credea cã se poate începe de-a dreptul cu contemplarea ºi cã ajutorul ei este cel mai hotãrâtor în vestejirea patimilor; stareþul Gheorghe rãmânea fi del metodei clasice formulate de Clem ent Alexandrinul, Grigorie de Nyssa ºi Maxim Mãrturisitorul, care împãrþeau urcuºul duhovnicesc în douã etape ce nu se pot inversa: în ascezã sau fãptuire ºi contemplaþie. Stareþul Gheorghe rãmânea credincios îndemnului dat de Sfântul Grigorie de Nyssa: Sã nu îndrãz - nim a ne ridica la cugetãrile despre Dumnezeu, înainte de a ne face viaþa vrednicã de o astfel de îndrãznealã 3. Când fratele Constantin a intrat în mã nã - stire, stareþul Gheorghe mai pãstorea încã obºtea cernicanã. Marele avã, experimentat în cu - noaº terea sufletului omenesc, chiar de la început a întrezãrit ce comori ascundea sufletul tânãrului care dorea sã devinã monah, motiv pentru care l-a fãcut ucenic al sãu, inspirându-i prima evlavie 4. Din nefericire, fratele Constantin s-a bucurat nu - mai doi ani de prezenþa stareþului Gheorghe, care în 1806 a trecut la Domnul. Totuºi, primii ani, în care se sãdesc deprinderile ºi se fixeazã impresiile cele mai puternice, au fost hotãrâtori pentru for - marea viitorului monah; atunci s-a adãpat cu tot entuziasmul tinereþii din învãþãturile pline de în - þelepciune ale bãtrânului stareþ, învãþãturi care vor rodi însutit în sufletul sãu 5. Tânãr fiind, a început sã imite în practicã vieþile Sfinþilor Pãrinþi celor de mai înainte, cum ºi ale celor împreunã convieþui - tori cu dânsul, pentru cã pe timpul acela erau mulþi cãlugãri cu viaþã înaltã în Mãnãstirea Cernica ºi atât de mult s-a dat pe sine cu toata dorinþa arzãtoare la toate nevoinþele cele grele ale vieþii monahale, încât în puþin timp a ajuns pe dascãlii sãi ºi i-a ºi covârºit cu tot felul de fapte lãudabile ºi ostenicioase pe toþi cei mai nevoitori cãlugãri, înaintând cu darul lui Dumnezeu la atâta curãþenie a minþii ºi a liniºtii celei dinãuntru, încât lumina înaintea tuturor ca o adevãratã luminã ce reascã. De aceea, toþi cãlugãrii bãtrâni ºi tineri îl admirau ºi-l iubeau cu inimã curatã, pentru cã era smerit cu adevãrat, fãrã prefacere, fãrã urã ºi vi clenie, supunându-se tuturora 6, cum scrie arhi mandritul Anastasie Baldovin. Devenind tot mai slab, stareþul Gheorghe încredinþeazã pe fratele Constantin duhovnicului Pimen, cel mai apropiat ucenic al sãu ºi bãtrân iscusit în cãlugãrie 7. Sub îndrumarea noului pã - rinte duhovnicesc, fratele Constantin continuã as - ceza asprelor nevoinþe cãlugãreºti, practicând pos - tul, rugãciunea, munca, citirea Sfintei Scripturi ºi a scrierilor patristice. Tot de la duhovnicul Pimen, fratele a învãþat sã sculpteze cruciuliþe, înde - letnicire cu care îºi va petrece orele libere, îngã - duindu-i totodatã sã-ºi con tinue rugãciunea neîn - cetatã pe care, dupã mãrturisirea unui duhovnic de mai târziu, o va avea pururea în minte. Între du - hovnicul Pimen ºi tânãrul sãu ucenic se va naºte o profundã legãturã sufleteascã, bãtrânul duhovnic înþelegând de timpuriu ce mlãdiþã deosebitã îi fusese încredinþatã spre educare. În scurtã vreme, s-a distins de ceilalþi fraþi prin ascultare, smerenie, dragoste de fraþi, râvnã la Slujbele bisericeºti ºi, mai ales, prin înþelegerea lucrurilor duhovniceºti. În viaþa de chilie, sub îndrumarea pãrintelui sãu duhovnic, fratele Constantin practica rugãciunea lui Iisus, citirea cãrþilor ºi meditaþia la cele di vine 8. Monahul Cassian noteazã, bazându-se pe o in - formaþie vrednicã de crezare, cã Pimen a cunoscut cã noul sãu ucenic, va fi bãrbat desãvârºit ºi dascãl al cãlugãrilor din România 9. Stareþul Gheorghe a rãposat la 3 decembrie 1806, având 75 de ani ºi 25 de stãreþie 10. Urmaºul sãu a fost ieromonahul Iachint, cãlugãr cernican, care, dupã puþinã vreme, renunþã ºi pleacã la Sfân - tul Munte. Se crede cã în cãlãtoria respectivã, ar fi F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I 1 Pr. prof. Dumitru Stãniloae, Sfântul Calinic, stareþul Gheorghe ºi spiritualitatea ortodoxã integralã. Predicã la slujba de canonizare a Sfântului Calinic de la Cernica, 23 octombrie 1955, în Biserica Ortodoxã Româna. Anul LXXIII (1955), nr , p Ibidem, p In Psalmos, PG 44, 496, cf. Pr. prof. Dumitru Stãniloae, art. cit., p Arhim. Atanasie Gladcovschi, art. cit., p Natalia Dinu, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Cassian Cernicanul, Istoriile sfintelor monastiri Cernica ºi Cãldãruºani, Bucureºti, 1870, p Redacþia, art. cit., p Cassian Cernicanul, op. cit., p Arhim. Atanasie Gladcovschi, art. cit., p. 717.

156 154 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà fost omorât de tâlhari pe drum 1. Totuºi, arhi man - dritul Chiriac Râmniceanu, în Cronica sa, scrie cã Iachint, despãrþindu-se, s-au fãcut zicând cã are a merge la Ierusalim. ªi de atunci, pânã acum, nu s-au mai ºtiut ce s-au fãcut. Se vede cã, dupã doririle sale cele sufleteºti, l-au chemat Dumnezeu la Ierusalimul cel de sus, sau se aflã la vreun ostrov, neºtiut aicea 2. Urmând la conducerea Mãnãstirii Cernica, stareþul Timotei, ales în 5 aprilie 1807, acesta a vãzut râvna ºi curãþia inimii fratelui Constantin, iar duhovnicul Pimen l-a recomandat stareþului sã-l îmbrace în chipul îngeresc al cãlugãriei. Astfel, cunoscând cã tânãrul Constantin va fi vas ales al Sfântului Duh, la 12 noiembrie 1808 îl tunde în monahism 3, primind numele Calinic. Dupã primirea voturilor monahale, sporeºte ºi mai mult ostenelile sale ascetice, supunându-ºi trupul la un post mai aspru ºi la numai câteva ore de somn. Tânãrul monah ajunsese o adevãratã pildã pentru ceilalþi cãlugãri mai vârstnici, astfel cã dupã o lunã a fost hirotonit ierodiacon de cãtre episcopul bul gar Sofronie de Vraþa, refugiat în Bucureºti din cauza turcilor 4, rãmânând însã tot sub oblãduirea pãrintelui Pimen. Profilul sãu su - fle tesc se caracterizeazã printr-o neobositã dis - ciplinã lãuntricã ºi prin arzãtoarea dorinþã de a sluji pe cei din jurul sãu. Iatã ce spune monahul Cassian, despre el, în Istoria sa: Calinic ºi-a pus o asemenea rânduialã ca toatã sãptãmâna sã nu mã - nânce bucate fierte la foc, fãrã numai pâine cu apã, dupã apusul soarelui, ºi de aceasta sã nu se sature, iar sâmbãta ºi duminica sã meargã la masã îm - preunã cu pãrinþii din obºte ºi sã se mângâie cu înfrânare. Lacrãmile ºi starea în picioare cine le poate spune, cã noaptea nu dormea mai mult decât trei ceasuri ºi acestea nu pe pat, ci pe un scaun, iar ziua lucra împreunã cu pãrinþii la slujbele mo - nastirii 5. În calitatea sa de ierodiacon, Calinic participa activ la Sfânta Liturghie, lucrare ce re - varsã nenumãrate haruri asupra celor care o sã - vârºesc cu evlavie. Prin anul 1812, ierodiaconul Calinic în so - þeºte pe duhovnicul Pimen la Mãnãstirea Neamþ, ca sã obþinã ajutoare pentru refacerea bisericii Sfântul Nicolae, distrusã de un mare cutremur. Cu acest prilej, a cunoscut strãvechea ctitorie dom neascã, cu aleasa ei viaþã duhovniceascã, pre - cum ºi alte mãnãstiri din Moldova. Tot la Neamþ, a avut ocazia sã ad mire tipografia adusã de mi - tropolitul Veniamin Costache, încã din 1807, ºi unde se desfãºura o înfloritoare activitate de edi - tare a cãrþilor sfinte, iar Simion Ierei începuse munca de gravor, împodobind cu multã mãiestrie lucrãrile ce ieºeau de sub teascurile tipografice. Impresia asupra tânãrului care întreaga viaþã se va arãta îndrãgostit de cãrþile sfinte a fost atât de profundã, încât n-ar fi exclus ca atunci sã-i fi apãrut în suflet intenþia înfiinþãrii unei tipografii. Ideea va deveni realitate peste 40 de ani, când marele proiectant va fi episcop al Eparhiei Râm - nicului 6. În anul 1813, ierodiaconul Calinic a fost hirotonit ieromonah, în biserica Batiºtei din Bu - cureºti, de cãtre arhiereul Dionisie Lupu, viitor mitropolit al þãrii, iar dupã doi ani este hirotesit duhovnic ºi rânduit mare eclesiarh al mãnãstirii. Prin 1817, a plecat la Muntele Athos, unde rãmâne aproximativ un an, reuºind sã cunoascã în dea - proape viaþa cãlugãreascã de acolo ºi sã culeagã multe învãþãturi, care îi vor folosi în ostenelile sale ascetice de mai târziu 7. La 13 decembrie 1818, s-a mutat la Domnul cuviosul Dorotei, care conducea Mãnãstirea Cernica din luna martie A doua zi, 14 decembrie, obºtea cernicanã au ales cu sfat de obºte pe pãrintele ieromonah Calinic 9. Deºi avea numai 31 de ani, nu s-a luat în considerare vârsta, ci virtuþile sale: învãþãtura, smerenia, rãbdarea, rugãciunea, postul, munca neîncetatã ºi, mai ales, dragostea faþã de toþi. Doi ani mai târziu, este hirotesit arhimandrit 10. În calitate de întâistãtãtor al obºtii, s-a îngrijit ca un adevãrat pãrinte de toate trebuinþele fiilor sãi duhovniceºti 32 de ani ( ) 11. Având nãdejdea numai în Dumnezeu, dar ºi cu toate puterile sale nu înceta ziua ºi noaptea veghind, postind ºi abþinându-se de la toate cele ce sunt lumeºti ºi plãcute lumii, pentru cã, chiar tru - pul sãu îl ostenea ºi-l pedepsea, încât toatã viaþa sa nu s-a culcat ca ceilalþi oameni întins pe pat, nici dezbrãcat de hainele sale, ci puþin, cât somn gusta, ºedea rezemat cu mâinile sale pe un jeþ, îmbrãcat ºi 2 Arhim. Veniamin Micle, Ieromonahul Iachint Cernicanu, urmaºul stareþului Gheorghe arhimandritul, în Tele - graful Român. Anul 151 (2003), nr. 9-12, p. 6; p B. A. R., Mss. nr. 1929, f. 322, cf. Idem, vol. II, Bucureºti, 1983, p Redacþia, art. cit., p Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, în Sfinþi daco-romani ºi români, Iaºi, 1994, p Redacþia, art. cit., p Natalia Dinu, art. cit., p Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, op. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Ibidem, p Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, op. cit., p Redacþia, art. cit., p. 274.

157 IULIE-DECEMBRIE cu mijlocul încins cu o curea latã de piele 1. El prelungea uneori postul pânã la limita puterilor trupeºti; odatã n-a gustat nimic de la Dumineca Lãsatului de Carne pânã la Paºti, cu excepþia unei jumãtãþi de prescurã în Joia Canonului Mare. Într-o varã, n-a mâncat 40 de zile, fãrã numai seara o felie de pepene ºi câteva fructe ca sã-ºi po - toleascã setea 2. În afarã de posturile totale ce le practica deseori, începând din anul 1820, toatã viaþa, deci aproape 50 de ani, n-a mâncat peºte sau carne, ci numai verdeþuri ºi le gume, fãrã unde - lemn, o datã pe zi; unt, brânzã ºi lapte gusta numai sâmbãta câte puþin, ca sã biruiascã mândria 3. Cunoscând realitãþile din mãnãstire, în pri - mii ani de stãreþie, cuviosul Calinic s-a strãduit sã punã rânduialã în viaþa monahilor ºi în gospodãrie. Urmãrind dezrãdãcinarea relelor deprinderi ºi înlã turarea ocaziilor de pãcãtuire, a întocmit o serie de Povãþuiri pentru monahi 4, accentuând im - portanþa serviciului liturgic, activitatea gos po dã - reascã, participarea cãlugãrilor la viaþa de obºte ºi dezvoltarea armonioasã a darurilor duhovniceºti, menite sã schimbe pe fraþi în monahi desãvârºiþi 5. Aceste principii au fãcut ca, în zilele sale, Cernica sã atingã nivelul cel mai înalt al propãºirii spi - rituale ºi economice, devenind una dintre cele mai importante vetre de culturã cãlugãreascã ºi un adevãrat focar de viaþã duhovniceascã din þara noastrã. Rânduiala impusã monahilor, deºi pare foarte asprã, era uºuratã de duhul dragostei din care izvora. Fiecare avea datoria sã pãzeascã mai întâi pravila sfintei biserici, cele ºapte laude, fãrã lipsã, ascultarea, masa de obºte, buna orânduialã, smerenia, tãierea voii, tãcerea buzelor, rugãciunea lui Iisus, neîncetat în gurã, în minte, în inimã sã o avem, ca sã ne folosim de ºederea în mãnãstire cu chip cãlugãresc. Sã avem umbletul liniºtit, portul smerit, hainele de lânã, de pânzã, negre, iar nu de altã vopsea sau altã materie 6. Cuviosul stareþ s-a purtat totdeauna cu blândeþe, rãbdare ºi bunãtate, însã când împrejurãrile o cereau, a impus fer - mitatea: pe monahii neascultãtori i-a îndepãrtat, considerând cã viaþa de obºte este un cer pã - mântesc, al cãrui acoperãmânt este însuºi Duhul Sfânt 7. Temeiul spiritualitãþii cãlugãrilor cer ni - 1 Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Cassian Cernicanul, op. cit., p Ibidem, p Redacþia, art. cit., p Natalia Dinu, art. cit., p Redacþia, art. cit., p Ibidem, p Arhim. Ciprian Zaharia, art. cit., p Pr. prof. Dumitru Stãniloae, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Redacþia, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Ibidem, p Redacþia, art. cit., p Arhim. Atanasie Gladcovschi, art. cit., p cani erau urmãtoarele virtuþi: ascultarea, asceza, smerenia. Mai ales smerenia! 8 Altã caracteristicã a personalitãþii stareþului Calinic a fost simþul gospodãresc, demonstrând cã virtuþile sale merg de la nevoinþele ascetice ºi culmile contemplaþiei di vine, pânã la roadele lor prac tice, dovedite în priceputa gospodãrire a bu - nurilor materiale bisericeºti ºi ale aºezãmintelor mãnãstireºti 9. Deºi for mat în duhul as cetic, el a fost un profund re al ist, îngrijindu-se în chip deo - sebit de averea mãnãstirii pe care a protejat-o ºi a îmbogãþit-o cu noile proprietãþi: o moºie în Bãrã - gan Ilfov, de douã mii de stânjeni, ºi urmãtoarele trei, la Câmpina Prahova, Bueºti Ialomiþa ºi Tãrtãºeºti Ilfov 10. La proprietatea din Bueºti, unde mãnãstirea avea zeci de mii de oi ºi capre, herghelii de cai, mii de boi ºi vaci, din cea mai bunã rasã, a ctitorit o bisericã ºi a construit mai multe clãdiri de piatrã pentru oameni ºi animale 11 ; tot aici, însuºi stareþul Calinic a contribuit la des - þelenirea ogorului, arând cu plugul ºi semãnând pãdure de salcâmi, atrãgând admiraþia tuturor ce - lor ce vedeau asemenea lucruri minunate 12. A fã - cut mori pe apa Dâmboviþei, a dobândit case ºi prãvãlii în Bucureºti 13, iar pentru gãzduirea mo - nahilor, care veneau în capitalã cu probleme mã - nãstireºti, a construit un han 14. El a depãºit, cum bine a observat pãrintele prof. Dumitru Stãniloae, spiritualitatea sinaitã ºi athonitã asceza ºi con - templaþia prin preocuparea de latura practicã a vieþii, adicã munca ºi osteneala în folosul co - munitãþii. Trãind între oameni, nu într-un munte locuit numai de cãlugãri, n-a rãmas la ascezã ºi contemplaþie, ci a trecut la iubirea practicã, do - vedind cã asceza ºi contemplaþia nu închid pe om în preocupãri individualiste, ci îl conduc la o dã - ruire generalã faþã de semenii sãi 15. Stareþul Calinic devine ºi un mare ctitor de aºezãminte bisericeºti. În vremea sa, multe sfinte lãcaºuri erau nãruite din cauza cutremurelor, a incendiilor, a rãzmeriþelor sau a trupelor strãine ce invadaserã þara, evenimente întâmplate în prima jumãtate a secolului al XIX-lea. Spre o parte dintre ele ºi-a îndreptat atenþia, ajungând astfel ctitorul lor. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

158 156 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Seria construcþiilor o începe cu însãºi Mã - nãstirea Cernica. Chiar în primii ani de stãreþie terminã tencuielile ºi zugrãveºte interiorul bise - ricii Sfântul Nicolae ; între anii , zideºte din temelie biserica Sfântul Gheorghe, pe care a împodobit-o cu o frumoasã picturã. În anul 1838, la cererea sa, Domnitorul Alexandru Ghica scoate mãnãstirea din starea de închinare faþã de Mitropolia þãrii, hotãrând ca sã rãmânã slobodã, de sine-ºi 1. În anul 1842, terminã de restaurat biserica Sfântul Gheorghe, ce fusese distrusã de un mare cutremur, apoi a înzestrat-o cu valoroase obiecte bisericeºti: chivoturi, cruci, ri - pide, potire ºi alte odoare, toate realizate din argint poleit cu aur 2. Tot atunci, ridicã o nouã stãreþie. În jurul bisericii, a construit chilii prevãzute cu cer - dace deschise, împodobite cu stâlpi ºi ornamente specifice artei populare româneºti, iar pe vatra mãnãstirii a clãdit trapeza, brutãria, maºini de pos - tav, ateliere de potcapuri, puþuri de piatrã ºi clo - potniþa cu ceasornic, pe al cãrei perete in te rior a fixat o inscripþie care stabilea normele de com - portare pentru vizitatorii celor douã ostroave ale mãnãstirii 3. Cutremurul din anul 1838 avariase grav bi - serica Sfânta Treime a Mãnãstirii Pasãrea cti - toria stareþului Timotei de la Cernica; în anul 1846, s-a început rezidirea ei, fiind ridicatã din temelie în anii , prin râvna arhi man - dritului Calinic, a stareþei Dionisia ºi a iero mo - nahului Iachint Cernicanu, aºa cum precizeazã Pisania de la intrare 4. Tot în perioada respectivã ( ), a construit biserica Adormirea din Câmpina, unde mãnãstirea avea o moºie donatã de Maria ºi Grigore Bujoreanu, iar stareþul a fondat în jurul ei o ºcoalã pentru copiii sãraci, devenind epitropul ei 5, iar alta a înfiinþat pentru copiii din satul Cernica 6. Stareþul Calinic a ridicat ºi alte locaºuri de cult, între care se numãrã: bisericile mãnãstirilor Ghighiu ºi Poiana Mãrului; bisericile satelor Brãneºti, Cernica, Rãteºti ºi Ghenoaia, ºi a Schi - tului Icoana din Bucureºti. A construit biserica din satul Sohatu Ilfov. Se poate spune cã aproape nu existã colþ de pãmânt în Þara Româneascã, unde Sfântul sã nu fi fost prezent la ridicarea sau resta - urarea unor lãcaºuri sfinte 7. Pentru îngrijirea cãlugãrilor bolnavi, sta re - þul Calinic a clãdit în ostrovul Sfântul Gheorghe o bolniþã, cãreia Maria Bujoreanu i-a donat propriile moºii de la Câmpina ºi ªotrile 8. Viaþa duhovniceascã ºi gospodãreascã a sta - reþului Calinic a fost completatã, în duh isihast, ºi cu preocupãri cãrturãreºti. Singur mãrturiseºte cã, în viaþa sa, n-a cãutat sã câºtige decât numai sfinte cãrþi. S-a îngrijit în chip deosebit de bi - blioteca mãnãstireascã, în care nu intra nicio carte pânã ce nu trecea prin mâinile sale ºi nota cu grijã pe una dintre file, cã este a Cernicãi, sã nu se înstrãineze. A poruncit sã fie copiate numeroase cãrþi, greu de procurat, dar folositoare cãlugãrilor. Monahilor cu înclinãri cãrturãreºti le-a rânduit ascultãri corespunzãtoare, îndemnându-i sã co pie - ze cãrþi, sau sã traducã în româneºte din scrierile Sfinþilor Pãrinþi 9. Astfel, în anul 1818, monahul Pamvo copiazã un Pateric, având Blagoslovenia pãrintelui Calinic, ieclisiiarh sfintei Mãnãstiri Cernicãi 10. În 1823, Ipolit monahul completeazã un Miscelaneu, când era la cârma cea bise ri - ceascã pãrintele stareþ ºi arhimandrit Calinic 11. În 1826, sunt menþionaþi doi copiºti: fratele Ni co lae care începe copierea unui manuscris ce cu prinde Cartea Sfântului Isaia Pustnicul, ºi mo nahul Evghenie care îl finalizeazã, prin bla goslovenia sfinþitului arhimandrit ºi stareþ Calinic 12. În 1842, Policarp schimonahul copiazã Diata cuviosului ieromonah Gheorghe 13. Monahul Martinian re - dacteazã o Carte de musichie împodobitã cu fru - moase ºi alese cântãri, scrisã în zilele pãrintelui arhimandrit D. D. Callinic stariþul obºtii Cer ni - chii 14 ; ea a fost scrisã în 1844 din porunca pã - rintelui stariþu, pentru maica Fevroniþa cântãreaþa, nepoata sfinþii sale, sora ierodiaconului Aga than - ghel 15. Fiind un mare pro tec tor al cãrturarilor, sta - reþul Calinic adunã în jurul sãu la Cernica mai multe personalitãþi de culturã din lumea bise ri - ceascã. Aºa au ajuns aici arhiereul Ioanichie Stratonichia, originar din Transilvania, fost stareþ 1 Redacþia, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Redacþia, art. cit., p Ibidem, p Ibidem, p Luminiþa Ciobanu, Sfântul Calinic de la Cernica, în Jurnalul Naþional (11 aprilie 2013). 7 Redacþia, art. cit., p Ibidem, p Ibidem. 10 B. A. R., Mss. nr. 1893, f. 217, cf. Idem, vol. II, p Ibidem, Mss. nr. 1953, f. II liminarã, cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 1914, f. 1, cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 1983, f. 1, cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 3197, f. 2, cf. Idem, p Ibidem, f. 2v, p. 46.

159 IULIE-DECEMBRIE al Mãnãstirii Govora ( ) 1 ; proto sin ghe - lul cronicar Naum Râmniceanu ( ); arhi - mandritul Veniamin Cãtulescu ( ), pro - fesor de Religie la Colegiul Sfântul Sava din Bucureºti; arhimandritul Anastasie Baldovin, uce - nicul ºi biograful sãu, pe care îl primise în anul 1846, l-a cãlugãrit ºi i-a rãmas ucenic devotat 2 ; Nicandru, urmaºul sãu la stãreþia de la Cernica ( ), ºi mulþi alþii 3. Renumitului dascãl de istorie, protosinghelul Naum Râmniceanu, i-a re - co mandat sã traducã în româneºte Istoria Bise - riceascã de Meletie, mitropolitul Atenei 4 ; într-o însemnare, citim: Titula din tomu întâiu: Bise - riceasca Istorie a lui Meletie a Athinilor, care se cuprinde în trei tomuri toatã. Acum într-acest chip prescrisã dupã însuºi izvodul cel tãlmãcit dupre grecie de cuviosul Naum Protosinghelul, proin Apostoleanul din Bucureºti, aici în sfânta obºte jitie Cernica din blagoslovenia cuviosului pãrin - telui nostru chir Calinic arhimandritul, înainte stã - tãtorul ºi stareþul aceºtii de Dumnezeu pãzite obºte jitie, în zilele preaînãlþatului nostru domn Alexandru Dimitrie Ghica voevod, începându-se tãlmãcirea, împreunã ºi prescrierea la leat 1834 noemvrie. Tom. I 5. De asemenea, la volumul III, urmãtoarea însemnare precizeazã: Cu ajutoriul milostivului Dumnezeu au luoat sfârºit de pre - scriere ºi acest al treilea tom al bisericeºtii Istorii a preaînþeleptului Meletie, mitropolitul Athinelor, care s-au tãlmãcit dupã grecie aici, în sfânta mã - nãstire Cernica, de cuviosul Naum ieromonahul, protosinghelul, carele viind cu tãlmãcirea pânã la veacul al 16, cap. 12, bolnãvindu-sã, au trecut cãtrã Domnul 6. Însuºi stareþul Calinic, în clipele de rãgaz, s-a consacrat scrisului. Într-un Miscelaneu de lite - raturã monahalã, redactat în anul 1846, des co - perim cã majoritatea filelor sunt autografele sale ºi cuprind: Pravila mãnãstireascã de stareþul Ca - linic; Minuni întâmplate la Cernica în vremea stareþului Calinic, Rânduiala sfinþirii pâinii de obºte ºi Însemnãri cu privire la Revoluþia din 1821 de stareþul Calinic 7. De asemenea, un manuscris din 29 octombrie 1848 cuprinde Porunci mona - hale 8. Pentru mãnãstirile din împrejurimi, stareþul Calinic era un adevãrat pro tec tor; se îngrijea de buna gospodãrire ºi de viaþa duhovniceascã a cãlu - gãriþelor de la Pasãrea ºi Þigãneºti; aplana unele neînþelegeri dintre cãlugãri ºi stareþul de la Cãldã - ruºani ºi aproape toþi monahii din þarã îl aveau ca pe un povãþuitor ales ºi luminat de Dumnezeu 9. În timpul celor 32 de ani, când a condus Mãnãstirea Cernica, arhimandritul Calinic a câr - muit cu mult simþ duhovnicesc obºtea ºi a chi - vernisit strãlucitor treburile gospodãreºti ale mã - nãstirii 10. La 14 septembrie 1850, Divanul ºi domni - torul Þãrii aleg episcop pe stareþul Calinic 11. A doua zi, 15 septembrie, a fost rânduit de Adunare ºi întãrit de domn episcop, iar la 17 septembrie, deºi numai arhimandrit, este învestit cârmuitorul Eparhiei Olteniei 12. În rãspunsul la cuvântarea domni torului, noul ales, plin de smerenie, afirma despre sine: Eu la sine-mi cãutând, nimica vred - nic nu aflu în mine de aceastã începãtorie 13. Pri - mind Grammata de înscãunare, emisã de mitro - politul Nifon la 7 noiembrie, luându-ºi rãmas bun de la Mãnãstirea Cernica ºi de la vieþuitorii ei, plecã la Craiova unde era reºedinþa episcopalã, întrucât cea de la Râmnic arsese în anul Ajuns la 25 noiembrie, a fost întâmpinat cu multã bucurie ºi însufleþire de credincioºi, veniþi din toatã eparhia, întrucât vestea blândeþilor, bine - facerilor, milosteniilor ºi mai ales a sfinþeniei sale, ajunsese ºi în pãrþile Olteniei. Înscãunat oficial în 26 noiembrie, la biserica Sfântul Dumitru, epis - copul a rostit o cuvântare, pornind de la cuvintele: Bine este cuvântat Domnul Dumnezeu cã a mân - tuit pe norodul Sãu, pe neamul românesc, în care aratã smerit cã n-a dorit scaunul epis co pal; apoi adreseazã protoiereilor ºi preoþilor cãlduroase îndem nuri de slujire a lui Dumnezeu ºi a poporului dreptcredincios 14. La alegerea în funcþia de episcop a stareþului Calinic de la Cernica, Eparhia Râmnicului cu - prindea întreaga zonã a Olteniei, însã se afla într-o stare deplorabilã: reºedinþa ºi Catedrala Epis co - palã erau distruse; Seminarul Teologic închis, în urma revoluþiei din 1848; numãrul preoþilor insu - ficient, puþin pregãtiþi ºi cu o stare materialã precarã; bisericile neîngrijite sau în paraginã, iar F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I 1 Episcop Gherasim al Râmnicului, Istoricul Sfintei Mãnãstiri Govora, Râmnicu Vâlcea, 1995, p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, op. cit., p B. A. R., Mss. nr. 2053, 267 f., cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 913, f. 264, cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 1561, f. 289, cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 1846, 23 f., cf. Idem, p Ibidem, Mss. nr. 3451, f. 68, cf. Idem, p Redacþia, art. cit., p Ibidem, p Ibidem, p Ibidem, p Ibidem. 14 Ibidem.

160 158 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà unele chiar închise. O vacanþã de peste zece ani adusese totul în pajiºte ºi pustiire 1, cum spune însuºi Sfântul Calinic. Deºi înaintat în vârstã, noul episcop nu s-a descurajat 2. Îndatã dupã înscãunarea sa, începe activitatea pastoralã: slujeºte în biserici ºi hiro - toneºte preoþi; rânduieºte noi protoierei; redes - chide Seminarul Teologic la Mãnãstirea Bucovãþ (1851); traseazã norme de conduitã canonicã pentru preoþi; cautã sã impunã tuturor re spect faþã de tagma preoþeascã; deschide ºcoli protopopeºti pentru pregãtirea cântãreþilor bisericeºti; reînvie vechile tradiþii monahale. În eparhie s-a iniþiat o amplã campanie de ctitorire ºi restaurare a nu - meroase lãcaºuri sfinte, fapt ce dovedeºte creº terea sentimentului religios printre cre din cio - ºi, datoritã acþiunii pas to rale a episcopului 3. În anul 1853, episcopul Calinic trimite la Mãnãstirea Popânzãleºti pe ieromonahul Lavrentie ca sã con - struiascã un nou locaº, fiind ales metoc al Epis - copiei pentru perioada cât ºi-a avut reºedinþa la Craiova 4. Mai mult, în vara anului 1854 reuºeºte sã se stabileascã la Râmnic, unde transferã ºi Se - minarul. Aici îl chema o poruncã tainicã, îl che - ma glasul înaintaºilor care purtaserã acolo toiagul pãstoriei, îl chema, în sfârºit, dorul de a picura viaþã într-o paraginã pãrãsitã 5. Dupã stabilirea la Râmnicu-Vâlcea, prima grijã a ierarhului a fost refacerea reºedinþei cu toate dependinþele necesare. În Pisania Catedralei episcopale Sfântul Nicolae, citim: Suindu-se pe scaunul epis co pal Prea Sfinþia Sa D. D. Calinic ºi vãzând cu pãrere de rãu dãrãpãnarea lor, nu dupã mult timp au pus în lucrare mai întâi facerea caselor arhiereºti, neavând alt loc de locuinþã; apoi, împins de râvnã, dragoste ºi zel religios au început aceastã sf[ântã] bisericã, precum se ara - tã, din temelie ºi a împodobit-o cu zugrãveli, odoare ºi altele, care se vede, precum încã ºi seminarul, precum asemenea au mai clãdit iarãºi din nou casele de lângã Bolniþã pentru ºcoala candidaþilor la preoþie ºi altele care se vãd împrejur, toate aceste luând desãvârºire în zilele bine credinciosului domn stãpânitor al þãrii, Barbu Dimitrie ªtirbei Vodã, anul 1856, noiembrie 3 6. Biserica a fost construitã dupã planurile întocmite per sonal ºi pictatã de Gheorghe Tattarescu. Dorind un loc sihãstresc, unde sã se li - niº teascã în timpul liber de obligaþiile eparhiale, episcopul Calinic a preînnoit din temelie, între anii , Schitul Frãsinei din munþii Vâlcii, sta - tornicind acolo rânduiala athonitã, iar în 1864 ob - þine de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza scu - tirea schitului de secularizare 7. Construcþia este realizatã dupã planurile episcopului Calinic ºi ale arhitectului sãu, Costache 8. Se ºtie cã planurile bisericilor Sfântul Gheorghe de la Cernica, ale Catedralei din Râmnicu-Vâlcea ºi ale Mãnãstirii Frãsinei sunt fãcute de el. Mai mult, încheierea bolþilor o fãcea per sonal, încingând ºorþul ºi ur - când pe schele 9. În cuprinsul eparhiei mai existã unele bi - serici restaurate de episcopul Calinic; dintre ele, menþionãm: biserica Sfinþii Voievozi din satul Pãuºeºti-Otãsãu; ctitoria preotului Lazãr ºi Radu Avramescu, din anul 1777, ºi refãcutã de epis - copul Calinic 10 ; biserica Adormirea Maicii Dom - nului din satul Bujoreni, ctitoritã de biv vel ser - darul Preda Bujoreanu ºi de polcovnicul Costan din, în anul , cum relata Pisania veche 11, a fost restauratã de episcopul Calinic în 1866, aducându-i unele modificãri structurale 12. Fiind iubitor de carte ºi conºtient de lip - surile existente în biserici, Sfântul Calinic a în - fiinþat cu mijloace proprii Tipografia Kallinik Râmnik (1861); aici au vãzut lu mina tiparului urmãtoarele cãrþi bisericeºti: Mineiele, Tipicul bi - sericesc, Manualul de pravilã bisericeascã, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învãþãturã pentru du - hovnici ºi Pravila mãnãstireascã. Prin înfiinþarea acestei tipografii, episcopul Calinic a continuat op era culturalã a înaintaºilor sãi: Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie ºi Filaret 13. La 26 ianuarie 1867, o doneazã oraºului, cu obligaþia ca jumãtate din venit sã fie dat pentru întreþinere 1 Ibi dem. 2 Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, op. cit., p Redacþia, art. cit., p Horaþiu Pîrvulescu, Mãnãstirea din Popânzãleºti, loc de legendã, în Indiscret în Oltenia (3 mai 2010). 5 Redacþia, art. cit., p Eparhia Râmnicului ºi Argeºului. Monografie. Apare cu arhiereasca binecuvântare a Prea Sfinþitului Iosif, Episcopul Râmnicului ºi Argeºului, vol. 1, Râmnicu-Vâlcea, 1976, p Redacþia, art. cit., p Teodor Danalache, Mãnãstirea Frãsinei, în crestinortodox.ro (12 Iunie 2012). 9 Icon. D. Lungulescu, Viaþa ºi minunile Episcopului Calinic cel Sfânt al Râmnicului Noul Severin, Craiova, 1930, p Ibi dem, p Inscripþii medievale ºi din Epoca modernã a României. Judeþul istoric Vâlcea (sec. XIV 1848). Volum întocmit de Constantin Bãlan (coordonator), Haralambie Chircã, Olimpia Diaconescu. Cu colaborarea lui Laurenþiu Ene, Pavel Mircea Florea, Ioana Iancovescu, Ioana Ene ºi Ligia Rizea, Bucureºti, 2005, p Monumente istorice din judeþul Vâlcea. Repertoriu ºi cronologie. Ligia Elena Rizea, Ioana Ene, Râmnicu-Vâlcea, 2007, p Sfântul Calinic de la Cernica, în Wikipedia, enciclopedia liberã.

161 IULIE-DECEMBRIE ºcolilor din Râmnic, iar jumãtate, în acelaºi scop, Schitului Frãsinei 1. Episcopul Calinic a fost ºi un însufleþit pa - triot; participa la lucrãrile Adunãrii Obºteºti a Þã - rii, fiind ales deputat în Divanul Ad-hoc, care a pregãtit unirea celor douã þãri româneºti. Încã din primãvara anului 1857, a trimis o circularã proto - popilor ºi egumenilor, cerându-le ca în toate bise - ricile sã se facã rugãciuni pentru unirea ro mâ - nilor într-o singurã voinþã ºi cuget, ca sã cearã pe cale legiuitã viaþa patriei lor. A fãcut parte ºi din Adunarea Electivã a Þãrii, care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza. Ataºamentul sãu faþã de domnul Unirii reiese ºi din Pastorala adresatã pro topopilor ºi preoþilor din eparhie, prin care-i în - demna sã cinsteascã pat ria ºi pe cârmuitorii ei, ºi sã nu cruþe nicio jertfã pentru binele obºtesc, pentru cã cine este bun creºtin, este ºi bun pa - triot 2. Creativitatea practicatã de Sfântul Calinic nu excludea viaþa de tainã, ascunsã în Hristos. Dimpotrivã! Îndeletnicirile sale se întindeau pe toate treptele unei vieþi com plete: de la culmile contemplaþiei tainelor lui Dumnezeu, pânã la amã - nuntele ce þin de atenta conducere a oamenilor ºi de procurarea ºi buna gospodãrire a tuturor celor necesare traiului lor pãmântesc. Era în acelaºi timp un mare rugãtor ºi un neîntrecut organizator 3. Adevãratul chip duhovnicesc al Sfântului Calinic, for mat în duhul ascetismului ortodox, se constatã ºi din faptul cã nu avea grija numai sã-ºi dezrãdãcineze patimile trupului prin post ºi pri - veghere, ci era cuprins ºi de dorinþa de a sãdi în locul lor virtuþile pozitive. Astfel: în locul mân - driei, smerenia cea mai adâncã; în locul iuþimei, a dezvoltat blândeþea, fiind admirat de toþi: Atâta era de blând ºi smerit cu inima, încât credea cineva cã are în faþa sa un înger ceresc, cu care vorbeºte, iar nu un om pãmântesc 4. La el, bunãtatea ºi iubirea erau nelimitate; arãta o iubire totalã faþã de oameni, manifestatã mai ales prin milostenie. Pe cât era de auster, pe atât era de milostiv, încât atunci când nu avea ce sã dea milostenie, îºi da hainele de pe Preasfinþia Sa ºi, plângând, se ruga de mine nevrednicul, ca sã caut bani de unde voi ºti, ca sã aibã sã dea la fraþii lui Hristos, pentru cã aºa numea preafericitul pe sãraci ºi neputincioºi 5, cum mãrturiseºte biograful sãu Anastasie. Când hirotonea preoþi, nu lua nimic pentru osteneala sa, iar când plecau la bisericile lor, le da bani de drum ºi cãrþi gra tis, povãþuindu-i cum sã se comporte în societate ºi cu enoriaºii 6. Însuºi marele istoric Nicolae Iorga are cuvinte admirative despre epis - copul Calinic, afirmând cã era un schivnic cu viaþã de sfânt prin înfruntarea tuturor suferinþelor ºi prin înstrãinarea de toate bunurile vieþii celei mai modeste 7. Iubirea sa se rãsfrângea ºi asupra fiinþelor necuvântãtoare, potrivit relatãrii vizi tiu - lui sãu, care spunea: Când mi-a dat serviciul pe seamã, mi-a spus sã am grijã de cai, cu hrana, cu adãpatul, cu þesãlatul ºi curãþenia, cãci ºi vitele sunt tot fãpturi ale lui Dumnezeu ºi cã ele atât folos dau omului, câtã îngrijire le poartã ºi el lor Votul sãrãciei l-a respectat cu sfinþenie; toa - tã viaþa n-a agonisit nimic pentru sine. În chilia sa cãlugãreascã, avea numai un ulcior pentru apã 9. Toatã viaþa a umblat într-o hainã groasã cãlu - gãreascã, iar la trecerea din viaþa aceasta n-a lãsat nicio avere; el însuºi mãrturisea: N-am adunat aur ºi argint, n-am voit sã am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului, cã necâºtigarea cãlugãreascã, cu duhul ºi cu lucrul, dupã putinþã m-am sârguit a pãzi 10. Sfântul Calinic a început urcuºul duhov - nicesc prin ascezã, care este baza oricãrui drum al desãvârºirii spirituale, ajungând ºi la tainica viaþã interioarã în Dumnezeu; însã ºi-a dat seama de la început cã temeiul acesteia constã în curãþirea de patimi. Din aceastã cauzã, toþi biografii sãi au fost surprinºi de puternicul caracter as cetic al vieþii sale; toþi sunt impresionaþi de asprele sale ne - voinþe ascetice. Îndatã ce a intrat în mãnãstire, s-a dat pe sine, cu toata dorinþa arzãtoare, la toate nevoinþele cele grele ale vieþii monahale, încât în puþin timp a ajuns pe dascãlii sãi ºi i-a covârºit cu tot felul de fapte lãudabile ºi ostenicioase 11. În lu mina ascezei practicate, înþelegem în - fãp tuirile impresionante pe care le-a realizat; Sfântul Calinic uimea cu energia de care a fost pãtruns, precum ºi cu adâncimea de gândire ºi înþelegere a evenimentelor timpului. Secretul for - þei spirituale a creºtinului constã în mãsura lepã - F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I 1 Redacþia, art. cit., p Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, art. cit. p Ibi dem, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Ibi dem, p Ibi dem, p Redacþia, art. cit., p Pr. C. Gãiculescu, Sfântul Ierarh Calinic. Amintirile unui contemporan, în Glasul Bisericii. Anul XV (1956), nr. 5, p Cassian Cernicanul, op. cit., p Ibi dem, p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p

162 160 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà dãrii de sine ºi a dãruirii lui Dumnezeu. Dacã înfãptuirile noastre vor avea ceva din ambiþia, orgoliul ºi pofta noastrã, lucrul va fi nedesãvârºit, obositor ºi ne împlinitor al scopului pentru care îl facem 1. Acest înger trupesc, în fiinþa cãruia s-au întâlnit cele mai alese virtuþi ale cãlugãrului de - sãvârºit cu însuºirile omului de acþiune, ale omului care izbuteºte sã întrupeze în realitãþi de viaþã cele mai îndrãzneþe gânduri ºi cele mai fermecãtoare visuri 2, rãmâne o pildã vie pentru toþi: ierarhi, preoþi, monahi ºi credincioºi. Preþuind asceza ca începutul necesar al desãvârºirii ºi ºtiind cã numai prin ea omul obþine curãþirea de patimi ºi se înca - dreazã în disciplina obºtii ºi a tradiþiei, împo - dobind cu deosebire pe monah, a cãrui viaþã ri - valizeazã cu a îngerilor fãrã patã ºi fãrã trebuinþe materiale, Sfântul Calinic a rãmas prin viaþa sa de nevoinþe un monah chiar ºi dupã ce a ajuns epis - cop, continuând a se îmbrãca în aceeaºi hainã groasã de ºiac, þinând acelaºi post aspru ºi dormind tot aºa de puþin. Iar la sfârºitul vieþii, s-a întors la aceeaºi viaþã de simplu monah, în chilia mãnãstirii lui de metanie 3. În duhul ascezei creºtine, Sfântul Calinic a împlinit cu regularitate pravila rugãciunilor de noap te, iar când era grav bolnav, solicita uce - nicilor sã i-o citeascã în chilia sa 4. De multe ori, gândul la Dumnezeu îi producea adevãrate rãpiri, în cursul cãrora i se descopereau mari taine ale vieþii cereºti ºi evenimentele viitoare 5. Sfântul Grigorie de Nyssa spunea cã o viaþã ascunsã în contemplaþia lui Dumnezeu ºi a lucrurilor în Dumnezeu, care nu se aratã în fapte bune, e o cântare fãrã cuvinte, iar o viaþã ce constã numai în fapte bune, fãrã contemplaþia lui Dumnezeu, e o vorbire fãrã melodie. Dar viaþa în care se unesc amândouã acestea e o cântare cuvântãtoare, e un psalm cântat lui Dumnezeu 6. Un astfel de psalm melodios a fost viaþa Sfântului Calinic 7. Datoritã vieþii ascetice ºi muncii desfãºurate în folosul aproapelui, Sfântul Calinic a fost în - cununat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni 8. Arhimandritul Anastasie Baldovin, ca martor oc u - lar, istoriseºte cum Sfântul, mergând prin anii 1 Redacþia, art. cit., p Ibidem, p Pr. prof. Dumitru Stãniloae, art. cit., p Icon. D. Lungulescu, op. cit. p Ibidem, p In Psalmos, PG , cf. Pr. prof. Dumitru Stãniloae, art. cit., p Pr. prof. Dumitru Stãniloae, art. cit., p Redacþia, art. cit., p Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Ibidem, p Ibidem, p Icon. D. Lungulescu, op. cit. p Pr. Nicolae Popescu, Preoþi de mir adormiþi în Domnul, Bucureºti, 1942, p Pr. C. Gãiculescu, art. cit., p Redacþia, O sutã de ani, p Ibidem, p spre Târgu-Jiu, într-un sat a prefãcut în þãrânã trupul neputrezit al unui mort, prin citirea rugãciunilor de dezlegare 9 ; a vãzut cu duhul tre - cerea la cele veºnice a stareþului Nicandru de la Cernica, zicând: Nu credeam sã mai trãiesc ca sã vãd alt stareþ schimbându-se în Cernica! 10 ; în Râmnicu-Vâlcea, a tãmãduit prin rugãciune pe o femeie stãpânitã de duh necurat 11 ; tot prin ru - gãciune a tãmãduit pe fiul meºterului Costache de la Catedrala episcopalã, fiind bolnav de epi lep - sie 12 ; de aceeaºi boalã a tãmãduit pe fiica unui sãtean din Muiereasca, care s-a îmbolnãvit, fiindcã trecuse dincolo de hotarul pe care Sfântul Calinic îl sta bi lise 13. În drum spre Frãsinei, într-un sat a vindecat o fetiþã de ani, care zãcea de 20 de zile, unii spuneau cã suferã de friguri, iar alþii cã ar avea boala copiilor 14. Înaintat în vârstã ºi suferind, episcopul Calinic a depus în aprilie 1867 Paretisis, dar n-a fost aprobat de Guvern, ca dovadã a înaltei preþuiri din partea conducerii 15. Totuºi, în luna mai se retrage la Mãnãstirea Cernica, încredinþând con - ducerea eparhiei arhimandritului Grigorie; el a rãmas în demnitatea de episcop pânã la sfârºitul vieþii, trimiþând diferite îndrumãri arhimandritului pentru bunul mers al episcopiei. La Cernica, a mai trãit aproape un an, ca simplu monah, pânã în ziua de 11 aprilie 1868, când a trecut la Domnul, în casa pe care o zidise el 16. Sãvârºirea sa din viaþã s-a petrecut în chip minunat. Iatã cum descrie Anastasie Baldovin acest eveniment: Într-o di - mineaþã, pe când terminasem rugãciunea de noapte, pentru cã-i citeam în casã toatã pravila, fiindcã nu putea sã se scoale din pat, am vãzut împreunã cu pãrinþii care erau în casã, cã iese un glob de luminã, ce nu se poate descrie, de lângã Sfinþia Sa ºi cu toþii de fricã am cãzut la pãmânt; aceastã minunatã luminã a trecut prin geamuri ºi s-a dus drept cãtre rãsãrit pânã ce nu s-a mai vãzut. În seara urmãtoare, l-am întrebat ºi i-am spus ce am vãzut. Preasfinþia Sa s-a uitat lung ºi cu atenþie la mine, apoi mi-a zis: Fiþi cu luare-aminte cã în aceastã casã vin neîncetat îngerii ºi alþi oameni cereºti; adu-þi aminte de toate câte þi-am spus ºi

163 IULIE-DECEMBRIE þi-am arãtat 1. Petrecând în comuniune tot mai frecventã cu lumea nevãzutã, Sfântul Calinic ºi-a prevestit sfârºitul vieþii pãmânteºti cu 13 zile mai înainte. Când s-au împlinit aceste zile relateazã biograful s-a fãcut sãnãtos deplin, s-a sculat ºi s-a îmbrãcat cu hainele de îngropare, pentru cã toate celelalte le dãruise de pomanã; s-a spãlat singur pe faþã, s-a pieptãnat ºi ne-a binecuvântat pe toþi câþi eram în casã; ºi cum sta pe picioare s-a rezemat pe pieptul cãlugãrului Ghermano, zicând: Sã ne vedem în fericire pe cealaltã lume! ºi suflând de trei ori din sfintele sale buze, a rãmas rezemat de pieptul cãlugãrului 2. A sfârºit pe pi - cioare, ca un ostaº pe care nici moartea nu l-a putut doborî la pãmânt. În consecinþã, se poate afirma cã Sfântul Calinic ne demonstreazã modul în care avem po - sibilitatea sã sporim pânã la înãlþimea sfinþeniei; el ne aratã cã eliberarea omului de constrângerile exterioare trebuie sã avanseze cu disciplinarea ºi îngrãdirea pasiunilor interioare. Numai aºa, creºte cu adevãrat ºi nu cade pradã patimilor egoismului, care pustieºte pe individ ºi dezorganizeazã viaþa socialã 3. Iar aceasta este asceza care naºte creativitatea. Litogafie originalã din 1868 care se pãstreazã la Sf. Mãnãstire Sireþi din Basarabia. Sursa F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I 1 Arhim. Anastasie Baldovin, art. cit., p Ibidem, p Pr. prof. Dumitru Stãniloae, Sfântul Calinic, p

164 162 IULIE-DECEMBRIE 2015 Interviu cu domnul profesor doc tor Volker Wollmann ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ Stimate domnule doc tor Wollmann, ne bucurãm foarte mult sã fim musafiri aici la dumneavoastrã în landul Baden-Württemberg, unde am înþeles cã aveþi deja o reputaþie mar - cantã, recunoscutã prin diferite distincþii pe care le-aþi primit din partea autoritãþilor lo cale ºi a landului Baden-Württemberg. Revista Fa - milia românã doreºte sã prezinte cititorilor din întreaga lume profilul unic al activitãþii dum nea voastrã, concretizat printr-o serie de cãrþi publicate în domeniul arheologiei in dus - triale, o sintagmã cu un im pact izbitor în lumea cercetãrilor istorice de orice tip. Vã voi ruga sã faceþi la început câteva referiri la volumele care au apãrut pânã acum ºi pe urmã sã discutãm despre ul tima carte publicatã. Da, cu plãcere! În primul rând, bine aþi venit la noi! Mã bucur sã vã pot primi aici, la Muzeul Transilvaniei din Gundelsheim, în re - numitul castel al teutonilor, unde de altfel, fun c - þi oneazã ºi o importantã bibliotecã cu colecþii bogate, unele chiar foarte valoroase, în limbile germanã, maghiarã ºi românã. În ceea ce pri - veºte publicaþiile mele, pot afirma cã este vorba despre un proiect ed i to rial de suflet pe care l-am þinut deoparte ani de zile. Pur ºi simplu nu am gãsit timp pentru a-i da viaþã, pentru a-l aduce la lu mina tiparului, întrucât înfãptuirea visului de a realiza un muzeu al Transilvaniei a ocupat pri - mul loc în lista mea de prioritãþi. Salvarea patrimoniului de obiecte din localitãþile sãseºti, obiecte care ul te rior au devenit exponate (deja în 1996), logistica protejãrii acestora de la trans - port pânã la restaurare ºi conservare, elaborarea unui con cept de prezentare muzeisticã, toatã aceastã muncã a solicitat eforturi susþinute care au dus la amânarea celuilalt proiect, cel de cer - cetare, documentare ºi structurare a materialelor adunate în ani cu privire la arheologia in dus - trialã. Aºadar, abia ajuns la vârsta pensionãrii am gãsit rãgaz sã evaluez ºi sã valorific baza de date care cuprindea deja informaþii de dinainte de 1988, când am pãrãsit România ºi m-am stabilit în Germania; vorbim despre mo nu - mentele tehnice ºi patrimoniul in dus trial din Mihai NAE Viena, Aus tria România, în spe cial Transilvania ºi Banat. Aceas tã primã arhivã de documente scrise sus - þinute de fotografii a fost doar primul pas. Au urmat aproximativ 30 de cãlãtorii de docu men - tare ºi cercetare în toatã þara. În anul 2010 a apãrut primul volum, Patrimoniul preindustrial ºi in dus trial în România. Titlul este generos, fãrã o trimitere directã la o anume ramurã teh - nologicã, pentru cã eu am încercat sã cuprind tot ce s-a putut; monumentele tehnice care au existat sau mai existã sau, lucru îngrijorãtor, sunt pe cale de dispariþie. Un loc im por tant, desigur, îl ocupã mineritul ºi metalurgia, urmate de construcþiile de maºini. În volumul al doilea, care a apãrut dupã un an, m-am axat pe ma - teriale de construcþie ºi patrimoniul tehnologic implicat în fabricarea materialelor de con struc - þie, in du stria lemnului cu toate aspectele ei cen - trale ºi secundare; spre exemplu, istoria plu - tãritului ca el e ment spe cific acestei branºe cu toate vestigiile care s-au mai pãstrat. Au urmat capitole ded i cate celorlalte materiale de con - strucþie, cum ar fi cimentul, carierele de piatrã, producþia de ciment ºi var. Am acordat o deo - sebitã atenþie fabricilor de cãrãmidã ºi þiglã din toate zonele þãrii, cu precãdere din Transilvania. Volumul se încheie cu in du stria textilã, unde un loc cen tral îl ocupã era preindustrialã: vâltorile acþionate hidraulic din diferite zone ºi chiar din Maramureº. Ajungem în cele din urmã la era industrialã, in du stria textilã mecanizatã. Re fe - ririle mele, însã, se opresc la perioada când actul naþionalizãrii fabricilor ºi uzinelor a dat un nou curs istoriei tehnologice. Al treilea volum pre - zintã publicului aspecte mai puþin cunoscute în lumea din Vest. Vorbim despre complexe mu - linologice care existã în judeþul Caraº-Severin, poate aþi auzit de Rodãria, comuna Eftimie Murgul, Mehadica ºi ar mai fi ºi altele prin munþii din zonã. Practic, am fãcut un cat a log, aº zice exhaustiv, care cuprinde toate aceste mori cu ciuturã, cum se mai numesc, mori cu roatã orizontalã. A fost o muncã de teren foarte di - ficilã, însã satisfacþiile au fost pe mãsurã! Domnule doc tor Volker Wollmann,

165 IULIE-DECEMBRIE m-aþi fãcut cu rios, însã curiozitatea mea este alimentatã ºi de numeroasele fotografii care însoþesc largile expuneri, fotografii de foarte bunã calitate; fotografii care redau deopotrivã detalii tehnice, dar care aduc totodatã o oare - care nostalgie. În deplasãrile dumneavoastrã aveþi un fotograf cu misiune strictã de docu - mentare fotograficã? Nu, nu, nu... La mine fotografiatul a început de mult, pe vremea când se foloseau filme. Nu-þi permiteai sã strici poziþiile, de aceea orice fotografie era mai întâi subiectul unei previzualizãri. În perioada digitalã lu cru - rile s-au schimbat, desigur, cu toate cã, spre surprinderea mea, adeseori editurile au preferat negativele vechi. În ceea ce priveºte aºa-zisa nostalgie care rãzbate din unele poze, acesta nu este meritul fotografului, ci al elementului foto - grafiat. Spuneaþi mai devreme cã ideea pre - lucrãrii acestor informaþii, a prezentãrii lor în diferite vol ume este una veche. Când a început, de fapt, pasiunea pentru aceastã laturã a isto - riei, care pãrea oarecum orfanã pânã aþi înfiat-o dumneavoastrã, ca sã folosesc un joc de cuvinte? Nu, nu este o idee nouã. De fapt, aceastã pasiune a început în anul III de studenþie, fas - cinat fiind de galeriile romane de la Roºia Mon - tanã într-o perioadã în care populaþia României nu auzise ºi nu ºtia nimic despre Roºia Montanã. De fapt, dacã stau sã mã gândesc, deja în liceu fusesem foarte pasionat ºi orele de istorie deve - niserã pentru mine o adevãratã bucurie. Men - þionarea tãbliþelor cerate descoperite în galeriile romane a aprins, cred, pasiunea care m-a urmãrit pânã la vârsta pensionãrii. În 1962 am fãcut prima expediþie la Roºia Montanã, iar în 1964 am fãcut lucrarea de stat, cum se spunea pe-atun ci despre mineritul din Dacia Romanã, care de-altfel, dupã cercetãri stãruitoare a de - venit ºi subiectul tezei mele de doctorat din anul 1982, sub îndrumarea domnului profesor Ion I. Rusu de la Cluj. Ca sã concluzionez, totul a pornit de la minerit, mineritul an tic, dar, dupã cei douãzeci de ani de activitate la Institutul de Istorie din Cluj, am constatat cã nu mã pot opri la plecarea lui Aurelian, la mineritul din Transilvania, din quadrulaterul aurifer. Ev i - dent cã mineritul nu s-a oprit în epoca romanã, deci am decis sã continui cu aceastã temã de cercetare ºi sã o duc pânã la apariþia maºinii cu aburi, adicã începutul revoluþiei industriale...; însã nu m-am oprit nici acolo, maºina cu aburi s-a introdus în minerit pentru prima datã în 1838 la Zlatna, an în care începe revoluþia industrialã ºi pe teritoriul României. Am ajuns, însã, la concluzia cã nu pot sã fac doar o simplã enu - merare a datelor calendaristice cu evenimentele specifice, ci pentru o mai bunã înþelegere a isto - ricului in dus trial este nevoie de prezentãri amã - nunþite, fotografii ºi orice alte surse disponibile, care atestã evoluþia industriei cu toate etapele ei principale sau secundare. Aºa s-au nãscut cãrþile despre care vorbim azi. Domnule profesor, faptul cã în pe ri - oada postdecembristã lucrãri ºtiinþifice extrem de importante, iatã chiar din domeniul de arhe - ologie industrialã, o sintagmã care ridicã mari semne de întrebare ºi mari aºteptãri, vin tot mai des din afara þãrii, este un as pect deopotrivã trist ºi îmbucurãtor. Doresc sã vã întreb: în toatã aceastã laborioasã activitate aþi solicitat sprijin de undeva, v-a ajutat cineva, a remarcat cineva însemnãtatea activitãþii dumneavoastrã? Oficial, în mod concret, nu am cerut sprijin de nicãieri. Ca sã folosesc o formulã de zi cu zi, totul a fost pe cont propriu. De altfel, sincer vorbind, nici nu ºtiu cine anume ar fi putut sprijini munca mea?!... Au fost câteva încercãri timide, aº zice, pe la Ministerul Cul - turii sau Patrimoniul Naþional; am întâlnit o doamnã deosebit de receptivã, Irina Ia man des - cu, care s-a arãtat interesatã de propunerile me - le. De-altfel, dânsa a ºi organizat cinci conferinþe internaþionale, care s-au numit Ateliere de arhe ologie industrialã în România, dar dupã plecarea dânsei de la min is ter nu a mai existat nicio iniþiativã. La întâlnirile care au avut loc au participat oameni din toatã lumea, specialiºti extraordinari cu care s-au dezbãtut chestiuni foar te importante pentru prezervarea patri mo - niului in dus trial ºi tehnic, dar nu s-au fãcut de - mersuri con crete. Deci, practic pentru cititorii noºtri pu - tem afirma cã toate cheltuielile ºi tot efortul depus pentru realizarea acestor monumentale lucrãri le-aþi susþinut dumneavoastrã. Da, a fost pasiunea mea care încet a devenit tot mai mult responsabilitatea mea. De la munca de teren, de la elaborarea ºi struc - turarea documentaþiei pânã la pregãtirea pentru tipar, totul s-a fãcut pe cheltuiala mea. Stimate domnule profesor doc tor Volker Wollmann, în prima parte a dialogului nostru am vorbit despre aspecte mai mult teh - nice din activitatea dumneavoastrã de cercetare ºi editare a lucrãrilor. Am rãmas cu ferma con - vingere cã publicaþiile sunt nu doar interesante ci chiar foarte importante pentru istoria Româ - F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I

166 164 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI niei. Aº dori, însã, în partea a doua a interviului sã ne desprindem de sfera documentarã pentru a ajunge în zona sentimentalã, în zona su fle - teascã. Aflându-ne la Muzeul Saºilor, am avut prilejul sã facem împreunã o traducere inte - resantã a derivatelor pe care cuvântul Heim (cãmin) ºi Heimat (patrie) le creeazã în limba germanã în diferite combinaþii cu alte cuvinte. Cum se simte un om ca dumneavoastrã, care trãieºte între douã lumi? Care este pat ria pentru dumneavoastrã? Sau putem oare vorbi despre douã patrii? Da ºi nu! Eu zic cã patrie poþi sã ai numai una! Existã însã expresia germanã Wahl heimat, adicã patrie la alegere, in di - ferent de motivul care determinã alegerea unei alte patrii decât cea originarã. ªi cred cã acesta este ºi rãspunsul la întrebarea dumneavoastrã. Pat ria mea este acolo unde m-am nãscut, unde am copilãrit, unde am terminat ºcoala, unde mi-am început cariera didacticã, profesionalã de cercetãtor ºi eu mã simt acasã doar dupã ce am trecut de punctul de frontierã Nãdlac. Sau hai sã vã mai spun ceva! Fãcând un tur prin România cu vechi prieteni de-ai mei, chiar ºi consãteni, vãzând aceºtia cu cât entuziasm vorbesc despre þarã, au rãmas plãcut impresionaþi. Un preot din Sibiu care ne însoþea m-a întrebat: Domnule Wollmann, dumneavoastrã de când sunteþi plecat din þarã? ªi zic: Din Se pare cã trupul dumneavoastrã a ajuns în Germania în 1988, dar sufletul dumneavoastrã încã a rãmas în Transilvania! Iatã o formulare metaforicã dincolo de întrebarea mea iniþialã. Din partea redacþiei ºi din partea mea per sonal vã mulþumesc pentru acest interesant interviu. La fi nal doresc sã vã pun o ultimã întrebare pe care o voi adresa în limba germanã pentru cã valoarea semanticã e mult mai bogatã: Worauf kommt es an im Leben? (Ce conteazã mai mult în viaþã)? Rãspunsul care mi-l dau eu mie la aceas tã întrebare este acela cã m-am nãscut într-o zodie a... norocului. Mã con sider un om norocos! Când ai în jur oameni care te înþeleg, oameni care te îmbogãþesc spir i tual, oameni care sfinþesc locul, te poþi considera un om norocos. Deci, pânã la urmã, rãspunsul e simplu: în viaþã ai nevoie de NOROC. ªi pentru cã toatã cariera mea a început de la minerit, aº putea sã zic cã în viaþã conteazã sã ai noroc, Noroc Bun! cum zic minerii. Ne considerãm ºi noi norocoºi cã v-am întâlnit! România are ºi ea noroc cu dum nea - voastrã. Domnule profesor Wollmann, dragã Volker Noroc Bun! Glück Auf! Glück auf! Auf Wie der sehen im Gun - delsheim! FAMILIA ROMÂNÃ VALORI Profesor doc tor Volker Wollmann (dreapta) cu Mihai Nae ºi dr. Teodor Ardelean, Germania, 11 mai 2015

167 IULIE-DECEMBRIE Crãciun cu Bartolomeu Valeriu Anania Patru învãþãminte ce se desprind din Pastoralele sale, la Naºterea Domnului Când l-am vãzut ºi auzit pentru prima datã 1 vorbind pe vrednicul de amin - tire ºi pomenire Bartolomeu Valeriu Anania, mi s-a întâmplat ceea ce este consemnat de folcloristica parohialã ruralã: nu ºtiu des - pre ce a vorbit (pãrintele), dar (am reþinut cã) a vorbit tare frumos. Ul te rior, ajungând în scau - nul vlãdicesc de la Cluj arhiepiscop 2 ºi mi - tropolit 3 ÎPS Bartolomeu avea sã cucereascã minþile, ºi apoi inimile, celor care îl vor auzi rãspândind ºi risipind cuvânt cu putere multã, dupã o formulã de binecuvântare pe care o re - gãsim în textele liturgice. Nu este aici locul ºi momentul sã dezvoltãm aceastã laturã a per - sonalitãþii pãrintelui existând resurse mul ti ple în acest sens! însã reþinem faptul cã niciun man ual de omileticã 4 (ortodoxã) sau vreo mo - nografie, care pun în evidenþã discursul religios, nu mai pot face abstracþie de numele ÎPS Sale, fiind prezentat ca un propovãduitor model 5. Reþinând doar activitatea predicatorialã din cei 18 ani de arhierie (el fiind un neobosit propovãduitor al cuvântului lui Dumnezeu ºi înainte de a ajunge în ierarhia bisericeascã, prin scris ºi prin intermediul amvonului), perioadã în care ºi-a luat în foarte serios rolul de luminãtor al poporului ºi îndreptãtor al moravurilor, atâta cât a þinut de puterea sa, vom identifica, în acest sens, o arie largã de teme abordate. Astfel, în exprimãri teologice, poetice, aforistice, ºi, în gen eral, folosind toate instrumentele limbii ro - Ioan NEAMÞIU Baia Mare mâne pentru care a avut un cult deosebit a abordat ºi pãtruns adânc, pentru auditoriu, Evan ghelia lui Hristos, sub toate aspectele: teo - logico-biblic, liturgic, filologic, lingvistic, se - man tic, etimologic, teodramatic, iconic, sim fo - nic, muzical, armonic, me mo rial-cul tural, au to referenþial, ºi, nu în ultimul rând, civic, pub - lic, pa tri otic ºi pol i tic 6. Dacã mai spunem cã au fost (mai multe) situaþii în care predicile sale au fost întrerupte de aplauze 7 lucru destul de rar în Biserica ortodoxã atunci înseamnã cã ceea ce numim feedback a fost primit pe loc lucru iarãºi rar, deoarece cuvântul lui Dumnezeu, ex - primat prin pred i ca tor, este o sãmânþã care are nevoie de o germinare de duratã. Un tezaur de învãþãturi, ale ÎPS Bar to - lomeu, se gãseºte în Pastoralele alcãtuite cu ocazia celor douã mari Praznice Împãrãteºti: Învierea ºi Naºterea Domnului. Chiar el ne lã - mureºte ce sunt acestea: Scrisorea pastoralã sau, pe scurt, Pastorala este predica pe care episcopul o rosteºte nu numai în catedrala unde oficiazã slujba, ci ºi, prin gura preoþilor, în toate bisericile din eparhia sa. Ea este cuvântul sãu de învãþãturã la sãrbãtorile mai însemnate ale ca - lendarului bisericesc, dar mai ales la Crãciun ºi la Paºti, când prezenþa credincioºilor la bisericã e mult mai numeroasã decât în restul anului. De fiecare datã ºi pe cât se poate acelaºi eve - niment religios este în alt fel apropriat ºi tâlcuit, într-atât de mare, nesfârºitã, e bogãþia în vã þã - 1 S-a întâmplat în toamna anului 1992, în contextul împrejurãrii consemnate de însuºi Bartolomeu Anania în Memorii, Editura Polirom, Iaºi, 2008, p Din 7 februarie Din 25 martie Aici trebuie fãcutã menþiunea cã a rãmas în continuare ºi arhiepiscop; deci de la aceastã datã a fost arhiepiscop ºi mitropolit. Pentru mai multe detalii, le gate de organizarea Bisericii Ortodoxe Române, a se vedea: 4 Omiletica este disciplina teologicã care se ocupã de vorbirea bisericeascã (cu osebire de predicã) din toate punctele de vedere (conþinut, formã, modele etc). Con form Petrescu, Nicolae, Omiletica. Man ual pentru Seminariile teologice, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1977, p. 9 º.u. 5 A se vedea în acest sens: Gordon, Vasile, Mitropolitul Bartolomeu un pred i ca tor harismatic, în Anania, Valeriu, Cartea deschisã a Împãrãþiei. O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni, Editura Polirom, Iaºi, 2011, p , precum ºi Gruia, Sorin, Discursul religios. Structuri ºi tipuri, Editura Universitãþii Alexandru Ioan Cuza, Iaºi, 2014, p Pentru sinteza temelor abordate în predicile ÎPS Bartolomeu, a se vedea Nicolae, Jan, Celebrarea credinþei sau Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii, în Anania, Valeriu, op. cit., p Gruia, Sorin, op. cit., p. 343, 346. F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

168 166 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà turilor ce se pot desprinde din paginile Sfintelor Scripturi ºi ale Sfinþilor Pãrinþi 1. Din bogãþia de învãþãturi bartolomeiane desprinse din Pasto - ralele prilejuite de Naºterea Domnului Iisus Hristos, am ex tras dupã înþelegerea proprie patru idei directoare le gate de acest praznic. Astfel: 1. Naºterea Domnului re prezintã centrul universului ºi rãscrucea istoriei Naºterea Domnului reprezintã centrul uni versului ºi rãscrucea istoriei, deoarece Eter - nul Dumnezeu intrã în istorie, strâmtorându-se la dimensiunea umanã 2, numai de dragul unei fãpturi pe care a creat-o, care L-a înfruntat ºi pe care El o iubeºte într-o nesfârºitã bunãtate: omul 3. Naºterea Domnului este unul dintre cele mai cunoscute evenimente din viaþa Sa. Deºi neînþeleasã de minte, ea are întotdeauna o cale deschisã cãtre inimã 4, poate ºi pentru aceea cã orice nou-nãscut de pe lume iradiazã o duioºie pe care nici persoana cea mai împietritã nu ºi-o poate stãpâni. Zãmislirea ºi naºterea lui Iisus mai poartã ºi numele de Întruparea Domnului. Cu alte cuvinte, a doua Persoanã a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinþã cu Tatãl ºi, prin urmare, El Însuºi Dumnezeu, a devenit om pentru ca nouã oamenilor, sã ne ofere ºansa de a deveni dumnezei prin îndum - nezeire, adicã prin participarea noastrã la lu - mina cea necreatã ºi neinseratã a lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul a devenit Iisus Hristos, om întru totul asemenea nouã, în afarã de pãcat. El, Cel Ce fãcuse legile universului, S-a supus aces - tor legi; El, Cel Ce crease femeia, S-a chircit în pântecele unei femei; El, Cel Ce fãcuse cerul, S-a nãscut într-o peºterã; El, Cel Ce crease tim - pul, S-a supus vârstelor timpului; El, Cel Ce fãcuse pãmântul, S-a lãsat îngropat în pãmânt. S-a smerit pentru ca pe noi sã ne înalþe; a suferit pentru ca noi sã fim liberi; a murit pentru ca noi sã fim vii. Asemenea nouã, a flãmânzit, a în - setat, a ostenit, S-a odihnit, S-a ferit de pri - mejdia inutilã, a tremurat în faþa morþii ºi a murit pentru ca sã învie. În acelaºi timp, însã, El era ºi Dumnezeu, iar în aceastã calitate a pãtruns prin cuvânt în mintea ºi inima oamenilor, a potolit furtuni, a vindecat bolnavi, a înviat morþi, S-a schimbat la faþã pe Ta bor, a înviat a treia zi, i-a dezrobit pe cei din iad ºi S-a înãlþat la cer, unde va rãmâne pânã la cea de-a doua venire 5. Actul întrupãrii are la bazã un con cept ºi un plan, existente din veºnicie, cu vocaþie de a fi ac ti vate, dacã se va întâmpla ca omul sã fie în neascultare. Conceptul avea la bazã, tocmai, în - tru parea Fiului lui Dumnezeu, iar planul consta într-o pedagogie a aºteptãrii optimiste 6, o aºtep - tare care se va sfârºi la plinirea vremii (Epistola cãtre Galateni, 4,4). Aºadar, omenirea va avea de parcurs un drum lung ºi anevoios, presãrat cu multe poticneli, pânã ce se va deschide cerul la modul sublim, cãtre ea. Drumul acesta va fi luminat ºi mai uºor de parcurs, odatã cu acest eveniment. 2. Naºterea Domnului a refãcut drumul de legãturã dintre Dumnezeu ºi om Naºterea Domnului a refãcut drumul de legãturã dintre Dumnezeu ºi om, drum care a fost deteriorat ºi dezafectat în urma neascultãrii paradisiace 7. Omul ºi Dumnezeu, deopotrivã, alergau sã se întâmpine unul pe altul, ca douã rude înstrãinate care nu s-au vãzut de multã vreme ºi care au tânjit dupã marea lor regãsire 8. Dumnezeu, în marea Sa bunãtate faþã de noi, cei 1 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1997, în Anania, Valeriu, op. cit., p ÎPS Bartolomeu are în vedere aici ceea ce numim teologic kenozã, adicã smerenia lui Dumnezeu, care constã în lipsirea sau golirea lui Iisus Hristos de slava avutã înainte de întrupare ºi asumarea firii omeneºti sau coborârea Lui la starea de om, ferit însã de pãcat; reversul kenozei este îndumnezeirea firii omeneºti din Iisus Hristos. (con - form: aceasta pentru o facilã explicare a termenului ºi a învãþãturii exprimate, care, de altfel, sunt întâlnite în manualele de teologie!). Termenul, care provine din limba greacã înseamnã: golire, deºertare, fiind preluat de teologi de la Sfântul Apostol Pavel, din Epistola cãtre Filipeni 2,7, devenind un punct esenþial al teologhisirii. 3 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2000, în Anania, Valeriu, op. cit., p Poate fi acceptatã deplin numai prin credinþã. Deºi din punct de vedere teologic acest eveniment are o anumitã raþionalitate, care poate fi înþeleasã ºi explicatã în contextul larg al operei dumnezeieºti de izbãvire a lumii, în gen - eral, ºi a omului, în spe cial, ea impune, totuºi, niºte bariere de care nu se poate trece decât prin actul intim al credinþei, care este încredinþarea celor nãdãjduite, dovedirea lucrurilor celor nevãzute, dupã cum ne lãmureºte Sfânta Scripturã prin acelaºi Apostol, în Epistola cãtre Evrei 1,1. 5 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2002, în Anania, Valeriu, op. cit., p. 298, Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1994, în Anania, Valeriu, op. cit., p. 249 º.u. 7 Con form învãþãturii ortodoxe de credinþã, cãderea oamenilor din starea paradisiacã (care, printre altele, se manifesta printr-un di a log di rect ºi continuu cu Dumnezeu) a constat într-un act de neascultare, prin care omul s-a rupt in te rior de El, din dialogul pozitiv cu El. Oamenii nu au mai rãspuns pozitiv lui Dumnezeu, crezând cã prin aceasta îºi afirmã libertatea, autonomia. Pe larg, despre acest as pect, în Stãniloae, Dumitru, Trãirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Ediþia a III-a, Editura Dacia XXI, Cluj Napoca, 2010, p. 35 º.u. 8 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1996, în Anania, Valeriu, op. cit., p. 264.

169 IULIE-DECEMBRIE care, prin pãcatele noastre, ne-am îndepãrtat de El, i-a lãsat mântuirii noastre toate cãile des - chise. Drumul dintre El ºi om se poate face, deopotrivã, în ambele sensuri. Când Domnul stã în aºteptarea noastrã, a celor ce cãlãtorim pe cãrãrile sau valurile vieþii, glasul Sãu ne chea - mã: Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi îm - povãraþi, ºi Eu vã voi odihni. (Evanghelia dupã Matei 11, 28). Iar dacã ne-am apropiat de pragul uºii Sale ºi ne-am poticnit în ºovãialã, tot El este Cel Ce, dinlãuntru, ne încurajeazã: Bateþi ºi vi se va deschide (Evanghelia dupã Matei 7, 7; Evanghelia dupã Luca 12, 36). Când, însã, noi ne aflãm înlãuntru, în casele noastre, însinguraþi ºi înstrãinaþi de un Iisus Care cãlãtoreºte, oste - nit, în cãutarea noastrã, vocea Lui rãzbate per - vazul ºi ne trezeºte auzul: Iatã, Eu stau la uºã ºi bat; de-mi va auzi cineva glasul ºi va deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu Mine. (Cartea Apocalipsei 3, 20) 1. Legat de acest drum, de întâlnire a omului cu Dumnezeu, trebuie spus cã el este lung ºi anevoios ºi, de multe ori ºi în multe împrejurãri, agonizant. Acesta este drumul dintre Eden ºi Betleem, este drumul care are ca borne prin - cipale izgonirea omului din paradis care, teo - logic, înseamnã deteriorarea legãturii cu Dumnezeu ºi, respectiv, restaurarea acestui paradis amintitã an te rior Betleemul fiind, prin excelenþã, locul rânduit de Dumnezeu, unde El sã se întâlneascã cu omul, respectiv cu istoria. Metaforic vorbind, acest drum dintre Eden ºi Betleem ne este propriu ºi nouã; îl avem de parcurs ºi noi, fiecare, în aceastã viaþã. Ceea ce este im por tant de avut în vedere este faptul cã odatã cu Întruparea Domnului 2, care înseamnã luminarea permanentã a acestui drum, noi nu mai suntem în situaþia riscantã de a orbecãi pe acesta. Din pas to rale rezultã cã Dumnezeu lu - mineazã calea omului care vrea sã se însoþeascã cu El ºi este dat exemplul magilor care au fost cãlãuziþi de stea, ajungând astfel în faþa Dumne - zeiescului Copil. Acolo ºi-au pus genunchii la pãmânt ºi I s-au închinat, dupã care ºi-au deschis visteriile încãrcate pe cãmile ºi I-au oferit daruri de preþ, anume aur, tãmâie ºi smirnã 3. Mai tre - buie reþinut ºi faptul cã magii, profesioniºti, de altfel, ai descifrãrii mesajelor stelare, nu au vã - zut ºi nu s-au lãsat numai cãlãuziþi de un semn ex te rior, ci steaua le-a dat ºi o veste, le-a grãit, le-a fãcut cunoscut cã locul unde urmeazã sã meargã este un loc de întâlnire cu Dumnezeu, lucru posibil prin iluminarea minþii, în chip lãun tric 4. De aceea le-a luminat drumul, dar le-a luminat ºi minþile. Acest fapt trebuie sã-l reþi - nem ºi noi: Dumnezeu ne lumineazã drumul, dar ne lumineazã ºi mintea, ca nu numai sã vedem calea, ci sã ºi mergem drept pe ea. În tot acest demers, însã, Dumnezeu nu-l forþeazã pe om, îi respectã libertatea! 3. Dumnezeu respectã principiul inviolabilitãþii libertãþii omului Dumnezeu respectã principiul in vio la bi - litãþii libertãþii omului nesilindu-l sã primeascã darurile Sale, împotriva proprii voinþe. Con form învãþãturii de credinþã a Bisericii ortodoxe, da - rurile lui Dumnezeu sunt oferite omului po - tenþialmente la infinit însã numai în mãsura în care acesta aderã la chemarea fãcutã. Dumnezeu aºteaptã de la om: credinþã ºi fapte bune 5. Prin credinþã omul îºi exprimã ataºamentul faþã de Divinitate, rãspunzându-i prin acte (fapte bune) menite sã(-i) concretizeze acest ataºament. Aceste fapte sunt/pot fi multe ºi în variate forme exprimate, dar actul iniþial care dã concreteþe credinþei constã în (su)punerea la dispoziþia voii lui Dumnezeu. În mai multe dintre aceste pas to - rale, ÎPS Bartolomeu ilustreazã cum Dumnezeu respectã acest principiu pornind de la abordarea Mariei în sensul cooperãrii la mãreaþa operã, ce va avea sã se împlineascã. Întruparea Domnului Iisus este o tainã (un mis ter), constând în în-omenirea lui Dumnezeu. Dumnezeu deplin devine om deplin, asumându-ºi toate slãbi ciu - nile omeneºti în afarã de pãcat. El trebuia sã Se nascã mai presus de fire, ºi anume dintr-o fe - cioarã neprihãnitã, spre a-ªi atesta propria dum - ne zeire ºi spre a arãta cã omul Iisus este una ºi aceeaºi persoanã cu Fiul pe Care Dumnezeu Tatãl Îl nãscuse mai înainte de toþi vecii 6. Maria din Nazaret îndeplinea criteriile di vine de inte - gritate pentru a fi aleasa cerului în scopul ce se avea în vedere. Dar Maria, ca orice fiinþã ome - neascã, avea într-însa ºi darul dumnezeiesc al F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I 1 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1995, în Anania, Valeriu, op. cit., p ÎPS Bartolomeu explicã ce înseamnã Întruparea Domnului, în sensul cã a doua Persoanã a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinþã cu Tatãl ºi, prin urmare, El însuºi Dumnezeu, a devenit om pentru ca nouã, oamenilor, sã ne ofere ºansa de a deveni dumnezei prin dumnezeire, adicã prin participarea noastrã la lu mina cea necreatã ºi neinseratã a lui Dumnezeu, în Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2002, în Anania, Valeriu, op. cit., p Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2005, în Anania, Valeriu, op. cit., p Ibi dem, p Învãþãturã de credinþã ortodoxã. Catehism, Cluj, 1993, p. 123 º.u. 6 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1999, în, Anania, Valeriu, op. cit. p. 280.

170 168 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ libertãþii, adicã pe acela de a alege singurã între o cale ºi alta. Era limpede cã Dumnezeu a ales-o pe ea, cea binecuvântatã între femei, dar tot atât de limpede era ºi faptul cã El, în acelaºi timp, îi respecta libertatea; în principiu, ea putea sã spu - nã nu 1. Noi ºtim, acuma, cã a rãspuns afir - mativ, cuvintele ei fiind: Iatã, roaba Domnului; fie mie dupã cuvântul tãu!. În jurul lui acest fie prin care s-a deschis cerul se va închega o întreagã ºi vastã teologie, dar în esenþã el aratã libertatea omului, atribut fun da men tal cu care l-a înzestrat Creatorul. Prin acest cuvânt se aratã exprimarea consimþãmântului 2 liber ºi ne - viciat, aºa cum rezultã din maniera de abordare dat de cãtre Fecioara Maria. De abia acuma se pro duce zãmislirea. Cu alte cuvinte Naºterea Domnului Crãciunul a avut loc (ºi are loc) pentru cã ºi-a dat acordul (ºi) omul. Aºadar, ce trebuie sã reþinem de aici? Omu lui i se respectã, de cãtre Dumnezeu, liber - tatea de a crede sau nu în El, ºi pe cale de consecinþã de a fi sau nu religios. În virtutea acestei libertãþi omul poate nestingherit ºi aici este marele dar pe care i-l dã Dumnezeu! sã se dezvolte ºi sã-ºi activeze, la max i mum, poten - þialitãþile care-i definesc personalitatea. Omul nu este un ro bot; el este conceput ºi creat dupã chipul Creatorului sãu, liber ºi cu o dinamicã proprie 3, reevaluabilã mai ales la marile sãr - bãtori, iar Crãciunul oferã o ocazie bilanþierã în ceea ce priveºte primenirea vieþii noastre. 4. Crãciunul este o sãrbãtoare perpetuã Crãciunul este o sãrbãtoare perpetuã, pentru cã, deºi noi îl sãrbãtorim în fiecare an, la data cunoscutã, de fiecare datã ne întoarcem în timpul de atunci, în urmã cu circa douã mii de ani, când Naºterea Domnului s-a petrecut ca fapt istoric ºi trãim acel mo ment ca ºi cum am fi contemporani cu el 4. ÎPS Bartolomeu, pornind de la o cântare a praznicului, numitã Condacul Naºterii 5, aratã ca aceasta de o mare fru - museþe literarã se alcãtuieºte pe o rarã adân - cime de cugetare teologicã, una dintre cele mai rafinate de-a lungul secolelor creºtine. A-L naºte Fecioara pe Hristos înseamnã a-i da fiinþã Celui Ce este mai presus de fiinþã; a-l naºte-n trup omenesc pe Cel Ce l-a fãcut pe om; a-l aduce în timp pe Cel Ce este deasupra timpului; a-l întrupa pe Cre ator în trupul propriei Sale creaþii. Aici se cuprinde întreaga tainã a po - gorârii lui Dumnezeu pe pãmânt 6. În continuare, sprijinindu-se pe acest condac ºi pe adevãrul care se relevã prin el, autorul nostru ne aratã cã între cuvintele astãzi ºi prunc tânãr existã o strânsã legãturã, în sensul cã tocmai acestea aratã perpetuitatea evenimentului. Aºadar cheia spre adâncimea de cugetare teologicã, amin - titã mai sus este cuvântul astãzi, cã, deºi Fecioara L-a nãscut pe Hristos atunci, în zilele lui Irod, ea Îl naºte ºi astãzi, în vremea noastrã, în chiar clipa când comemorãm evenimentul. Atunci s-a petrecut naºterea istoricã, astãzi se petrece naºterea misticã, pogorârea tainicã în viaþa noastrã duhovniceascã, aceasta fiind una dintre tainele creºtinismului: în plan istoric, co - memorarea evenimentului religios ne face con - temporani cu el; în plan dumnezeiesc, transfi - gurarea misticã îl face contemporan cu noi 7. În imnul menþionat se spune cã S-a nãscut prunc tânãr. De ce tânãr? Nu este acesta un cuvânt de prisos? Cãci ce poate fi mai tânãr decât un prunc abia nãscut? Însã în textul acestei cântãri în contextul înþelegerii pe care vrea sã o exprime nu este vorbã de vreo exprimare pleonasticã, deoarece cuvântul acesta tânãr îl întãreºte pe astãzi. Într-o logicã impecabilã, ÎPS Bartolomeu ne aratã cum orice prunc omenesc e menit sã ºi-mbãtrâneascã. O datã ce a îmbãtrânit, el de - vine pruncul de atunci, de altãdatã. Nu însã ºi Pruncul cel dumnezeiesc: El rãmâne veºnic tânãr, veºnic fraged, El e de-a pururi Pruncul de acum. Naºterea Domnului e mai mult decât un mo ment al pãstorilor ºi al magilor; ea este ºi un 1 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1997, în, Anania, Valeriu, op. cit. p Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2002, în Anania, Valeriu, op. cit., p Se înþelege, desigur, cã este o diferenþã de dezvoltare dacã omul este sau nu credincios, ºi în grade diferite în funcþie de intensitatea credinþei. 4 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1995, în Anania, Valeriu, op. cit., p Condacul este un cântec bisericesc scurt, prin care se aduc laude unui sfânt sau se aratã însemnãtatea unei sãrbãtori. (Sursa: dexonline). Condacul Naºterii are urmãtorul cuprins: Fecioara astãzi pe Cel mai presus de fiinþã naºte ºi pãmântul peºterã Celui neapropiat aduce. Îngerii cu pãstorii slavoslovesc ºi magii cu steaua cãlãtoresc. Cã pentru noi S-a nãscut prunc tânãr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci. 6 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1993, în, Anania, Valeriu, op. cit. p Crãciunul nu este numai un eveniment al istoriei, care sã fie, an de an, doar rememorat, ci, în primul rând, o permanentã actualizare a actului mântuitor, devenit prin semnificaþia sa, contemporan cu fiecare dintre noi. Cuvântul astãzi marcheazã, pentru totdeauna, actualitatea ºi contemporaneitatea evenimentului Naºterii Pruncului Iisus cu fiecare generaþie de oameni. În acest sens a se vedea Tofanã, Stelian, Ce ne-a adus Naºterea Domnului? Ce ne spune textul sfânt?, Renaºterea, anul XXV, serie nouã, Decembrie 2014, p. 3.

171 IULIE-DECEMBRIE mo ment al nostru, al celor de faþã ºi al celor viitori, în toatã sfinþenia ºi strãlucirea lui 1. Aºa stând lucrurile, ºi legat de aspectul mai sus evocat, trebuie sã avem o raportare corectã la aceastã sãrbãtoare. Aceasta deoarece, aºa cum spune ºi pãrintele mitropolit, multã lume aºteaptã Crãciunul doar pentru bunãtãþile lui pãmânteºti. Oamenii risipesc energie ºi eco - nomii sau chiar fac datorii, în acest sens pentru partea ma te rial-gastronomicã a acestor zile; or pentru ca sãrbãtoarea Naºterii Domnului sã fie trãitã pe deplin, e de neapãratã trebuinþã ca fiecare dintre noi sã participe ºi la di men - siunea ei liturgicã, chiar ºi creºtinii care nu se duc la bisericã decât la Crãciun ºi la Paºti; sim - pla prezenþã la bisericã devine o for malitate dacã ea nu se transformã în participare activã la tot ceea ce se petrece în spaþiul liturgic. La rândul ei, participarea presupune, neapãrat, cu - noaºtere; cu alte cuvinte, fiecare dintre noi trebuie sã ºtie ºi sã înþeleagã totul, atât ceea ce se vede ºi se aude, cât ºi ceea ce nu se vede ºi nu se aude în bisericã, pãrþile arãtate ºi cele nearãtate, Liturghia Naºterii ca reprezentare ºi ca tainã. Nu e suficient sã ºtim cã în vremea cezarului Au - gust S-a nãscut Iisus din Fecioara Maria în peºte ra din Betleem, cã îngerii L-au preamãrit ca pe Fiul lui Dumnezeu, cã pãstorii L-au aflat, cã magii I s-au închinat cu daruri, cã dreptul Sim eon L-a mãrturisit ca Mântuitor; aceasta este, simplu, istorie. Im por tant este sã pã trun - dem în înþelesul profund al evenimentului isto - ric ºi sã descoperim cã naºterea lui Iisus Hristos reprezintã, de fapt, naºterea din nou a lumii. Praznicul liturgic al Naºterii Domnului ne su - gereazã ºi restaurarea paradisului pri mor dial. La vremea idealã, când omenirea se va renaºte în raiul pierdut, totul se va umple de cunoaºterea Domnului 2, anticipabilã prin participarea la bu - cu ria praznicului. Sã sperãm cã aºa va fi! F AMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªT I Fete tinere la Botiza. Fotografie de Ilie Tudorel, 1 Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 1993, în Anania, Valeriu, op. cit., p Pastoralã la praznicul Naºterii Domnului, 2006, în, Anania, Valeriu, op. cit. p. 328, 330.

172 170 IULIE-DECEMBRIE 2015 Afinitãþi elec tive între Blaga ºi Noica Acad. Alexandru SURDU Bucureºti ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà Lucian Blaga a fost ºagunist. Numele sãu apare pe locul 22 din Tab la de onoare cu cei 49 de Academicieni ai Liceului Andrei ªaguna de la Braºov. Amicii noºtri spun cã acesta ar fost motivul pentru care am þinut întotdeauna la Blaga, mai ales cã el a fost ºi filosof. Ce-i drept, dupã ce am citit mãrturiile lui Vasile Bãncilã, cãruia Blaga i-a dedicat lucrarea Spaþiul Mioritic, despre anii petrecuþi de acesta la Braºov ºi în preajma Braºovului, pe plaiurile sãcelene din cele ºapte sate ale mocanilor, din care se trãgea ºi fa milia lui Bãncilã, stabilitã mai târziu în apropiere de Balta Brãilei, pe care îºi iernau turmele mocanii braºoveni, porecliþi ºi trocari, am început sã am un fel de viziune braºoveanã asupra spaþiului mioritic, cum o aveam ºi asupra întregii lumi. Aceasta, pânã când mi-a fost dat sã-l cunosc pe Constantin Noica. N-aº spune, totuºi, cã m-am lepãdat to tal de viziunea aceea, cãci Noica însuºi, cãruia nu-i plãceau patriotismele lo cale, m-a îndemnat, în anii de persecuþii comuniste, când eram tare descumpãnit, sã scriu cartea despre satul meu, despre ªcheii Braºovului, cum o fac toþi arde - lenii, ca sã am ºi eu o plãcere sã mai uit, cãci vorba lui Noica: se poate oricând ºi mai rãu. Spaþiul mioritic în viziune braºoveanã, o spun astãzi, era un spaþiu mod ern, cum sunt ºi plaiurile sãcelene, ºi nu mai cred cã l-ar fi sur - prins pe tânãrul Blaga, chiar dacã ar fi fost mare amator, ceea ce nu s-a confirmat ul te rior, de excursii montane. Pe Noica îl interesa, însã, alt - ceva la Blaga. Prin 1965, pe când visa la pro - priul sãu sistem filosofic, zicea despre Blaga filosoful cã a reuºit sã-ºi termine sistemul. ªi o spunea cu invidie, Blaga scãpând ºi de obiºnui - tele puºcãrii comuniste. Ceea ce nu înseamnã cã ar fi dus-o prea bine, dar cel puþin era împãcat cu gândul, cãci, spenglerian fiind, zicea cã era co - munistã va dura o mie de ani. Rep lica noastrã a fost cã Blaga nu ºi-a terminat sistemul, care trebuia sã fie pentadic, alcãtuit adicã din cinci triade. Este altceva cã, în cele din urmã, el s-a mulþumit numai cu struc - tura tetradicã, iar aceasta se potrivea întâmplãtor cu dialectica în patru timpi a lui Noica. Ironia acestuia, cu a cincea roatã la cãruþã, nu mi-a plãcut, ºi nu cred cã i-ar fi plãcut nici lui Blaga, pe care îl ºtiam cã elaborase o mulþime de cla - sificãri pentadice. Una dintre cele mai reuºite ºi cele mai importante se referã la mistere, ºtiut fiind faptul cã misterul era un con cept fun da men tal pentru Blaga. O mãrturiseºte el însuºi în Schiþa unei autoprezentãri filosofice: Eu mi-am luat întâia oarã sarcina sã încerc o determinare a rolului pe care aceastã idee îl are în construcþia cunoaºterii umane. Atât în Eonul dog matic, cât ºi în Cu - noaºterea lucifericã m-am strãduit sã dau un fel de analizã logicã, aproape matematicã, a ideii de mis ter. Aceastã precizie aproape mate ma ti - cã, despre care vorbeºte în Cunoaºterea luci - fericã, este pentadicã: 1. Misterele latente, 2. Misterele deschise, 3. Misterele atenuate, 4. Mis terele permanentizate ºi 5. Misterele po ten - þate. Conceputul «misterului», conchide Blaga, devine astfel conceptul cen tral de care trebuie sã se ocupe teoria cunoaºterii. Era, desigur, interesantã remarca lui Noica, dupã care structura tetradicã a filosofiei lui Blaga era asemãnãtoare cu tabela cate go - riilor lui Kant, adicã patru grupe de câte trei categorii. Numai cã Blaga pornise de la cinci grupe ºi doar se resemnase, ca sã zicem aºa, la patru, iar între triadele lui, de exemplu: 1. Ori - zont ºi stil, 2. Spaþiul mioritic ºi 3. Geneza metaforei, nu se pot regãsi schemele dia lec - tico-spec u la tive: tezã, antitezã ºi sintezã, adop - tate ºi de cãtre Hegel, pentru care Blaga n-a dovedit niciodatã vreo afecþiune deosebitã. În orice caz, cu cinci sau cu patru com - ponente, Noica îl admira pe Lucian Blaga pentru realizarea sistemului; ºi avea multã dreptate. Elaborarea de sisteme filosofice face parte din specificul filosofiei româneºti, care, dupã apre - cierea lui Mircea Vulcãnescu, ajunsese între cele douã rãzboaie mondiale, la faza superioarã a construcþiilor sistematice. Filosofii noºtri de for mula unu sunt cei care au realizat sisteme filosofice cuprinzãtoare, dãtãtoare de seamã pentru cele mai importante probleme ale filo - sofiei, care sunt ºi ale lumii în genere. Noica era cuprins de o adevãratã ne li -

173 IULIE-DECEMBRIE niºte metafizicã, lucra în fiecare zi pe spetite, dupã exemplul lui Blaga, ca sã-ºi termine pro - priul sãu sistem. ªi trebuie sã spunem c-a reuºit, chiar fãrã resemnarea lui Blaga, în 1981, cu ºase ani înaintea morþii, la 72 de ani. Dacã trãia ca Blaga numai 66, rãmânea fãrã sistem. Oricum, Devenirea întru Fiinþã a lui Noica, în ciuda metodologiei sale tetradice, este elaboratã în trei pãrþi ºi seamãnã mai mult cu sistemul dialectico-speculativ al lui Hegel, cu toate cã îl tot criticã pe Hegel triadicul ºi îl laudã pe Kant tetradicul. Interesant este, însã, faptul cã ºi dupã ela - borarea sistemului sãu filosofic, Noica n-a în - cetat sã fie un admirator al lui Blaga ºi al filo - sofiei acestuia. Când i s-a oferit ocazia de a publica o lucrare în ºase lim bi strãine, cel puþin aºa ne-a relatat nouã, el le-ar fi spus editorilor sã-i publice lui Blaga un fel de rezumat al sis - temului, care ar fi fost mai reprezentativ pentru cultura românã decât oricare dintre propriile sale lucrãri. Sã fi fost numai un semn al mo - destiei sale? Ev i dent cã nu. Aici mai trebuie adãugat, însã, ceva. ªi anume, în legãturã cu relaþiile personale dintre Noica ºi Blaga. Primul se tot lãuda cã ar fi avut tãria de a nu fi profesor ºi, vorba lui Scho - penhauer, de a deveni filosof de profesie, adicã in de pend ent de orice restricþii didactice. Rea - litatea n-a fost chiar aceasta, cãci în tinereþe Noica a participat la un con curs pentru postul de conferenþiar, dar n-a reuºit. Din propriile sale relatãri, rezultã cã singurul din comisia de exa - minare care l-a susþinut a fost Lucian Blaga. Or, Noica n-a uitat acest lucru niciodatã. Publicarea unei lucrãri rezumative a sistemului filosofic al lui Blaga ar fi fost un gest frumos de recu - noºtinþã. Numai cã ºi aici ar fi fost câteva pro - bleme discutabile, cel puþin dintr-o perspectivã postumã a lui Blaga. Se ºtie cã Mircea Eliade i-a trimis lui Blaga o scrisoare din strãinãtate, în care îi spune cã ar fi un mo ment potrivit sã-ºi traducã ºi sã-ºi publice lucrãrile, even tual în Franþa, cãci prin Occident este la modã un fel de curent ira þio - nalist. Ceea ce l-a întristat pe Blaga, care n-a fãcut nicio încercare de genul acesta, nici când avea posibilitãþi reale. Aºa cã, nu ºtim dacã i-ar fi plãcut încercarea lui Noica. În plus, cu ocazia prezentãrii rezumative a sistemului filosofic al lui Blaga, Noica intenþiona, în vederea tra du - cerii, dar ºi pentru înþelegerea cititorului din vremea aceea, sã opereze ºi anumite mo - dernizãri terminologice. Când am auzit însã despre ce era vorba, am protestat în numele lui Blaga, cãci Noica voia sã zicã, în loc de Marele Anonim, fondul anonim, iar în loc de cu - noaº terea lucifericã, cunoaºtere ºtiinþificã! Pro testul meu s-a dovedit corect, dupã relatãrile lui Dimitrie Vatamaniuc, unul dintre foºtii stu - denþi ai lui Blaga. Aceasta, deoarece la semi - narii studenþii îi cereau profesorului Blaga sã le spunã dacã Marele Anonim este Dumnezeu sau nu. ªi Blaga, pe bunã dreptate, se întrista. Este, însã, demnã de reþinut remarca lui Noica despre legãtura filosofiei lui Blaga, a ce - lei sistematice, fireºte, cu spiritul, ca sã-i zicem aºa, culturii româneºti. A spus-o autorul Rostirii filosofice româneºti, acordându-i astfel lui Blaga locul întâi. Dar Noica avea, totuºi, o tristeþe în legãturã cu filosofia lui Blaga ºi cu Blaga însuºi ca filo - sof ºi ca profesor, mai ales dupã ce auzise de prestaþia deloc laudativã a cursurilor sale. ªi tot încerca sã-i gãseascã scuze. Blaga îºi preda pro - priile sale creaþii filosofice, care, fiind atât de frumos scrise, trebuiau citite, cãci nu se fãcea sã le înveþe Blaga pe de rost! ªi, lucru cu rios pentru Noica, perseverent în aprecieri, începea sã-i dea dreptate lui Bogdan-Duicã, adversarul lui Blaga ca profesor. Lui Bogdan-Duicã pe care, pânã atunci, ca mulþi alþii, îl deprecia cu fiecare ocazie. Eu, cel puþin, ºtiindu-l pe Bogdan-Duicã ºi întreaga lui familie de cãrturari braºoveni ºi ºaguniºti, pânã la Vir gil Bogdan ºi la nepotul acestuia, Mihai Bogdan, cu care am fost coleg, i-am luat mereu apãrarea, ºtiind cã Buldogul, cum i se spunea, chiar îl iubea pe Blaga ºi îl aprecia ºi ca poet ºi ca filosof, dar nu ca pro - fesor. Noica nu ne-a crezut, pânã când nu s-a convins el însuºi. Ce-i drept, nu ne-a crezut de dragul lui Blaga. Spre anii din urmã, când la ca bana lui Noica de la Pãltiniº se perinda lumea mai ceva ca la Maglavit, avea o altã tristeþe, îl com pã timea pe Blaga pentru lipsa de continuatori, de discipoli. N-am vrut sã-l supãr pe Noica, pe cel cãruia îi ziceam profesor, deºi n-a fost nicio - datã, dar putea sã fie cu sprijinul lui Blaga fi - reºte, spunându-i cã prin mulþimea care îl în - conjura pe atunci eu n-am vãzut niciun discipol, dar, întrucât filosofia lui Blaga era legatã cu adevãrat de cultura româneascã aºa cum ne-a spus-o Noica, atunci, tradusã sau nu în vreo altã limbã, era sortitã sã aibã urmaºi, chiar dacã nu se arãtau încã, pentru faptul cã începuserã, totuºi, sã-i punã câte-o floare pe lespedea mormântului din Lancrãm. Au trecut mulþi ani de-atunci, cu bune ºi cu rele, iar pe mine, cel puþin, nu m-a mirat deloc faptul cã în fiecare an primeam câte o invitaþie la simpozioanele Lucian Blaga, care se des fã - F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

174 172 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNÃ ºurau la Cluj, la Sebeº ºi chiar în Lancrãm, la care participau sute de simpatizanþi, unii decla - rându-se chiar discipoli ai lui Blaga. Mai spre zilele noastre, însã, am participat la astfel de simpozioane anuale ºi la Târgu-Mureº. Este demn de remarcat faptul cã ani ma - torul simpozioanelor Lucian Blaga de la Târgu-Mureº, scriitorul-filosof Eugeniu Nistor, cadru di dac tic la Universitatea Petru Maior, devenise un ad ept al filosofiei lui Blaga, datoritã unei conferinþe a lui Noica, dar nu auzisem pe nimeni sã fi devenit ad ept al filosofiei lui Noica. Ce-i drept, ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Bucureºti ( ), am predat câþiva ani ºi cursuri de filo - sofie româneascã ºi le-am acordat importanþa cuvenitã, ca filosofi de for mula unu, ºi lui Blaga ºi lui Noica, stimulând câþiva studenþi sã-ºi facã lucrãrile de licenþã pe teme filosofice din sis - temele acestora. Unii dintre aceºtia au devenit chiar cercetãtori specializaþi în filosofie ro mâ - neascã, domeniu considerat prioritar, la Insti - tutul de Filosofie ºi Psihologie Constantin Rãdulescu-Motru al Academiei Române. Dar, aceºtia nu-l cunoscuserã pe Noica. Unde erau, însã, sutele sale de discipoli? Despre care ieºise ºi vorba de haz cã discipolii lui Noica sorb din votca Perestroica. Aceasta a fost situaþia pânã în anul 2009 Centenarul Constantin Noica. S-a constatat, cu aceastã ocazie, la Ac a de mia Românã (cãci Noica este membru post-mor tem al acestei Aca - demii), cã Înalta Instituþie n-a reuºit sã publice op era lui Noica, aºa cum se face de regulã, o datã la 100 de ani, pentru fiecare nemuritor, deoarece n-a obþinut aprobarea de la unul dintre discipolii lui, care deþine copy right-ul. Aceasta, probabil, ca sã-l apropie, ºi în aceastã privinþã, de Lucian Blaga, a cãrui operã n-a fost publicatã de cãtre Ac a de mia Românã, la Centenarul Lucian Blaga din 1995, din acelaºi motiv. În locul operei lui Constantin Noica, pe pupitrul Prezidiului Academiei Române din Au - la Magna am pus Op era lui Mihai Eminescu, desãvârºitã în anul acela prin publicarea in te - gralã a Caietelor Eminescu, pentru care s-a lup - tat Noica în ultimii sãi ani de viaþã. Op era Poe - tului nostru Naþional, privitã din josul Aulei, arãta ca o construcþie megaliticã impunãtoare. Ea ne-a amintit atunci de cele douã versuri emi - nesciene rãzleþe, pe care le tot zicea Noica la diferite ocazii: Ca o spaimã împietritã,/ Ca un vis încremenit. ªi am înþeles atunci, nu numai cui i-e fricã de Blaga ºi de Noica, ci ºi de ce! Eu, nefiindu-mi fricã de Blaga, am par - ticipat la multe simpozioane, alãturi de alþi nete - mãtori, ºi, în ultimii ani, împreunã cu Vice - preºedintele Academiei Române Ionel-Valentin Vlad. Datoritã bunãvoinþei Domniei Sale ºi cu acordul Preºedintelui Academiei Române, Acad. Ionel Haiduc, am instituit chiar un Premiu al Academiei Române Lucian Blaga pentru filosofie. În mod firesc, am avut ocaziunea sã-l premiem ºi pe scriitorul-filosof Eugeniu Nistor, pentru numeroasele sale cãrþi ºi studii despre filosofia lui Blaga, dar ºi pentru altceva care þine mai mult de Noica decât de Blaga sau, la drept vorbind, de amândoi. Cãci, datoritã lui Eugeniu Nistor, care m-a dus cu maºina de la Sighiºoara la Târgu-Mureº, arãtându-mi dealurile ondu la - torii, cu adevãrat mioritice din zonã, nu ca mun - þii din jurul Braºovului, am înþeles ceea ce tre - buia sã facem ºi pentru Noica, simpozioane naþi onale cum sunt cele de la Târgu-Mureº, dar Noica nefiind adeptul spaþiului mioritic, ci al întregului spaþiu românesc, sã le facem de fiecare datã în alt oraº. ªi chiar aºa a început sã fie, mai întâi la Braºov, cu ºaguniºtii, apoi la Iaºi, la Arad, la Constanþa ºi la Timiºoara. Cã toate aceste simpozioane le-am fãcut ºi cu gân - dul la Lucian Blaga, am spus-o de fiecare datã. Aceasta a fost mâna postumã, ca sã-i zicem aºa, de ajutor a lui Blaga pentru Constantin Noica, pe care nu l-a uitat nici din mormânt, ºi nici nu putea sã-l uite, fiindcã Noica l-a ridicat pe locul întâi în ierarhia filosofilor români de for mula unu. Din partea noastrã, care nu facem ase - menea ierarhizãri, ne sunt la fel de dragi ºi Blaga ºi Noica. Nu ne temem de niciunul ºi trecem cu aceeaºi plãcere de la unul la celãlalt ºi invers, chiar dacã n-au fost amândoi ºaguniºti ºi n-a trãit niciunul pe dealurile ondulatorii dintre Si - ghiºoara ºi Târgu-Mureº. Frica noastrã este, însã, alta, cã timpul tace ºi trece, ºi mai avem încã mult de lucru la Filo sofia pentadicã, la propriul nostru sistem filo sofic, cãci tare ar fi pãcat sã pierdem cursa de for mula unu a filosofiei româneºti prin aban don.

175 IULIE-DECEMBRIE Un vot pentru întemeietorul romanului românesc În perioada toamnã-iarnã 2015 se îm - plinesc 310 ani de la finalizarea, în manuscris, a uneia dintre cele mai im - portante scrieri beletristice datorate scriitorilor români. Istoria ºi teoria literarã autohtonã au plasat-o corect în interiorul genului epic, specia ro man alegoric. Este vorba despre Istoria ie - roglificã, subintitulatã Rezbelul dintre Corb ºi Inorog, sau Lupta dintre Dreptate ºi Strâm - bãtate. [Cu aproximativ 170 de ani înainte apã - reau celebrele cãrþi ale renascentistului francez François Rab e lais, Gargantua et Pantagruel]. O destul de lungã perioadã, autorul, Dimitrie Cantemir, ºi creaþia sa au fost incluºi în programele ºcolare ºi manualele ciclului liceal, acordându-li-se un numãr suficient de ore ne - cesar inoculãrii în cultura generalã a cursanþilor acestui ciclu de învãþãmânt. De ce actuala pro - gramã curricularã neglijeazã pe una dintre per - sonalitãþile, im plicit literare, de top din cultura noastrã naþionalã? Pentru puþin timp domnitor al Þãrii Moldovei, academicianul Dimitrie Cantemir a fãcut la noi joncþiunea dintre Umanism, Renas - centism ºi Iluminismul eu ro pean, cultura ºi pre - o cupãrile sale de facturã enciclopedicã consti - tuindu-se în argumentul acestei afirmaþii. Poli glot, lingvist, etnolog, filosof, geograf-geolog, fizi - cian, istoric, muzicolog-compozitor, literat, a fost cunoscut în mediul academico-universitar, dar ºi pol i tic, din Europa primei jumãtãþi a se - colului al XVIII-lea. Auzind despre el, apoi în - mânându-i-se scrieri ale eruditului român de cãtre Antioh, fiul sãu (în 1739 ambasador al Rusiei la Paris), citindu-i-le, Vol taire ar fi excla - mat: Un filosof între regi ºi un rege între filo - sofi. Gestului galant al diplomatului de sorgin - te româno-tãtarã, dupã cum însuºi se recomanda Antioh, Vol taire îi rãspunde într-o epistolã: Mon seniore, am multe obligaþii faþã de alteþa-voastrã. A binevoit sã mã facã a cunoaºte multe adevãruri despre care eram destul de rãu informat ºi a fãcut-o cu o bunãtate tot atât de preþioasã ca ºi acele adevãruri. Citesc actu al - mente Istoria otomanã a domnului prin cipe Viorel Gheorghe TÃUTAN Jibou Cantemir, rãposatul dvs. tatã. Voi avea cinstea sã vã înapoiez curând aceastã operã, de care nu pot mulþumi îndeajuns alteþei-voastre. Binevoiþi a mã ierta de faptul cã m-am înºelat asupra originei voastre. Mulþimea talentelor domnului prin cipe, tatãl vostru, ºi ale dvs. personale, m-au fãcut sã cred cã descindeþi din vechii greci ºi sã presupun cã aparþineþi neamului lui Per i cles, mai degrabã decât aceluia al lui Tamerlan.[...]. Dar sã revenim puþin mai accentuat la dilema noastrã, încercând o succintã analizã. Existenþa unui cir cuit eliptic în plan ver ti cal al interesului societãþii umane pentru propriile-i mari personalitãþi culturale, cu precãdere în pei - sajul ar tis tic, este o certitudine de sugestie axio - maticã, implicând speculaþii fenomenologice. Rod al impactului cu mediul nat u ral-geografic, cãruia i se suprapune imixtiunea diferenþelor rasiale ºi sociale evidente, generatoare dis con - tinuu de (posibile) conflicte, fenomenul a cã - pãtat de-a lungul istoriei conotaþii genetice sub - ver sive. Altfel spus, în existenþa lor, populaþiile (etnii, popoare, naþiuni) dintr-un anumit ar eal geografic parcurg di verse etape temporale, evo - luând sau, dimpotrivã, involuând în funcþie de contexte geofizice ºi/sau sociale. Fenomenul pa re a fi cunoscut, mai ales din maniera în care îl promoveazã azi segmentul psihofilosofic al cer - cetãrii sociologia. Numai cã, indiferent de perioada traversatã, se întâmplã ca o astfel de entitate sã constate cum din rândurile sale se detaºeazã indivizi cu un comportament di ver - gent, agreaþi doar de cãtre o minoritate a colec - tivitãþii, ºi sã ob serve surprinsã constanta di - recþionalã a acestora, ades generând per for manþe. Reacþia majoritãþii este, în gen eral, diferitã. De la acceptare entuziastã, pânã la cir cumspecþie ºi negare, de la oportunismul obtuz, la com pli - citatea cenzuratã, filtrul valorii estetice fiind ades neglijat, elita so cial-politicã, sau, dimpo - trivã, gruparea amicalã cãreia le aparþine unul sau altul dintre aceºtia, hotãrãºte oportunitatea calificativelor. Verdictul maselor este pronunþat emi na - F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

176 174 IULIE-DECEMBRIE 2015 ROMÂNEªTI VALORI FAMILIA ROMÂNà mente post pri ori. Respectivii dizidenþi (în cele mai cunoscute cazuri artiºti autentici) îºi duc existenþa dezinteresaþi de opiniile anturajelor ºi ale elitei po lit ico-ad min is tra tive 1. Dimitrie Cantemir aparþine acelei ca te go - rii de intelectuali cãrora sorþii le sunt favorabili. Mama sa (Ana Bantãº) era descendenta unei familii de mici boieri, iar tatãl sãu, Constantin, fiu de rãzeº, a reuºit, în urma unei strãlucite cariere militare, sã ajungã domnitor al Mol do - vei. Pentru cã aºa cereau uzanþele, copiii sãi încep sã înveþe carte cu dascãli în familie, iar Dimitrie se dovedeºte extrem de inteligent ºi sârguincios, lãudat de maestrul sãu, teologul poliglot Ieremia Cacavelas. Apoi este obligat sã plece la Constantinopol, la Poarta Otomanã, în calitate de garant al tatãlui ºi, ul te rior, al fratelui sãu, Antioh, câtã vreme aceºtia au fost dom - nitori ai Moldovei. Aici îºi petrece intermitent peste douãzeci de ani desãvârºindu-ºi instrucþia în cadrul ªcolii Înalte a Patriarhiei Ortodoxe ºi, mai mult, intrând în anturajul familiilor de di - plomaþi din þãrile europene ºi asiatice din ca - pitala imperiului otoman, în spe cial prin in ter - mediul copiilor acestora, asimilând astfel limba vorbitã de cãtre fiecare dintre ei. În consecinþã, ajunge sã cunoascã limbile greacã, latinã, ita - lianã, francezã, turcã, ebraicã, arabã, englezã, rusã, polonezã, germanã ºi italianã, pe unele dintre acestea aprofundându-le prin studiu in di - vid ual aplicat. Constat cu satisfacþie cã onor Ac a de mia Românã a iniþiat ºi a fãcut sã aparã oportuna lucrare de istorie literarã în formulã lexi co gra - ficã Dicþionarul gen eral al literaturii române, unde savantului român i se acordã un spaþiu confortabil, articolul fiind redactat cu înalt pro - fesionalism de istoricul ºi criticul literar ieºean Elvira Sorohan. Recomand aceastã importantã lucrare tuturor acelora care vor sã-ºi con so li - deze cultura generalã cu informaþii corecte ºi com plete de istorie literarã autohtonã. În ipoteza existenþei unor voci care sã conteste, în for - mulãri ºi tonalitãþi di verse, oportunitatea ges - tului revendicativ al subsemnatului, îmi îngãdui sã le amintesc aprecierile de care s-a bucurat activitatea intelectualã a principelui, în plan cul - tural ºi, precumpãnitor, în cel literar. Folosesc în demersul meu informaþii culese din amplul stu - diu monografic al lui P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir (viaþa ºi op era), Bucureºti, Editura Academiei R.P.R, 1958, Biblioteca istoricã. De ce Istoria ieroglificã este consideratã de cãtre autorul studiului o scriere importantã? Este, fã - rã îndoialã, o carte îmbrãcatã în forma barocului vremii decadenþei Renaºterii, dar o carte cu miez adânc ºi strãluciri de imagini ºi de cu - getare, pe care trebuie sã ai rãbdare sã le des - coper (p. 75). Aceastã idee o întâlnim ºi la Em. C. Grigoraº în ediþia din 1927, îngrijitã de acesta. Cercetãtorul apreciazã, în urma atentei sale munci, cã scrierea în discuþie este dovada unui re cord în materie, pentru acea vreme: a fost începutã dupã împãcarea dintre cantemireºti ºi Constantin Brâncoveanu (luna mai, 1705) ºi ter - minatã în decembrie al aceluiaºi an, dupã moar - tea Banului Craiovei Cor nea Brãiloiu (Lebãda). Subiectul romanului este unul istoric: Lup ta dintre þara patrupedelor (Moldova) ºi þara pãsãrilor (Þara Româneascã), Inorogul fiind Di - mitrie Cantemir, iar Corbul Constantin Brân - coveanu. Incipitul se axeazã pe Adunarea boie - rilor celor douã þãri, þinutã în 1703 la Ar nãuþchoi, lângã Adrianopol, pentru alegerea domnului Moldovei în locul lui Constantin Duca (Vidra). Este ales Mihail Racoviþã (Stru - þocãmila). Constantin Brâncoveanu cumpãrã cu bani pe boierii moldoveni, iar M. Racoviþã e cãsãtorit cu cea mai frumoasã fatã din rândul boierimii moldave, Ana Dediu Codreanu (Ne - vãstuica). Pentru a obþine firmanul Porþii (con - firmarea prin numire), este cumpãrat ºi marele drag o man al acesteia, Alexandru Mavrocordat (Camilo-pardosul). Boierii ambelor þãri încep sã prade spoliind ºi creând astfel un gen de alianþã, iar epitropi (cârmuitori) sunt numiþi Stol nicul Constantin Cantacuzino (Brehnacea) ºi Iordache Ruset (Pardosul). În consecinþã, se declanºeazã marea miºcare þãrãneascã din am - bele þãri (muºtele). Dimitrie Cantemir (Inoro - gul) este exilat, ceea ce genereazã întrevederile dintre acesta ºi Toma Cantacuzino (ªoimul), despre care aflã Scarlat Ruset (Cameleonul) care îi dã pe mâna bostangiilor. Destãinuirile 1 Opuºi acestora, mercantilii, orgolioºii, duplicitarii dornici de popularitate, înzestraþi ades cu arsenalul bogat al persuasiunii, fac detectabile (ºi detestabile) eforturi de-a ajunge în atenþia opiniei publice, intrând în anturajul elitelor politico-administrative ºi, horibile dictu, al celor culturale (le fac portrete, scriu predilect despre aceºtia, inventeazã ºi le acordã premii), sau recurgând la sentimentalismul de grup/ grupare cãruia/ cãreia le aparþin de facto sau de jure, erijându-se în inºi buni la toate, indispensabili, perspicace, pentru a parveni în poziþii evidente, încadraþi în rama auritã pe care ºi-au confecþionat-o cu indiscutabilã migalã. Întreaga istorie a omenirii îi consemneazã ca elemente sociale redundante, reprobabile, specia fiind perenã. Singura lor grijã este sã se bucure de glorie în timpul vieþii aparente. Ni se pare a fi deplorabilã realitatea cã unii dintre aceºtia sunt talentaþi ºi au pro zeliþi, fani, ca sã fiu în ton cu prezentul.

177 IULIE-DECEMBRIE Inorogului, care elogiazã exagerat domnia lui Constantin Cantemir, îl nemulþumesc pe Antioh. În structura epicã, se revine la eve - nimentele dintre moartea lui Constantin Cante - mir ºi domnia lui Mihail Racoviþã ( ). Romanul poate fi interpretat drept pamflet pol i tic împotriva boierilor adversari ( ca niºte fiare însetate de pradã ) ai cantemireºtilor, dar ºi a boierilor în gen eral, pe de o parte, ºi a Im - periului Otoman, care este, în expresia auto - rului, o imensã organizaþie bazatã pe jefuirea supuºilor ºi îmbogãþirea prin mitã a demni ta - rilor. Din toatã literatura noastrã veche, Dimitrie Cantemir dã astfel, sub vãlul alegoriei, cel mai aspru ºi mai documentat atac împotriva ex ploa - tãrii turceºti. P. P. Panaitescu sugereazã interpretarea romanului în discuþie ca o scriere secretã, în accepþiunea propusã de Procopio de Cezarea. În Apus, pamfletele politice ajunseserã la timpul secolului al XVII-lea la forme literare su pe - rioare. D. Cantemir l-a combinat cu o ima - ginaþie aproape orientalã de basme, creând un gen cu totul inedit (p. 82). Fiind în discuþie o operã secretã, autorul poate vorbi fãrã con strân - gere. În asta constã însemnãtatea Istoriei iero - glifice, nu doar ca pamflet pol i tic per sonal în - dreptat împotriva contemporanilor adversari ai sãi, ci în dezvãluirea tainelor politice ºi sociale din vremea aceea, cu adevãruri unice în lite - ratura veche. Din punct de vedere ideatic, autorul pro - moveazã în substanþa romanului idei sociale ºi politice revoluþionare pentru acea vreme, ex - puse trans par ent, cum, de pildã, ideea opor tu - nitãþii rãscoalelor þãrãneºti în scopul dezrobirii: Þãranii se scoalã pentru slobozenie ºi moºie cu cinste a muri, decât prin mulþi veci cu necinste a trãi, mai de folos ºi mai lãudat este (p. 83). Aceastã atitudine favorabilã luptei þãranilor re - iese ºi din soluþia pe care o pune în gura lui Constantin Cantacuzino: A muºtelor prie te ºu - gul ºi frãþia, nu vrãjmãºia ºi vecinia sã poftim (ibi dem). La baza idealului pol i tic al lui D. Cantemir stã ideea centralizãrii statului, a abso - lutizãrii puterii monarhice. Cum înþelege el acest deziderat? Stãpânul, domnul stãpâneºte, dar cu dreptate pentru poporul care datoreazã ascultare: Atunce publica (statul n.n.) în - floreºte ºi odrãsleºte, când stãpânii miluiesc ºi ceartã cu dreptate, ºi supuºii ascultã ºi slujesc din dragoste (p. 84). Ca domnitor model îl oferã pe tatãl sãu, Constantin Cantemir. Ideea profeticã a proximitãþii cãderii Im - periului Otoman ºi a necesitãþii acestei cãderi este exprimatã nu doar în conþinutul subiectului, cât ºi în acþiunea politicã ºi militarã de mai târziu ( ). Imperiul Otoman este de - finit metaforic ca templu al lãcomiei, sau zeiþã a apithimiei. Aceastã zeiþã stã pe un scaun de foc, iar în giur împregiur fãclii cu tot felul de materie arzãtoare cu mare parã arde, iar sub tron se aflã un cuptoraº de aramã plin de jãratic aprins (p. 86). Cât priveºte valoarea istoricã ºi literarã a romanului, suntem pãrtaºi la opiniile cer ce tã - torului (P.P.P.) potrivit cãrora caracterul literar al scrierii îl determinã pe autor sã deformeze ostentativ realitatea strict istoricã. Acesta nu are, ori nu dezvãluie din mo tive literare, o con - cepþie ºtiinþificã despre istorie, astfel cã indi - vidualul predominã în detrimentul socialului. Tocmai de aceea, Istoria ieroglificã nu poate servi ca izvor integru pentru reconstituirea fap - telor istorice dintre Cu toate aces - tea, op era în discuþie este izvor istoric de foarte mare importanþã pentru cercetãtorul care nu cautã în istorie determinarea amãnuntelor cu caracter in di vid ual, cercetând, în schimb, insti - tuþiile ºi împrejurãrile sociale (adunarea boie - rilor, de pildã), organizarea agenþiei diplomatice etc. Romanul consemneazã existenþa rãs coa le - lor þãrãneºti, prezintã viaþa intimã de la curþi, relaþiile dintre boieri ºi domnitor, dintre boieri ºi dregãtorii turci, sau dintre domn ºi turci, ra - porturile dintre sluji (agenþi ai Porþii) ºi stãpânii lor, superstiþiile împletite cu an ec dote ºi snoave. Acestea din urmã sunt preþioase pentru istoria moravurile ºi a vieþii populare (p. 87). Din punct de vedere literar, Istoria iero - glificã este o compoziþie originalã, ºi nu o imi - taþie dupã Etiopicele lui Helio dor, aºa cum susþin I. Mirea ºi N. Iorga. Asemãnarea constã doar în ordinea materiri, deci în alcãtuirea planului. Cantemir a folosit cunoºtinþe luate din Fiziologul, carte greceasco-bizantinã. De ase - menea, s-a folosit de cifrul întrebuinþat în acele timpuri în corespondenþã, care consta în înlocuirea numelor de domni ºi de boieri cu denumiri de animale (p. 88). Proverbele ºi zi - cãtorile formeazã ornamentaþia scrierii lite rare, deoarece temelia ei este pamfletul, datoritã cãruia scrierea cantemirescã strãluceºte prin por trete satirice. Lumea orientalã cu farmecul ei ex otic apare, de pildã, în descrierea vânãtorii de elefanþi din In dia, sau în descrierea palatelor fantastice de pe malurile Nilului. Ediþia din 1927, datoratã lui Em. C. Grigoraº, cãruia îi aparþine bogata prefaþã, poate fi suspectatã, în mod su per fi cial ºi eronat, de apologie. Girantul acesteia atribuie romanului Istoria ieroglificã mari merite ale speciei. Per - F AMILIA ROMÂNà VALORI ROMÂNEªT I

178 176 IULIE-DECEMBRIE 2015 sonaje cu caractere bine conturate ºi def i nite, unitare, acþiunea încadrându-le per fect. Pe lângã asta, adaptarea caracterelor animale oamenilor epocii ºi potrivirea lor cu tot mersul acþiunii este foarte bine stãpânitã. Bunãoarã, Cameleonul (Scarlat Rossetti) rãmâne în literaturã alãturi de Jago. El reprezintã toatã perfidia spe cific bi - zantinã, intrigantul bizantin (pag ). Abor - dând probleme de structurã, de compunere, cer cetãtorul afirmã: Nimeni în literatura uni - versalã n-a îndrãznit sã introducã atâtea elemente de gândire ºi de culturã într-o operã literarã. [ ] Este chiar un fenomen puterea de atracþie a unei opere atât de greu de digerat (p ). În concluzie, munca descifrãrii legãturilor interumane, aºa cum sunt prezente în romanul lui Dimitrie Cantemir ºi cum, din nefericire, nu s-au schimbat esenþial pânã în zilele noastre, potenþeazã resortul care sprijinã opþiunea pentru interpretarea sa în poziþia de prim ro man din literatura românã. FAMILIA ROMÂNÃ VALORI ROMÂNEªTI Portretul lui Cantemir ºi stema familiei, în ediþia din 1771 a lucrãrii Descrierea Moldovei

179 IULIE-DECEMBRIE EMINESCIANA Cea dintâi odã închinatã poetului Mihai Eminescu Dr. Ion FILIPCIUC Suceava Frunzãrind vechi ziare ºi reviste din vremea lui Eminescu, întâmplãtor am dat peste un mãnunchi de versuri închinate poetului în Secolulu, ziar pol i tic, judiciar ºi comercial, Iassy, an II, nr. 28, 5 septembrie 1870, p. 2 ºi, întrucât nu avem ºtire sã se fi retipãrit ºi dupã acea datã în vreo broºurã ori într-un volum omagial, reproducem textul din urmã cu aproape un veac ºi jumãtate: Eminentului poet Eminescu Pentru ce sombru de gânduri, scoþi din lira ta duioasã Cântul trist al disperãrei, minþind geniului tãu; Când accentul tãu sonore ºi-a ta limb-armonioasã Pune omul în uimire, ca la cântul unui zeu; Pentru ce pe fruntea-þi dalbã unde-o razã strãluceºte Întinzi vãlul alb ºi rece ca un giulgiu peste-un mormânt ªi ne spui cu glasu-þi jalnic cã o lume se sfârºeºte ªi cã alta nu începe pentru noi aºa curând? Aste forme-s trecãtoare, fiice a necesitãþei: Ea constrânge ºi pe naþii ºi pe om a le-mbrãca; Timpul trece, timpul sboarã, însã Zeul esistenþei Pe a lumei oceanuri poartã vecinic slava sa! Când un fruct apare searbãd pã o mladã obositã Sau vro floare încã junã pleacã fruntea-i vestejitã, E un verme care roade sânul lor cel delicat; Când un popor tânãr încã, în loc fruntea sã-ºi ridice, Pleacã capul ca o plântã care stã numai sã pice E cã vermele-ndoinþei pieptul sãu l-au strãmuºcat. Acest verme roade tare pieptul nostru, o, poete, Dar mai avem o speranþã, un înger mângâitor; Acel înger e credinþa ce cu netedele-i plete Pripigeazã, alineazã ºi mângâie pe-un popor. F AMILIA ROMÂNÃ EMINESCIAN A Pânã când raza-i seninã va-ncãlzi inimi romane, Pânã când mâna ei dulce va sdrobi feruri tirane, Ce duºmanii României pregãtesc pentru popor; Pânã când crucea divinã ca un semn de re-nviere Va fi steagul nostru vesel, România nu, nu piere, În pres ent ºi viitor! Grigori Milidon Cum nu avem niciun motiv sã bãnuim cã Grigori Milidon ar fi citit pânã în acel ceas din au gust 1870 versurile semnate de Mihai Eminescu în broºura Lãcrimioarele învãþãceilor gimnãsiaºti den

180 178 IULIE-DECEMBRIE 2015 EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNà Cernãuþi la mormîntul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul rãpãusat într-a 12/ 24 Ianuariu 1866, ori în revista Fa milia de la Pesta De-aº avea (an II, nr. 6, din 29 februarie / 19 martie 1866); O cãlãrire-n zori (an II, nr. 14, din 15 / 27 mai 1866); Din strãinãtate (an II, nr. 21, din 17 / 29 iulie 1866); La Bucovina (an II, nr. 25, din 14 / 26 august1866); Speranþa (an II, nr. 29 din 11/ 23 septembrie 1866); Misterele nopþii (an II, nr. 34, din 16 / 28 octombrie 1866); Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie (an III, nr. 14, din 2 / 14 aprilie 1867); La Heliade (an III, nr. 25, din 18 / 30 iunie 1867); La o artistã (an IV, nr. 29, din 18 / 30 au gust 1868); Amorul unei marmure (an IV, nr. 33, din 19 / 2 octombrie 1868); Junii corupþi (an V, nr. 4, din 31 ianuarie / 11 februarie 1869); Amicului F. I. (an V, nr. 13, din 30 martie / 11 aprilie 1869) sau din broºura La moartea principelui ªtirbey (Bucureºti, aprilie 1869), trebuie sã presupunem cã admiraþia poetului ieºean a fost stârnitã doar de cele douã poezii publicate de M. Eminescu în Convorbiri literare Venere ºi Madonã (an IV, nr. 4, din 15 aprilie 1870) ºi Epigonii (an IV, nr. 12 din 15 au gust 1870) din Iaºi. Oda însãilatã de Grigori Milidon este importantã, înainte de toate, din perspectiva istoriei literaturii române, pentru cã sesizeazã ºi exaltã geniul poetului M. Eminescu, limba armonioasã, uimind precum cântul unui zeu, ceea ce rãmâne o intuiþie fericitã ºi exactã, cu atât mai de admirat, cu cât se întemeiazã doar pe versurile celor douã poezii publicate de Eminescu în Convorbiri literare (apri - lie-au gust 1870); apoi admiratorul insinueazã cã scepticismul eminescian este rodul îndoinþei ºi neîncrederii în expresia unui gânditor luminos pe fruntea-þi dalbã unde-o razã strãluceºte, întrucât îi lipseºte credinþa în divinitatea ce ocroteºte România. Însã Eminescu îºi exprimase de la bun început neîncrederea în reuºita versurilor din Epigonii, cãci în scrisoarea Viena în 17 / 6 / 1870 st. n. cãtre Iacob Negruzzi observa cu îndreptãþire: Poate cã «Epigonii» sã fie rãu scrisã. Ideea fundamentalã e comparaþiunea dintre lucrarea încrezutã ºi naivã a predecesorilor noºtri ºi lucrarea noastrã trezitã dar rece. Prin operele liricilor români tineri se manifestã acel aer bolnav ºi de dulce, pe care germanii o numesc Weltschmerz. Aºa Nicoleanu, aºa Schelitti, aºa Matilda Cugler e oarecum conºtiinþa adevãrului trist ºi scep tic, invins de cãtre colorile ºi formele frumoase e ruptura între lumea bulgãrului ºi lumea ideei. Predecesorii noºtri credeau în ceea ce scriau, cum Shake speare credea în fantasmele sale; îndatã însã ce conºtiinþa vine cã imaginele nu sunt decât un joc: atuncia dupã pãrerea mea se naºte neîncrederea scepticã în propriile sale creaþiuni. Comparaþiunea din poezia mea cade în defavorul generaþiunii noi, ºi cred cu drept. De fapt, poetul lucra harnic pe linia contestatarã creionatã de Titu Maiorescu, care În con tra direcþiei de azi în cultura românã (1868) decretase de la bun început: Viþiul rad i cal în toatã direcþia de astãzi a culturii noastre este neadevãrul; neadevãr în aspirãri, neadevãr în politicã, neadevãr în poezie, neadevãr pânã ºi în gramaticã, neadevãr în toate formele de manifestare a spiritului pub lic. ªi sã nu uitãm cã Titu Maiorescu îºi publica Direcþia nouã în poezia ºi proza românã abia în 1872, unde avea sã-l gratuleze pe tânãrul M. Eminescu prin for mula poet în toatã puterea cuvântului. Oda lui Grigori Milidon este un prim text iconodul faþã de mãiestria versificaþiei eminesciene, dar întrucâtva ºi po lemic împotriva scepticismului tânãrului poet, admiratorul încercând sã-l convingã pe cel sombru de gânduri spre a fi încrezãtor în viitorul poporului român, în mãsura în care poporul îºi va pãstra credinþa strãmoºeascã în Dumnezeu. Cercetãtorul Flo rin Faifer nu îl va reþine, totuºi, pe Grigori Milidon în Dicþionarul literaturii române de la origini pînã la 1900, Editura Academiei R. S. R., Bucureºti, 1979, probabil din pricinã cã nu i-a întîlnit semnãtura pe nicio carte sau broºurã, în ciuda faptului cã, pentru fratele George Radu Melidon, istoricul literar ieºan întocmeºte cea mai bogatã fiºã biobibliograficã prelucratã ºi rezumatã apoi în mai toate ulterioarele dicþionare ale literaturii române, oferind, însã, peste câþiva ani, în Dicþionarul gen eral al literaturii române, 2005, în articolul despre George Radu Melidon, douã amãnunte ºi despre Grigore Melidon Un frate, Grigore, profesor la Ac a de mia din Iaºi, a scris ºi el versuri, fãrã a preciza unde ºi când ºi, mai cu seamã, fãrã a menþiona oda închinatã lui Eminescu în au gust Deocamdatã, aflãm din volumul De la Ac a de mia Mihãileanã la Liceul Naþional, 100 de ani, , alcãtuit de Constantin Ierbiceanu, Constantin I. Andreescu, Gh. Ungureanu, Mihail Sadoveanu, Gr. Scorpan ºi Gr. T. Popa, cã în aceastã instituþie ºcolarã Melidon Grigore a fost profesor de românã între 19 septembrie 1856-ianuarie 1865 ºi de matematicã între 25 ianuarie februarie Aºadar, Grigore Melidon este un moldovan din dulcele târg al Ieºilor ºi în mod sigur nu îl cunoºtea, în vara anului 1870, pe Eminescu; mai târziu îi va fi citit ºi alte poezii în Convorbiri literare, dar mai cu seamã articolele din Curierul de Iassi, pe când poetul vieþuia în fosta capitalã a Moldovei ºi, negreºit cã, din noiembrie 1877, îi va fi urmãrit cu interes încrâncenãrile gazetãreºti din Timpul de la Bucureºti. Fireºte cã la apariþia poemei Luceafãrul în Convorbiri literare, 15 au gust 1883, profesorul

181 IULIE-DECEMBRIE Grigore Melidon de la Ac a de mia Mihãileanã din Iaºi a trãit o mare bucurie, vãzându-ºi confirmatã intuiþia Când accentul tãu sonore ºi-a ta limb-armonioasã / Pune omul în uimire, ca la cântul unui zeu pe care ºi-a exprimat-o în urmã cu 13 ani în ziarul Secolulu. Textul ce ne intereseazã închinat lui Eminescu, din 5 septembrie 1870, este semnat Grigori Milidon ºi înregistrat sub nr , în M. Eminescu, Opere, vol. XVII, Bibliografie, Partea I ( ), Editura Academiei Române, Bucureºti, 1999, iar la in dex chiar Milidon Gregor. Dar sã nãdãjduim cã asemenea alunecãri printre vocale, de la e la i, nu ne pot împiedica sã aflãm adevãrul. În orice caz, patronimul celor doi fraþi Milidon, Melidon, Melidonu sau chiar Meledon ar putea sã parvinã de la o familie de greci, armeni sau aromâni pribegiþi în þãrile române din insula Meleda (în suprafaþã de vreo 100 m/p, cu doar 1623 de locuitori pe la început de secol XX), aflatã spre coasta Dalmaþiei, în aproprierea oraºului Ragusa. Pãrinþii celor doi fraþi Grigore, mai mare; George nãscut în 13 martie 1831 ºi decedat în 11 mai 1897 vieþuiau în oraºul Ro man, Gheorghe, învãþãtor, ºi Ecaterina, odrasla unui preot, ºi le-au oferit bãieþilor educaþie serioasã ºi oarecari resurse pentru a urma ºcoli înalte în Moldova sau chiar la Paris. Pentru cã ºcolerul Mihail G. Eminoviciu de la Obergimnasium din Cernãuþi a citit în mod sigur în Lepturariu rumînesc cules den scriptori rumîni, den clasa VIII a gimnasiului de sus de Arune Pumnul, profesoriu de limba ºi literãtura rumînã în gimnasiul plinariu den Cernãuþi, Tom IV, partea 2, Vieanna, 1865, articolul Referinþele comerciale ale Rumînilor moldoveni cu Genovenii înãinte ºi dupã înfiinþarea statului Moldovei. Ocuparea Ucrainei de princepele Duca, semnat Gorgiu Radul Meledon (1831-) ºi precedat de o notiþã biograficã (p ), nu-i de crezut cã versurile din Secolulu l-au lãsat indiferent. Date biografice despre Grigore Radu Melidon nu avem încã la îndemânã bãnuim cã s-ar fi nãscut în Ro man, înaintea fratelui sãu George, unde a urmat ºi cursurile gimnaziului, dupã care ajunge profesor la Liceul Naþional din Iaºi, predând limba ºi literatura românã ºi matematicile ºi nu ºtim decât cã mai semneazã oda La mormântul lui ªtefan cel Mare, cu urmãtoarele versuri, în ziarul Secolulu, Iaºi, an IV, nr. 21, 8 iulie 1871, p. 4: Pe-a ta piatrã mormentalã, erou mare ºi slãvit, Vin sã depun o cununã ºi se vãrs lacrimã amarã Cãci ca tine Mare ªtefan Domn puternic ºi mãrit N-au mai fost bun de resboae ºi de lupte-n a mea þarã. Luând sabia-ntr-o mânã ºi crucea în ceelaltã, În duºmani ai dat navalã, în picioare i-ai cãlcat; N-au fost zale, n-au fost ziduri, n-au fost ne-nvinsã poartã Ce mãciuca ta de aur se nu o fi sfãrãmat. Ca un leu cu grea urgie te-ai repezit în pãgâni ªi vitejii tei cu tine alergau spre cinste mare, Duºmanii tei furã pradã vulturilor ºi la cãini, Iar tu te strãlucei Doamne tocmai ca mândru soare. Nu e loc, nu e þãrânã, nu e stâncã necãlcatã, Nu e codru în altã þarã unde sã te fi luptat; Luptã mare, lauri plinã ºi în sânge încruntatã, Unde semnul biruinþei Tu se nu-l fi înãlþat. Tu eºti cinstea omenimei ºi steaoa creºtinãtãþei, Mare ªtefan viteazul vremilor ce au trecut, Pe-a ta faþã strãluceºte vecinic raza frumusãþei, Erau tineri ai tãi duºmani, toþi sub sabie-au trecut. Gr. R. Melidon Ceea ce ar fi întrezãrit M. Eminescu drept o prevestire a omagiului preparat de studenþii români din Viena prin întrunirea la mormântul marelui voievod moldav. Cum fraþii Melidon au participat ºi ei la Serbarea de la Putna, duminicã, 15 / 27 au gust 1871, se prea poate sã-l fi cunoscut ºi pe secretarul Comitetului aranjor, Mihail Eminescu. Fratele lui Grigore, profesorul George Radu Melidon, închinase ºi el versuri La coroana lui ªtefan cel Mare, în urmã cu vreo paisprezece ani, în Cal en dar pentru români pe anul 1857, anul al XVI, Iaºi, Tipografia Institutului Albinei, 1857, p (dupã o copie oferitã cu aleasã generozitate de scriitorul Liviu Papuc), care nu vor fi scãpat lecturilor lui M. Eminescu, fie în biblioteca pãrinteascã din Ipoteºti, fie în cea a gimnasiaºtilor den Cernãuþi. F AMILIA ROMÂNÃ EMINESCIAN A

182 180 IULIE-DECEMBRIE 2015 La coroana lui ªtefan cel Mare Muza mea, ia-þi lira-n mânã, sã cântãm o zi frumoasã, A Moldovei veche slavã, al ei mândru viitor, Azi coroana unui erou, din mormântul ei e scoasã; Odor scump, nepieritor! A lui ªtefan Domn ce Mare, veac de aur ne revine, Lumea-i plinã de-a lui nume; saltã munþi, codri rãsun, Braþul sãu ºtia sã-nfrunte multe sumeþii vecine; Baia, Racova ne spun. De la plaiuri pân-la mare se-ntindea a lui domnie, A sa spadã în rezbele, patruzeci au învârtit, ªi românul pe-a sa þarã au putut mândru sã fie, Ne învins, neîngrozit. Dar cãzu marele Erou, ca stejarul de pe munte, Viscoli grele ºi furtune, preste noi mii au trecut, Pe a secolilor luciu, fãrã barcã, fãrã punte, Pierduþi poate ne-am crezut. Insã nu ªtefan cel Mare din cenuºa sa re-nvie, ªi la vocea lui Moldova în picioare s-a sculat, Azi, cu mâna pe coroanã, tot românul va sã ºtie C-al sãu drept e respectat. EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNà Dar aºa, ºtim acum bine c-avem tron, c-avem domnie, c-acem þarã, c-avem drepturi, cã am fost ceva-n trecut, cã suntem un popul vrednic, ce îºi are o solie, Neclintit, neabãtut. Salutare, simbol sfinte unui Domn al nostru mare, Ce reverºi raze de slavã pe pãmântul meu iubit. În ist timp de multe valuri, de-ndelungã, grea cercare, Tu eºti semnul cel dorit. George Meledon Acelaºi Grigore Radu Melidon propune în ziarul Secolulu din Iaºi (an III, nr. 24, 5 au gust 1871, p. 3) un interesant eseu intitulat Matematicele residã în Verbul Divin, pe care-l reproducem în întregime cu speranþa cã textul a fost citit ºi de tânãrul M. Eminescu: Iisus Hristos ca Verb este începãtorul ºi conducãtorul numerilor, pentru cã în El residã tot adevãrul sau, mai bine zicând, pentru cã El este adevãrul Domn al pãcei ( ), precum îl numeºte Profetul Isaia; el guvernã universul con form legilor pe care el le a aºezat ºi care sunt supuse numerilor. Prin numere el îmbrãþiºeazã cele douã estreme ale eternitãþei, trecutul care n-are început ºi viitorul care nu are sfârºit; în calculele sale sub lime sunt fix ate, înainte de secole ( ), anii, zilele, clipele vieþei noastre; pe acest orologiu divin resunã orele evenimentelor ºi astfel se împlinesc profeþiile. Verbul divin este principiul numerilor prin care armonizeazã ºi con duce diversele ºi multiplele sale creaþiuni. Dacã considerãm lumea materialã ºi vãzutã, care în întinderea ei imensã constituie totuºi numai o parte din a sale creaþiuni, observãm cã ea este supusã unei matematici ascunse care o guvernã. Pre acest pãmânt unde locuim sub diversitatea ºi multiplicitatea fenomenelor residã aceeaºi matematicã sacrã care le constrânge a împlini ordinele di vine; în economia globului terestru mâna lui Dumnezeu se manifestã prin cifre, din care unele se pot ceti cu ochii noºtri ºi din care cele multe remân ascunsã în abisul fãrã fund a înþelepciunei Dumnezeieºti. Am considerat natura fisicã; sã considerãm natura esteticã ºi moralã, ºi aice gãsim cifre (numere). Frumuseþa fisicã a unui om, floare, zidire sau orice alt obiect vom considera este o proporþie între diversele pãrþi din care se compune ºi care, luate împreunã, constitue o Armonie; astfel Idealul însuºi este supus numãrului. Musica este o combinaþiune armonioasã de numere supusã formulelor matematiceºti. Binele ºi reul încã au numerile lor; pentru a ne

183 IULIE-DECEMBRIE convinge de aceasta sã considerãm inspiraþiunile bune sau rele care ne vin prin musicã, accentele mu si cale sunt care le intruduc în inima noastrã unde se aliazã cu voinþã. Însã ne vom convinge ºi mai cu lesnire despre adevãrul acestei propuneri, dacã vom observa corpul uman; el este ma te rial adicã este constituit dupã legi fisice ºi chimice, care sunt supuse cifrelor. De altã parte, videm raportul întins care subsistã între trup ºi suflet, astfel sufletul, care mãnþine pe corp ºi care el face sã vieze prin legi matematiceºti, este constrâns a op era. Videm cã Dumnezeu însuºi a sãdit în suflet pentru a-l subordina pe corp ºi pentru a-i da inteligenþa numerilor frumosului ºi prin el a binelui. Sã venim la supranatural. Atât puternicia lui Dumnezeu este incalculabilã ºi el poate ca sã intervertizeze ordinul fenomenelor naturale, pentru a se demonstra pe sine în ochiul oamenilor. Aice nu avem necesitate a ne întreba cum? Rãspunsul este peste cum. Pentru noi cauzele ºi efectele se succed prin jocul agenþilor naturei, pe care Dumnezeu le neglege în acele rari momente unde [prin] providenciala sa bunãtate el face sã se arate pe sine oamenilor sau prin Apostolii sãi. Gr. Melidon Versurile din oda închinatã lui Eminescu sunt curgãtoare, au oarece armonie, iar câteva imagini au consistenþã, precum comparaþia gingaºã un popor pleacã capul ca o plântã (abstracþie fãcând de cacofonia frecventã ºi mai puþin pudicã în epocã) sau repetiþia Timpul trece, timpul sboarã, pe care o vom regãsi mai tîrziu în Glossa eminescianã: Vremea trece, vremea vine, iar comentatorii o revendicã îndeobºte dintr-o strofã Zeiten fliehn und Zeiten kommen; / Formen wechseln immerdar,/ Doch das Wesen bleibt beständig/ Was es ist und was es war. (Vremuri trec, vremuri vin/ Formele se schimbã într-una / Dar fiinþa rãmîne statornicã / Ceea ce este ºi ceea ce a fost.) a poemului Nogaia de Ernst Rudolf Neubauer, fostul profesor al gimnasiaºtilor din Cernãuþi din vremea lainicului ºcolar M. G. Eminoviciu. Asonanþele din câteva rime geniul tãu/ cântul unui zeu; mormânt/ curând; a le-mbrãca/ slava sa probeazã curajul unui adevãrat cre ator într-o vreme în care cliºeele predominau în po eti ca ro - mâneascã. Personificarea credinþa ce cu netedele-i plete/ Pripigeazã, alineazã ºi mângâie pe-un popor, unde verbul a pripigi încã nu-ºi sta bi lise forma scurtã a pripi, încãrcând astfel sensul etimologic din slavul pripekö a se coace, a se pârgui de timpuriu cu oarece mis ter se man tic. Un verb mai puþin cunoscut de vorbitorii limbii române aºezat ca un corolar în spicul unei metafore îndrãzneþe vermele-ndoinþei pieptul sãu l-au strãmuºcat, alcãtuit cu prefixul strã, precum în verbele a strãluci, a strãbate, a strãlumina, în adjectivele strãveziu, strãvechi, strãluminos sau în substantivele strãfund, strãmoº, strãnepot ºi chiar strãmunþi, mãrturiseºte în oda lui Grigore Melidon un poet înzestrat cu har ºi fior po etic. Abia era tipãritã poezia Epigonii ºi, dupã nici o lunã de zile, tânãrul poet avea deja un epigon! ªi fiindcã profesorii de astãzi nu-ºi mai per mit luxul sã le explice ºcolarilor în cazul în care poezia lui Eminescu mai stã hotãrâtã în vreo programã etimologia cuvântului epigoni, la plu ral, din grecescul epigonos (ajuns, sosit dupã rãzboi, ºi nicidecum de scen dent mai puþin ilustru sau discipol fãrã originalitatea maestrului), vom aminti cã acest supranume colectiv l-au primit urmaºii celor ºapte cãpetenii (Adrastus, Polynice, Tydeus, Amphiaraus, Capaneus, Hippomedon ºi Parthenopaes) care au pornit o expediþie împotriva cetãþii Thebae, de unde doar primul a scãpat nevãtãmat cu ajutorul calului sãu mai iute de picior; dupã zece ani Adrastus ºi fiul sãu Aegialeus îi adunã pe cei ºase fii ai foºtilor sãi companioni uciºi la Thebae Amphilochus, Diomedes, Euryalus, Promachus, Athenelus ºi Thersander ºi aceºti epigoni, conduºi de Alemaeon, reuºesc sã prade ºi sã distrugã din temelii cetatea îndãrãtnicã, însã vic to ria va avea un preþ tragic uciderea lui Aegialeus. Întors acasã, Adrastus va muri îndurerat de pierderea singurului sãu urmaº. În limba românã, epigoni s-ar putea tra duce mai sugestiv prin proverbul Dupã rãzboi mulþi viteji s-aratã, desferecat din capcana ironiei. În sfârºit, Eminescu, prin poema din Convorbiri literare, în 15 au gust 1870, este un epigon demn ºi victorios al poeþilor români care-au scris o limbã ca un fagure de miere înaintea lui. Oda lui Grigore Radu Melidon ar trebui consideratã pãstrând proporþiile ºi ea o victorie; admiratorul a înþeles mesajul din Epigonii eminentului poet Eminescu, i-a lãudat mãiestria artisticã, dar nu i-a îmbrãþiºat întocmai ºi scepticismul. Semn limpede cã nu toþi epigonii din generaþia lui Eminescu se recunoºteau în scrisa proaspãtului poet Istoria literaturii române a tras, dupã un veac ºi mai bine, concluzul cã Eminescu a avut destulã dreptate; din biata pricinã cã ceilalþi din generaþia marelui poet n-au avut îndestul tal ent F AMILIA ROMÂNà EMINESCIAN A

184 182 IULIE-DECEMBRIE 2015 Eminescu în oglinzi medicale EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNà 13 autori semneazã cartea Maladia lui Eminescu ºi maladiile ima - ginare ale eminescologilor 1, ie - ºitã la Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi artã în 2015 (prima carte despre Eminescu din acest an) iar lansarea ei la Biblioteca Academiei Române a fost prezentatã în mass-me dia ca un eveniment cul tural. Cel de-al patrusprezecelea (paisprezecelea, mai pe româneasca vorbitã) au tor sem - neazã viziunea graficã a ei, care o înscrie în seria Caietelor Eminescu. Este vorba, desigur, de Mircia Dumitrescu, deja un bibliolog cunoscut. Cartea nu are un re dac tor de carte, astfel cã n-ar avea cine trage la rãspundere co rectura pentru sutele de greºeli tipografice, de limbã (acord mai ales), de informaþie elementarã ori pentru omi - siunea ghilimelelor dintr-un text ºtiinþific care omisiune, dacã autorul ar fi mi nisteriabil, i-ar aduce un frumos scan dal de pla giat (pun ghili - melele pentru cã folosesc ter menul în modul gro - solan în care se discutã la noi azi de cãtre presa politizatã). Nu numai trecerea forþatã prin acest baraj de sârmã ghimpatã al textului mã face sã fiu cinic, dar mai ales Argumentul care prezintã conþinutul ºi motiveazã titlul cãrþii. Ca sã nu supãr pe nimeni peste limita tãcerii, voi discuta numai textele, autorii putând fi gãsiþi în carte de cãtre cei care ºi-au procurat-o. De ce iau cu - vântul? Mã obligã, mai întâi, tema, iar apoi mã intrigã maniera editorialã. Chiar aºa, nicio coor - donare, fiecare scrie în felul sãu, nicio revizuire finalã a textului, niciun cap limpede, parcã ar fi vorba de un maculator dat spre editare cos - meticã unui grafician?! Dl. Mircia Dumitrescu a îmbinat niºte note ºi doar douã sau trei, poate, texte elab o rate ca pentru un pub lic ales, politikos. ARGUMENTUL ne anunþã cã un grup de savanþi în ºtiinþe medicale au þinut un simpozion pe tema bolii ºi morþii lui Eminescu, stabilind cu instrumentele moderne, actuale, ale medicinii, adevãrul, adicã diagnosticul corect, ac tual, al bolii poetului ºi cauza morþii sale. Eminescu n-a Dr. N. GEORGESCU Bucureºti murit de sifilis (sau paralizie generalã pro gre - sivã). Argumentatorul adaugã, însã: El ºi-a în cheiat op era majorã la 33 de ani ºi a dispãrut, tragic, la 39 de ani, nu omorât de un nebun care i-a dat cu o piatrã în cap ºi nici rãpus de lues. S-avem iertare, dar niciunul dintre medicii care scriu negru pe alb în aceastã carte nu vorbeºte despre cum a murit Eminescu, despre decesul subit. E de la sine înþeles cã poþi suferi de orice, de la can cer la SIDA, dar când te împuºcã cineva mori de glonþ, iar când îþi sparge cineva capul cu un bolovan de bolovan. În plus, niciunul dintre medicii aici adunaþi nu spune cã Eminescu ºi-a încheiat op era majorã la 33 de ani. Autorul in - tro duce temele sale în argumentaþie, ceea ce nu e corect. Ar putea fi luatã în considerare ipoteza, dacã am avea de-a face cu o autoritate în emi - nescologie, dar iatã cum crede dânsul cã scria Eminescu (temã comunã, tratatã de Caracostea, Ibrãileanu, Perpessicius etc.): dar nu reþi - nusem amãnuntul cã Slavici însuºi era o gazdã dificilã. Când Eminescu face zgomot noaptea, fâºiind hârtiile în camerã, greoiul prozator se trezeºte din somn ºi bate, enervat, în perete pentru a potoli agitaþia gazetarului care, pre - gãtind articolul de a doua zi, aruncã pe jos foile ratate Numai cã amintirea, bine cunoscutã, spu - ne invers: Eminescu bãtea cu pumnul în masã, se plimba prin camerã, îºi recita cu voce tare poeziile. Cum sã-ºi arunce pe jos ciornele arti - colului de a doua zi?! E vorba de anii , când poetul îºi elabora febril volumul de Poesii; recitarea ºi tactul în lemnul mesei nu sunt dovadã de nebunie, ci aratã preocuparea sa pentru ritm, eufonie etc. Cine e obiºnuit cu ma - nuscri sele sale zâmbeºte la afirmaþiile de mai sus. Este, oare, corect logic vorbind modul în care ARGUMENTUL îl apãrã pe G. Cãli - nescu? S-a înºelat, în schimb, biograful cel mai mare al poetului, G. Cãlinescu, pornind de la diagnosticul dat de medicii din epocã. Eroare scuzabilã. Greu de scuzat este însã ma nia 1 Nota redacþiei: Cartea nu are cuprins, pe pagina de titlu: Ar gu ment de Eugen Simion, Cuvânt-înainte de Irinel Popescu. Ceilalþi autori, pe copertã: Ioan Aurel Pop, Ce cilia Cârja, Ioana Bonda, Vic tor A. Voicu, Octavian Buda, Dan Prelipceanu, Cãlin Giurcãneanu, Bogdan O. Popescu, Eduard Apetrei, Codruþ Sarafoleanu, Vladi mir Beliº

185 IULIE-DECEMBRIE eminescologilor care descoperã, cu frenezie, conspi raþii infernale ºi dau ca sigurã asasinarea lui Eminescu de cãtre adversarii sãi ideologici, instigaþi, dirijaþi, de serviciile se crete strãine, în complicitate, am putut constata cu stupefacþie, cu Maiorescu, marele inchizitor. Cum vine asta ceva scuzabil opunându-se la ceva mai puþin scuzabil? Undeva mai sus autorul face cuvântul categorial iraþionalitate. Se poate localiza ira - þionalul ca sã poatã fi, apoi, ºi delimitat?! Jocuri de cuvinte ºi atât. (Sau poate mai puþin: joacã de cuvinte). Adicã: îl scuzãm pe Cãlinescu pentru cã a instituit imaginea cutare dar nu-i scuzãm pe cei care vor alte imagini? Dacã e sã scuzãm, atunci sã scuzãm totul iar dacã e sã judecãm, cum cred cã trebuie, atunci sã judecãm totul. Viaþa lui Mihai Eminescu de G. Cãlinescu se publicã, la noi, într-o veselie, chiar autorul ARGUMENTULUI a girat câteva ediþii (dupã 1989 sunt peste 10 reeditãri ale atenþie! ediþiei din 1964, aceea fãrã capitolele politice incomode). Cred cã cel mai bun este, aici, în - demnul lui C. Noica: Sã ieºim din G. Cãlinescu, dar cu G. Cãlinescu cu tot, adicã sã-l înþelegem în con text. Sã-l apãrãm pe Titu Maiorescu; desi - gur, este pãrintele criticii estetice la noi, este întemeietor de ºcoalã, de direcþie literarã ºi cul - tu ralã, dar sã-l apãrãm în limitele adevãrului, cu argumente iar nu cu vorbe. Acest ARGUMENT are prea multe vorbe. ªi unele dintre ele lipsesc, precum aici: Biograful a citit documentele, relatãrile (unele foarte con tra - dictorii [sic!]) din epocã despre comportamentul poetului dupã 1883, a consultat portretele fãcute de ziariºtii adversari (unele de-osticul citat mai sus. Recitesc aceste pagini triste Am citat ex act: paranteza se deschide, vine ciudata vorbã de-osticul, apoi frazã nouã. O simplã privire de corector începãtor observa (ca ºi mai jos: fra - tele Matei se grãbeºte, în aceste condiþii, sã Probabil exacte : textul e încurcat rãu). CUVÂNT ÎNAINTE. Toatã stima pentru un text (printre puþinele) fãrã greºeli tipografice, limpede ºi concis. Remarc þinuta eticã: Poate chiar singura interpretare pe care am putea s-o discutãm este aceea cã demnitatea fiinþei uma - ne, în gen eral, (deci cu atât mai puþin a unui geniu ca Mihai Eminescu) nu poate fi ºtirbitã cu nimic de prezenþa unei maladii sau alteia. Faptul cã din concluziile specialiºtilor care participã la acest demers patografic rezultã cã, foarte pro - babil, Eminescu a suferit de tulburare afectivã bipolarã ºi nu de sifilis, înseamnã pentru noi doar restabilirea unui adevãr med i cal ºi nu rea - bilitarea unei imagini de care Eminescu nu are nevoie sub nicio formã În aceºti termeni nu se poate discuta, din pãcate, ºi pe terenul criticii; ar trebui, totuºi, pentru demnitatea fiinþei uma - ne, sã fie acceptaþi ºi cei bolnavi de teoriile conspiraþiei pe lângã zelatorii (e tot o boalã, nu?) lui Maiorescu sau G. Cãlinescu. Autorul ne mai spune cã mercurul nu este exclus sã fi contribuit chiar la decesul poetului. Se bazeazã pe un studiu din interiorul cãrþii, unde se avanseazã ipoteza, dar numai ipoteza, cã moartea subitã a lui Eminescu putea surveni dupã o injecþie (sau frecþie) cu mercur. Totuºi, ipoteza se lanseazã cu aceastã marjã de si gu - ranþã: dr. ªuþu, care trata, era convins cã poetul va mai trãi în aceastã stare, cu acest tratament, câþiva ani cel puþin. Nu se poate spune, cred, cã acum, seara, i s-a fãcut poetului injecþia iar apoi, pe la orele 2 din noapte, el s-a sculat, a cerut un pahar de lapte sau de apã, l-a bãut ºi dimineaþa l-au gãsit mort. Aceasta este ver siu - nea oficialã, a stabilimentului doctorului ªuþu, privind decesul. Ne permitem un scurt comentariu. În bu - zunarul poetului (probabil, de la un halat) s-au gãsit douã poezii (Stelele-n cer ºi Viaþa), care se vor publica în Fântâna Blandusiei la o lunã de la moartea lui, cu aceastã menþiune cã s-au gãsit acolo. Cine le-a luat sau: cine n-a avut destulã grijã sã fie ascunse/ distruse? Nu þine de pato - grafie, dar informaþiile se leagã aºa: poetul a fost lovit cu bolovanul dupã ceafã pe la orele amiezii, a cãzut în braþele prietenului sãu D. Cosmãnescu, iar acesta i-a simþit sângele cald ºiroindu-i, apoi tot poetul i-a spus sã cheme medicul cã asta l-a omorât, apoi vine medicul, ºi apoi, într-o jumãtate de orã poetul moare doc - torul ªuþu spunându-le tuturor sã tacã din gurã cã se complicã lucrurile. Oricâtã teorie medicalã ar desfãºura medicina ºi ei îi trebuie un lucru: cauza morþii subite. Cã e o cauzalitate mai largã, o interconexiune (cafea, þigãri, mercur etc.) dar moartea subitã?... Or, întrebarea mea este dacã nu cumva prietenii i-au luat hârtiile din buzunar. Pentru cã, dupã acte, cei care semneazã ca martori constatarea decesului sunt analfabeþi, adicã pun degetul. Întrebare suplimentarã: de ce participã la autopsia publicã Primul Procuror al Judeþului Ilfov? Procuratura, nu ea ancheteazã crimele? Din acest punct de vedere domnii medici ne rãmân datori. Trebuie rugaþi sã citeascã ºi asemenea informaþii despre moartea subitã a lui Eminescu ºi, mai ales, trebuiesc rugaþi sã nu plece urechea la vorbele argumentatorului, care va încerca din rãsputeri sã le ia de sub ochi aceste informaþii. MIHAI EMINESCU: REPERE BIOGRAFICE. F AMILIA ROMÂNà EMINESCIAN A

186 184 IULIE-DECEMBRIE 2015 EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNÃ Acest text, scris de trei autori, putea foarte bine sã lipseascã. Este încâlcit, bom bas tic, pãtimaº, se-ncurcã-n citãri, nu contribuie cu nimic la te - ma cãrþii. Se putea lua oricare dintre crono - logiile canonice ul tima apãrutã, cea a d-lui Sãluc Horvat, fiind foarte competentã. Cum sã accepþi un asemenea raþionament: Pregãtirea vastã, de tip enciclopedist, a lui Eminescu, re - flectatã ul te rior ºi în publicistica sa, trebuie ci - titã prin cheia pregãtirii sale. Sau: Prima resti - tuire biograficã a poetului Mihai Eminescu a fost realizatã de criticul literar G. Cãlinescu. Aceste enunþuri, ca multe altele, par de-a dreptul perle din extemporalele elevilor zeflemisitori. Ni se mai spune cã Activitatea sa, profilul ºi convingerile, îl recomandau ca ºi con ser va tor. Acest ca ºi românesc este quasi latinesc ºi înseamnã, culturaliceºte vorbind, aproximativ, circa, aproape; oamenii po lit icoºi îl evitã de - cent. Observ cã este vorba de un ºablon, nu de încercarea de a salva o aºa-zisã cacofonie, pentru cã mai jos are simplu: va deteriora rela - þiile cu Caragiale. E marcã de subculturã sau, dacã vreþi, de culturã politicã, de discurs. Nu se poate accepta nici un enunþ ca acesta: Eminescu a îmbrãþiºat teoria pãturii su - perpuse, care de altfel fãcea carierã în epocã. Aceastã teorie a fost chiar a lui Eminescu. Iatã, apoi, o cugetare strâmbã: Având conºtiinþa lu - crului bine fãcut, atât în domeniul creaþiei artis - tice, cât ºi în sfera publicisticii, Eminescu ºi-a asumat activitatea lui de la ziar în sensul maxi - mei implicãri, acaparându-i, practic, aproape in - te gral, întreaga existenþã, deºi nu-i oferea nicio fãrâmã din satisfacþia pe care o gãsea în scrisul po etic. De acord cu sloganul, frumos jocul de cuvinte in te gral întreaga, dar care e com ple - mentul verbului acaparându-i? Adicã lui, zia - rului, i-a acaparat întreaga existenþã? Da, pentru cã a scris mult, uneori tot ziarul. Pun pariu, însã, cã a vrut sã zicã invers, cã ziarul i-a acaparat omului întreaga existenþã. Biata limbã românã a lui ca ºi! Iatã, mai departe: Perioada petre - cutã de Eminescu la Timpul co in cide cu ma - nifestarea plenarã a dragostei pentru Ve ron ica Micle, deoarece soþul acesteia a murit în au gust Mãi, sã fie! De aceea a iubit-o Eminescu pe Ve ron ica, deoarece etc.?! Dar ce mai co in - cide marea lor dragoste din jurul lui Cãlin (File din poveste) (1876) cu perioada Timpului! ( )! Nu se poate trece peste aceastã cugetare adâncã: În opinia lui Cãlinescu, de - menþa ºi misoginia a fost înlocuitã dupã ºederea la Mânãstirea Neamþ cu o «abulie gravã», cu forme de manifestare precum privirea fixã ºi inexpresivã, dar ºi cu durerile de cap ºi ulcerele varicoase. Bine, dezacord-dezacord, dar de - men þa ºi misoginia sã fie înlocuite cu ulcerele varicoase pentru a explica asta ar fi nevoie de o întreagã alchimie. Bine înþeles cã n-are cum sã-i aparþinã lui G. Cãlinescu aceastã opinie. ªi tot a autorilor este, desigur, aceastã sintezã între douã surse: Activitatea de revizor i-a fost apre - ciatã, în timp ce activitatea didacticã i-a fost sancþionatã de Titu Maiorescu în chiar jurnalul sãu. Nu mai continui, de cent ar fi fost sã nici nu transcriu aceste perle de ex tem por al, dar vreau, ºi eu, sã fiu oglinda cât mai fidelã a cãrþii în care, privindu-mã, mai cã mi-am vãzut urechi de mã - gar: precum ca sã se vadã ºi sã se ºtie cã oglinda e strâmbã, fãcutã ca sã vezi lucrurile ape-ape. Ultimul exemplu, totuºi: Grigore Ventura îl ia pe Eminescu din cafeneaua d-nei Capºa, îl duce la Cotroceni ca sã-l împuºte pe rege dar fã - când în aºa fel încât sã nu-l gãseascã pe rege, la întoarcerea de la palat se opresc la baia Mitraºevschi. În ce fel va fi fãcut Ventura asta? Îl va fi ascuns pe rege în vreo debara?... Trecem. Este o compilaþie cu 141 de note de subsol, trimiterile la lucrãri banale, vechi, denotã cã este primul im pact al autorilor cu subiectul, pe care nu ºi l-au asimilat, cã au rãmas la ura neîmpãcatã a lui Eminescu pe liberali, pe munca de ziarist etc., etc. Revin la CUVÂNT- ÎNAINTE ºi declaraþia de acolo: Am optat pentru o abordare multidisciplinarã. Con sider cã acesta este elementul prin ci pal care a lipsit în demersurile anterioare ºi care poate sã dea un plus de credibilitate cercetãrii noastre. Vorbe mari, cum ar zice Horatius: Magnum naras, in - cre dibile prope. Unde e multidisciplinaritatea când niciun eminescolog, niciun istoric literar, niciun critic literar nu suflã o vorbã în aceastã carte ºi cei care îndrãznesc sã sufere de bãnu - iala unui com plot în zona bolii ºi morþii lui Eminescu sunt taxaþi de dl. ARGUMENT drept oratori, retori ºi limbuþi din lumea universitarã etc.? A CONTRIBUIT INTOXICAÞIA IATRO - GENÃ CU MERCUR LA PATOGRAFIA LUI EMI NESCU? Este un studiu foarte atent în toc - mit, cu date actuale ºi concluzii cât se poate de pertinente: Într-un alt studiu [ ] se analizeazã, pe baza datelor biografice ale unor mari perso - nalitãþi creatoare (scriitori, compozitori, pictori) existenþa unor corelaþii dintre tulburãrile bi po - lare ºi creativitate. Autorul conchide cã, în com - paraþie cu populaþia în gen eral, tulburãrile bipo - lare sunt foarte frecvente printre scriitori ºi artiºti. În acelaºi timp rezultã cã, deºi tulburãrile bipolare pot contribui la creativitate, implicã un grad ridicat de risc, necesitând supraveghere

187 IULIE-DECEMBRIE medicalã. Vorba lui By ron (citat de cãtre au tor): Noi cu meseria asta (poeþii) suntem toþi nebu - ni. O asemenea tratare a subiectului con vine, desigur, istoricului literar, criticului în gen eral. În privinþa lui Eminescu, autorul atrage atenþia cã mercurul i-a dãunat mult, mai ales în cantitãþile pe care i le-a administrat doctorul Iszac de la Iaºi (era de la Botoºani).Totuºi, autorul pune semnul întrebãrii în titlul studiului sãu ºi aratã cã tratamentul cu mercur mai ºi scãpa pe câte unii de sifilis. Nu ºtiu de ce nu citeazã medicii, dupã mãrturiile Harietei, acele adjuvante cu care doctorul Iszac îi dãdea mer - curul lui Eminescu: lapte din abundenþã, bãi cu sulf, lax a tive. Apoi, cura de bãi de la Hal, pe care poetul a urmat-o în 1887 ºi 1888 (pe care trebuia s-o urmeze ºi în 1889, dar, în loc sã-l trimitã acolo, lumea bunã din jurul sãu l-a trimis la Caritatea). ªedea acolo aproape douã luni pe an, la un sanatoriu, unde nu se poate sã nu se fi gãsind documente privind boala sa. Medicul acor da, dupã cum se înþelege de la Harieta, mai mare importanþã detoxifierii decât mercurului pe care-l suporta constituþia atât de zdravãnã a poetului. Acest studiu nu pune sub semnul între - bãrii intoxicarea cu mercur a poetului, dar spune, sec, cum cã acesta era tratamentul de care, e drept, unii medici fugeau, dar nu vor avea alternativã pânã peste aproape o jumãtate de secol. Acesta era, însã, tratamentul pentru lues pe care Eminescu nu l-a avut: di ag nos tic fals, aºadar. Autorul scrie fãrã multe greºeli (in sist: un re dac tor de carte profesionist ar fi observat, din cal cu la tor, pertubã ºi ar fi pus perturbã; ar fi vãzut cã se repetã: ultimii sãi ani din viaþa poe - tului; impresia este de carte fãcutã pe genunchi, amatoristic, pusã într-o graficã de excepþie; dar merge ºi aºa) însã face adesea acordul dupã înþeles. PATOGRAFIA ÎNTRE BIOGRAFIE ªI MEDICINÃ. PROBLEMELE PATOGRAFIEI EMI NESCIENE, 1903, Este un text ono - rabil de istorie a medicinii, obiºnuindu-ne cu acest con cept care se numeºte patografie, pe care-l explicã (teoretizeazã) excelent. Se ocupã de Panaite Zosin (pe care-l numeºte Panait) ºi, atenþie, citeazã masiv din studiul acestuia Sub - stratul patologic al pesimismului contemporan, din 1912, nu din articolul care a fãcut vâlvã: Nebunia lui Eminescu, publicat în revista Spi - talul din Iaºi, în Oricum ar fi, autorul nu atenþioneazã citatele nici prin ghilimele, nici prin alt corp de literã ci doar prin alineat (iar uneori ºi prin douã puncte dupã intenþia de ci - tare). E vorba de cantitãþi apreciabile de text, fãrã note de subsol dar oricine citeºte înþelege cã sunt citate ºi nimic mai mult. Dacã se unificau textele din întreaga carte de cãtre un cap lim - pede, aceste lucruri se vedeau imediat. Mai grav mi se pare cã autorul nu insistã asupra intru - ziunii acestui P. Zosin în patografia lui Eminescu. Cred cã ar fi fost interesant de ºtiut cã diagnosticul poetului de la Mânãstirea Neamþ a fost întregit de mâna lui cu vorbele de lir ium tremens prin 1900, când a ajuns el medic aici, fiind dat afarã de la Aºezãmintele Brâncoveneºti din Bucureºti pentru purtare imoralã (trãia cu o asistentã medicalã ºi cu fiica ei la un loc, teo - retizând în scris amorul liber; tot pentru acest tip de familie va fi dat afarã ºi de la Bolniþa Mânãstirii Neamþ de cãtre enoriaºi). Exhibã, în schimb, descrierile acestui Zosin, dupã un bol - nav psihic de la 1900, care pretinde cã l-a apucat pe Eminescu la 1886, acelea cu duºuri reci, excremente pe pereþi etc. (acestea au fãcut epocã prin biografia lui G. Cãlinescu ºi tot pe ele le citeazã desigur, cu dezgust, dar apãsat ºi dl. ARGUMENT de astãzi). Argumentul este de ti - pul cineva spune cã cineva i-a spus ºi iatã cum se adaugã simptomuri la boala lui Eminescu Autorul face o observaþie foarte im por - tantã pe marginea certificatului med i cal elaborat de doctorii Iuliano ºi Bogdan, în baza cãruia Eminescu a fost trimis cu jandarm la Mânãstirea Neamþ : Documentul este un exemplu de inter - nare nonvoluntarã statuat/ã/ pe baza unui act med i cal. Sigur cã în acest con text se pune pro - blema consimþãmântului ºi a acordului con sen - sual pentru internare ºi tratament, chiar ºi în condiþiile de sfârºit de secol al XIX-lea, care aici nu sunt menþionate. E clar: suntem în Cara - giale, cu al lui Curat neconstituþional, dar um - flaþi-l! Iar dl. ARGUMENT ne tot îndeamnã sã pãrãsim teoria conspiraþiei, sã venim pe terenul ferm al documentelor ºi ne consoleazã cu faptul cã E scuzabil Cãlinescu. EMINESCU ªI BOALA SA PSIHICÃ. AR - GU MENTE DIN PERSPECTIVA PSIHIA TRIEI ACTUALE. Text limpede, de cristal, pivot cen - tral al cãrþii. N-ai ce sã-i re proºezi, pãcat de cele câteva scãpãri pe care un re dac tor profesionist de carte le-ar fi putut prinde fãrã nicio difi - cultate. Ul tima revistã la care a scris Eminescu nu este Gazeta Blanduziei, ci Fântâna Blan - dusiei, autorul fiind dator sã-ºi piardã paºii cel puþin o datã-n viaþã prin localul eponim din centrul Bucureºtilor, fie ºi gândindu-se la Eminescu. În pasajul: Eminescu îi scrie lui Vlahuþã în perioada bunã, de remisiune a sim - ptomelor: mã aflu bine sãnãtos în mijlocul acestor munþi nu te pot încredinþa destul cât F AMILIA ROMÂNÃ EMINESCIAN A

188 186 IULIE-DECEMBRIE 2015 EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNà de odioasã este pentru mine aceastã spe cie de subscripþie pub lic, recompensã naþionalã (lip sa acordului, subscripþie pub lic pentru pu - blicã, era tot treabã de corecturã ca ºi alte câteva greºeli ) se combinã o scrisoare cãtre Iacob Negruzzi cu una cãtre Vlahuþã (ambele au fãcut carierã glorioasã în eminescologie, un re - dac tor de carte filolog ar fi sesizat imediat). Ar mai fi informaþia aceasta: între [Eminescu] a scris 65 de poezii, pagini de manuscris, din care de versuri, avea în plan lucrarea Muºatinii, proiecta un nou volum de versuri, Luminã de lunã, acþiuni improbabile la un pacient cu PGP în evoluþie. E cu totul in ex act, nu mai stau sã des - câlcesc încurcãturile, mã mulþumesc doar cu proverbul latinesc Si tacuisset Autorul a spi - cuit, cum spune însuºi, din documentele puse la dispoziþie într-o carte de un confrate medic. Rã - mâne, în fond, declaraþia sa de principiu: În opinia noastrã Eminescu era, ca fire, o per so - nalitate, un ciclotim, care a prezentat cele trei episoade maniacale, unele cu factori psihotici (idei delirante, de grandoare, de persecuþie, in - coerenþã ideativã ºi verbalã, comportament destruc turat, heteroagresiv, agitaþie psi ho mo to - rie), care au necesitat internare în spital, astfel cã se poate afirma, în concordanþã cu criteriile de di ag nos tic din sistemele actuale de di ag nos tic psihiatric, cu toatã literatura acreditatã de psi - hiatria contemporanã, cã suferea de o tulburare afectivã bipolarã tip I, cu episoade maniacale acute cu factori psihotici congruenþi cu dis po - ziþia, al ter nate cu perioade subclinice depresive ºi cu remisiuni (parþiale) interfazice. Aceasta va rãmâne, probabil, concluzia cãrþii pentru me - dici; amintesc cã doctorul Ovidiu Vuia, un medic foarte apropiat de op era ºi biografiile lui Eminescu, scriind din anii 70 ai secolului trecut pânã acum câþiva ani, când ºi-a gãsit sfârºitul în condiþii neelucidate, venit în România dupã 1989 numai ºi numai ca sã-ºi facã ºi aici cu - noscute lupta ºi teoria, cerând in sis tent di a log cu medici români dar nereuºind sã-l aibã ei bine, el spunea cã boala lui Eminescu ar trece, astãzi, cu cea mai simplã medicaþie, de pildã cu cele - brul xanax ori ceva sim i lar pentru stres, an - goasã, atac de panicã etc. Din simptomatologia autorului nostru de astãzi, se pot scoate fãrã grijã vreo câteva ad jec tive dar asta necesitã o criticã atentã a izvoarelor ce ia timp, cere contextualizare etc. Mare pãcat cã inteligenþele de vârf ale medicinii (noastre) nu coboarã în istorie, în poe - zie, în cultura naþionalã în gen eral. Tot e bine, însã, cã sunt prinse la cotiturã, ca sã zicem aºa, ºi forþate, oarecum, sã-ºi spunã pãrerea. Imaginea pe care o am este aceea a lui Morfeu prins de Ulise ºi obligat sã-i spunã ex act ce vrea Ulise sã ºtie. Morfeu este zeul formelor, al infinitului morfologic, adicã ºtie totul despre toate: îþi tre - buie un rit ual anume sã-l gãseºti, alt rit ual sã-l faci sã aparã ºi apoi nu ai decât sã-i înfigi lancea în mantie, sã-l coºi de pãmânt aºadar, ºi sã-i spui cã-i mai dai drumul numai dupã ce-þi spune cutare lucru. Îmi dau seama cât de greu i-a fost CUVÂNTULUI-ÎNAINTE sã convoace aceste vârfuri, aceste somitãþi ale medicinii ºi sã le punã sã vorbeascã despre Eminescu. Bravo lui bravo lor. A reieºit o colecþie de opinii avizate. Fãrã sã-l cunoascã pe Eminescu (viaþa, op era, anturajul) dânºii îi cunosc boala, ca dovadã cã existã pe lume, de fapt, boli nu bolnavi. Cã sunt ºi greºeli? Cineva vorbea, mai sus, de sloganul Lucru bine fãcut. Eu mã mulþu mesc cu Merge ºi-aºa. În fond, ce faci când þi s-a rupt cãruþa-n drum? Te duci la fierar sã-þi dea alta? Ba nu, pui biniºor mâna pe topor, îþi faci o osie nouã, sau înnãdeºti o spiþã ºi gata: nevoia învaþã pe om, cum se zice, adicã merge ºi aºa. Drept e cã eu nu ºtiu cui îi ºedea calul în pârtie sã rezolve chestiunea bolii lui Eminescu. Poate d-lui ARGUMENT cu refrenul sãu oratori, retori, limbuþi universitari. N-are decât sã schimbe, ºi dânsul, sloganul prezi den - þial pe cel dispreþuit de elite ºi sã recunoascã simplu cã asta a ieºit: o carte plinã de greºeli de limbã, de date, de informaþii, dar fermã ºi auto - ritarã în vorbe mari. PUNCTUL DE VEDERE AL DERMATO - LOGULUI PRIVIND DIAGNOSTICUL DE SI FI - LIS. Este unul dintre cele mai vioaie ºi atractive studii din carte. Din pãcate, textul scapã din mâna autorului: apar cuvinte le gate cu ne mi - luita, calculatorul ºi-a mâncat pauza. ªi totuºi, e uºor lizibil pentru cã e scris bine literariceºte. Iarãºi, din pãcate, autorul agaþã în peniþã o eroare penibilã pe care o þine dupã el cu o nonºalanþã, sã-i zicem ridicolã: În cazul lui Eminescu, pri mul di ag nos tic de sifilis a fost pus la Iaºi, în 1873, de cãtre dr. Iszak ºi a fost bazat pe apariþia unor ulceraþii la nivelul picioarelor pentru care acesta i-a prescris tânãrului scriitor un tratament cu vapori de mercur, care, oricum nu se mai prescria nicãieri în Europa în caz de sifilis terþiar la vremea respectivã. Diagnosticul de sifilis ter þiar nu se poate stabili la un prim con sult, în condiþiile în care nu exista, atunci, nicio con firmare de laborator [ ] mai ales cã leziunile cutanate au apãrut la vârsta de 23 de ani (gomele sifilitice apar dupã cel puþin de ani de la contactul infectant).

189 IULIE-DECEMBRIE Deci nu e greºealã 1873, ºtie cã Eminescu avea pe atunci 23 de ani ºi n-ar fi putut avea un con tact infectant la 3 ani!. Se mirã, mai jos, cã Aceste leziuni au apãrut [dupã I. Nica] în 1880 (totuºi dr. Iszak le constatã la Iaºi în 1873 vezi mai sus) pentru prima datã. ªi dã-i, ºi luptã: îl þine pe acest 1873 (reþinut, probabil, de la pos - tuma Din Berlin la Postdam, aceea cu blonda Milly ) pânã la sfârºit. O observaþie care þine clar de teoria conspi raþiei: de ce nu a ajuns creierul lui Eminescu la Vic tor Babeº? ori anumiþi oa - meni se temeau de diagnosticul severului Prof. V. Babeº. Probabil cã aceastã observaþie va intra în folclorul atât de uºor þesut pe marginea bolii ºi morþii lui Eminescu: medicii autopsieri s-au temut cã vor fi corectaþi/ infirmaþi de Babeº, de aceea l-au evitat. Ar trebui des co - perit ceva ca acoperire: de pildã cã marele medic nu era în þarã, sau cã avea o treabã im - portantã în alt oraº ªi dã-i, ºi luptã Treabã pentru dl. ARGUMENT. BOALA ªI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. Mie, ca profan, îmi ridicã mari semne de întrebare aceastã serie a constatãrilor foarte judicioase ale autorului: Mai întâi as - pectul anormal al creierului descris la autopsie. Autorul citeazã din autopsie, unde stã scris: Partea psihicã a creierului era to tal ulceratã în emisfera stângã, chiar ºi partea psihomotorie ºi comenteazã: Dupã cum se ºtie, creierul a fost examinat, ul te rior, numai mac ro scopic, ºi de cãtre doctorul Gheorghe Marinescu, când însã þesutul ce re bral intrase deja în descompunere, din pãcate, ºi acesta confirmã cã ar fi existat o meningitã localizatã la lobii anteriori. În mod cu rios, acesta nu remarcã ulceraþia pomenitã la examenul necroptic relatat mai sus, fapt extrem de cu rios, întrucât ochiului sãu nu ar fi putut scãpa o asemenea lipsã de substanþã cerebralã. Vedeþi anacolutul: lipseºte din text, ceea ce este mai grav decât cã multe cuvinte sunt lipite În fine, despre aceastã ulceraþie pe care Gheorghe Marinescu nu o relateazã aflãm cã ea poate sã aibã o cauzã: ºi anume, ulceraþia putea fi secundarã unui traumatism cranio-ce re - bral soldat cu hematom la vremea respectivã. Cu alte cuvinte, în limbajul nostru, al profanilor, aici poate fi urma bolovanului care i-a curmat viaþa lui Eminescu. Atenþie: nu e vorba de pie - tricica de la jumãtatea lui mai 1889 ci de bolovanul aceluiaºi nebun, din dupã-amiaza lui 15 iunie, care a dus la moartea subitã, de care medicii de astãzi se pare cã nu ºtiu (de bolovan, adicã: n-au citit textul). Autorul revine la autop - sie, când vrea sã combatã alcoolismul pus pe seama lui Eminescu: pentru a se proba, ar fi trebuit descris creierul mic, unde aceastã boa - lã (eu pun, totuºi, ghilimele pro fane) lasã urme. Iarãºi autorul: În mod ciudat ºi inex - plicabil, la autopsie nu este menþionat nimic despre cerebel, care la aceia care consumã can - titãþi mari de alcool se atrofiazã într-o mãsurã importantã, fiind uºor de observat la un examen mac ro scopic. Mai mult: se menþioneazã: Emisfera stângã cântãrea 595 grame, iar cea dreaptã, 555 de grame, fãrã cerebel, despre cerebel nemenþionându-se nimic în raport. De aceea presupunem cã a fost nor mal, atâta vreme cât nu s-a remarcat un as pect spe cial. E o sofisticã aici: a fost nor mal sã nu se aminteascã de cerebel dacã ºi numai dacã s-a cãutat prin autopsie sã se gãseascã urme ale alcoolismului ºi nu s-au gãsit la cerebel. Dar pentru asta s-a fãcut autopsia, sã se demonstreze ceva?! Rãmâne cum am vorbit, D-le Doc tor, cerebelul nu e menþionat, deci nu existã. Bolo - vanul a lovit pe la spatele bolnavului. Doctorul Al. Tãlãºescu, pe care-l citeazã cei cu teoria conspiraþionistã, povesteºte, la 1912, cã i s-a adus o bucatã din creierul lui Eminescu cu rãni provocate de aºchiile þestei capului zdrobitã de o mânã criminalã. E cu totul incoerent acest doc - tor Al. Tãlãºescu, face mai mult literaturã, chiar poezie dar citatul meu este ex act; el, ca ad junct al lui Gheorghe Marinescu, trebuia sã con serve aceastã bucatã de creier pentru Institutul Mina Minovici, reuºeºte sã piardã mostra ºi peste 23 de ani mãrturiseºte cãindu-se. De ce nu i-au adus de la Dr. ªuþu creierul întreg, care anume bucatã de creier i s-a adus?! Nu spune. Poate a fost tocmai cerebelul lipsã la autopsie. Oricum, semne de întrebare se ridicã din acest text care cu adevãrat a fost scris cu inima. Autorul nu are suficientã informaþie (ro - mâneascã, despre Eminescu) însã lasã des - chisã chestiunea morþii subite prin observaþiile sale atât de sagace. Se conjugã, apoi, cu textul de mai sus: de aceea n-a fost dusã proba ana - tomicã la severul Vic tor Babeº, pentru cã el ar fi observat imediat inadvertenþele. DATE PRIVIND PATOLOGIA CARDIO - VAS CULARà LA EMINESCU. Mici neatenþii: cuvinte le gate între ele, greºeli hazlii: Primul tratament cu mercur a fost început în lina aprilie 1987 la Botoºani recomandat si aplicat de dr. Iszak ºi a constat in fricþiuni cu mercur, câte 4 ºi 7 grame (luna, 1887; are când si când ºi, dar in mai frecvent decât în; oare medicii nu mai au dactilografe?) dar explicã limpede cã bolile inimii nu puteau fi cauzate de lues ºi chiar F AMILIA ROMÂNà EMINESCIAN A

190 188 IULIE-DECEMBRIE 2015 EMINESCIANA patern oarecum: vorbeºte de suferinþele unui om tânãr de câteva ori. DESPRE BOLILE MAI PUÞIN CU NOS - CUTE ALE LUI EMINESCU. OTITA. Autorul considerã cã este o boalã minorã, fãrã efecte, fãrã a fi fost semnalatã de cineva din anturajul lui Eminescu. Un fapt cu rios, totuºi, vreau sã arãt. Avem Dicþionarul de frecvenþã a cu vin - telor din poezia lui Eminescu. Cineva a urmãrit re laþia dintre or gan ºi funcþie. De pildã, cuvântul ochi apare la Eminescu de 299 de ori, în timp ce verbul a vedea apare de 303 ori un echilibru cum nu se poate de bun (vede cu ochii lui, este acolo unde se petrece acþiunea etc.) în timp ce cuvântul ureche apare de 24 ºi verbul a auzi apare de 79 de ori: funcþia este invocatã de trei ori mai des decât organul, un dezechilibru care indicã o deficienþã. CONTROVERSE PRIVIND SÃNÃTATEA POETULUI. Studiul încheie cartea, este o în - cântare sã-l regãseºti pe prof. univ. dr. Vladi mir Beliº în aceastã alcãtuire, numele dânsului tre - buie spus neapãrat cu voce tare ºi cu re spect. Simplu în cuvinte, demn, dând de înþeles de la început cã este preocupat de mult timp de su - biect, de data aceasta aduce în discuþie un raport de autopsie fãcut de Mina Minovici în 1892, la doi ani de la ciornele însãilate dupã rapoartele medicilor care au fãcut autopsia lui Eminescu, pentru a arãta un model al genului. Sec: Simpla comparaþie [ ] demonstreazã lim pede pre ca - ritatea cunoºtinþelor med ico-le ga le ºi morfo pa - tologice care apar în raportul med ico-le gal al lui ªuþu. În 1897, prof. ªuþu a fost înlocuit de Mina Minovici la conducerea ca tedrei de medicinã legalã care se separã de cea de psihiatrie. Aceasta este cartea. Deie sfântul ca vreunul dintre tinerii medici care au luat acum prima datã contactul cu chestiunea bolii ºi mor - þii lui Eminescu sã devinã împãtimit de studiu adevãrat, aceastã patimã sã-i fie dublatã de iu - birea pentru poezie în gen eral, pentru poezia lui Eminescu îndeosebi ºi peste câþiva ani buni de muncã serioasã sã ne bucurãm cã tradiþia Ion Nica Ovidiu Vuia are continuitate. Pentru cã, vorba lui Iorga, nu poþi iubi ceea ce nu cunoºti. Pânã atunci, sã ne bucurãm cã cineva i-a prins pe aceºti Morfei ai lumii patimilor noastre ºi i-a pus sã spunã iute lucruri pe care altfel le zãceau în ei fãrã sã ºtie Dar sã ne bucurãm, mai ales, cã acest eveniment mediatic n-a atins Aula Academiei, ci aplauzele profe - sorilor de gimnaziu însoþiþi de elevii ºi drãgã - laºele lor eleve (poate ºi de mãmici) s-au spart între cãrþile de la Biblioteca Academiei: acolo stau în rafturi, alãturi, adicã unul lângã altul în coperte la fel, ge nii ºi nebuni, deºtepþi ºi proºti, oratori, retori, limbuþi FAMILIA ROMÂNÃ

191 IULIE-DECEMBRIE Arbori eminescieni Marieta ROMAN Petrova, Maramureº Redescoperirea naturii constituie unul dintre meritele incontestabile ale ro - manticilor, majoritatea vãzând în aceasta supremul model. Romanticii refuzã so - cietatea umanã, evadând în timp ºi spaþiu. De aceea cadrul lor predilect îl reprezintã natura sãl - baticã. Romanticii români au avut la îndemânã un univers mai uºor accesibil, transmis ge netic. Eminescu a fost influenþat de cultura occidentalã, în speþã de cea germanã, dar ºi de folclorul au - tohton, din care a preluat ideea comunicãrii pro - funde a omului cu natura, fapt ce-l diferenþiazã de ceilalþi romantici. Dar Eminescu, trãit în aer ro - man tic gotic, cunoºtea foarte bine sensul pan teis - tic al noþiunii plantã ºi se presupune cã sub repre - zentarea plasticã a naturii conºtiinþa lui punea un plan intelectual secund. Exuberanþa vegetaþiei din Cezara are înþelesul unei intensificãri a naturii pe treapta mai inocentã a regnului veg e tal. Ceea ce se numeºte, de obicei, naturã, adicã aspecte geologice, faunã ºi florã, se gãseºte la Eminescu, într-o formã elementarã. Nici culoarea ºi nici varietatea nu sunt notele esenþiale, ci dimen siunea sau cantitatea, mod de a intimida conºtiinþa. Versurile: Neamurile-mbãtrâneau/ Crãiile se treceau,/ Numai codrii tãi creºteau, / ªi cu um - bra cea de veci / Curgeau râurile reci... cuprind noþiunea simplã de codru într-o dimensiune co - losalã. Pãdurea noastrã empiricã are o duratã li - mitatã, fiind supusã degradãrii, pe când codrul eminescian creºte peste marginile de timp ale domniilor, el este în veci. Imaginea aceasta egip - teanã de trãinicie de-a lungul mileniilor, de vi goare giganticã determinã dimensiunea micro sco picã a omului ºi trezeºte acel sen ti ment tipic emi nescian de nevoie, de-a te lãsa în voia dinamicii firii. Eminescu are sentimentul cã pretutindeni se aflã în mijlocul naturii: copil fiind, cutreierã pãdurea, nu atât pentru a o admira, dar mai ales pentru a-i asculta vocile spre a se iniþia în tãlmãcirea lor. Copilul nu contemplã natura, ci se contopeºte cu ea, fiindcã se simte egalul ei, o trãieºte în mod spontan. Cadrul nat u ral nu reprezintã numai un refugiu în faþa societãþii injuste ºi incompatibile cu sufletul prob lem atic al romanticului, eroul liric împreunã cu iubita idealã se contopesc cu ritmuri universale, realizându-se astfel o integrare cos - micã la care au ajuns foarte puþini poeþi. La Eminescu iubirea ºi natura sunt in se - parabile, fapt ce-i conferã o mare originalitate, dragostea ºi natura sunt teme permanente în cre - aþia eminescianã. Natura cunoaºte douã ipostaze: una terestrã ºi alta cosmicã. Natura terestrã se manifestã la Eminescu în rotirea veºnicã a anotimpurilor. Natura este uma - nã, ocrotitoare, caldã, intimã sau tristã, rece, în deplinã concordanþã cu stãrile sufleteºti, precum: apa, codrul, teiul, izvorul, luna, stelele, floa rea-al - bastrã, cornul, luceferii, extazul, duioºia, luci di - tatea, exaltarea, sarcasmul, revolta. În evocarea dragostei, natura este bogat coloratã: flori de tei, nuferi galbeni, flori albastre, romaniþe, ceea ce dã o notã luminoasã în care olfactivul ºi vizualul dau mis ter dragostei. Folosirea unor ar bori drept sim - bol, pentru care pot fi numiþi arbori eminescieni, e revelatoare: teiul sfânt mireasmã îmbãtãtoare, plopul singurãtatea, cireºul, nucul copilãria, liliacul iubirea juvenilã, salcâmul rusticitatea, componentele acestea devenind deseori simboluri ale unei stãri sufleteºti. Arborii eminescieni se rezumã la câteva esen þe, la care poetul þine în chip deosebit ºi care înfãþiºeazã, pentru el, însuºirile gen er ale ale co - pacului. Bradul e copacul arc tic, aproape sideral: Colinde, colinde E vremea colindelor Cãci gheaþa se-ntinde Asemeni oglindelor ªi tremurã brazii Miºcând rãmurelele Cãci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Plopul, copac elas tic ºi orãºenesc, dã amin - tirilor o miºcare lentã. În poezia Pe lângã plopii fãrã soþ, cei câþiva plopi stingheri sugereazã dezolarea ºi senti - mentul de dezamãgire pentru o dragoste stinsã. În poezia ªi dacã..., iubita este prezentã în ramura care bate în geam, în plopii care se lea gãnã: ªi dacã ramuri bat în geam ªi se cutremur plopii E ca în minte sã te am ªi-ncet sã te apropii. F AMILIA ROMÂNà EMINESCIAN A

192 190 IULIE-DECEMBRIE 2015 EMINESCIANA FAMILIA ROMÂNà ªi dacã... este un început care reia ºi con - tinuã o discuþie tainicã: bãtaia ramurilor în geam, tremurul plopilor ºi tu te reîntorci. Arinul, fiind o esenþã pãduraticã, dã o notã de sãlbãticie priveliºtii, pudrând-o cu o brumã sinergeticã: Peste vârfuri trece lunã, Codru-ºi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sunã. Stejarul, prin mãreþia coroanei, mãreºte câm pul ceresc de alunecare al lunii: Putut-au oare atâta dor În noapte sã se stingã Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-ºi, Când ochii tãi, tot încã mari Se uitã dulci ºi galeºi? Fagul con duce conºtiinþa codrului de o sin - gurã esenþã: O, priveºte-i cum viseazã Visul codrului de fagi! Ei îºi sunt aºa dragi! Salcia, e copacul lacustru: De spânzurã prin ramuri sãlcii argintoase O-ntreagã-mpãrãþie în cuib legãnãtor: A firii dulce limbã de el era-nþeleasã ªi îl umplea de cântec, cum îl umplea de dor. Nucul, cireºul ºi mãrul sunt pomi din livezi, simboluri ale lãcomiei copilãreºti: Vedea în zarea vãii nuci mari cu frunza latã ªi-o lume de flori albe, pe ºiruri de cireºi. Mesteacãnul sugereazã altitudinea, aducând cu scoarþa lui albã un el e ment hibernal: Un pãrete din fund îºi ridicã zãpada sa înfloritã cu roze de pustie ºi se vãzu o scenã, a cãrei culise reprezentau arbori ºi tufiºe de-o tânãrã ºi mustoasã verdeaþã, iar fondul reprezenta un deal îmbrãcat în pãdure de mesteacãn. Paltinul indicã regiunea alpinã: Colo unde stau Carpaþii cu de stânci ºi înalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înºir ca mândrã oaste. Liliacul simbolizeazã bucuria primãverii ºi idila juvenilã: A noastre inimi îºi jurau Credinþã pe toþi vecii, Când pe cãrãri se scuturau De floare liliecii. Dacã în Dicþionarul limbii poetice a lui Eminescu (1968) salcâmul este un arbore cu ra - murã spinoasã, cu flori albe plãcut mirositoare, cu lemnul tare, în poezia Sara pe deal ( Sub un salcâm, dragã, m-aºtepþi tu pe mine ), salcâmul devine martor, ºi pro tec tor, ºi simbol, fiind con - siderat centrul universului, cãtre care converg eroii întâmplãrii. Mãiastra îmbinare de imagini sugereazã cadrul peisagistic într-un per fect acord cu ritmul de viaþã al satului, înaintea liniºtii noc - turne ºi cu stãrile sufleteºti ale poetului nerãbdãtor sã-ºi întâlneascã iubita sub înaltul ºi vechiul sal câm, pentru ca împreunã sã se cufunde în adânca pace a naturii, acompaniaþi de muzicalitatea versurilor. Dar, printre arbori, teiul este copacul ve - nerat de poet, iar Cãlinescu, alcãtuind cata grafia arborilor þãrii prezentaþi în op era lui, începe aºa: Teiul sugereazã mireasma estivalã, bradul e copacul bo real, aproape ura nic, plopul elas tic ºi orãºenesc, dã amintirilor o miºcare lentã.... În viziunea lui Eminescu alianþa dintre izvor ºi tei poate fi prilejuitã de capacitatea lor comunã de a isca senzaþia dãinuitoare a ritmului, prin însu - ºi actul cãderii undelor, a florilor: S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntruna. ºi Flori de tei deasupra noastrã Or sã cadã rânduri-rânduri. Nu putem uita cum în elegia închinatã ma - mei, alt izvor, acela al lacrimilor, cade ºi el peste o ramurã de tei: Când voi muri, iubito, la creºtet sã nu-mi plângi Din teiul sfânt ºi dulce o ramurã sã frângi La capul meu cu grijã tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sã cadã a ochilor tãi stropi. Este cu rios de ce dintre atâþia arbori, teiul vechi, sfânt ºi dulce este preferat de poet; numai pentru cã aºa cum spunea Cãlinescu su ge - reazã mireasma estivalã sau poate ºi pentru cã ma - rea lui umbrã rotatã, împreunã cu bogãþia flo rilor aurii exprimã exuberanþa armonioasã a vege talului: Iar tei cu um bra latã ºi flori pânã în pãmânt Spre marea-ntunecatã se scuturã de vânt. Nu trebuie sã omitem faptul cã frunza te - iului, simþitoare la adierea cea mai subþire, are forma cordiformã, amintind nu numai conturul, ci ºi pâlpâitul unei inimi. Dar, dacã am face o hartã a sentimentelor pe care le stârneºte un tei în oameni, în celelalte vieþuitoare, în lumea vegetalã sau chiar asupra celorlalþi tei, cum este perceput mirosul teilor, ce semnificaþie ºi ce rost are el? Amintindu-ne cã vechii indieni percepeau divinitãþile prin miros, iar jertfele aduse de vechii evrei erau consemnate în Biblie ca fiind de un miros plãcut Domnului, am înþelege ºi epitetul eminescian adãugat teiului: tei sfânt. Înþelegem astfel adâncimea percepþiei eminesciene asupra teiului, tei sfânt, tei po etic, tulburãtor.

193 IULIE-DECEMBRIE FILE DE ISTORIE Începutul oraºului Oradea 1 Biserica Cetatea Oraºul Doru SICOE Oradea ªtim deci sigur cã, la 1113, episcopul de Bihor preferã sã fie numit în documentul scris Sixtus al Oradiei (varadiensis), nu Sixtus al Bi ho - rului (bichariensis), cum apãrea într-un doc u ment din Asta însemna cel mai clar nu numai cã biserica din Oradea devenise una re prezentativã, cu care sã te mândreºti, inclusiv în titulatura ofi - cialã, ci ºi cã locul în ansamblul sãu era o aºezare întinsã, cu mulþi locuitori, în aºa fel încât ea poate fi numitã o aºezare urbanã pentru acele timpuri. Fãrã aceste douã ar gu mente e greu de înþeles cã un episcop schimbã o titulaturã deja consacratã de decenii, cu una nouã, care nu spune nimic! Atât biserica, cât ºi locul trebuie cã ajunseserã deja la un anumit renume în mentalul colectiv. Cum se construise, totuºi, acea bisericã, una nouã ºi mândrã, pe mãsura renumelui regelui Ladislau I? Avusese regele la dispoziþie meºteri locali sau apelase la cei occidentali? Având în vedere cã încã predominau construcþiile din pãmânt ºi din lemn, pentru o bisericã era nevoie de meºteri în prelucrarea pietrei, Casa Domnului fiind cea mai de preþ clãdire dintr-o localitate, fãcutã sã dureze peste generaþii. O bisericã trainicã, din piatrã, era o emblemã, atât a Bisericii Romane, cât ºi a statului ungar. Aceastã tradiþie a clã dirilor impozante care reflectã puterea Statului ºi pe cea a Bisericii e vizibilã ºi azi la Oradea, când priveºti edificiile Imperiului Austriac sau pe cele ale Austro-Ungariei. Trebuie subliniat cã este o tradiþie complet diferitã de cea a românilor, pânã în ziua de azi! Ladislau I a dus lupte îndârjite cu mai vechi agresori ai maghiarilor, pecenegii ºi cu manii. Cu pecenegii ce au invadat Transilvania pe la 1070, s-a rãzboit în vremea tinereþii, înainte de a deveni rege. Cu cumanii luptã dupã ce aceºtia au invadat Transilvania, pãtrunzând în Ungaria propriu-zisã în În acest an, cu manii ajung ºi la Biharea, pe care cel mai pro babil o devasteazã ºi chiar o ocupã pentru o vreme, dupã cum ar putea fi interpretate dovezile arheologice. Acesta trebuie sã fi fost mo - mentul în care s-a decis alegerea unui loc mai ferit, dar ºi mai stra te gic, pentru reclãdirea unei noi biserici romano-catolice, sediu de episcopie. Ea se va face în locul numit Várad, povestea întemeierii fiind consemnatã pentru noi, cei de azi, într-un doc u ment mult mai târziu, în care adevãrul ºi le - genda aureolau misterul vremurilor de demult. Ea figureazã în celebra Chronicon pictum Vindo bo - nensae (Cronica pictatã de la Viena în latinã), un co dex cu ilustraþii color despre istoria ungurilor 2, finalizat prin 1360, de cãtre învãþatul Marcu din Kált, la cererea probabilã a regelui Ludovic cel Mare, un rege rãzboinic, întocmai ca pre de ce sorul sãu Ladislau I. Din acest volum mai aflãm cã însuºi Ladislau a dat numele viitorului oraº: în parohia fortãreþei Bihor, între fluviile Criº, într-o vânãtoare, a gãsit un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotãrât sã ridice în cinstea Fecioarei Maria o mãnãstire, loc pe care l-a numit Varad. Fluviile erau de fapt Criºul Repede în nordul imediat al aºezãrii ºi Peþa (Hewjo), ce venea cu apã termalã, în sudul ei imediat ape ce aveau un traseu aproximativ paralel pe teritoriul acelei Oradii. Lor li se mai adãugau numeroase pâraie de pe dealurile din jur, al cãror volum era de luat în seamã mai ales cu ocazia ploilor. Anul în temeierii Oradiei este dat ca fiind, totuºi, 1090, pe istoricul ºi pre zen tarea de pe versoul celebrei gravuri rea lizate de Joris Georg Hoefnagel ( ), în 1598 ºi publicatã în albumul Civitates Orbis Terrarum, în În ceea ce priveºte timpul necesar ridi - cãrii bisericii ºi ane xelor mãnãstireºti, acesta F AMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORI E 1 Urmare din Fa milia românã, nr. 1-2/ Originalul în limba latinã se aflã acum la Biblioteca Naþionalã Széchényi, din Budapesta, dar îl puteþi descãrca de pe adresa de internet: 3 Georg Braun, Franz Hogenberg, Théatre des Principales Villes de tout l Univers, Vol. VI, Cöln, c. 1625, p ediþie modernã.

194 192 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNÃ rãmâne subiect de dez batere pentru istorici, unii dintre ei luând ca model societatea româneascã contemporanã, unde, nefiresc, sunt necesari ani mulþi pentru finalizarea oricãrei construcþii. Prin urmare, unii susþin cã biserica a fost terminatã abia la înce putul secolului urmãtor, poate chiar în 1112, de unde putea rezulta ºi schimbarea denumirii titu - laturii episcopului... Alþii con si derã cã biserica era gata chiar încã din 1090 sau 1091, pentru cã lu - crãrile la ea ar fi început cândva dupã primul atac asupra zonei, cel din 1070, al pecenegilor. Pe atunci Ladislau cârmuia Bihorul, fiind co mite, o decizie a construirii unei biserici ca mul þumire lui Dumnezeu pentru res pingerea agre sorilor, fiind psihologic plauzibilã. La noi, românii, ªtefan cel Mare este cel mai vestit în acest gen de re cu - noºtinþã. Indiferent care ar fi adevãrul, iniþiativa construcþiei s-a pãstrat în vechi le documente ca fiind a lui Ladislau, el având o sumedenie de argu - mente pentru a o face. Sã precizãm ºi cã Varad denumirea în limba maghiarã a oraºului este la bazã un cuvânt compus: vár înseamnã cetate, iar parti cula dimi - nutivalã d îl transformã în cetãþuie 1. Aceastã denumire a condus la presupunerea exis tenþei anterioare a unei cetãþi din pãmânt, mai mici, în perimetrul viitorului oraº, dar despre care nu avem altã dovadã decât denu mirea în sine. În afarã de argumentele strategico-militare ale alegerii locului, pe care le-am expus deja, e posibil sã avem de-a face ºi cu o dimensiune emo - þionalã. Pe vremea când conducea comitatul Bihor, tânãrul Ladislau trebuie sã se fi îndrã gostit de frumuseþea ºi exotismul acestui loc, cu apã ter - malã, nuferi, climã blândã, pãmânt roditor ºi oa - meni de di verse etnii ºi obiceiuri, dar ºi purtând glo ria unor lupte cu invadatorul. Ca o autentificare a profundei sale emoþii faþã de acest loc, el va lãsa ca dispoziþie testamentarã soli citarea de a fi înmor - mântat chiar aici, în biserica lui, lucru care chiar se va ºi întâmpla dupã o vreme de la moartea sa. Regele Ladislau fon deazã, deci, aici pe un dâmb dintre cele douã râuri, în dreptul ultimului deal de lângã Criºul Repede, la ieºirea în Câmpia Panonicã o mã nãstire în cinstea Fecioarei Maria. Dispu nând de acest su - port moral al susþinerii re gale, Biserica Catolicã va deveni stãpâna absolutã a locului pentru circa o ju - mãtate de mileniu, condi þionând întreaga dezvoltare economicã ºi spiritualã a zonei. Pornind de la afirmaþia istoricului ªerban Turcuº, care considerã cã numele de Sixt al pri - mului episcop de Oradea atestat e de clarã matrice romano-latinã, am putea de duce cã el era o conti - nuare fireascã a faptului cã se apelase la meºteri constructori din Italia pentru ridicarea bisericii ºi mãnãstirii regelui Ladislau I. Episcopi de de ori - gine italianã vor deveni chiar tradiþionali în scau - nul epis co pal de la Oradea, în decursul timpului! Principalul vecin al Ungariei era atunci, în vest, Sfântul Imperiu Ro man (Imperiul Ger man, continuator al ideii de imperiu ro man), entitate fondatã de Carol cel Mare, în alianþã cu Biserica Romei. Ca imperiu strict ger man însã, separat de Francia, avusese ca împãrat prim pe Otto cel Mare, învingãtorul ungurilor la Lechfeld, în 955. Stã - pânirea germanã, încã din vremea lui Carol cel Mare, se întindea ºi peste nordul Italiei, cu al sãu fost stat ger manic al lombarzilor. Prin ur mare, influenþa germanã asupra Ungariei era foarte mare, atât pol i tic, cât mai ales religios. Prin aducerea de italieni, regalitatea ungarã încerca sã contra ba lan - seze avansul ger man din Ungaria, aºa cã Oradea are toate atuurile în acest sens. Nu întâmplãtor, un cartier al ei se va numi Veneþia (Velence, în ma - ghiarã)! Constructorii trebuie sã fi venit din zona Lombardiei, pe care ungurii o cunoºteau foarte bine de pe urma raidurilor de jaf în vest, când reveneau acasã tocmai prin Lombardia, cu care chiar stabiliserã relaþii politice. Constructorii lombarzi, reputaþi încã din Antichitate, contribuie, în secolul al XI-lea, la o rapidã reconstruire a bisericilor din Italia de nord, distruse de unguri în secolul al X-lea. Aceste bi - serici au, în gen eral, trei nave care se terminã cu trei abside. În ex te rior, zidurile lor din gresie cioplitã sunt ritmate ºi întãrite cu le zene (pilaºtrii plaþi), proeminenþe verticale, pu þin ieºite în afarã, unite la vârf de o frizã de arcuri ornamentale. Acoperiºul este, în gen eral, cu ºar pantã, ca în San Paragorio, Noli, ; în vreme ce la Santa Maria Magiore din Lomello ( ) colateralele ºi absida au bolþi cu muchii. Datoritã faimei lor, constructorii lom barzi vor lua locul atelierelor rãs - pândite peste tot, din Catalonia pânã în Provenþa ºi pânã în Burgundia ºi Renania. Stau mãrturie, în Bur gundia, colegiul de la Chatillon-sur-Seine, în - te meiat cãtre 1015, sau abaþia Sain-Philibert din Tournus ( ). În aceasta din urmã, nava este boltitã cilindric transversal, iar colateralele au bolþi cu muchii; dar dacã construcþia este lom - bardã, faþada, cu portic ºi flancatã de douã clo - potniþe, este de tradiþie localã 2. Constructorii veneau din zone urbanizate, în nordul Italiei, în ciuda nãvãlirilor barbare ce au distrus Imperiul Ro man, oraºele pãs trân du-se, chiar dacã la dimensiuni mult reduse faþã de mân - 1 Balogh Jolán, Varadinum Várad vára (Varadinum Cetatea Oradiei), vol. I-II, Akadémiai Kiadó, Bu da pest, 1982, p Gilbert, Luigi, Arhitectura în Europa, din Evul Mediu pânã în secolul al XX-lea, Institutul Eu ro pean, Iaºi, 2000, p. 18.

195 IULIE-DECEMBRIE dra perioadã romanã. Dupã anul o mie, reîncepe o dezvoltare urbanã în Europa, iar în Ungaria pur - tãtorii acestui gen de locuire sunt coloniºtii ger - mani, meºterii, neguþãtorii ºi pre laþii italieni. ªi dacã, într-adevãr, mãnãstirea de la Oradea a fost fãcutã de meºterii din Italia, înseamnã cã au venit pe aceste locuri cu întreg sistemul dupã ei, nu doar cu know-how-ul cum s-ar zice azi. Mâna de lucru localã era folositã doar la cele mai necalificate necesitãþi, ei intrând în categoria salahorilor (mun - citorilor), în rest echipa de constructori fãcând totul, sub supra vegherea unui ºef de ºantier, arhitect sau chiar a episcopului beneficiar. Mana - ge mentul de tip ur ban, me di eval, ajungea, deci, la Oradea chiar de la începutul ei. Organizarea ºanti - erului, a cãilor de acces, a podurilor ºi podeþelor necesare peste atâtea braþe de apã, a transportului ºi finisãrii pietrei, construirea caselor ºi de pen - dinþelor ne cesare locuirii unei mãnãstiri, dar ºi a celor pentru meºterii veniþi de departe, a cãrã mi dã - riilor necesare în acest scop, toate se constituiau într-un sistem com plex, cum nu se mai vãzuse în zonã vreodatã. Zidurile ce înconjurau mã nãsti rea la fi nal, absolut fireºti dupã recenta nãvãlire pece - negã prin aceste locuri, fãceau din aºe zã mântul reli gios un loc de refugiu pentru lo cui torii aºe - zãrilor din apropiere, unele dintre aceste colonii apãrând probabil chiar cu ocazia efor tului constructiv ne cesar ridicãrii mãnãstirii sau graþie micii industrii medievale pe care ea o reprezenta. La ridicarea aºezãmântului, în afarã de ar hi - tect, au participat o serie de meºteri spe cia lizaþi, precum dulgheri, cioplitorii de piatrã, zi dari, fie - rari, cãruþaºi, contabili, desenatori, scul ptori, sti - clari, bucãtari, croitori, la aceºtia adãugându-se salahorii, recrutaþi dintre lo cal nicii sãraci, dintre ºerbii fugiþi de pe moºii, din tre tinerii fugiþi de acasã în cãutare de aventurã. Deºi fãceau muncile cele mai solicitante fizic, ei aveau cale liberã la ascensiunea profesionalã, furând meseria de la meºterii care-i angajau. O astfel de acþiune nu numai cã necesita un proces de organizare laborios, ci ºi costa foarte mult, as pect de care trebuie sã se fi îngrijit însuºi re gele. În ceea ce priveºte preþioasa piatrã de con - strucþie, iatã ce aflãm de costuri, de la Jean Gimpel, un spe cial ist pentru acest seg ment al Evu - lui Mediu oc ci den tal: Preþul transportului de pia - trã era atât de ridicat în Evul Mediu încât deve nea im por tant de a degroºa piatra în carierã. Se eva - lueazã, în adevãr, cã preþul transportului unei cã - ruþe cu piatrã de la carierã la ºantier, aflat la o depãrtare de 18 kilometri, echivala cu preþul pietrei cumpãrate în carierã. Responsabilul unui ºantier trimitea deci pe cioplitorii de piatrã sã le degroºeze în carierã (blocurile de piatrã n.n.), în confor - mitate cu dimensiunile date 1. Piatra necesarã bisericii din Oradea nu se ºtie ex act de unde a fost adusã, nu orice piatrã având duritatea necesarã pentru a întemeia pereþi sau piramide! Unele presupuneri merg chiar spre zona Clujului, de unde doar pe cale fluvialã ar fi meritat transportul. Studii geologice actuale, pe care însã nu le putem cita, susþin cã dealul de peste Criºul Repede, al Ciupercii, cum e el cunoscut azi, ar dispune de piatra cea bunã. Nu ºtim, însã, dacã ºi cei de atunci descoperiserã acest lucru. Nu ºtim nici în cât timp s-a terminat con - strucþia mãnãstirii ºi cât de mare era ca întindere. Ea încãpea, cu zidurile de apãrare cu tot, în actuala cetate din centrul Oradiei. O scurtã apre ciere a bisericii aºezãmântului ne parvine abia din secolul al XIV-lea. În Statutele Capitlului de la Oradea se spune despre creaþia Sfântului Ladislau, cu prilejul demolãrii ei: ºi era acea bisericã din zidirea ei veche destul de arãtoasã. Dacã, la o distanþã de peste 250 de ani de la ridicare, când Occidentul eu - ro pean avea deja gran dioasele catedrale gotice, biserica mai putea fi catalogatã destul de arãtoasã, înseamnã cã atunci când a fost gata, în secolul al XI-lea, avea o mãrime nemaiîntâlnitã în aceastã parte a rega tului ungar. Nouã, azi, ne-ar pãrea micã ºi neim presionantã, într-o lume în care betonul armat cu oþel a umplut lumea de clãdiri imense Ce însemna instituþia Bisericii în acele vre - muri, ne putem da seama din cele scrise prin 1140, de abatele de Cluny, Pi erre le Vénérable, în pro - logul cãrþii sale Des Merveilles: Bune sau rele, toate faptele care se sãvârºesc în lume, prin voia sau îngãduinþa lui Dumnezeu, trebuie sã folo seas - cã slavei ºi înãlþãrii Bisericii o per spectivã deloc democraticã, am spune noi, cei de azi. Sã mai pre - cizãm cã secolul al XII-lea înseam nã ºi pãtrunderea hâr tiei în Europa, prin Pen in sula Ibericã 2. Cãrþile, le - gate ºi numite co dexuri, erau scrise pe piele finã, de an i mal ne nãscut chiar, noi cu nos când-o sub numele de pergament. Dispunând de suportul mo ral al susþinerii re - gale, Biserica Ca tolicã va deveni stãpâna ab so lutã a locului pentru circa o ju mãtate de mi leniu, con - diþionând în treaga dezvoltare eco no micã ºi spiri - tualã a zonei. Ea îºi va crea ºi întreþine propriul corp de oaste, nu mit banderie, cu care va par ti cipa la numeroase bãtãlii alãturi de regii Ungariei. Ridi - carea la rang de episcopie a aºezãmântului mã - nãstiresc orã dean 3, realizatã de Ladislau I la pu þin timp dupã edificarea bi sericii, este un indiciu foarte im por tant al dez voltãrii ur bane din jurul F AMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORI E 1 Jean Gimpel, Constructorii goticului, Editura Meridiane, Bucureºti, 1981, p Cynthia Stokes Brown, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, p Despre Episcopie ºi Capitlu vezi Istoria oraºului Oradea, p

196 194 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà bisericii orãdene. În plus, regele Ladislau era aure - olat de vic to ria con tra cu manilor conduºi de Co - pul ci ºi Akos, fapt care va naºte mai târziu cultul regelui Ladislau de strajã la hotare. Una dintre ima ginile acestui cult este cea cum regele deca - piteazã un cuman cu securea de luptã, din galo pul calului. În ceea ce-l priveºte pe episcopul Syxtus, primul autentificat de o dovadã scrisã con tem - poranã cu el, se cuvine sã precizãm cã, în vechile izvoare scrise istorice, precum Statutele Capi tlului de Oradea (1374/75), Chronica Hungarorum (1486) a lui Thuróczy János, Tripartitul lui Werboczi (1517) ºi Co dex Batthyaneum, se spune cã primul episcop de Oradea ar fi fost Coloman Cãrturarul, ajuns rege al Ungariei ( ) dupã Ladislau. Istoricii nu sunt siguri de aceastã informaþie, însã ea nu poate fi trecutã cu vederea; un episcop de Oradea, din timpul vieþii fonda torului oraºului, fiind plauzibil. Din Stat ute mai ºtim cã ªtefan al II-lea ( ), fiul lui Coloman, a fost în - gropat la Oradea (devenind al doilea rege îngropat aici, dupã Ladislau I), ceea ce pare a fi un bun indiciu al legãturii rãposatului Coloman cu Oradea ºi al ecoului acestui fapt asupra fiului. Reînhumarea osemintelor regelui Ladis lau aduse la Oradea, de la Somogyvár, chiar de cãtre re gele ªtefan al II-lea ( ) 1 ºi cultul din Se cuvine sã precizãm cã Biserica Catolicã era în plinã ascensiune de imag ine, ea câºtigând un enorm renume prin lansarea cruciadelor (tru pele primei cruciade trec chiar prin Ungaria, în 1096) ºi prin recucerirea Ierusalimului (15 iulie 1099) oraºul care se identifica complet cu Isus ºi credinþa creºtinã. Numit ºi centrul lumii, el fusese pierdut cu timpul în favoarea mu sul ma nilor (arabi, turci selgiucizi ºi egipteni) de cãtre Imperiul Bizantin, pat ria Bisericii Ortodoxe. Pro blema s-a acutizat în urma unei decizii de intoleranþã musulmanã: pele - rinajul creºtinilor la locurile sfinte a fost interzis, spre disperarea Creºtinãtãþii! Prin urmare, ca trãsã - turã generalã, în secolele al XI-lea ºi al XII-lea politica euro peanã a fost dominatã de cruciade 6, întãrind astfel puterea ºi prestigiul Bisericii Ca to - lice în cadrul societãþii medievale. O spri jinitoare Cruciadele jurul sãu, sprijinit de Papa de la Roma, cresc con si - derabil prestigiul locului, iar pelerinajul intens la mormântul re ge lui-sfânt, cãruia i se atri buiau ca - litãþi miraculoase, tãmãduitoare, dez voltã eco no - mia localã ºi urba nizarea. De sigur, la tãmãduirea pe lerinilor suferinzi trebuie sã fi contribuit ºi cu - noscutele thermae Vara diensis 2 sau Bãile Epis - copeºti ori Bãile Sfântul Ladislau, cum se mai numeau Bãile 1 Mai de azi. Pentru buna deservire a nu me ro ºilor pe lerini a crescut numãrul cãlu gãrilor catolici. Prin ur ma re, ºi-au fãcut apariþia aici cãlugãrii be nedictini, pre - monstratenºi ºi ioaniþi 3. ªtefan al II-lea a fost în - mor mântat în biserica pre mon stratenºilor, cã lu gãri aduºi de acest rege de la Prémontré (nordul Fran - þei) la Oradea. Pre po zitura lor orã deanã, având hramul Sfântului ªtefan, va deveni matra tuturor celorlalte filiale de pe teritoriul Ungariei 4. Presti - giul ei mare este demonstrat ºi prin faptul cã era loc de ade verire (loca cre dibilia), adicã loc de emitere, copiere ºi pãstrare a documentelor în tocmite de capelani. În anul 2007, un grup de arheologi aflaþi sub coordonarea lui Adrian Andrei Rusu, cer cetãtor în cadrul Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca, a descoperit locul în care au fost þinute moaºtele Sfântului Ladislau, confirmând astfel povestea în - temeierii Oradiei de cãtre acest rege 5. ates tatã a pelerinilor din Ungaria cãtre locurile sfinte este împãrãteasa Irina (Piroska, ), fii ca regelui Ladislau. Aceastã perioadã clasicã, eroicã ºi ro man ticã a cruciadelor, îl va captiva ºi pe regele Un gariei Andrei al II-lea ( , II. András în ma ghia - rã), care se va pune în fruntea Cruciadei a V-a ( ), obþinând un succes limitat 7 (Ieru sali - mul fusese recucerit de sultanul Saladin, în anul 1187), regele maghiar disipându-ºi for þele în cãu - tarea ºi obþinerea de moaºte sfinte. Tot de Andrei al II-lea se leagã în 1211 ºi colo nizarea Ordinului Teu - tonic în Þara Bârsei (sud- estul Transilvaniei), ordin militar catolic ger man, adu cãtor de populaþie ger - manã în sudul Transilvaniei ºi alungat apoi manu militari, în În acelaºi an, teutonii au preluat Prusia pentru creºtinare, la invitaþia ducelui Conrad 1 Fodor József, vicarul gen eral al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea Mare, susþine anul 1116, în Istoria oraºului Oradea, ediþia a II-a, capitolul Biserica Romano-Catolicã, p Contrar acestei date, apreciate de mulþi istorici ca prea timpurie, istoricul Liviu Borcea susþine, însã, cea mai târzie datã posibilã, în aceeaºi carte, adicã anul 1135 Istoria oraºului Oradea, ediþia a II-a, p. 87. În raþionamentul sãu, aparent logic, el a uitat se pare cã Ladislau I a fost sanctificat abia la 97 de ani dupã moartea sa, în urma unei croiri a statutului de sfânt catolic. 2 Liviu Borcea în Istoria oraºului Oradea, p Fodor József în Istoria oraºului Oradea, p Liviu Borcea în Op. cit., p Legenda formãrii oraºului Oradea se confirmã, în revista Descoperã, 2 noiembrie 2007, Bucureºti, pe internet. 6 Cynthia Stokes Brown, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, Editura Litera Internaþional, Bucureºti, René Grousset, Istoria secretã a cruciadelor, Pro Editurã ºi Tipografie, Bucureºti, 2007, pp

197 IULIE-DECEMBRIE al Mazoviei, provocând mai apoi probleme Polo - niei. Regele Andrei al II-lea este înmormântat, în 1235, la Oradea oraº aureolat deja de prezenþa unui prin ci pal sfânt al Ungariei în catedrala din cetate. Aceste expediþii militare catolice în Þara Sfântã (Palestina) ºi împrejurimi vor aduce o nouã ºi importantã informaþie în Occident: mon golii lui Ginghis Han au invadat ºi cucerit Per sia, zonã aflatã în estul teatrului de operaþiuni cru ciat! Tem - plierul Pons d Aubon este cel care tri mite regelui Franþei primul text conþinând aceastã ºtire 1, descriind ameninþarea mongolã, imediat dupã Cruciada a V-a. Turismul ecumenic spe cific perioadei ºi poziþionarea strategicã a Oradiei pe una dintre cãi - le de acces, mai ferite, cãtre Transilvania, sunt douã caracteristici principale care-i vor creºte re - numele ºi spori economia. Dimensiunea spiritualã, dublatã de cea comercialã, vor fi defi nitorii pentru istoria locului. Cetatea veche, me dievalã, este pãs - trãtoarea numelui Varadinum. În Ungaria aceastã cetate era foarte vestitã spune italianul Ro gerius, referindu-se la pe ri oada de dinaintea de Biserica Ortodoxã, a populaþiei majoritare lo cale, trece printr-o perioadã de instabilitate ge - neratã de apariþia, în 1186, a Imperiului Ro mâno- Bul gar a lui Petru ºi Asan. Într-o scrisoare din 1204, cãtre Papa Inocenþiu al III-lea ( ), regele Ungariei Emeric ( ) pomeneºte despre existenþa unor biserici cu cã lugãri greci ajunse în stare de decadenþã din cauza episcopilor diecezani ºi din cauza acelor greci înºiºi. În te - meiul acestei informãri papa vorbeºte în douã rânduri despre o episcopie în aceste pãrþi, pe care voia sã o organizeze aparte de cea latinã de Oradea, pe seama populaþiei de rit grecesc din acele pãrþi, aºadar pe seama ro mânilor ºi care do - rea sã fie supusã di rect Sfân tului Scaun. Însã, aceastã episcopie de rit bi zantin pe seama ro mâ - nilor din Transilvania, sub jurisdicþia directã a papei, nu s-a mai înfiinþat, din cauza opoziþiei fãcute de clerul maghiar, care avea tot interesul sã nu ia fiinþã o asemenea organizaþie bisericeascã, în care caz ar fi pierdut veniturile de la populaþia nou înfiinþatei episcopii 2. Importanþa pe care Oradea o câºtigase deja dupã primul secol de existenþã este atestatã de valoarea sa în plan ju ridic, fiind centru re gional al justiþiei di vine ºi loc de adeverire no tariat F AMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORI E Oradea într-o gravurã realizatã de Joris Hoefnagel, cel târziu în 1598, an stabilit cu exectitate graþie bastionului cetãþii renascentiste aflat încã în lucru, susprins aºa de asediul turcesc din acelaºi an. 1 Regine Pernaud, Templierii. Cavalerii lui Christos, Editura Univers, Bucureºti, 2008, p Silvestru Augustin Prunduº, Clemente Plaianu, Catolicism ºi ortodoxie româneascã. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de Editurã Viaþa Creºtinã, Cluj-Napoca, 1994, p. 34.

198 196 IULIE-DECEMBRIE 2015 pub lic care elibera acte fie la cererea pãr þilor, fie din porunca autoritãþilor feudale. Astfel, din pe - rioada ni se pãstreazã o colecþie de 389 de procese-verbale ale unor ju decãþi þinute în ceta - te. Lucrarea este cunoscutã ca Registrul de la Oradea (tipãritã în latinã cu titlul Ritus Explo - randae Veritatis), fiind prima lucrare juridicã de pe teritoriul României de azi, iar Oradea prima curte de justiþie atestatã astfel documentar. Liti - giile se puteau rezolva fie prin jurãmânt în faþa mor mân tului Sfântului Ladislau, fie prin proba fierului roºu (ritus exameni ferri candentis în latinã) o variantã crudã ºi spectaculoasã de sta - bilire a ade vãrului în funcþie de vindecarea de dupã þinerea în mânã a unei bucãþi grele de fier încins 1. Acest secol, al XIII-lea, înseamnã pentru Europa ºi apa riþia pri melor universitãþii, ce erau cor poraþii spe cia lizate în studii superioare ºi cer cetare care aveau dreptul de a oferi diplome, o invenþie euro peanã cu un rol foarte însemnat în istoria uma nitãþii 2. În urmãtoarele douã secole, Oradea va de veni un puternic centru cul tural ºi educaþional, ªcoala Capitlului de aici ajungând una foarte re numitã, aici învãþând se pare ºi viitorul rege Matia Corvin. FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNÃ Extraordinara ºi cumplita Invazie Mon golã (tãtarã 3 ) din , ce a înspãimântat Europa, pustiind Rusia, Polonia, Silezia, Tran silvania ºi Ungaria, ajungând pânã lângã Viena, provoacã distrugeri mari ºi la Oradea, fãrã ca nimeni ºi nimic sã-i poatã opri pe teribilii nã vãlitori asiatici. Mongolii aveau o mobilitate ºi o vitezã de deplasare excepþionale, un luptãtor având pânã la 5 cai de rezervã, pe care-i schimba în timpul mer - sului. Zona de stepã mongolã oferea pe atun ci mai multe milioane de cai 4, luptãtorii mongoli nefã - când altceva decât sã fructifice o opor tu nitate exis - tentã. Capacitatea lor de manevrã îndeosebi aceea de a realiza largi operaþii de învãluire ºi disciplina riguroasã care carac teriza trupele ºi ge - neralii, la care se adãugau o bunã analizã a teri - toriului de cucerit ºi un sistem foarte eficient de informare, au dus la inventarea blitz-krieg-ului cu 700 de ani înaintea lui Hit ler. Dupã aservirea celei mai mari pãrþi din Asia, trupele mongole au pornit în anul maimuþei 1236 la cucerirea Europei, realizând un imens imperiu, întins de la rãsãritul soarelui pânã la Mediteranã 5.Trupele mongole care au pãtruns în Bihor erau conduse de Kadan, unul dintre fiii marelui han Ögödei ( ) ºi nepot al marelui Ginghis Han 6 ºi vor aplica aceeaºi stra tegie bazatã pe vitezã ºi groazã. Surprins la Oradea de cãtre mongoli, ca - nonicul Rogerius (Ruggero di Puglia) rãmâne în Catastrofa teritoriul ocupat ºi reuºeºte sã scape dupã o grea captivitate. El ne povesteºte despre întãrirea ce tãþii orãdene înaintea invaziei ºi descrie prãpãdul pro - vocat de mongoli 7, în volumul Carmen Miserabile super Destructione Regni Hungariae per Tartaros ( Cântec de jale asupra distrugerii Regatului Un gariei de cãtre tãtari în latinã), un doc u - ment cu valoare europeanã excepþionalã, sin - gurul scris de un martor oc u lar de atunci. Rogerius surprinde strategia cailor de re - zervã a mongolilor, relatând ºi vicleºugul ce în - soþea aceastã dotare, nemaiîntâlnitã pânã atunci. Astfel, în capitolul XXVII, aflãm cã epis copul Benedictus era în fruntea armatei lo cale, strânse sã-i loveascã pe nãvãlitori. Deoarece prin sese cu raj în urma unor confruntãri oca zio nale, episcopul catolic a lansat un atac de am ploare într-una dintre zile. Mongolii se prefãcurã cã se retrag mai de - parte, dar se oprirã. ªi, fiindcã aveau foarte mulþi cai, iar ei erau puþini, întrebuinþarã ur mãtoarea manevrã. Fãcurã mai multe pãpuºi ºi chipuri de om pe care le puseserã pe caii lor cei liberi, ca ºi când ar fi fost soldaþi. Iar caii aceºtia îi adãpostirã sub un deal, lãsând cu ei numai câþiva servitori ºi dându-le acestora ordin ca atunci când ei vor intra în luptã, sã înainteze spre ei, puþin câte puþin. Ei însã aºtep - tau pe Unguri într-un ºes. Aceºtia sosind, comitele Boch ºi alþi câþiva care erau socotiþi ca cei mai buni ostaºi ai Ungurilor ºi care veniserã cu episcopul, 1 Registrul de la Oradea e publicat în românã, în volumul: Ac a de mia Republicii Populare Române, Documente privind istoria României, Veacul: XI, XII ºi XIII, C. Transilvania, vol.i ( ), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureºti, 1951, p Pentru mai multe amãnunte vezi studiul publicat de Me la nia Þãrãu, A. Þãrãu, Proba ordalicã reflectatã în cazuistica Registrului de la Oradea, în Heredibus, nr. I-II, , p Cynthia Stokes Brown, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, p Tãtarii au fost iniþial duºmanii de moarte ai mongolilor. Temüjin reuºeºte sã-i zdrobescã în 1202, dupã mai multe campanii sângeroase. Mare parte din tãtari însã vor constitui de acum înainte avangarda trupelor mongole ale celui ce-ºi va lua numele de Gen ghis Han Jean-Paul Roux Flavigny, Imperiul mon gol ºi Gingis Han, Editura Univers, Bucureºti, 2008, p Jean-Paul Roux Flavigny, Imperiul mon gol ºi Gingis Han, p Si mon de Saint Quentin, Histoire des Tatares, ed. J. Rich ard, Paris, 1965, p ªerban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciatã ºi Imperiul mon gol, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1993, partea despre devastarea Ungariei este între paginile Rogerius, Carmen miserabile, Capitolul XXVII, Cum a fost pãcãlit de Tãtari Episcopul din Oradia, p. 63, 65 ºi Capitolul XXXIV, Cum au cucerit Tãtarii Oradia ºi cum au înaintat spre Podul lui Thoma ºi alte pãrþi, p. 81, 83.

199 IULIE-DECEMBRIE când i-au vãzut au dat pinteni cailor ºi avurã cu ei o violentã ciocnire. ªi pentru cã Tãtarii erau mai puþini la numãr, prefãcându-se cã o iau la fugã, începurã sã se retragã spre delucean. ªi, când cei cu manechinele ieºirã de sub deal orânduiþi în linie de bãtaie, dupã cum s-a spus mai sus, Un gurii vãzând aceasta ºi bãnuind cã li s-a întins o cursã, o luarã la fugã. Tãtarii însã (cei care se retrãseserã n.n.) întorcându-se repede îm po triva lor, s-au luat dupã ei culcându-i la pãmânt ºi omorându-i cu o cruzime cum nu se putea mai rãu. Episcopul însã, împreunã cu câþiva inºi, s-a întors la Oradia ºi zãbovind puþin spre a-ºi strânge câþiva soldaþi, a trecut Dunãrea ºi a scãpat. Sã precizãm doar cã Dunãrea era la 250 km depãrtare de Oradea... Epis - copul, preferând o fugã ruºinoasã, ºi-a abandonat credincioºii, lãsându-i la voia Domnului. ªi cum orãdenii, dârji ºi mândri de felul lor, ºi-au propus sã re ziste cu orice preþ duºmanilor, mongolii n-aveau sã-i cruþe. Pentru distrugerea cetãþii însã, mon golii au fost nevoiþi sã foloseascã maºini de asediu, cu care au spart zidurile. Mãcelul, jaful ºi violurile au durat mai multe zile, pânã ce, când n-au mai avut pe cine sã omoare, s-au retras cu totul. Incendiile declanºate de nãvãlitori vor dis - truge arhiva cu preþioasele documente, iar jaful nelimitat a însemnat pierderea nu me roa selor arte - facte ce ar fi putut ajunge mândria de azi a mu - zeelor lo cale. Benedictus (Benedek, în maghiarã) se presupune cã a salvat, totuºi, pre þioasele moaºte ale Sfântului Ladislau, pe care le-a dus la Raguza (Dubrovnik, Croaþia). Oricum, dacã a fost episcop de Oradea pânã la episodul amintit, îl gãsim apoi, din 1243, epis cop de Gyõr (în nord-vestul Un - gariei). În ceea ce-i priveºte pe episcopii ca tolici de Oradea, care au urmat, citind, se pare, manuscrisul lui Rogerius (pãstrat la Oradea, pânã a vãzut lu mina tiparului), s-au strãduit sã nu mai repete ruºi nea lui Benedictus vreodatã. Aºa se face cã ºtim de cel puþin trei episcopi orãdeni care au murit în luptã, la Varna (1444), la Mohács (1526) ºi chiar la Oradea (1556). Doar moartea marelui han Ögödei (fiul ºi succesorul lui Ginghis Han), în 11 de cem brie 1241, la Karakorum, a provocat re - tragerea mongolilor la est de Munþii Carpaþi. Ei au þinut însã Ungaria sub ocupaþie vreme de trei ani în tregi, fãcând mari pustiiri ºi distrugeri 1, se spune în vechile cronici. Istoricii susþin, însã, cã ocu parea Ungariei ºi Transilvaniei a durat numai un an ºi ceva. Distrugerile materiale ºi, mai ales, pierderile umane provocate de invazia mongolã, au necesitat zeci de ani pentru ca Ungaria sã-ºi refacã eco nomia ºi puterea militarã. Pornind de la o bazã precarã de civilizaþie ºi economie, în urmã cu patru decenii, mongolii au reuºit sã creeze cel mai mare imperiu con ti nen tal din istoria umanitãþii 2. Aceastã imensã ºi incre - dibilã construcþie statalã va asigura o vreme pa cea ºi stabilitatea necesare unui comerþ est-vest la di - mensiuni nemaîntâlnite pânã atunci. Dupã cru zi - mea barbarã a mãcelurilor, urmeazã o pe rioadã de toleranþã religioasã ºi înflorire spi ritualã, dar, mai ales, de dezvoltare economicã a mãreþului imperiu. Aºa se face cã, doar câteva decenii mai târziu, veneþianul Marco Polo ( ) va fi unul dintre cei care vor fruc tifica acest lucru, ajun gând la curtea marelui han. Ungaria ºi cele douã þãri româneºti extra carpatice, proaspãt apãrute, vor purta însã lupte, timp de mai multe secole, cu tãtarii rãmaºi în nordul Mãrii Negre, cu al lor stat în decreºtere permanentã, Hoarda de Aur. Paradoxal, dezastrul produs de mongoli în regiunea carpaticã (mai ales asupra organizãrii po - lit ico-militare) e apreciat ca un el e ment cata lizator al apariþiei celor douã puternice state ro mâneºti extracarpatice independente: Valahia (Un gro- Vlahia sau Þara Româneascã) ºi Moldova (Ruso- Vlahia) 3. Mai pre cis, forþa ex pansionistã a Ungariei în exteriorul arcului Carpaþilor este anihilatã, la fel ca ºi dominaþia cumanilor asupra respectivelor te - ritorii. În plus, marea epidemie de ciumã, sositã din Asia cam la un secol dupã invazia lui Ögödei, va slãbi deci siv controlul tãtar asupra spaþiului ex - tracarpatic românesc. Ul tima expediþie de jaf a tã - tarilor asupra Moldovei ºi Maramureºului va avea însã loc abia în 1717! 4 Prin 1290 Oradea e devastatã de trupele vo - ie vodului Transilvaniei, Roland Borºa, aflat în con flict cu regele Ungariei, Ladislau IV Cumanul ( ). Roland provoacã mari distrugeri ce - tãþii, aflate în plin proces de re construcþie, din cauzã cã Biserica Catolicã rã mãsese fidelã lui F AMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORI E 1 Liviu Borcea, Cronica de jale a lui Ioan Szalárdi studiu critic, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 87. Cronicarul Szalárdi trebuie sã fi preluat informaþia din Statutele Capitlului Oradiei, de pe vremea când a stat la Oradea. În Stat ute textul este: O mare mulþime de tãtari a nãvãlit în regatul Ungariei ºi l-a pustiit jalnic, cãci au rãmas acei tãtari trei ani în ºir în regat în Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Volumul XIV ( ), Bucureºti, 2002, p Cynthia Stokes Brown, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, p.191. Astfel, Imperiul Mon gol a avut o suprafaþã de circa kilometri pãtraþi, faþã de cei ai Imperiului Ro man. 3 Neagu Djuvara, Naºterea statelor medievale româneºti, în O scurtã istorie a românilor..., p Dr. Ioan Aurel Pop, Voievodatul Transilvaniei ºi pãrþile vestice în sec XII-1541, în Istoria României. Transilvania, volumul I, p. 460.

200 198 IULIE-DECEMBRIE 2015 Ladislau 1. Regele va fi asasinat în 10 iulie 1290, la Cheresig, în sud-vestul Oradiei, Roland ºi fratele sãu fiind, se pare, im plicaþi în acest asa sinat 2. An - te rior, Ungaria ºi Transilvania tocmai fãcuserã faþã cu succes celei de-a doua invazii mongole, în Cel mai temeinic motiv al atitudinii de fron dã ºi inde pendenþã a voie vozilor Transilvaniei faþã de re ga litatea ungarã în aceste secole, era com poziþia etnicã complet diferitã faþã de centrul Ungariei, ce asigura o solidã bazã de susþinere a autoritãþii proprii în Ardeal. Cu timpul, clasa no biliarã, de largã pro - venienþã româneascã, se va maghiariza ºi cato liciza, pãstrând, însã, vechea tra diþie a auto determinãrii. Ladislau IV Cumanul fu sese cel care poruncise ºi obþinuse lichidarea voie vo du lui român Litovoi din Oltenia, pânã prin 1279, acuzat de nesupunere prin neplata tributului cã tre regele Ungariei, iar pe fratele respectivului, pe nume Bãrbat, îl þinuse apoi în capti vitate pânã se rãscumpãrã cu o mare sumã de bani 3. Pe 31 decembrie 1290, regele Andrei al III-lea ºi curtea sa au sosit la Oradea, unde au rãmas pânã în 7 ianuarie, anul urmãtor. Acesta pare a fi un indiciu suficient de im por tant pentru a pre su - pune exis tenþa unei noi cetãþi, aproape fi na li zate 4. Cetatea este, de data aceasta, in te gral din piatrã, având o formã neregulatã heptagonalã, fiind flan - catã pe alocuri de turnuri ºi beneficiind de un masiv ºanþ cu apã. Ea va rãmâne în pi cioare pânã în secolul al XVII-lea, când va fi înlocuitã cu o cetate mult mai impresionantã ºi puternicã, exis tentã ºi astãzi. Dupã 1300 în Ungaria se instaureazã o di - nastie de altã origine decât cea maghiarã. Dinastia Arpa dienilor e înlocuitã cu cea de Anjou, Carol Rob ert ºi Ludovic cel Mare mar când noua etapã de occiden talizare a Regatului Sfântului ªtefan. Prin aceastã di nas tie se întã resc vechile relaþii cu lu mea italianã, regii ange vini devenind chiar arbitri în tre - burile Italiei. FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà Dupã analizarea contextului apariþiei Oradiei, precum ºi renumele devenit foarte mare în scurt timp, putem spune cã Oradea se consti tuie relativ repede într-o aºezare urbanã, con form stan - dardelor acelor timpuri, din Ungaria cea foarte slab urbanizatã, a începutului de mi leniu. Nucleul urba - nizãrii a fost chiar biserica iniþialã, roma no-ca tolicã ºi mãnãstirea aferentã, ce va avea ca re zultantã directã cele douã insti tuþii principale ale Bisericii Catolice: Episcopia ºi Capitlul. Adeseori cele douã sunt în con cu renþã una cu alta, ceea ce însemna o minimã atitudine politicã, bazatã pe concurenþã. Aºa-zisele târguri din jurul cetãþii mã nãstirii se dez - voltã rapid ca urmare a negoþului ºi meºte ºu gurilor, beneficiind enorm de poziþionarea stra tegicã a Oradiei ºi de locul sfânt care devenise biserica unde fusese adus trupul Sfântului Ladislau, dar ºi de pe urma apei termale din apropiere, cu excelente efecte cu ra tive, ce pu teau fi atribuite divinitãþii, bi neîn - þeles! Târgurile îºi vor construi propriile ziduri de Bibliografie Concluzii apãrare, unin du-se teritorial destul de repede, într-un tot, în jurul catedralei din cetate. Ele rãmân tradiþional cu administraþie separatã vreme de se - cole, pânã în perioada Reformei, când apare Oradea-Mare, cu o unicã administraþie. Purtãtorul numelui este acel nucleu ecleziastic, în care se vor topi aºezãrile apãrute de jur-împrejur. Este posibil ca târgurile sã se fi nãscut pe principii etice, interese de breaslã ori s-au dez - voltat din aºezãri deja existente înainte de apariþia bisericii catolice. Nu întâmplãtor, însã, patru dintre ele aveau rezonanþe italiene: Valenþa, Olosig, Bo - lo gna ºi Padua 5. Acest fapt vine sã completeze argumentul cã la ridicarea mãnãstirii au fost aduºi meºteri din Italia. Unii dintre ei vor fi rãmas aici pe post de coloniºti, atrãgând, cu tim pul, pe alþii din Italia unde urbanismul tocmai re - nãscuse, sub forma sa me dievalã! ancorând în acelaºi timp Oradea în mersul oc ci den tal al civi - lizaþiei europene. Anonymus Notarius, Gesta Hungarorum Faptele ungurilor, Editura Men tor, Bucureºti, Bálint István János (coord.), Boldog Várad, Hét torony Könyvkiadó, Bu da pest, Balogh, Jolán, Varadinum Várad vára (Varadinum Cetatea Oradiei), vol.i-ii, Akadémiai Kiadó, Bu - dapest, Brown, Cynthia, Stokes, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, Editura Litera Internaþional, Bucureºti, Doru Marta, Cetatea Oradiei, de la începuturi pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea, p. 41. Vezi ºi Liviu Borcea în Istoria oraºului Oradea, p Tu dor Sãlãgean, Transilvania în a doua jumãtate a secolului al XIII-lea: afirmarea regimului congregaþional, Institutul Cul tural Român, Cluj-Napoca, Bogdan Murgescu, coordonator, Rãzvrãtirea lui Litovoi împotriva regelui Ungariei (circa ) dania regalã pentru magistrul George (1285) în Istoria României în texte, Editura Corint, Bucureºti, 2001, p Doru Marta, Cetatea Oradiei, p Liviu Borcea, Memoria Caselor, Editura Arca, Oradea, 2003, p. 9.

201 IULIE-DECEMBRIE Berciu-Drãghicescu Adina, Trofin Liliana, Culegere de documente privind istoria românilor: secolele IV-XVI, ediþia a 2-a, Editura Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, Borcea, Liviu, Memoria caselor, Editura Arca, Oradea, Borcea, Liviu, Cronica de jale a lui Ioan Szalárdi studiu critic, Editura Arca, Oradea, Borcea Liviu, Gorun Gheorghe (coordonatori), Istorie a oraºului Oradea, ediþia a II-a, Editura Arca, Oradea, 2007 (2008 corect!). Bloch, Marc, Societatea feudalã. Vol. 1: Formarea legãturilor de dependenþã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Bloch, Marc, Societatea feudalã. Vol. 2: Clasele ºi cârmuirea oamenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Chiriac, Aurel (coord.), Oradea, ediþia a II-a, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. VI, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, Drãgoescu, Anton (coord.), Istoria României. Transilvania, volumul I, Editura George Bariþiu, Cluj-Napoca, Fleisz, János, Nagyvárad várostörténete, Fundaþia Sapientia Varadiensis, Nagyvárad, Gergely, András, Istoria Ungariei, Editura Kriterion, Bucureºti, Georgescu, Vlad, Istoria românilor de la origini pânã în zilele noastre, Editura Humanitas, Bucureºti, Gimpel, Jean, Constructorii goticului, Editura Meridiane, Bucureºti, Gilbert, Luigi, Arhitectura în Europa, din Evul Mediu pânã în secolul al XX-lea, Institutul Eu ro pean, Iaºi, Gombas, Istvan, Kings & Queens of Hun gary/princes of Transylvania, Editura Corvina, ediþia a II-a, Bu - dapest, Kristó Gyula, Pál Engel, Makk Ferenc, Korai mag yar történeti lexikon (9 14. század), Akadémiai Kiadó, Budapest, Marta, Doru, Cetatea Oradiei, de la începuturi pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, Monumenta comitialia regni Transilvaniae. Erdelyi orzsaggyulesi emlekek, vol.2 ( ), Bu da - pest, Neagu, Rãzvan, Mihai, Politica beneficialã a papei Clem ent al VI-lea în dieceza de Oradea, în Crisia, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, Pál, Engel, Regatul Sfântului ªtefan. Istoria Ungariei medievale, , ediþia a II-a, Editura Mega, Cluj-Napoca, Papacostea, ªerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciatã ºi Imperiul mon gol, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, Péter I. Zoltán, Mesélõ képeslapok. Nagyvárad , Noran Könyvkiadó, Bu da pest, Péter I. Zoltán, Trei secole de arhitecturã orãdeanã, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, Péter I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Noran Könyvkiadó, Bu da pest, Plihál, Katalin, Magyarország Legszebb Térképei (Cele mai frumoase hãrþi ale Ungariei ), Kossuth Kiadó ºi Országos Széchényi Könyvtár, Bu da pest, Pop Ioan-Aurel, Nägler Thomas (coordonatori), Istoria Transilvaniei, vol. 1 (pânã la 1541), Institutul Cul tural Român, Cluj-Napoca, Registrul de la Oradea publicat în românã, în volumul: Ac a de mia Republicii Populare Române, Documente privind istoria României, Veacul: XI, XII ºi XIII, C. Transilvania, vol.i ( ), Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureºti, 1951, pp Rusu, Andrei A., (sub redacþia), Cetatea Oradea. Monografie arheologicã. Volumul I. Zona palatului episcopal, Oradea, Rusu, Mircea, Aspecte ale genezei târgurilor ºi oraºelor medievale din Transilvania, în Historia Ur bana, Tomul II, nr. 1, Editura Academiei Române, Sfrengeu, Flo rin, Nord-Vestul României în secolele VIII-XII, tezã de doctorat, Oradea, Scholtz Béla, Nagy-Várad várának története, Nagy-Várad, Statutele Capitlului de la Oradea în volumul: Ac a de mia Românã Secþia de ºtiinþe istorice ºi arheologie/ Institutul de Istorie din Cluj-Napoca, Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, Volumul XIV ( ), Editura Academiei Române, Bucureºti, Textul este oferit în latinã ºi în românã, p F AMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORI E

202 200 IULIE-DECEMBRIE 2015 Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal Arhim. dr. Emanuil RUS Mãnãstirea Bixad FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNÃ Urmare din numãrul trecut În anul 1713, imediat dupã moartea epis - copului Atanasie au început alte demersuri de ie - ºire din uniaþie, iar dupã ce poporul, în esenþã ortodox, s-a dumirit cã se intenþioneazã ruperea sa de la credinþa ortodoxã strãmoºeascã 1, s-a de - clan ºat o miºcare generalã de rezistenþã 2 care s-a întins în toatã Transilvania, mai ales începând din În primii ani care au urmat actului unirii, în rândul credincioºilor ortodocºi români din Ardeal s-a instalat o stare de confuzie. Ei bã nuiau cã ceva se întâmplã, dar n-au realizat decât mai târziu dimensiunile trãdãrii, cãci preoþii lor trecuþi la catolicism s-au ferit sã-i informeze despre acest lucru. Între timp, datele oficiale susþineau sus ºi tare cã întreg poporul ºi clerul românesc din Ardeal au trecut la confesiunea catolicã, cu ex - cepþia Fãgãraºului ºi Braºovului. Este adevãrat cã, dupã o statisticã din anul 1716, numãrul preoþilor uniþi era de 2260, iar al neu niþilor de 456, însã, aºa cum remarcã Silviu Dragomir, aceºti umili preoþi, risipiþi în toatã þara, despoiaþi de orice drept ºi prigoniþi de câr muire au pãstrat în pãturile largi ale poporului sfânta noastrã lege ºi credinþa într-un viitor mai bun. Numãrul mare al preoþilor uniþi se explicã, pe de o parte prin politica inflaþionistã în do meniu dusã de autoritãþi, cãci au apãrut preoþi uniþi ºi acolo unde nu erau credincioºi care sã fi îmbrãþiºat uniaþia, iar pe de altã parte s-a de clanºat o adevãratã prigoanã împotriva celor care se hiro - toneau ca preoþi ortodocºi, precum ºi împotriva arhiereilor care îi sfinþeau. Mulþi preoþi ortodocºi au fost hirotoniþi pentru Ardeal în Maramureº, Arad, Timiºoara, precum ºi de cãtre episcopul de Cruºedol, Nicanor Meletievici, ºi de mitropolitul sârbesc de la Karlowitz. Îngri jorate, autoritãþile intervin sã nu i se mai per mitã mitropolitului sârbesc de a hirotoni în Ardeal ori de a sãvârºi alte funcþiuni episcopeºti, nici el ºi nici alþi oameni de ai sãi, deoarece sub împãratul Leopold toatã na - þiunea de ritul gre cesc a primit unirea, iar puþinii schismatici care se mai aflã acolo se tolereazã, ce-i drept, dar nu li se poate permite sã-ºi aducã nici mãcar trecãtor episcop, fãrã de primejdia iminentã de a prãbuºi «op era sfântã» a unirii. În favoarea românilor ortodocºi din Ardeal au intervenit în repetate rânduri, fie di rect prin acþiuni de propagandã ºi condamnare a uniaþiei, fie pe cale oficialã, mitropolia de la Karlowitz ºi curtea de la Sankt Pe ters burg. În anul 1744, în ciuda opoziþiei autoritãþilor, în Ardeal pãtrunde cãlugãrul sârb Visarion, care a avut numeroase întâlniri cu credincioºii români trecuþi cu forþa la unire, predicându-le cu pa siune, chemându-i sã nu-ºi pãrãseascã adevãrata credinþã. Acei care s-au unit spune Visarion ºi-au vândut sufletele, cãci pentru ei dezlegarea morþilor nu e dezlegare, ci osândã; parastase, pomeni ºi sãrindare le plãtesc în deºert la popi nelegiuiþi: la nepopi. Botezul copiilor e fãrã nicio valoare.... Visarion a susþinut ºi în faþa anchetatorilor sãi cã unirea românilor din Ardeal formeazã o abatere de la credinþa bi - sericii ortodoxe, cã uniþii au douã religiuni, ei nu þin însã niciuna, nici pe cea catolicã ºi nici pe cea rãsãriteanã. Efectul propagandei lui Visarion a fost uriaº, afirmã Silviu Dragomir. Chiar epis - copul unit de atunci, Inochentie Klein, constata cã Visarion a produs o mare tulburare în rândul po - porului, propovãduind împotriva uni þilor. La în - demnul lui, în unele locuri poporul nu merge nici la bisericã, nu se serveºte de preoþii uniþi, morþii ºi-i îngroapã fãrã prohod ºi fãrã de mângâierile duhov - niceºti, copiii ºi-i boteazã prin femei bãtrâne ºi se întâmplã ºi alte daune spirituale de felul acesta. Silviu Dragomir redã în lucrare opinia unui con - temporan cal vin, Petru Bod, faþã de efectele acþiunii cãlugãrului Visarion: Oriunde pãtrundea faima cãlugãrului, îm brã catã, ca de obicei, în multe po - veºti, ro mânii se lepãdau de unire. Înconjurând bisericile ºi pe preoþii uniþi, ei refuzau de a-ºi boteza copiii ºi de a-ºi îngropa morþii prin mij - locirea preo þilor. Ba se plângeau ºi se tânguiau cãtre toþi cã în curs de atâþia ani, cuprinºi de rãul uniþilor, au înãlþat rugãciuni ºi au sãvârºit milã în zadar, împinºi de un zel înfocat, s-au apucat, în 1 Dumitru Stãniloaie, Uniatismul din Transilvania. Încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureºti, 1973, p Ibi dem. 3 Ibi dem.

203 IULIE-DECEMBRIE unele locuri, mai ales în comitatul Hunedoarei, sã-ºi cureþe bise ricile, apoi, alungând pe preoþii uniþi, sãpau vatra ºi scoteau pãmântul ori, aducând apã multã, spãlau padimentul bisericilor ºi încã alte lucruri de aceste sãvârºeau pe care le dicta furia oarbã a superstiþiei lor deºerte. În Sãliºtea Sibiului au izbucnit vii con flicte, pe care nu le-a putut aplana însuºi epis copul Klein, locuitorii scoþând cu forþa din bise ricã pe preoþii uniþi ºi introducând trei preoþi neuniþi ca sã sãvârºeascã serviciul divin. Aceºti preoþi au fost arestaþi, deopotrivã cu câþiva dintre fruntaºii sã - liºteni. Asemenea acþiuni ºi ciocniri vor fi tot mai frecvente ºi se vor extinde peste tot în Ardeal. Ele nu sunt numai efectul propagandei lui Visarion sau al altor ierarhi din Moldova sau din Þara Ro - mâneascã, ci reprezintã mate ria li zarea nemul þu - mirii gen er ale a românilor, înºelaþi ºi trecuþi la catolicism fãrã voia lor. Curtea de la Viena a ignorat (sau poate n-a fost în stare sã aprecieze la adevãrata lor va loare) sentimentele religioase ale românilor ar deleni ºi ataºamentul acestora faþã de orto do xism ca ºi cre - dinþã strãmoºeascã ºi naþionalã. Acest com por - tament a fost con stant ºi spe cific tuturor mo nar - hilor vienezi ºi mai ales împã rã tesei Maria Tereza, pe timpul cãreia frãmântãrile religioase din Ardeal au luat proporþii nemai întâlnite. Guvernul din Ardeal, care, ca ºi curtea de la Viena, nu înþelegea cã o unire religioasã nu se poate întemeia pe forþa brutalã, impune printr-un ordin din 6 mai 1744 tuturor românilor cã sunt datori a cerceta bisericile uniþilor, în caz contrar urmând sã suporte pedepse aspre. Reprezentanþii clerului unit, speriaþi de per - spectiva pierderii poziþiilor materiale, in ter vin pe lângã guvern sã interzicã accesul preoþilor orto - docºi din principate, iar preoþii neuniþi, îm - prãºtiaþi pe sate, sã fie arestaþi. Totodatã sã se impunã poporului, dar mai ales juzilor, sub ame - ninþarea unei pedepse de 40 florini, printr-o po - runcã strictã, cercetarea bisericii. Cât de mult þinea curtea din Viena la menþinerea cu orice preþ a unirii reiese din apelul Mãriei Tereza cãtre gu - vernatorul Ardealului, cãruia îi cere sã stãruiascã din rãsputeri ca rãul sã nu se lãþeascã ºi în scopul acesta sã se punã în înþelegere ºi cu comandantul locþiitor al trupelor din Ardeal. Guvernul de la Viena îi considera pe toþi românii din Ardeal uniþi, iar acþiunile lor de pãstrare a credinþei strãmoºeºti erau cotate ca nesupunere ºi disidenþã ºi ca atare trebuia reprimate cu orice preþ. Semnificative sunt în acest sens cuvintele comitelui Haller, gu ver - natorul Ardealului, care afirma: Sã nu creadã nimeni cã aceastã unire, clãditã pe o temelie atât de solidã (sic!) de ma iestãþile lor, graþioasa noastrã stãpânã va permite sã fie rãsturnatã ori prostituatã, ci o va susþine cu orice mijloace, fie chiar ºi cu forþa. El a dat ºi o proclamaþie în acest sens, în limba românã, în virtutea cãreia românii erau con - sideraþi uniþi ºi li se cerea sã se comporte ca atare. Împotriva preoþilor neuniþi ºi a poporului ortodox se declanºase o adevãratã prigoanã. Aceastã stare nu a avut nicidecum darul de a-i înfricoºa pe cre - dincioºii ortodocºi, în rândul cã rora revenirea la normalitate începea sã devinã cel mai im por tant lucru pe care trebuiau sã-l obþinã de la autoritãþi. Pe aceastã linie, fruntaºii localitãþii Rãºinari din împrejurimile Sibiului de clararã în faþa au to ri tã - þilor cã nu vor mai merge cu ei la bisericã. Ei se roagã cu insis tenþã sã-i lase în credinþa lor veche a bisericii rãsãritene, cãci ei mai bine mor cu toþii, ori se împãrtãºesc în loc de Paºti cu muguri de stejar, decât sã meargã la bisericã deodatã cu preoþii uniþi. În aceeaºi notã, românii din Veºtem de clararã cã mai bine iau lumea în cap sau rãmân fãrã mângâiere spiritualã, decât sã atârne de preo þii uniþi. Asemenea declaraþii se înre gis treazã peste tot în comitatele Albei de Jos ºi Albei Superioare, precum ºi în zona Þãrii Oltului, în Alba Iulia, în comitatul Hunedoarei etc. Însã în faþa unei astfel de situaþii, îm pã rãteasa Maria Tereza emite în anul 1746 o serie de decrete prin care îºi exprimã ne - mulþumirea faþã de faptul cã guvernul ardelean n-a dovedit suficientã energie ºi a permis sã-ºi ridice schisma capul. Totodatã, ea opreºte peste tot sã - vârºirea cultului rãsãritean... ºi dispune ares tarea tuturor preoþilor neuniþi sub cuvânt cã s-au sfinþit în Þara Româneascã ori cã, lepãdându-se de unire, s-au fãcut apostaþi. Oricine ar fi lucrat în interesul bisericii rãsãritene cãlca poruncile regeºti ºi sã - vârºea crima nesupunerii, care tre buia pedepsitã cu toatã asprimea legilor. Con comitent, împãrãteasa se adresa, printr-o pro clamaþie, românilor cãrora le aminteºte suita de favoruri ºi binefaceri obþinute de la monarhii vienezi, pe care, chipurile, ei nu le realizeazã, comportându-se vi o lent faþã de preoþii uniþi. În continuare proclamaþia evidenþiazã faptul cã suverana nu are ºi nu a avut vreodatã intenþia de a schimba ritul grecesc cu cel latin ºi nici nu vrea sã sileascã pe cineva de a-ºi pãrãsi ritul sãu vechi. Silviu Dragomir socoate aceastã pro clamaþie o în cercare de împãciuire a guvernului de tot în - târziatã, care, însã, nu va avea efect asupra ro - mânilor care învãþaserã în curs de pa tru decenii de a aprecia vorbele dulci ºi fã gã duinþele mari dupã valoarea lor adevãratã. Nici sabia pe care o scu - turau ameninþând stãpânitorii nu-i mai putea sili sã-ºi schimbe credinþa strã moºeascã. Întru apãrarea dreptului de a-ºi pãstra cre - dinþa, românii ortodocºi au înaintat curþii de la Viena, împãrãtesei per sonal, precum ºi altor foruri înalte (mitropolia de la Karlowitz, curtea de la Sankt Pe ters burg) o serie de petiþii ºi me morii, dar nici acestea nu au schimbat prea mult situaþia. Astfel, fãgãrãºeanul Ioan Oancea ºi sã liºteanul F AMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORI E

204 202 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà Nicolae Oprea duc la Viena, în acest sen,s o petiþie în numele românilor din cinci dis tricte sudice ale Ardealului. Întrucât rãspunsul întârzia, þãranii decid sã se adune la Sãliºte în ideea urgentãrii acestuia. Ei se adreseazã gu vernatorului, cãruia îi ºi declarã cã nu vor suferi mai mult pe preoþii uniþi, dupã ce niciodatã n-au fost uniþi ºi nici acum nu sunt dispuºi sã treacã la unire. Dacã popii s-au unit, pot sã rãmânã acolo, poporul însã niciodatã n-a primit unirea, ci atât în anul 1701, cât ºi mai târziu, sub episcopii Patachi ºi Klein, au protestat împotriva ei. Urmare a acestei acþiuni, Ioan Oancea a fost arestat împreunã cu un alt þãran pentru cã au aþâþat poporul, iar în localitãþile Sãliºte, Tiliºca, Galiº, Vale, Sibiel ºi Cacova s-au adus douã companii de soldaþi nemþi. Despre acti vitatea acestora se spune într-o altã petiþie: ªi ne-au trimis douã companii de nemþi, de ne chi nuiesc ºi ne cãznesc. ªi de se betegeºte un om, aduc nemþii popii cei uniþi de-1 cuminecã, ºi de moare un om, iar aduc nemþii de-1 îngroapã ºi pãtimim de frica nemþilor ºi de-a popilor. ªi de naºte vreun prunc, aleargã popii cu nemþii de-1 boteazã cu de-a sila. ªi care om nu vrea sã meargã cu popii cei uniþi la bisericã, îi trage întâi câte cincizeci de bani, a doua oarã câte un flo - rin ºi merg la cârciumã ºi-i beau. ªi umblã pe uliþe tot beþi, nu ca preoþii, ci ca ijucuþii cei rãi, ºi pânã acuma ne chinuiesc împreunã cu nemþii ºi zic cã-i porunca înãlþatei crãiese. O petiþie cu con þinut asemãnãtor va fi înaintatã de românii din scaunul Sãliºtei mitropolitului de la Karlowitz. Nicolae Oprea a înaintat ºi el memorii cãtre Maria Tereza, cerând exerciþiul liber al religiei, instituirea unei comisii imparþiale, care sã cer - ceteze cine-i unit ºi cine nu ºi admiterea unui episcop rãsãritean pe care sã-l capete de la Karlowitz. ªi intervenþiile sale, care de mon strea - zã maturizarea treptatã a þãrãnimii ortodoxe ro - mâneºti ºi creºterea capacitãþii de a-ºi for mula tot mai ferm ºi tranºant pretenþiile, s-au soldat cu ani lungi de temniþã, în fortãreaþa de la Kufstein, unde de altfel i s-a ºi stins firul zilelor. Era de presupus cã Maria Tereza, pe care þãranii români o respectau ca împãrãteasã ºi pe care, în naivitatea lor, o credeau onestã faþã de ei, nu va acþiona în vreun fel în direcþia slãbirii men - ghinei uniaþiei. Rãspunsurile curþii de la Viena nu au adus nici libertate religioasã ºi nici nu au înles - nit regimul persecuþiilor (ce se des fãºurau de acum în mod deschis) la adresa orto docºilor români. În aceste condiþii speranþele acestora se îndreaptã spre împãrãteasa Rusiei, Elisabeta Petrovna, ºi înspre mitropolitul sârb de Karlowitz. În lucrarea sa, Silviu Dragomir co men teazã câteva fapte ºi evenimente istori co-cul turale care demonstreazã cã între românii din Ardeal ºi marele imperiu rusesc se instituiserã, în timp, asemenea relaþii, în virtutea cãrora orto docºii transilvãneni îºi permiteau sã solicite sprijin ma te rial, moral ºi dip lo matic la curtea din Sankt Pe ters burg. Protopopul din Braºov, Eustatie Vasi lie vici, efectueazã, la sfârºitul anului 1743, o cãlãtorie în Rusia, fiind bine ºi cu bunãvoinþã primit la curtea þarinei Elisabeta Petrovna. Acest preot, precizeazã Silviu Dragomir, a fost cel dintâi român din Ardeal, care a fãcut o cãlãtorie în imperiul rusesc de dupã Petru cel Mare, pentru a încopcia legãturi diplomatice în favorul bisericii sale. Sprijinul pri - mit de la curtea þa rinei de cãtre Eustatie Vasilievici a constat în bani (însãºi împãrãteasa i-a oferit de ru ble) ºi cãrþi de cult, între care sunt amintite o evanghelie pentru pristol, o evanghelie a în vie rii, un tipic, un apostol, un trebnic, un octoih, mineile ºi prologurile de peste an, un triod de post, un triod înflorit, o psaltire cu tâlc etc. Din cei de florini obþinuþi din donaþii în Rusia, protopopul Eustatie a finanþat repa raþia Bise ricii Sfântul Nicolae din Braºov, ri di cându-se ºi un turn pentru ceas, pe fron tis piciul cãreia s-a gravat cu litere de aur inscripþia: Pia liberalitate Elisa - betae Petrovnae, Im pe ra tricis totius Rusiae, Mo - no cratricis invictae, hic sacer lo cus est reno vatus anno Un episod deosebit de semnificativ în evo - luþia relaþiilor româno-ruse în planul ortodoxiei îl constituie vizita protopopului Nicolae Pop, care, cãtre sfârºitul anului 1749, se deplaseazã în tainã la curtea împãrãtesei Elisabeta Petrovna, pentru a o informa în legãturã cu modul incorect ºi silit în care s-a fãcuþ unirea cu Roma în Ardeal ºi pentru a-i solicita, în consecinþã, spri jin. Protopopul ro - mân a înmânat împãrãtesei Elisabeta un memoriu în numele clerului ºi po porului românesc din Ardeal, în care se strãduia a zugrãvi în culori vii suferinþele ºi necazurile îndurate din pricina uni - rii. Ecoul acestui me moriu, aratã în continuare Silviu Dragomir, nu s-a lãsat mult aºteptat, cãci împãrãteasa a dispus contelui Mihail Petrovici Bestu jev Riumin, am basador la curtea din Viena, sã intervinã pe lângã Maria Tereza în favoarea românilor ardeleni. Iatã un pasaj semnificativ din scrisoarea þarinei: Sã te sileºti a isprãvi ca sã aibã acel de multe ori pomenit norod românesc din Ardeal, încât este lucrul credinþei, deplinã slo - bozie, ca sã rãmânã iar, precum ºi mai înainte, pe lângã þinerea legii lor celei greceºti, fãrã de nicio împiedecare sau supãrare ºi sã aibã voie sã þie bisericeºtii lor ºi preoþii de legea greceascã ºi niciun fel de strâm toare sã nu li se facã. Se vede cã românii au contat mult pe spri - jinul împãrãtesei Elisabeta Petrovna, pe senti men - tele ei creºtin-ortodoxe, zonã în care au ºi avut succes, dupã cum reiese din însãºi ob ser vaþia þari - nei: ªi iarãºi ca pentru una ºi aceeaºi credinþã, în care ºi noi cu românescul norod din Ardeal ne

205 IULIE-DECEMBRIE aflãm, n-am putut altmintrelea a face, ca sã nu stãm pentru ei ºi sã le isprãvim ru gãciunea lor. Ambasadorul s-a implicat cu pa siune în susþinerea drepturilor românilor din Ardeal ºi ale sârbilor din Ungaria. Din pãcate, în ciuda tonului ferm al scri sorii împãrãtesei de la Sankt Pe ters burg, curtea de la Viena n-a dat urmare solicitãrii, ci, uzând de diplo - maþie ºi chiar de dezinformare aco perind cu mul - tã mãiestrie starea realã a lu cru rilor din Ardeal, reuºeºte sã determine retragerea ambasadorului Mihail Bestujev Petrovici ºi numirea în locul sãu a contelui Keyserling, om mult mai paºnic ºi dip lo - mat, mai puþin agresiv decât antecesorul sãu. Dintr-un alt doc u ment, asupra cãruia Silviu Dragomir se opreºte pe larg cu comentarii perti - nente ºi observaþii pãtrunzãtoare, aflãm cã românii ortodocºi din Ardeal, remarcând lipsa unui rezultat concret al intervenþiei lor pe lângã curtea din Sankt Pe ters burg, au decis sã se adre seze din nou îm - pãrãtesei. În acest scop pleacã în Rusia cãlugãrul Nicodim din zona Fãgãraºului, însoþit de Ioan Avramovici, fiul preotului din Aciliu. Silviu Dragomir descoperã în arhiva Mi - nisterului de Externe al Rusiei câteva documente pe baza cãrora reuºeºte sã-ºi facã o imag ine clarã despre activitatea cãlugãrului Nicodim. Deo se bit de sugestiv este în acest sens raportul Sfântului Sinod rus cãtre Ministerul de Externe. Din doc u - ment aflãm cã Nicodim ºi însoþitorul sãu aveau împuternicirea clerului ºi a poporului ortodox ro - mân pentru a solicita intervenþia þa rinei Elisabeta Petrovna ca mijlocitoare, prin ministrul de la Viena, în asigurarea libertãþii religiei ortodoxe în Ardeal ºi a dreptului româ nilor de aici de a-ºi alege episcopi de legea lor ºi nu de cei uniþi. Spirit iscoditor ºi tenace, cãutãtor neobosit al adevãrului, Silviu Dragomir descoperã între acte le Mitropoliei de la Karlowitz o copie dupã petiþia pe care cãlugãrul Nicodim a înaintat-o îm - pãrãtesei Elisabeta Petrovna. În acest doc u ment monahul român o informa pe suverana din Sankt Pe ters burg cã românii ortodocºi se aflã în cea mai grea apãsare din partea papistaºilor... care, dupã obiceiul lor cunoscut, au început sã amãgeascã poporul românesc din Transilvania cu vorbe dulci, spre a-1 atrage la unire. Lo vindu-se de rezistenþa populaþiei ºi a clerului ortodox, autoritãþile im - periale austriece trec la represalii (întemniþarea preoþilor care refuzaserã sã depunã jurãmântul, înmormântarea orto doc ºilor fãrã spovedanie ºi fã - rã oficierea tainei sfin tei cuminecãturi, lãsarea co - piilor nebotezaþi etc.). ªi în aceastã scrisoare ro - mânii solicitã ca Maiestatea Imperialã, informatã asupra pri go nirii credinþei ortodoxe în Ardeal, sã-i ia pe ro mânii de aici sub protectoratul ei, spre a-i scãpa de amestecul ºi prigonirile catolicilor ºi ie - zuiþilor. În acest scop s-a fãcut curþii din Viena propunerea, ca preoþii ortodocºi din Ardeal sã fie hirotoniþi ºi sã atârne de Sfântul Sinod al Bisericii ruseºti, un lucru pe care românii din Ardeal l-ar primi cu bucurie, numai ca sã scape de prigoniri. Cu toate eforturile depuse, Silviu Dragomir nu a putut afla vreun doc u ment oficial, emis de can - celaria imperialã rusã din care sã reiasã poziþia împãrãtesei faþã de oferta real mente tentantã fãcutã de clericii ortodocºi din Ardeal. Istoricul clujean socoate cã starea poli ticã a Europei de atunci nu permitea suveranei de la Sankt Pe ters burg sã se implice cu hotãrâre în ameliorarea situaþiei ro - mânilor ardeleni, în ciuda faptului cã în tot cursul luptei religioase din Ardeal curtea de la Pe ters burg a arãtat un viu interes pentru biserica noastrã. Rusia ºtia prin informãrile trimise curþii de cãtre ambasadorul de la Viena, contele Keyserling, cã austriecii se silesc numai a scuza prigonirile creºti nilor, dar nu se nãzuieºte a li se ameliora soarta. Dintr-un doc u ment, asupra cãruia stã ru ieºte Silviu Dragomir (memoriul preotului Ioan din Aciliu), reiese starea criticã a ortodocºilor ardeleni generatã de intoleranþa ºi prigonirea re gimului im - pe rial de la Viena. Pe baza acestui memoriu, con - tele Keyserling întocmeºte un ra port în care sunt apreciate ca juste toate cererile românilor. Aceste cereri erau în esenþã ur mã toarele: 1. Liberul exer - ciþiu al cultului dum nezeiesc ºi dreptul de a se folosi de privilegiile ce le-au avut, iar acestea sã nu fie cãlcate în picioare de orice desfrânat; 2. Resti - tuirea celor cinci sute de biserici care li s-au luat, deoarece ele nu pot fi proprietatea preoþilor dez - binaþi; 3. Sã fie puºi sub pãstorirea unui episcop rãsãritean ºi nu a celui apostat, fiindcã acesta s-a fãcut cu de la sine putere pãstor peste oi strãine; 4. Plângerile lor sã fie cercetate ºi remediate în pre - zenþa a doi comisari trimiºi de Rusia, ori sã li se dea voie a ieºi din þarã cu toatã averea lor ºi a merge unde vor vrea. Împãrãteasa Elisabeta Petrovna se de cide sã intervinã energic pentru curmarea discri mi nãrii reli gioase practicate de curtea de la Viena ºi, având acordul senatului, îi împuterniceºte pe contele Keyserling ºi pe cancelarul Voronþov ca la cel mai apropiat tratat de pace, care se va þine probabil la Ausburg, în Germania, sã se punã la ordinea zilei ºi chestiunea creºtinilor ortodocºi din Ungaria... în caz contrar Rusia nu poate garanta ratificarea lui. N-a fost sã fie, însã, aºa. Negocierile de pace s-au întrerupt, împã rãteasa Ecaterina Petrovna se sãvârºeºte din via þã la 5 ianuarie 1762, slãbirã ºi relaþiile diplo matice între cele douã imperii, aºa încât niciun dip lo mat rus nu se mai putea gândi la o intervenþie diplomaticã în favorul românilor din Ardeal. Ca unul care a studiat ani buni la un gimna - ziu sârbesc, iar apoi a cercetat nenumãrate docu - F AMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORI E

206 204 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà mente în arhivele sârbeºti, Silviu Dragomir acordã în lucrãrile sale un spaþiu larg con tri buþiei mitropoliei de la Karlowitz la strângerea ºi diver - sificarea relaþiilor româno-sârbe în plan re ligios. În condiþiile în care curtea de la Viena urmãrea sã þinã cu orice preþ sub ascultare mul þimea naþiunilor din imperiu, utilizând cu sub tilitate elementul religios ºi urmãrind sã atragã popoarele supuse la cato - licism, fie prin pro pa gandã, fie prin forþã, o ripostã a unei ortodoxii europene unite ar fi fost singura soluþie de sto pare a acþiunilor deznaþionalizante. Silviu Dragomir, în lucrãrile sale 1, a surprins intenþia unor preoþi ºi ierarhi transilvãneni de a realiza un asemenea zid al ortodoxiei, prin atra - gerea alãturi de români ºi de sârbii din Imperiul Habsburgic, a curþii þariste, ºtiut fiind cã Rusia era pe atunci, ca ºi acum, de altfel, þara cu ortodoxismul cel mai puternic ºi cu un prestigiu de necontestat în Europa. În condiþiile în care intervenþiile curþii þa riste în favoarea românilor ortodocºi siliþi a se uni cu Roma erau timide ºi insuficient de promp te ºi, în gen eral, fãrã rezultate observabile, românii arde - leni, cu deosebire cei din jurul Fãgãraºului, îºi îndreaptã speranþele înspre mitropolia de la Karlowitz. Silviu Dragomir observã cã primii care reuºiserã sã se punã sub protecþia mi tro poliei de la Karlowitz au fost românii braºoveni, ai cãror re - prezentanþi au participat la congresele naþionale sârbeºti în anii 1743, 1748 ºi În cadrul Impe - riului Austro-Ungar, Ser bia orto do xã se bucura de o evidentã autonomie ºi de privilegii consistente. Aºa se face cã românii din ªcheii Braºovului se adreseazã printr-o scri soa re, ce dateazã din 5 au - gust 1735, mitropolitului Vichentie Iovanovici, ru - gându-1 sã-i ia sub scu tul Sfinþiei Sale. Mitro - politul transmite rãs pun sul sãu printr-o scrisoare datatã pe 28 au gust 1735, din care rezultã cã s-a decis sã ia sub jurisdicþia sa pe credincioºii orto - docºi din Braºov ºi din Þara Bârsei. În scrisoare se spune: Dupã cererea voastrã la arhiepiscopia ºi mi tropolia noastrã care se aflã la Belgrad în Ser bia, vã împreunãm ºi vã împãrtãºim ºi pe voi în juris - dicþiile bisericeºti, dupã predaniile sfinþilor ºi de Dumnezeu purtãtorilor pãrinþi nouã. Se subîn - þelege cã s-au semnalat proteste energice din Viena, dar, în ciuda tuturor mãsurilor luate, marii arhierei sârbi n-au dat înapoi, ci au con tinuat sã se arate interesaþi de situaþia orto doc ºilor ardeleni, supuºi la tot felul de prigoane din partea auto - ritãþilor. Aceastã atitudine de soli daritate ecu me - nicã îl determinã pe Silviu Dragomir sã afirme cã doar datoritã intervenþiei mitropoliþilor sârbi, bise - rica româneascã din Ardeal a reuºit sã facã faþã presiunilor la care a fost supusã timp de decenii ºi sã-ºi salveze cre dinþa strãmoºeascã 2, în acest sens, problema cea mai complicatã care a confruntat epoca mitro politului Pavel Nenadovici (care i-a urmat lui Vichentie Iovanovici n.n.) este re - zistenþa la uniaþia propagatã de autoritãþile im - periale cu o neobiºnuitã violenþã, la jumãtatea se - colului al XVIII-lea. Bun dip lo mat, tenace ºi inte ligent, deosebit de apreciat de însãºi îm pã - rãteasa Maria Tereza, mitropolitul Pavel Nena - dovici a inter venit con stant ºi ferm în favoarea tuturor credincioºilor ortodocºi din Transilvania, cãu tând sã-ºi extindã autoritatea cu deosebire ºi asupra românilor, de la ai cãror reprezentanþi în lupta împotriva uniaþiei primea nenumãrate scri - sori ºi solicitãri de sprijin. Una dintre scrisorile cele mai am ple ºi bine documentate pe care a primit-o mitropolitul sârb este cea semnatã de Ioan Oancea ºi de preoþii Bucur, Ioan, Vãsiiu, Mãcinic ºi Ion din Galeº, pe care o reproducem în conti - nuare pentru cã ni se pare semnificativã ºi extrem de relevantã pentru tratamentul la care erau supuºi credincioºii ardeleni care stãruiau în a rãmâne la religia lor strãveche ºi pentru dâr zenia ºi insistenþa cu care îºi apãrau cauza ºi îºi intensificau de - mersurile la diferite foruri: Cu fierbinþi lacrãmi cãdem la picioarele preasfinþiei tale ºi plângem ºi ne rugãm din adân - cul sufletului, sã te milostiveºti sã ne cuprinzi sub aripile preasfinþiei tale, fiind preasfinþia ta marele pãstorilor. Sã te milostiveºti, cã pierim ºi trupeºte ºi sufleteºte ºi n-avem unde sã ne rã zimãm, far numai la Hristos ºi la preasfinþia ta. Cã ne-au scornit vinã ºi ne silesc ºi zic cã am fost uniaþi, ºi n-am fost, nice suntem. Când au venit unia, bine ºtim cã au venit la 1700 în zilele lui Atanasie episcopul. Cum au venit, numaidecât au strâns sobor la Bãlgrad ºi acolo au vestit unia. ªi aºa au vestit, încât fiind popii noºtri ne în vãþaþi, n-au pre - ceput. Darã noi mirenii am în trebat alte neamuri ºi ne-au spus cã-i stricãciune. ªi ne-am ales braºovenii ºi fagãrãºenii, ºi noi ceºtilalþi am dat inºtanþie cu proteºtaþie, cum cã noi nu primim unia. Atuncea s-au sculat paterul care era lângã vlãdica, Bãrãmiain (Barany) s-au sculat cu bãtaie sã ne batã, cã de ce nu primim unia. Atuncea ne-am ales 6 oameni: doi din Braºov ºi doi de la Fãgãraº ºi doi de la Sãliºte ºi am trimis la înãlþatul împãrat Leopold ºi ne-au dat preveleghiu foarte tare, încât nimenea sã nu ne sileascã, nici nu ne-au silit. Dupã aceea au venit al doilea episcop Ioan Pataki. Noi având dreptate sã nu ne sileascã popii noºtri la unie, nice nu ne-au silit. Al treilea episcop Ino - chentie Micu, iarã ne-am dus la dânsul sã nu ne sileascã popii noºtri la unie, nice nu ne-au silit. Darã ducându-se la Beci, au venit þãrcãlaºi 1 Sterie Stinghie, Documente privitoare la trecutul românilor din ªchei ( ), vol. I, Braºov, 1901, p Silviu Dragomir, André Saguna et Jo seph Rajaèiæ, în Balcania, VI, Bucureºti, 1943, p. 243.

207 IULIE-DECEMBRIE (trimiºi) prin sate ºi au zis: popii care vor fi uniaþi, sã nu dea porþie împãrãteascã. Atuncea popii au zis unii cã ei sunt uniaþi, iarã care au fost cu frica lui Dumnezeu au zis cã ei nu sunt uniaþi, mai bine or da porþie ºi nu s-or unia. ªi pânã atuncea am întrebat pre cei ce zic cã sunt uniaþi ºi de o sutã de ori, ºi am zis: rogu-vã sã nu care cumva sã fiþi uniaþi. Ei au luat vinu ºi pita în mânã ºi s-au pus în genunche ºi s-au ju rat cã ei nu sunt uniaþi ºi s-au ºi afurisit, cum cã ei nu sunt uniaþi, nice lor unirea nu le trebuie. Apoi noi am crezut. Darã viind vãlãtaºu (vãtaful), au zis c-au fost º-or fi uniaþi. Darã noi am zis: fiþi cu Dumnezeu, cã nouã nu ne trebuiþi, cã nouã popii afurisiþi nu ne trebuie jurându-vã voi cã nu sunteþi uniaþi, ºi acum ziceþi cã sunteþi ºi aþi fost. Noi om þinea popii noºtri, cei dupã lege, care n-au fost nice or fi uniaþi. Dupã aceea, s-au sculat popii cei uniaþi ºi s-au dus la domni ºi ne-au pãrât, º-au minþit cã noi am fost împreunã cu dânºii. ªi n-am fost ºi nice om fi. ªi ne-au pus supt bârºag. ªi ne-au prins pe noi, mai mult decât trei sute de oameni, tot fruntea, ºi noi am feleluit cã nu ne vom unia, suntem gata sã ne aduceþi muierile ºi copiii, sã le tãiaþi capetele, apoi nouã. Sã ºtiþi mãria voastrã bine cã om nu-i slobod cu trupul, darã încã cu sufletul. Apoi ne-au slobozit ºi ne-au pus supt birºag tare cumplit ºi încã supt bãtaie. Darã noi vãzând pedeapsa trupului, am trimis în trecutul an la înãlþata crãiasã, sã se milostiveascã sã nu ne sileascã, ci sã ne lase în legea noastrã. ªi de bir - ºaguri înãlþata crãiasã n-au ºtiut nimica, de silele ºi de birºagurile noastre. Ne-au dat nu maidecât po - runcã, ºi aºa au poruncit: cu a cui ºtire ne-au tras pre noi atâta birºag ºi ne sileºte la unie. Cã aºa felelueºte înãlþata crãiasã ºi zice aºa: nu m-am pus eu craiul þãrii, ca sã stric legea cuiva, ci sã întãresc. Vãzând domnii porunca înãlþatei crãiese, numai - decât au prins pe omul nostru, anume Ion Oancea ºi l-au bãtut în fiare ºi l-au bãgat în temniþa cea de pierzare ºi au oprit ca nime la dânsul sã nu meargã, nice gãzdoaia sã nu meargã, nice bucate nime sã nu dea, numai timnicerul câte puþintea pâne ºi apã. Apoi au început a prinde popii, ºi au prins popii, de sunt º-acuma prinºi. ªi au trimis în numitu sat Galeº doi slujitori ai cetãþii, ca sã prinzã un popã, ºi n-au gãsit pre popa acasã, ºi era pre la mieziu nopþii, ci au gãsit numai pe preoteasa sa. Au în - ceput a o bate ºi s-o lege, iarã ea a început a þipa. Vecinii au sãrit sã vazã ce va sã fie. Slu jitorii au tras cu un pis tol º-au puºcat un om ºi numaidecât au cãzut. Muierea puºcatului au în ceput a þipa, slujitorii s-au spãriat ºi au fu git pre supt niºte sãlcii ºi s-au lovit unul la obraz. ªi au mers la domni º-au minþit pânã când ne-au che mat la domni. ªi ne-au întrebat domnii de ce am sãrit la slugi sã-i ucidem. Noi am feleluit cã noi n-am sãrit, iarã noi am zis cã n-am mers la casa birãului, ci ne face nouã primejdie ca aceasta, de-au minþit ei cã am sãrit noi asupra poruncii domneºti. ªi domnii au ascultat vorbele lor, iarã sufletele noastre nu le-au bãgat în seamã. ªi noi am mãrturisit precum noi n-am sãrit. ªi au trimis de au adus pre omul cel împuºcat cu carul ºi l-au bãgat în temniþã. Darã noi plângem din adâncul sufletului nostru ºi ne rugãm sã te milos - tiveºti preasfinþia ta sã ne izbãveºti sufletele noastre, fiind preasfinþia ta cap legii ºi al doilea Hristos. Sã judeci preasfinþia ta ce vinã avem noi, cã de câte ori au venit arhierei în þara Ardealului nu de credinþa noastrã, fiind uniaþi, noi totdeauna ne-am apãrat. ªi acuma fãcãtorii de rãu, popii ne fac o silã cumplitã. Cu acestea ne rugãm prea - sfinþiei tale, ºi orice vei cheltui preasfinþia ta, cu mare iubire vom întoarce preasfinþiei tale ºi cu mare mulþumitã, numai sã-þi rãmânem fii ai sfin þiei tale, mici ºi plecaþi. Noi, scaunul Sibiului ºi al Fãgãraºului ºi scaunul Nocrih ºi scaunul Mier curei ºi scaunul Sebiºului ºi scaunul Orãºtiei ºi þinutul Dobrii tot. Ion Oancea, popa Bucur, popa Ion, popa Vãsiiu, popa Mãcinic, popa Ion, 1750, luna decembrie 10. Cu câtva timp înainte mitropolitul Nena - dovici primise o altã scrisoare semnatã de doi negustori din Fãgãraº, Nicolae ªomnoi ºi Enache Arpaº, care cereau ca mitropolitul sârb sã-i ia pe românii ortodocºi sub protecþia sa, cãci în unie n-au fost amestecaþi nicidecum. Un memoriu mult mai con sis tent îi adre sarã mitropolitului Nenadovici Bucur Bârsan, Oprea Miclãuº ºi Radu Sabãu, care, dupã ce îl informeazã pe preafericitul pãrinte despre de mersurile între - prinse an te rior pe lângã îm pã rã teasa Maria Tereza ºi pe lângã ambasadorul rus la Viena, roagã sã li se trimitã preoþi, fiindcã, zic ei, noi nu vrem sã avem nimic comun cu uniaþii... iar pentru credinþa strã - moºilor noºtri suntem gata a suferi mucenicia sau izgonire din aceastã împãrãþie, iar legea nu o vom lepãda. Luându-ºi în serios rolul de pro tec tor al orto docºilor ardeleni, mitropolitul Nenadovici tri - mite un reprezentant per sonal în Ardeal pentru a lua la faþa locului pulsul evenimentelor ºi a se convinge pe viu de atmosfera care domneºte în rândul populaþiei dupã unirea nelegalã ºi forþatã cu Roma. Curierul mitropolitan cutreierã sute de lo ca - litãþi din districtele Dobra, Deva, Hunedoara, Haþeg, Orãºtie, Sebeº, Sãliºte etc., stã de vorbã cu oamenii, preia cereri ºi plângeri în care se evi - denþia faptul cã ni s-a urât de atâta vreme sã trãim ca vitele fãrã de preot ºi fãrã de bisericã ºi fãrã de lege ºi mor oamenii necuminecaþi ºi nespovediþi ºi poftim toþi moarte sã murim, decât sã trãim atâta amar ºi jale dupã legea noastrã. Interesant ni se pare de evidenþiat faptul cã românii ardeleni îºi exprimau în mod ex plicit respectul ºi supunerea faþã de împãrãteasa Maria Terezia, care în tot acest F AMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORI E

208 206 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà rãstimp a fãcut un joc dublu, pozând în apãrãtoare a intereselor creºti nilor ortodocºi din Ardeal, care, în naivitatea lor, declarã cã întru toate slujbele ºi poruncile crã iesei ascultãm ºi slujim ºi pentru crã - iasã ºi capul ºi sângele ne vom pune, iar uniaþia nu vom primi nicidecum pânã la moarte. Într-o scri - soare cãtre Maria Tereza, românii ardelenii se plâng cã le-au fost arestaþi mai mulþi preoþi ºi credincioºi orto docºi ºi nu li s-au dat drumul pânã când preoþii au prestat jurãmânt cã nu vor mai sãvârºi litur ghia, cu atât mai puþin botezul sau alte slujbe pânã când nu vor trece la unire, iar credin - cioºii cã nu se vor mai plânge la Maiestatea Sa din cauza aceasta. Reacþia decisã întru apãrarea românilor orto docºi a mitropolitului sârb a creat, cum era ºi de aºteptat, nemulþumiri la curtea din Viena, împã - rãteasa Maria Tereza dispunând sã-i fie mo nito - rizate toate acþiunile întreprinse. Acest lucru nu-1 intimideazã însã pe înaltul prelat, ci, dimpotrivã, îl determinã sã acþioneze cu ºi mai multã osârdie. Ca atare, în luna decembrie 1751, mi tro - politul Nenadovici trimite o scrisoare orto doc ºilor ardeleni prin care le cere sã întocmeascã un me - moriu detaliat în care sã precizeze nume de sate ºi credincioºi spre a putea dispune de o bazã mai consistentã pentru intervenþiile urmãtoare. A so - sit vremea subliniazã mitropolitul în scri soarea sa oficialã sã vã rostiþi în ce priveºte credinþa voastrã, sã spuneþi adicã dacã doriþi sau nu sã vã vinã un episcop de ritul, grecesc neu nit. De cla - rându-se un susþinãtor fer vent al cauzei românilor, mitropolitul Pavel Nenadovici continuã: Vã rog, creºtinilor, nu vã lepãdaþi de legea voastrã pã - rinteascã... îmbãrbãtaþi-vã, deci, fraþilor ºi cre din - cioºilor ºi duceþi în îndeplinire ceea ce vã sfã - tuirãm a face. Noi din partea noastrã vã vom ajuta din toate puterile. Mitro politul sârb n-a rãmas nici un mo ment doar în zona declaraþiilor. El insistã tot mai mult sã i se recunoascã jurisdicþia asupra Transilvaniei ºi se adreseazã, prin mai multe me - mo rii împãrãtesei Maria Tereza, cãreia îi comu - nicã ºirul repre saliilor la care sunt supuºi orto - docºii români din imperiu. În acest con text îi aduce aminte împã rãtesei de decretul regelui Leopold I din 12 de cembrie 1701, prin care acesta acorda românilor libertatea de a se uni cu oricare din cele patru confesiuni de bazã din imperiu, ori sã rãmânã ºi în continuare la legea lor de dinainte, precum ºi de dispoziþiile date de ea însãºi nu o datã, prin care se cere încetarea persecuþiilor asupra pre oþilor ºi orto docºilor neuniþi. Drept urmare, mitropolitului i se reînnoieºte interdicþia de a-ºi întinde jurisdicþia asupra Ardealului, dar acesta departe de a se re - semna, îºi sporeºte eforturile în aceastã direcþie, amintind înaltei curþi cã el a depus jurãmânt de fidelitate pentru toate pro vinciile ºi cã existã precedente de acest fel, cum a fost dreptul de jurisdicþie acordat nu cu multã vreme în urmã lui Sava Brancovici asupra Banatului. În decembrie 1756 românii din Sãliºtea Si - biului ºi din toatã marginea de la Braºov pânã la Dobra se adreseazã mitropolitului de la Karlo - witz, cerând sã le mijloceascã repartizarea unui arhiereu ortodox. În scrisoare se spune: Nu mai avem puteri a rãbda rãul ce ne cade asupra noastrã de la popii cei uniþi în toate zilele ºi supãrãrile, cã în toate zilele ne prind la arest ºi ne cãznesc cum este mai rãu, încã ne dau ºi în mâna biraielor, de ne închid prin temniþe. Deci de al lor mare rãu ne-am pustiit toþi ºi case ºi moºii ºi ºedem tot fugiþi prin pãduri, fiindcã nouã nu ne trebuiesc popii cei uniþi pânã la moarte. Mai bucuros moartea vom pofti ca pe noi ei sã ne stã pâneascã. Cercurile guvernante vieneze dau o inter - pretare simplistã insistenþelor românilor de a avea ierarhi proprii ºi de-a anula aºa-zisa unire. Ei pun accentuarea miºcãrii de emancipare reli gioasã pe seama intervenþiilor mitropoliei de la Karlowitz, cãznindu-se sã acrediteze ideea cã românii arde - leni au acceptat unirea în cva si totalitatea lor ºi cã totul a decurs nor mal pânã la intervenþiile lui Nenadovici. Se omitea, însã, un lucru esenþial ºi anume acela cã românii nu au renunþat nici mãcar o clipã la religia lor strã moºeascã ºi cã, din primul mo ment când au aflat ce s-a pus la cale, au fost ostili unirii ºi au condamnat-o fãrã rezerve, cerând sã se renunþe la constrângerile ºi pro pa ganda vio - lentã de clan ºate în favoarea acesteia. În luna martie 1759 românii ardeleni adre - seazã reginei ºi mitropolitului din Karlowitz o jalbã apreciatã de Silviu Dragomir ca ad mi ra bilã, din care se vede cum se trezesc încetul cu încetul instinctele care au stat sute de ani în letargie, iar acum izbucneau cu putere în marea frãmântare ce cuprinsese întreg sufletul din Ardeal. În jalba amintitã se aratã cã românii rãspund la toate chemãrile împãrãþiei pe care o slujesc cu dreptate, dar sunt prãdaþi ºi pedepsiþi pentru legea lor. Ei dau dãri ºi presteazã servicii faþã de administraþie, cât celelalte naþii din Ardeal laolaltã, dar sunt lipsiþi de pãmânt. ªi suferind se spune în petiþie am tot aºteptat mila înãlþatei crãiese sã ne trimitã arhiereu de legea greceascã ori sã ne sloboadã graniþele sã ieºim din þarã, sã ne ducem unde vom putea sã ne þinem legea ºi sã avem pãmânt ca sã trãim. Dârzenia, consecvenþa cu care-ºi cereau ro - mânii dreptul la religia strãmoºeascã, matu rizarea lor în conflictele cu habsburgii, conºti entizarea faptului cã reprezintã o forþã de care trebuie sã se þinã seama le aduc tot mai multe victorii în lupta pentru recâºtigarea drepturilor rãpite, iar pe mã - surã ce creºtea conºtiinþa aces tor bieþi oameni necãjiþi ºi chinuiþi, înºelaþi ºi jefuiþi, creºtea ºi primejdia tot mai ame nin þã toare pentru op era gu - vernului, acest simulacru de uniune cu catolicii.

209 IULIE-DECEMBRIE În aceastã situaþie, re gina Maria Tereza emite, la 13 iulie 1759, un decret prin care încearcã sã-i oblige pe credincioºii ortodocºi care îºi re cu pe - raserã bisericile de la uniþi sã le restituie. Acest lucru însã nu se petrece nici dupã ce, la 21 martie 1760, dispoziþiile decre tului amintit sunt reluate printr-o proclamaþie în care erau nominalizate 158 de comune în care urma sã se restituie bisericile uniþilor. Începând cu a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea miºcãrile românilor împotriva unirii se intensificã, starea lor de nemulþumire men þinând într-o fermã agitaþie toatã jumãtatea su dicã a Ardealului. Silviu Dragomir surprinde însu fle - þirea unanimã a credincioºilor pe fon dul slã bi - ciunii organelor oficiale, care se do vedeau tot mai dezorientate în faþa trezirii con ºtiinþei naþionale ºi confesionale a poporului, ceea ce în opinia marelui istoric anunþa de clan ºarea nu peste multã vreme a unei reacþii violente care va pune capãt odiosului regim terorist. Între anii într-o serie de comune din jurul Sibiului românii ortodocºi, ce fuseserã declaraþi uniþi împotriva voinþei lor, iz go - nesc pe preoþii uniþi ºi îºi reinstaleazã propriii preoþi hirotoniþi în Þãrile Române sau la Karlowitz. Guvernul ardelean începea sã nu mai poatã face faþã tumultului revenirii românilor în matca religioasã strãbunã. Se înregistreazã tot mai multe intervenþii ale armatei imperiale, se opereazã numeroase arestãri în rândul preoþilor ortodocºi ºi al fruntaºilor credincioºi. Dar în paralel cu inten - sificarea terorii creºte ºi gradul de organizare a miºcãrii antiunioniste, semna lându-se chiar in ten - þia unor acþiuni comune, am ple ºi bine coordonate ale tuturor localitãþilor ardelene. Românii orto - docºi n-au beneficiat, din pãcate, în faza iniþialã, de conducãtori ex pe rimentaþi ºi clarvãzãtori, ne - putându-se organiza eficient în vederea unei ri - poste viguroase pe care sã o dea administraþiei habsburgice ºi trã dã to rilor din rândurile proprii. Ei s-au organizat din mers, s-au maturizat într-un proces îndelungat, pigmentat cu tot soiul de umi - linþe ºi încãlcãri brutale ale dreptului firesc ºi nat u - ral la conºtiinþã ºi exprimare într-un superstat care se voia dem o cratic, dar ale cãrui cercuri con du - cãtoare uzau de orice mijloace pentru a-ºi menþine ºi întãri do minaþia. În aceste condiþii se declanºeazã miºcarea condusã de cãlugãrul Sofronie, care se tran sfor mã repede într-o adevãratã revoluþie religioasã care cuprinde întreg Ardealul ºi Munþii Apuseni ºi care a culminat cu sinodul de la Alba Iulia din 14 februarie 1761, care, aºa cum subliniazã Silviu Dragomir, reprezintã triumful desãvârºit al orto - doxiei noastre, care a izbutit sã scuture lanþurile robiei dupã ºase decenii de suferinþe grele ºi lupte necurmate. În aceastã zi, sub con ducerea cãlu - gãrului Sofronie s-a organizat la Alba Iulia un sinod la care au participat nu meroºi preoþi ºi frun - taºi din rândul cre din cio ºilor ortodocºi din nu meroase sate ardelene. În hotãrârea redactatã cu aceastã ocazie se cerea guvernului Transilvaniei libertatea religiei orto doxe, restituirea bisericilor, eliberarea celor ares taþi pe mo tive religioase ºi episcop ortodox. Miºcarea lui Sofronie a determinat gu ver nul de la Viena sã numeascã un episcop ortodox pentru românii din Ardeal în persoana lui Dionisie No - vacovici, vlãdic sârbesc de Buda. Acestuia i se atrãsese în modul cel mai sever atenþia sã nu re - curgã la acþiuni ce ar putea com promite unirea. În caz contrar era luatã în vedere chiar varianta su - primãrii sale. Imediat ce au aflat de intenþia curþii de la Viena de a le numi un episcop ortodox, cre din - cioºii din jurul Sibiului, al Fãgãraºului ºi Sighi - ºoarei sunt tot mai preocupaþi sã se con stituie într-o organizaþie bisericeascã în aºa chip, ca la venirea episcopului ortodox sã nu mai încapã dis - cuþie asupra teritoriului ºi cre din cio ºilor de sub jurisdicþia sa. Se desfãºoarã un adevãrat recen - sãmânt al credincioºilor orto doc ºi, lucrare pornitã, se pare, la iniþiativa mitro po litului Nenadovici de la Karlowitz. Este bine de precizat, însã, cã nu - mirea unui episcop ortodox în Ardeal la mai bine de o jumãtate de secol de la unirea forþatã cu Roma nu reprezenta nicidecum o acþiune de reînviere a ve chii ierarhii ortodoxe de aici. Decizia de a numi un ierarh ortodox era o manevrã vicleanã, ca atâtea altele pe care le-a executat cu dibãcie curtea vie - nezã, prin care se încerca, pe de o parte, atenuarea avântului miºcãrii religioase a ortodocºilor, prin mimarea unei oarecare înþelegeri faþã de dorinþa ºi ce rinþele acestora, iar pe de altã parte, numirea aceasta viza reducerea influenþei crescânde a mi - tropolitului de la Karlowitz asupra orto doc ºilor din Ardeal, la organizarea ºi la menþinerea conºtiinþei lor religioase ale cãrora a contribuit, fãrã îndoialã. În acelaºi timp, curtea de la Viena îl trimite în Transilvania pe generalul Bukow cu nu me roase trupe ºi cu misiunea de a-i liniºti pe românii orto - docºi cu orice preþ. Activitãþii de pacificare a lui Bukow în Ardeal îi dedicã Silviu Dragomir un spaþiu larg în lucrarea sa, scoþând în evidenþã fap - tul cã, dintru început, ro mânii ortodocºi au sperat cã acesta, în calitate de trimis al împãrãtesei, le va face dreptate ºi îi va asigura, în numele suveranei, de libertatea reli gioasã pentru care fãcuserã atâtea sacrificii. Bukow primeºte un memoriu din partea ro mâ nilor în care aceºtia îºi spun deschis pãsurile, cer sã li se acorde liberul exerciþiu al religiei, afirmând cã ei nu dispreþuiesc sfânta unire, ci doar nu voiesc sã o þinã, cã nu o înþeleg. Solicitã sprijin din partea generalului în obþinerea unui episcop de lege greceascã, neunit, scutirea preoþilor neu - niþi de dãri ºi impozite ºi restituirea bisericilor, F AMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORI E

210 208 IULIE-DECEMBRIE 2015 FILE DE ISTORIE FAMILIA ROMÂNà dintre care cele vechi au fost clãdite se accen - tueazã în memoriu de strãmoºii noºtri, de fiii ºi nepoþii lor, când nu se ºtia încã nimic în Tran - silvania despre unire. Totodatã, se cere încetarea persecuþiilor, restituirea amen zi lor ºi siguranþa cãlu gãrului Sofronie, pentru care, se spune în memoriu, mai bine murim ºi pãrãsim þara, decât sã sufere el prigonire, cãci noi l-am îndemnat ºi l-am înduplecat, dupã po runca preagraþioasei crã - iese, sã ne înveþe legea noastrã neunitã. Generalul Bukow are chiar o întrevedere cu cãlugãrul Sofronie în Sibiu, unde se adunase o mulþime de credincioºi aºteptând sã li se trans mitã oficial recunoaºterea dreptului la religia strãbunã. Ciudat pare însã faptul cã ºi Sofronie, pânã acum in tran si gent ºi ferm în relaþiile sale cu oficialii, în cadrul întâlnirii avute cu Bukow se dovedeºte conciliant, ba mai mult, semneazã ºi o proclamaþie cãtre popor, îndemnându-1 la liniºte ºi lãsând sã se înþeleagã cã el crede în pro misiunile guvernului de la Viena. Din pãcate, revoluþia lui Sofronie s-a încheiat fãrã un anga jament ferm al autoritãþilor de a asigura ro mâ nilor liberul exerciþiu al religiei. Dupã stingerea valului revoluþionar al miº cãrii lui Sofronie, generalul Bukow de clan - ºeazã o acþiune de intimidare, represiune ºi rãz - bunare asupra românilor ortodocºi, utilizând în acest sens o formã largã de procedee, de la pro - misiuni de tot felul, pânã la ameninþãri, schin giuri, omoruri ºi tiruri de tunuri asupra lã ca ºurilor de cult ortodoxe etc. Generalul Bukow dã, la 9 aprilie 1761, o proclamaþie prin care cere efectuarea unui nou recensãmânt din care sã reiasã cu claritate apar - tenenþa religioasã a românilor ardeleni, precum ºi situaþia bunurilor materiale (biserici, terenuri, case parohiale) ale celor douã confesiuni: orto doxã ºi unitã. În ciuda ameninþãrilor ºi a terorii sub care se fãceau anchetele ºi a lipsei de obiec tivitate în în - registrarea ºi interpretarea datelor, rezultatele ofi - ciale identificã de familii unite ºi de familii ortodoxe, 515 biserici unite ºi ortodoxe 1. Numãrul preoþilor uniþi se ridica la 2.250, ceea ce confirmã politica de confec þio - nare pe di verse cãi a cât mai multor preoþi ade - renþi la catolicism. Numãrul preoþilor ortodocºi era, con form datelor conscripþiei, de S-au semnalat o serie de situaþii bizare, con form cãrora existau sute de preoþi uniþi, fãrã nici un credincios ºi, invers, peste o mie de parohii ortodoxe fãrã nici un preot 2. Rezultatelor recensãmântului trebuiau, în mod nor mal, sã le urmeze o distribuire echi tabilã a bunurilor materiale, lucru care nu s-a petrecut însã. Celebra comisie de dez mem brare, care îºi desfãºura activitatea sub directa îndrumare a ge - neralului Bukow, s-a dedat la tot soiul de ile - galitãþi ºi abuzuri, înscriind cu forþa sate întregi pe listele celor care îm brãþiºau unirea ºi fã - când tot ce i-a stat în putinþã sã repartizeze orto - docºilor cât mai pu þine biserici ºi bunuri ma - teriale. Orice în cer care de opunere a fost înã buºitã cu cruzime de soldaþii generalului Bukow ºi de administraþia fidelã lui care re - curgea la mãsuri inchizitoriale de-a dreptul. De aceea Silviu Dragomir afirmã cã adevãratul în - temeietor al bisericii unite din Ardeal a fost acest gen eral austriac. Fãrã dragonii ºi tunurile sale nu ar fi rãmas nicio urmã din încercarea do mi na - þiunii strãine de-a destrãma sufletul românesc 3. Însã cea mai urâtã barbarie, pe care a sãvârºit-o generalul Bukow în Ardeal spune Silviu Dragomir a fost, fãrã îndoialã, distrugerea mã - nãstirilor ro mâneºti în tot cuprinsul þãrii. Aceastã operã nelegiuitã s-a început în vara anu - lui 1761 ºi s-a continuat sistematic în anii urmã - tori, astfel încât bisericuþele de lemn au fost în curând prefãcute în scrum, iar mãnãstirile de piatrã în ruine jalnice. Iatã cum suna sinistrul ordin dat de cãpitanul Nicolae Bethlen, un sub al - tern al lui Bukow, cãtre comisarii care organizau dez membrarea în Þara Oltului: Mãnãstirile de lemn sã fie arse pretutindenea, cele de piatrã sã se distrugã ºi sã se facã raport ex celenþei sale generalului, atât despre resti tuirea bisericilor, cât ºi despre demolarea mãnãstirilor. Iar dacã cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci re gale datã de mãrita comisie, sã fie pedepsit negreºit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea ca pului ca unii care dispre þuiesc poruncile regeºti ºi tulburã pacea ºi ordinea pu blicã. Credem cã orice comentariu e de prisos. 1 Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Bucureºti, 1981, p Ibi dem, p Ibi dem, p. 41.

211 IULIE-DECEMBRIE ROMÂNI ÎN LUME Inadecvarea ca artã Dr. Laura CORNEA Baia Mare Directã, lipsitã de menajamente, dar nu ºi de subtilitãþi, poezia Dianei Manole ilustreazã cu aceeaºi lu ci - ditate realitatea cotidianã ºi tensiunea unor lumi interioare aflate într-un proces de continuã schimbare. Existã o pendulare între revoltã ºi blazare, între sensibilitãþi (jucãuº) exprimate ºi sentimente reprimate, în acelaºi ritm în care eul oscileazã între trecut ºi prezent, încercând sã-ºi recompunã propria identitate fragmentatã, dar nu cu dramatism, ci cu ironie ºi un acut simþ autocritic. Pentru scriitoarea de origine românã stabilitã în Can ada, scrisul nu este doar o formã de reconciliere a contrariilor ºi dezacordurilor existenþiale, dar ºi o modalitate de ordonare ºi interiorizare a experienþelor trãite, de acceptare a sinelui ºi, atunci când este cazul, de eliberare de toate lucrurile pe care le vede, le simte, le înþelege ºi le trãieºte, un fel de evadare instin - ctivã din tot ceea ce îi asalteazã sensibilitatea abil mascatã de sarcasmul ºi bra vura afiºate: Am scris asta fãrã sã vreau, am aþipit ºi mâinile/ au continuat sã tasteze singure/ ca ºi cum atin - gerea literelor mi-ar fi dat/ sentimentul de li niºte/ dupã care tânjeam în copilãrie ( Ac ci dentul de cir culaþie, în Înger cu vizã de Can ada). Cu - vintele au, aºadar, o voinþã proprie, se lasã sau nu îm blânzite, trezesc amintiri ºi senzaþii, au gust de metal coclit ºi parfum greu de colonie bãr bãteascã ( Naturã moartã cu cai, în Înger cu vizã de Can ada), iar textul devine un adevãrat spaþiu locativ, spaþiul din care poeta se revendicã ºi cu care se identificã, o zonã intermediarã în care coexistã amintirile din România ºi viaþa din (nu atât de) minunata lume nouã descoperitã în þara adoptivã. Sunt douã continente în poezia Dianei Manole, douã lim bi ºi douã culturi. Procesul de emigrare nu se încheie odatã cu ajungerea la destinaþie, dupã cum nici schimbarea do cu men - telor de identitate nu echivaleazã cu o adaptare instantanee la codul ºi valorile unei alte culturi. În acest con text, provocarea rezidã în transpu - nerea bagajului per sonal ºi a elementelor defi - nitorii proprii într-o formã care sã se integreze în noile tipare. E nevoie de o ºlefuire a sinelui, de compromisuri ºi de renunþãri întâmpinate cu re - ticenþã de poetã. Eul înþelege teoretic, raþional mecanismele ºi principiile care dicteazã orga - nizarea ºi funcþionarea unei societãþi di am et ral opuse celei din care provine, dar alege sã nu ºi le asume sau, cel puþin, nu în totalitate. Statutul de outsider pentru care opteazã de cele mai multe ori nu este, însã, doar o încercare de salvare a identitãþii, ci ºi o reacþie la adresa tuturor nere - gulilor ºi inversãrilor de valoare identificate cu luciditate în jur. Prezentul ca na dian, aºa cum este perceput de Di ana cea din volumele de poe - zie, este cel din spatele reclamelor strãlucitoare, e realitatea trãitã de oameni pentru care visul emigrãrii întârzie sã se materializeze, captivi într-un spaþiu al delimitãrilor incerte dintre drep - tate ºi nedreptate, al deziluziilor ºi al resemnãrii. Viaþa se desfãºoarã aici pe fast for ward ºi e definitã de încercãrile obsedante ale locuitorilor de a compensa prin abuzuri de orice fel, prin uitare ºi indiferenþã, printr-un fel de amnezie programatã absenþa a ceva imposibil de definit. Sugestivã este imaginea cerºetoarei cu ochi al - baºtri tulburaþi/ de droguri ºi alcool, cãreia nu-i mai pasã de nimic sau cel puþin aºa îmi închipui, ºi pe care trecãtorii aleg sã o ig nore, deoarece compasiunea este, probabil, doar o slã - biciune, iar atenþia acordatã suferinþei celor din jur nu ar face decât sã amplifice propriile dureri: Respiraþia mã doare ca ºi cum aerul ar intra în mine/ cu de-a sila ( Suferinþa ca o ºtampilã, în Înger cu vizã de Can ada). Schimbarea coordonatelor geografice de - clanºeazã o întreagã serie de transformãri inte - rioare care presupun reinventarea propriei per - sonalitãþi în parametrii stabiliþi de societatea adop tivã. Sunt gen er ate, în consecinþã, conflicte identitare pe mãsurã ce se reliefeazã temeri ºi incertitudini ignorate pânã atunci. Starea pe care eul o experimenteazã este una de tranziþie nu F AMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUM E

212 210 IULIE-DECEMBRIE 2015 aparþine în întregime Canadei, dar nici cu Ro - mânia nu se mai identificã pe deplin. În aceastã situaþie, textul po etic devine un spaþiu cu o geo - grafie proprie, în care îºi gãsesc locul ºi Di ana bunicii, tânãra marcatã de restricþii ºi tabu-uri, dominatã de figura autoritarã a unei bunici care îmi fãcea lista tuturor greºelilor trecute ºi vii - toare ( Un dormitor cu miros de vanilie, în Înger cu vizã de Can ada) ºi Di ana Canadiana, emigranta care încearcã sã îºi defineascã iden - titatea, un puz zle/ din care s-au pierdut câteva piese ( A treia noapte: printre copaci, în Înger cu vizã de Can ada). Se prefigureazã, însã, ºi o a treia etapã, cea în care Di ana bunicii ºi Di ana Canadiana devin pur ºi simplu Di ana, femeia care nu mai are nevoie de nici un adjectiv care sã o defineascã. B&W, volumul în curs de apariþie al Dianei Manole, marcheazã tocmai acest ultim stadiu al tranziþiei. Poeta expune ºi se expune mai mult, suferã ºi simte mai intens, iar etapa aceasta este un fel de rock bot tom: Mã scufund/ într-un infern care încã nu existã/ cu voluptatea unei sinucideri derulate/ cu încetinitorul ( Christ! Aude careva? ), un iad per sonal în care temerile ºi neliniºtile prind contur, iar tortura este, în mare parte, creatã de propriile gânduri ºi decizii. Pânã la urmã, însã, what does n t kill you, makes you stron ger, iar tãria poetei de a-ºi ex - plora, în câmp deschis, vulnerabilitãþile nu face decât sã contureze ceea ce urmeazã: echilibru, împãcare, acceptare. Poezia Dianei Manole este nu doar ex - presia unei cãlãtorii în spaþiu, ci, deopotrivã, expresia unei cãlãtorii spirituale ºi culturale, poe ziile ei sunt borne kilometrice ale unei extra - ordinare aventuri existenþiale, chiar ºi atunci când extraordinarul este camuflat în fragmente ale unui cotidian în aparenþã desemantizat. FAMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUME Scriitoarea de origine românã dr. Di ana Manole, profesor la Trent Uni ver sity ºi Guelph Uni ver sity din Can ada, citind poezie la Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare, iulie 2014

213 IULIE-DECEMBRIE Români pe meridianele Terrei Convorbire cu un medic român de pe un vas de croazierã amer i can, în port la Stock holm Dr. George CRISTEA Stock holm, Suedia În funcþie de criteriile care au stat la baza alcãtuirii diferitelor statistici, se afirmã cã la ora actualã ar exista între cinci ºi zece milioane de români sau de origine românã care trãiesc în afara graniþelor þãrii. Cifra max imã începe cu românii din jurul þãrii, pe care vicisitudinile istoriei i-au rupt de pãmântul strã - bun: Republica Moldova, Bucovina de Nord, Maramureºul de la nord de Tisa, Banatul Sârbesc etc. Cifra minimã îi cuprinde pe refu - giaþii politici care au cerut azil în lumea liberã în perioada regimului comunist, precum ºi pe cei plecaþi dupã cãderea dictaturii ceauºiste. Din acest grup, o parte s-au stabilit definitiv în alte þãri pe când alta cuprinde persoane care muncesc temporar în alte þãri. Fenomenul nu este spe cific românesc, el fiind uni ver sal ºi vechi de când lumea. Omul a cãutat dintotdeauna «mai binele» în altã parte, dacã nu l-a gãsit la locul de baºtinã. O statisticã recentã ONU afirmã cã numãrul emi granþilor este de Cu aceste gânduri mã apropiam de de - barcaderul de la Slussen, unul din porturile din plin centrul Stockholmului, de unde pleacã ºi sosesc zilnic o mulþime de vapoare de croazierã, mai ales pe Marea Balticã, în ideea de a întâlni ºi discuta cu un doc tor român care lucreazã pe un va por amer i can de câþiva ani de zile, aflat într-o croazierã «prin pãrþile noastre». Eu nu-l ºtiam încã per sonal, legãtura se fãcuse prin cunoºtinþe de familie cu ajutorul tehnicilor moderne de comunicare: internet, etc. Îi dãduserãm înainte datele noastre personale pe care dânsul le comunicase comandantului de vas ºi obþinuse aprobarea sã-l vizitãm. Dupã vreo de min ute de mers de-a lungul cheiului, trecând pe lângã alte vapoare care îºi aºteptau plecarea, am zãrit ºi vasul pe care-l cãutam, Ser e nade of the Seas Serenada mãrilor! Alb-strãlucitor în lu mina soarelui de mai, suplu, lung de peste douã sute de metri, dupã o apreciere aproximativã, etaje cu balcoane nenumãrate, aspectul era mai mult decât îmbietor. Ev i dent, accesul nu era chiar aºa de simplu: nu mai puþin de douã porþi cu con - troale: mai întâi, verificarea identitãþii ºi con - fruntarea pe o listã pe care trebuia sã figureze numele vizitatorului aprobat. Apoi o foto gra - fiere, la dosarul lor, dupã care þi se dã o cocardã de vizitator pe care trebuie sã o prinzi la piept ºi s-o porþi pe toatã durata vizitei, iar la intrarea pe vas, ca la aeroporturi, controlul la raze al baga - jelor de mânã ºi al persoanei. Per sonal amabil, corect, dar hotãrât. Nu e de joacã, ºtiu americanii ce ºtiu! Paza bunã... Domnul doc tor Cosmin Alexandru ne d e - pistase sosirea ºi ne întâmpinã cu un «Bun venit!» plin de zâmbet, jo vial. Înalt, bine fãcut, purtând, un costum de ofiþer de marinã, ne invitã sã vizitãm mai întâi vasul, începând cu etajele inferioare unde se aflau ºi douã cabinete me - dicale excelent dotate ºi douã sãli de spitalizare, cu câte trei paturi fiecare, pentru cazuri mai grave, precum ºi o farmacie. Continuãm cu eta - jele superioare, cu sãli de restaurante mai mici ºi mai mari, baruri intime, sãli de jocuri, salã de sport cu tot felul de aparate, o salã mare de spectacole, trei bazine de înot, la trei etaje di - ferite ºi ja cuzzi, în jurul lor cu paturi de plajã ºi relaxare. O ordine ºi o curãþenie impecabile, iar mobilierul ºi toatã arhitectura vasului, de formã ºi colorit viu dovedesc o pregãtire minuþioasã fãcutã de specialiºti foarte dotaþi, cu simþ practic ºi estetic pentru a realiza totul cu gust ºi atrã - gãtor, astfel încât pasagerii sã se simtã bine ºi relaxaþi. Dupã masa de prânz, luatã la un res tau rant, mã adresez gazdei cu rugãmintea de a-i pune câteva întrebãri care, cred eu, ar putea interesa ºi pe cititorii Familiei române, mai... tereºtri, mai obiºnuiþi sã facã excursii simþind pãmântul sub picioare ºi care, poate, n-au ajuns încã sã facã o croazierã pe mãri îndepãrtate pe un astfel de vas. Domnule doc tor, eu sunt stabilit de peste treizeci de ani în Suedia ºi am întâlnit pânã acum mai mulþi români, în propriile mele croa - F AMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUM E

214 212 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà ziere, ca pasager obiºnuit, pe trasee dintre cele mai diferite ºi îndepãrtate, angajaþi cu contracte în ordine, pe termene diferite, care puteau fi reînnoite: de la camerieri ºi ospãtari, la func - þionari, fotografi, vânzãtori în magazinele de pe vapoare, ba chiar ºi un comandant pe un vas imens, englezesc, care fãcea înconjurul Pã mân - tului: harnici, corecþi, modeºti, po lit icoºi, apre - ciaþi. κi aveau domiciliul de bazã în România, erau, temporar, plecaþi, în gen eral, cu anii, ajun gând acasã în concediul pe care îl primeau con form contractului. Puteam s-o fac înainte, dar iatã cã nu m-am gândit decât acum sã iau un interviu unui român din aceastã categorie de «oameni ai mãrii». Din puþinul pe care îl ºtiu pânã acum despre Dumneavoastrã. am aflat cã sunteþi din Sibiu, unde aveþi ºi fa milia ºi cã vã desfãºuraþi activitatea profesionalã de câþiva ani, peste hotare. Puteþi sã-mi faceþi câteva precizãri ºi sã-mi spuneþi cum aþi ajuns pe acest vas? Da, fa milia mea este acasã la Sibiu, unde mã întorc cu drag dupã fiecare con tract. Primul con tact cu vasele de croazierã l-am avut în anul 2000, când soþia mea a plecat pe vas, lucrând la Guest Re la tion (recepþie). La în ce - putul anului 2003, dupã ce soþia mea a întrebat medicii de pe va por cum aº putea sã ajung ºi eu pe va por, am plecat în Galveston, Texas, unde am urmat cursurile de Ad vance Cardiac Life Sup port, cursuri obligatorii pe vasele de croa - zierã. Dupã ce m-am întors acasã, am dat un interviu cu medicul care recruta per sonal pentru Ce leb rity Cruises ºi Royal Ca rib bean, iar în ianuarie 2005 am început sã lucrez pe Summit, un va por aparþinând companiei Celebrity Cruises. Când ºi unde aþi terminat facultatea de medicinã? Specialitatea? Aþi lucrat ca medic ºi în tarã sau numai în strãinãtate? Am terminat Facultatea de Medicinã Vic tor Papilian din Sibiu în anul 2001, me - dicinã generalã, ºi din 2002 pânã la sfârºitul lui 2004 am lucrat la Spitalul Clinic Judeþean Sibiu în compartimentul de Primiri Urgenþe. Din ia - nuarie 2005 profesez pe vase de croaziere. Din anul 2007 am fost doar pe vase de la Royal Ca - rib bean In ter na tional. Câþi medici sunteþi pe acest vas ºi care vã este programul? Numãrul pasagerilor de pe va por, în totalitatea lor, cred cã este destul de mare pentru a vã solicita tot timpul serviciile. La capacitatea maximã sunteþi, de fapt, ca pe un orãºel plutitor. Suntem doi medici ºi trei asistente pe acest va por. Pe vapoarele mai mari, Oasis of the Seas, Al lure of the Seas sunt 3 medici, 5 asis tente ºi o secretarã medicalã. Programul este de 24 de ore de gardã ºi 24 de ore liber. În cele 24 de ore când sunt de gardã, care începe dimineaþa la ora 8, spitalul e deschis între 8 ºi 11 dimineaþa ºi 4 ºi 7 dupã-masã, timp în care au loc con sul taþiile. În timpul în care spitalul e închis, dacã este vreo urgenþã, asistenta de serviciu mã ape leazã pe telefonul mobil pe care îl port tot timpul cu mine. Vapoarele de la Royal Ca rib bean au între 2000 de pasageri ºi 800 de membri de echipaj ºi 6000 de pasageri ºi 2200 de membri de echipaj. Ce cazuri mai frecvente vã solicitã? Întreb acest lucru pentru a ºti în ce mãsurã ne putem pregãti dinainte de îmbarcare, noi excur - sioniºtii, ca sã nu avem probleme de sãnãtate. Cazurile pe care le vedem la bord va - riazã de la sim ple viroze respiratorii la gastro - enterite (boli diareice) pânã la infarcte mio car - dice, come, fracturi. Patologia întâlnitã e diversã ºi este în funcþie de pasagerii pe care îi avem la bord. Pe lângã patologia întâlnitã la pasageri, noi avem grijã ºi de membrii echipajului. Pe lângã patologia acutã întâlnitã la aceºtia, avem pro - grame pentru cei care suferã de boli cronice le urmãrim evoluþia, le comandãm medicamentele, avem grijã sã urmeze tratamentul etc. Se întâmplã sã aveþi uneori cazuri mai grave care cer evacuarea urgentã a pacientului pe uscat? Cum se procedeazã în asemenea ca - zuri? Depinde de localizarea vaporului. Dacã suntem în apropierea þãrmului ºi existã po si - bilitatea, evacuãm pacienþii cu elicopterul sau cu vase mai mici ale Pazei de Coastã a þãrii unde ne aflãm. Dacã vaporul este în larg ºi nu existã nicio posibilitate de a evacua pacientul, împreunã cu cãpitanul putem stabili care este cea mai bunã variantã se deviazã de la cursul iniþial ºi mer - gem spre un punct unde poate sã ajungã un elicopter sau se mãreºte viteza vasului sã ajun - gem mai repede decât orarul stabilit într-un port unde pacientul poate fi debarcat. Domnule doc tor, am înþeles cã vaporul pe care sunteþi, amer i can la origine, face croa - ziere variate, cu durate ºi itinerare deosebite, care pornesc din diferite puncte ale globului. Vreþi sã ne daþi câteva exemple? Puteþi începe chiar cu croaziera Dumneavoastrã de acum: unde a început ºi ce traseu parcurgeþi? Eu m-am îmbarcat pe Serenade în New Or leans, Lou i si ana ºi, dupã o croazierã de 11 zile, în care am vizitat, pe lângã alte porturi, ºi Aruba ºi Curaçao în Antilele Olandeze, am ajuns în Boston, Mas sa chu setts, unde pasagerii au de - barcat ºi am îmbarcat alþi pasageri ºi am început

215 IULIE-DECEMBRIE o nouã croazierã. Dupã ºase zile pe mare, am ajuns în Cork, Irlanda. Am vizitat Le Havre ºi Cher bourg în Franþa, Bruges în Belgia, Am ster - dam în Olanda, Göteborg în Suedia ºi dupã 15 zile am ajuns în Copenhaga, de unde am început croa zierele reg u late de ºapte zile spre Stock - holm, unde ne-am ºi întâlnit, Tallin în Es to nia, Sankt Pe ters burg în Rusia, Hel sinki în Finlanda. Aveþi ocazia sã cunoaºteþi lumea în exerciþiul funcþiunii ca sã ne exprimãm astfel. Aveþi timpul ºi învoirea ca sã coborâþi ºi Dum - neavoastrã pe uscat, atunci când turiºtii de - barcã în punctele înscrise în pro gram? Lucrând o zi ºi având o zi liberã, pot sã cobor de pe va por în zilele libere, bineînþeles dacã nu e programatã vreo ºedinþã sau alte acti - vitãþi la care trebuie sã particip pe va por. Aveþi un loc (sau mai multe) din cele vãzute pânã acum, care v-a (v-au) impresionat mai mult decât altele? Prin ce? Am mai multe locuri preferate Ca - raibele prin culoarea apei, Alaska prin sãlbã - ticiunea peisajelor, dar ºi Europa prin istoria locurilor. În multele cãlãtorii pe care le-aþi fãcut pânã acum pe mãrile ºi oceanele lumii aþi avut parte, cred, ºi de vreme proastã: furtuni, valuri mari, ploi etc. Bãnuiesc cã stabilitatea «Se re - nadei mãrilor» este asiguratã, printre altele, de mãrimea sa. Cum este, totuºi, atmosfera printre turiºti? Cred cã sunteþi mai mult solicitaþi atunci: rãu de mare mai frecvent, teama etc. Am prins ºi vreme mai rea, dar, de obicei, datoritã informaþiilor primite despre vre - me ºi starea mãrii sau a oceanului, se cautã o soluþie ca vaporul sã evite zona cu vreme rea. Doar ca ultimã opþiune se continuã pe traseul stabilit. Eu, de 10 ani de când sunt pe mare, am prins o singurã furtunã valuri de 10 metri, vânt de 140 km/h. Plecasem cu vaporul din South - hampton, Anglia ºi mergeam spre Insulele Canare. Datoritã mãrimii, vaporul este destul de stabil ºi, în plus de asta, atunci când marea este prea agitatã sau este vânt puternic, acesta este dotat cu douã stabilizatoare, câte unul pe fiecare parte a vasului, care se extind în apã ex act ca douã aripi ºi contracareazã balansul vasului. Domnule doc tor, dacã eu, ca suedez din Stock holm sau un cetãþean din România am dori sã ne înscriem la o croazierã pe «Serenada», se poate? Cum se procedeazã, cum putem obþine informaþiile necesare? V-aº întreba ºi de pre - þuri, dar asta depinde, desigur, de trasee. Câteva exemple, poate? Despre preþuri nu sunt în mãsurã sã vã dau detalii, deoarece preþul croazierei depinde de duratã ºi, bineînþeles, de itinerar. Cine este interesat de croaziere pe vapoare aparþinând companiei Royal Caribbean poate sã apeleze la un agent de turism sau sã acceseze site-ul com - paniei: Stockholmul este destul de departe de România ºi, din câte am înþeles, nu ajungeþi chiar aºa de des ºi de curând în þarã. Nu mã îndoiesc cã sunteþi în legãturã permanentã cu cei dragi; totuºi, vreþi sã transmiteþi ºi pe aceas - tã cale un mesaj familiei, colegilor de breaslã sau prietenilor? Vã rog, faceþi-o! Din fericire, o sã ajung în curând acasã ºi de data aceasta o sã petrec o perioadã mai lungã cu fa milia ºi cei dragi. Mulþumesc pentru aceastã ocazie ºi aº dori sã îmi sãrut fetele care mã aºteaptã acasã. În ce mã priveºte, vã mulþumesc, atât pentru vizita pe care am fãcut-o pe acest prea frumos va por, precum ºi pentru convorbirea avu - tã. Vã doresc vreme bunã în continuare ºi... pa - cienþi cât mai putini, cu cazuri cât mai uºoare! F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E

216 214 IULIE-DECEMBRIE 2015 Biblioteca ºi Institutul Român de la Freiburg Cu gândiri ºi cu imagini/ Înnegrit-am multe pagini:/ ª-ale cãrþii, º-ale vieþii,/ Chiar din zorii tinereþii. Mihai Eminescu Dr. Mirel GIURGIU Freiburg ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà Când încercãm sã ne apropiem de Isto - ria Bibliotecii Române de la Freiburg, când urmãrim devenirea ei în timp înfãptuirile le gate de acest locaº de culturã ne apar ca întâmplãri cu totul excepþionale. Ele meritã toatã atenþia ºi tot respectul nostru datorat unei instituþii româneºti cu totul aparte. Oraºul Freiburg Cetatea liberã aleasã de predecesorii noºtri pentru a ne regãsi cât mai mulþi ºi cât mai des în câmpul spiritualitãþii române se bucurã de lungi tradiþii culturale într-un loc geo - grafic plin de farmec ºi frumuseþe naturalã. Munþii Pãdurea Neagrã Schwarzwald-ul, cu izvoarele Dunãrii sunt în apropierea Cetãþii, care pãstreazã amintirea unui mare umanist precum Eras mus, a unui filosof incomparabil precum Mar tin Heidegger personalitãþi care au marcat viaþa Universitãþii ce dateazã de la mijlocul secolului al XV-lea (anul 1457). Nu departe de Freiburg, cãlãtorul descoperã oraºul Sigmaringen, locul de naºtere al primului rege al Regatului României Carol I de Hohen - zollern Sigmaringen. Pe aceste meleaguri a ajuns în anii ce au urmat celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, venind din România, cãzutã sub dominaþia URSS, domnul Vir gil Mihãilescu, un cãrturar ide al ist, fost bi blio - tecar al Bibliotecii Academiei Române, conduse, o vreme, de Ion Bianu ( ), filolog de re - nume, bibliograf ºi ed i tor de texte rare. Biblioteca Românã s-a nãscut la 1 mai 1949 din marea iubire de culturã umanistã a domnului Vir gil Mihãilescu, care a pornit la drum cu un fond de 40 Deut sche Mark în buzunar, având pe rafturi 178 de vol ume ºi broºuri di verse, 16 numere din publicaþii periodice strãine ºi 12 manuscrise În toamna anului 1949, exprimând gândul ºi dorinþa acelor pionieri ai lite - relor care l-au sprijinit dintru început pe domnul Mihãilescu, pãrintele Emilian Vasiloschi scria: Orice bibliotecã româneascã în strãinãtate în - seam nã adunarea de izvoare de culturã rãzleþitã, din care ne vom putea înjgheba, din nou, mai târziu, tezaurul gândirii ºi ºtiinþei neamului nostru. Suntem cu atât mai mult datori sã plantãm grãdini de culturã româneascã ºi pe aceste meleaguri strã - ine, din care sã scoatem puieþi ºi rãsaduri pentru replantarea spiritualitãþii noastre româneºti. Por - nind la drum cu idealuri umaniste din cele mai nobile, biblioteca îºi aflã un nou sediu la 17 ia - nuarie 1950, într-o nouã locuinþã a domnului Vir - gil Mihãilescu. La aceastã inaugurare au participat pe lângã intelectuali români, ºi oaspeþi germani ºi francezi. Activitatea editorialã va fi inauguratã oda tã cu publicarea unui volum cuprinzând 28 de poezii selectate din op era lui Mihai Eminescu, începând cu Doina ºi terminând cu Rugãciune. Prefaþa volumului este semnatã de Mircea Eliade. Frumuseþea stilisticã ºi bogãþia de idei a textului eliadesc ne invitã sã-l citãm ºi sã-l recitim: Ce înseamnã, pentru noi toþi, poezia, literatura ºi gân - direa politicã a lui Eminescu, o ºtim, ºi ar fi zadarnic s-o reamintim încã o datã. Tot ce s-a creat dupã el, de la Nicolae Iorga ºi Tu dor Arghezi, pânã la Vasile Pârvan, Nae Ionescu ºi Lucian Blaga, poartã pecetea geniului, cugetului sau mãcar a lim - bii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regãsit într-un poet cu atâta spontaneitate ºi atâta fer voare, cum neamul românesc s-a regãsit în op era lui Mihai Eminescu. El ne-a revelat alte zãri ºi ne-a fãcut sã cunoaºtem altfel de lacrimi. El ne-a lumi nat înþelesul ºi bucuria nenorocului de a fi român Noi, cei de aici, rupþi de pãmânt ºi de neam, regãsim în el tot ce am lãsat în urmã, de la vãz - duhul munþilor noºtri ºi de la melancolia Mãrii noastre, pânã la cerul nopþii româneºti ºi teiul în - florit al copilãriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasã. (Mircea Eliade). De mare actualitate sunt aceste gânduri ale unui mare sa vant, care avea sã rãmânã pânã la sfârºitul vieþii sale departe, fizic, de pat ria românã, dar aproape sufleteºte de poezia inefabilã a peisa - jelor ei mirifice sub li mate de arta geniului eminescian. Ca o scumpã relicvã, Biblioteca Românã pãstreazã manuscrisul orig i nal al poeziei Criticilor mei, purtând semnãtura inconfundabilã a lui Mihai Eminescu. Tot în 1950 apare volumul de poezii populare româneºti intitulat Fãrã Þarã, adunate în

217 IULIE-DECEMBRIE colecþii ºi reviste de cãtre Ionel Grigoriu. Cartea are 188 de pagini, îmbogãþite de ilustraþiile ori - ginale ale lui Gheorghe Pleºa. Soþia marelui poet Aron Cotruº, Virgina Cotruº avea sã denumeascã, într-una din cronicile sale susþinute la Ra dio Ma - drid, volumul de poezii populare ca fiind Cartea Neamului. Realizãrile primului septenat de exis - tenþã a Bibliotecii ºi cele ce vor urma, amintesc de benevolatul unor oameni posedând, pe lângã o mare dragoste de carte româneascã, o inimã generoasã, un spirit luminat de orizontul culturii româneºti mereu deschise spre lãcaºuri similare, aparþinând altor culturi existente în Germania, Franþa, Italia, Spania etc. Este demn de menþionat cã cei care-l ajutau pe domnul Vir gil Mihãilescu (Mihail Prodan, G. Bender Gavrilescu, apoi Rodica Moºinschi, Iancu Bideanu, Emilian Vasiloschi ºi alþii) o fãceau în orele libere de care beneficiau dupã birou, în zilele de concediu ºi sãrbãtoare, fãrã a fi vreodatã remu - neraþi În perioada ce a marcat primii ºapte ani de funcþionare a bibliotecii, activitatea ei se com - pleteazã cu deschiderea unui Oficiu de librãrie, care înlesnea cititorilor procurarea de cãrþi scrise de autori români ºi strãini, di rect de la aceºtia. Nume, precum cele ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Vir gil Gheorghiu, George Racoveanu, Aron Cotruº, Vintilã Horia, Vasile Posteucã, Nicolae Herescu, Radu Gyr, Pamfil ªeicaru etc., stãteau pe coperþile unor vol ume foarte cãutate de publicul cititor. Curând vor veni fonduri importante din partea unor donatori care vor îmbo - gãþi zestrea instituþiei de care ne ocupãm aici. Menþionãm între acestea: Fondul Matthias Friedwagner cu prin - zând culegeri de folclor din Bucovina; Fondul de carte Profesor Constantin Spo - rea din München; Diferite donaþii de cãrþi, obiecte de artã popularã ºi cultã româneascã venite din multe zone ale lumii, din partea unor români care se declarau binefãcãtori, culturaliceºte motivaþi a sprijini un lãcaº precum cel de la Freiburg. Au existat ºi danii bãneºti, care au permis achiziþionarea de exemplare rare de la di verse anti - cariate din München, Paris, Viena ºi alte oraºe. Directorul Vir gil Mihãilescu avea o mare bucurie atunci când dãdea peste vreun ex em plar vechi cum ar fi Letopiseþul Þãrii Moldovei al lui Miron Costin publicat în limba latinã, Ceaslovul (cu litere chiri - lice) tipãrit la Mãnãstirea Neamþ, la 1740, Cro - nica Românilor ºi a altor Neamuri de Gheorghe ªincai etc. Activitatea Bibliotecii de la Freiburg a fost comentatã, dintru începuturi, de presa româneascã din Apus, de presa exilului românesc, precum ºi de presa germanã. Sã luãm, pentru început, un citat din alocuþiunea profesorului Eugen Lozovan, þinutã în au gust 1955 la Ra dio Paris: Am vizitat, emo - þionat, acest locaº pitulat în plinã Pãdure Neagrã, nu departe de izvoarele Dunãrii. Parcã intenþia fondatorilor lui a fost sã trimitã fraþilor îndepãrtaþi, clipã de clipã, în ºiroirea undelor, un mesaj de dragoste ºi credinþã. Biblioteca împlineºte anul acesta ºase ani de existenþã, drum anevoios, jalonat de sacrificii purificatoare. Într-un consens tacit, exilaþii s-au angajat sã reconstituie þara din frân - turi. E atât de mare puterea misticã a acestui act, cã nu se poate ca minunea sã nu aibã loc. Tot la acest capitol, al comentariilor, e demn de menþionat Micul ghid al oraºului Freiburg, editat de Oficiul de turism lo cal, care publicã sub titlul Was bietet Freiburg? Ce oferã Freiburgul?, în aprilie 1954, la numai cinci ani de la înfiinþarea bi bli o - tecii, urmãtoarele aprecieri: Cinci ani de muncã neobositã a câtorva oameni care au realizat la Freiburg, prin ctitorirea Bibliotecii Române, o ope - rã cu care oraºul Freiburg se poate mândri. [ ] Freiburgul, care se aflã în inima Europei de Vest, mulþumitã acestei poziþii deosebite, a favorizat dez voltarea Bibliotecii. Numãrul vizitatorilor este mare ºi înlesneºte bogate contacte personale. Astfel de aprecieri venite din partea strãinilor re - flectã cu acurateþe actul cul tural de elitã împlinit de Biblioteca noastrã, care, în timp, se va constitui în punte de legãturã între culturile diverselor þãri ale continentului nostru, cu precãdere între romaniºtii români ºi cei germani, italieni, francezi, spanioli etc. La 1 mai 1956, când se împlineau ºapte ani de la înfiinþare, Biblioteca lanseazã un Apel cãtre români ºi prieteni în vederea construirii sau cum - pãrãrii unei case în care sã fie adãpostite în bune condiþii colecþiile bibliotecii, urmând ca viitorul lãcaº sã gãzduiascã diferite activitãþi culturale, artis tice, sãrbãtori tradiþionale etc. Folosim pri - lejul pe care ni-l oferã comemorarea a ºapte ani de activitate a Bibliotecii Române de la Freiburg, spre a porni la realizarea unui gând care ne munceºte de mult: construirea unei Case de Culturã Ro mâ - neascã. Biblioteca Românã din Freiburg. Aceastã dorinþã a românilor se va împlini cu sprijinul unor mari ºi generoºi donatori, demonstrând o ad mi - rabilã solidaritate româneascã la care s-a adãugat sprijinul financiar venit din partea statului ger man, care a susþinut de la înfiinþare eforturile românilor. Casa de Culturã Româneascã a fost inauguratã festiv în toamna anului Când s-a pornit cam pania de strângere a fondurilor pentru acest edificiu, germanii originari din România, saºi, ºvabi, germani din Bucovina, Basarabia ºi Dobrogea au fost printre primii care au fãcut însemnate donaþii bãneºti. Ei au înfiinþat Kreis de Freunde der Rumänischen Bibliothek Cercul Prietenilor Bibliotecii Româneºti, care s-a constituit în persoanã juridicã, propunându-ºi sã trezeascã printre germani interesul pentru cul - F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E

218 216 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà tura românã, sã apropie pe germanii strãmutaþi din România ºi sã adânceascã legãturile de prietenie dintre germani ºi români. Anul 1956 a adus cu sine prima manifestare culturalã de amploare internaþionalã pentru colec - tivul Bibliotecii Române, care a înþeles sã sãr bã - toreascã ºapte ani de la înfiinþare organizând, fãrã cusur, o Sãptãmânã Culturalã Româneascã toc - mai pe data de 10 Mai Ziua Regelui, zi plinã de semnificaþii pentru istoria modernã a României. Aceastã mare festivitate a fost organizatã îm pre - unã cu U.A.R.G. Uniunea Asociaþiilor Ro mâ - nilor din Germania. Deschiderea festivitãþilor Sãp tã mânii Culturale a avut loc în prezenþa Prin - þului Nicolae al României (susþinãtor de nãdejde al bibliotecii, pe tot parcursul ei de pânã atunci), a Domniþei Ioana, a Prinþului Franz ºi a Prinþesei Di ana de Hohenzollern Sigmaringen, a repre zen - tanþilor autoritãþilor ger mane ºi a delegaþiilor ger - manilor originari din România. Totul se petrecea în prezenþa unui pub lic în care, pe lângã români, luau parte la ceremonii numeroºi strãini, oameni de culturã, artiºti veniþi din Germania, Franþa, Elveþia ºi Italia. Dintre ar - tiºtii care au concertat cu aceastã minunatã ocazie sã-i numim pe tenorul Petre Munteanu, venit de la Scala din Milano ca sã interpreteze arii din operele lui Verdi ºi Donizetti, apoi pe tânãra pianistã ita - lo-ro mânã Paola Caffarela din Genova, care a cinstit centenarul morþii lui Rob ert Schumann în cadrul unui con cert cu piese alese din op era com - pozitorului, basul Aurelian Neagu a interpretat cântece compuse de compozitori români, (George Dima, Dumitru Kiriac, Paul Constantinescu). Co - rul Român din Paris, condus de Traian Popescu a dat un re cital de cântece populare româneºti, iar Nello Manzatti a cântat romanþe ºi cântece com - puse de Domnia Sa. Presa germanã a consacrat aniversãrii a ºapte ani de existenþã a Bibliotecii Româneºti zeci de articole subliniindu-i importanþa pentru apro - pierea culturalã româno-germanã. Citatul de mai jos din Frankfurter Allge - meine Zeitung îmi pare a fi o sintezã a opiniilor unor jurnaliºti de vazã dimpreunã cu oameni de culturã germani: Nu numai românii din exil, cei pentru care realizarea de la Freiburg înseamnã un izvor de viaþã cea mai frumoasã realizare a exi - lului sau una din cele mai mari înfãptuiri ale pri - begiei, ºi ai cãror ochi se umezesc de dragoste ºi dor când le cad în mâini publicaþii româneºti multi - pli cate de bibliotecã, dar ºi romaniºtii de la cele mai importante universitãþi din þãrile vest-eu ro - pene sunt interesaþi în menþinerea acestei bibli - oteci ºi evidenþiazã grija pe care o poartã culturii româneºti. Aºadar, aºezãmântul nostru de culturã îºi împlinea rosturile nu numai faþã de cititorii români ci ºi faþã de oamenii de ºtiinþã, faþã de româniºti, cãrora le stãteau la dispoziþie lucrãri importante din domeniile lor de activitate. Sim - patia crescutã, de care se bucura instituþia, a sti - mulat crearea Cercului Prietenilor Bibliotecii Ro - mâne, care în urmãtorii ani va prelua o parte dintre obligaþiile financiare ce decurg din funcþionarea unei biblioteci ºi, mai târziu, a unui institut de va - loare Eu ro pean. S-a constituit un Comitet de pa - tronaj al Cercului de Prieteni ai Bibliotecii de - venitã între timp Institut de Cercetãri. Iatã câteva nume prestigioase, care onorau cu prezenþa lor acest comitet: prof. dr. W. Theodor Elwert Universitatea din Mainz; prof. dr. Hugo Friedrich Universitatea din Freiburg; prof. dr. Ernst Gamillscheg Universitatea din Tübingen; prof. dr. Ar thur Hartmann Universitatea din Freiburg; prof. dr. Wal ter Hoffmann Universitatea din München; prof. dr. Jul ius Wil helm Universitatea din Tübingen. A venit anul de graþie 1959, care a marcat sãrbãtorirea a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române deodatã cu împlinirea a 10 ani de exis - tenþã a bibliotecii. Conferinþe ºi colocvii im por - tante au marcat aceste aniversãri prestigioase. Sã amintim: domnul Vir gil Mihãilescu a conferenþiat despre Unirea Principatelor, geneza ºi semnificaþia actualã a acestui mare eveniment istoric. Men - þionez cã în þara noastrã la acea datã Ianuarie 1959 nu se putea sãrbãtori Unirea la scarã naþionalã. La Cluj, studenþii, care s-au adunat în centrul oraºului pentru a sãrbãtori Unirea Prin - cipatelor strigând di verse lozinci patriotice, au fost împrãºtiaþi de miliþie, unii chiar arestaþi, alþii sfãt - uiþi sã se retragã la casele lor. În februarie 1959, s-a þinut la Freiburg, la Institutul ºi Biblioteca Ro - mânã, conferinþa cu titlul Gela ºi teritoriul ei an tic în lu mina noilor sãpãturi, însoþitã de numeroase proiecþii. Ref er ent a fost prof. dr. D. Adameºteanu, directorul Institutului de Cercetãri Aeriene în Ar - he ologie din Roma. Numeroase manifestãri artis - tice, concertul orchestrei simfonice Ra dio Sud - westfunk, cel al Corului Român din München au în cu nunat, în prezenþa oficialilor germani ºi a mul - tor oameni de culturã români ºi strãini, sãrbãtorile închinate centenarului Unirii Principatelor ( ) ºi deceniului de existenþã a bibliotecii ( ). Între 1956 ºi 1959, în cadrul Bibli - otecii a sporit activitatea editorialã. Se publicã volumele III ºi IV ale Buletinului Bibliotecii. An de an s-au publicat aceste buletine, care cu prin - deau între coperþile lor, studii de istorie, filologie, folclor, artã etc. În perioada sus-menþionatã, sem - nalãm, ca pe un succes ed i to rial, apariþia volu - mului I al Noului Al bum Macedo-Român. De curând a fost inauguratã Colecþia Bibliotecii Ro - mâne din Freiburg cu trei secþii de studii: literarã, istoricã, filologicã, cu lucrarea lui Ioan Guþia inti - tulatã Senti mentul timpului în poezia lui Mihai

219 IULIE-DECEMBRIE Eminescu. Se publicã apoi Caiete documentare, în cadrul cãrora vor fi comemorate personalitãþi cul - turale ale þãrii noastre în lu mina adevãrului nefal - sificat. Mulþi dintre cei menþionaþi ºi comentaþi în aceste Caiete erau autori interziºi în România comunistã: Mircea Eliade, Emil Cioran, Vintilã Horia, Horea Sta matu, Eugen Ionescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion ªiugariu etc. Importantã observaþia fãcutã de Serviciul Ger man de Cercetãri Deut sche For schungsinstitut din Bad Godesberg în Buletinul sãu de informaþii sub titlul Zehn tausend Bücher über Ro ma nia Zece mii de cãrþi despre România : Biblioteca Românã trebuie (con form dorinþei Domnului Mihãilescu), sã ducã mai de parte tradiþia ºi activitatea Aca - demiei Române de altãdatã, desigur în limitele mai restrânse de ter mi nate de vremurile de azi; ea a fost proiectatã ca institut de cercetãri ºi centru de cultu - rã pentru tot ceea ce se referã la România, ºi tre - buie, ca unic institut de acest fel din lumea liberã, sã ofere exi laþilor români o pãrticicã din þara lor. Iatã câteva dintre iniþiativele tânãrului Insti - tut de Cercetãri care, cu timpul, au devenit reali - tate: crearea unei arhive fonografice a exilului care sã cuprindã înregistrãri pe bandã de magnetofon a vocilor personalitãþilor culturale ºi artistice din exil. Apoi înregistrãri ale faptelor lingvistice ºi folclorice obþinute în cadrul anchetelor ºtiinþifice efectuate asupra grupurilor compacte de români. În cadrul Arhivei fonografice se copiau di - ferite documente sonore aflate în arhivele apusene ºi se colecþionau discurile comerciale cuprinzând op era unor cântãreþi, dirijori ºi instrumentiºti ro - mâni. Arhiva fonograficã a fost inauguratã de com pozitorul ºi muzicologul Constantin Brãiloiu. În anul 1959 a fost creatã Secþia sud-est europeanã a Institutului, care-ºi propunea sã des chi dã noi posibilitãþi de investigaþie într-un sec tor în care trecutul nostru istoric este atât de frecvent împletit cu cel al vecinilor. Di verse materiale, documente, ziare, cãrþi ºi reviste, articole din presã, fotografii, stampe vor ilustra aceastã zonã de sud-est a Europei permiþând o abordare ºtiinþificã a trecutului, în opoziþie cu abordarea ideologicã stalinisto-comunistã de la Bu cureºti. În anul 1965, ia naºtere, în cadrul ace - luiaºi institut, Secþia tezelor de doc torat, consti - tuitã dupã ce s-a fãcut un apel cãtre compatrioþii noºtri ºi la prietenii strãini aflaþi oriunde în lume, sã trimitã un ex em plar din tezele lor de doctorat susþinute la universitãþile de pe glob în care se fãcea referinþã la România. Mai înainte, Mircea Eliade a fost personalitatea care a cerut românilor sã contribuie la crearea acestei secþii prin tri mi - terea tezelor de doctorat din orice domeniu al ºtiinþelor ºi artelor la Freiburg. Cu ocazia aniversãrii a 100 de ani de la înfiinþarea primei ºcoli româneºti din Mac e do nia, , a apãrut Noul al bum macedo-român, volumul al II-lea. Importanþa acestei apariþii edi - toriale rezidã, în primul rând, în afirmarea teoriei continuitãþii ºi unitãþii poporului român for mat între izvoarele Tisei ºi Munþii Pindului între Nistru ºi Istria, un tablou etnic uriaº în care s-au produs apoi hiatusuri provocate de aºezarea dife - ritelor triburi având alte origini etnice. Aromânii, macedoromânii ºi istroromânii au rezistat în timp, eroic politicilor de deznaþionalizare duse îm po - triva lor de-a lungul secolelor. Ei ºi-au afirmat viaþa culturalã ºi legãturile etnico-spirituale cu fraþii de la nord de Dunãre. Institutul ºi Biblioteca Românã din Freiburg au onorat prin numeroase conferinþe ºi dialoguri pe teme istorice personalitãþile reprezentative ale cul - turii aromâne: Gheorghe Murnu, Tache Papahagi, Dimitrie Caracostea, Dimitrie Bolintineanu, Iuliu Valaori, Cezar Papacostea, Pericle Papahagi ºi alþii. Cum vedem, pe aceºti învãþaþi ºi scriitori, îi asimilãm culturii româneºti, aºa cum am per ce - put-o noi mai târziu pe bãncile ºcolii. Un omagiu aparte au þinut Biblioteca ºi Institutul sã-l aducã domnului Constantin Papanace, cercetãtor asiduu, cunoscãtor incomparabil al culturii aromâne, ma - cedo-istro-române, unul dintre învãþaþii care au contribuit în mare mãsurã la iniþierea ºi publicarea Albumului macedo-român. Fonduri ºi donaþii importante vin sã îmbo - gãþeascã ceea ce curând se va numi Muzeul Român al Bibliotecii ºi Institutului. Ne oprim asupra câtorva dintre ele, de mon - strând marea generozitate a binefãcãtorilor români aflaþi la acea vreme în diferite colþuri ale lumii: Fondul Geor ges Rautz compatriotul nostru, trãitor la Paris a donat cãrþi, între ele Amintirile de cãlãtorie ale Prinþului Demidoff, cu ilustraþii de Raffet, ce reprezentau scene ºi vederi din Þãrile Româneºti. Din acelaºi fond, fac parte gravuri, hãrþi, un tablou ºi desene de Theodor Pallady, ceramicã româneascã, scoarþe ºi cusãturi româ - neºti de mare valoare artisticã. Din Syd ney Aus tra lia, provine Fondul dr. N. A. Florescu, distins fizician apreciat ºi re - cunoscut în cercurile ºtiinþifice australiene. Acest mare român a donat întreaga sa bibliotecã ºtiin - þificã Institutului de la Freiburg ºi suma de DM pentru cumpãrarea Casei Române. Ul tima sa dorinþã testamentarã a fost aceea ca urna cu cenuºa lui sã fie redatã pãmântului românesc. A trecut la cele veºnice în anul De la Paris s-a constituit Fondul Alexan - drina ºi Mar cel Fontaine cuprinzând piese de mo - bilã de valoare: o ladã fotoliu, o masã ºi o mãsuþã, douã etajere, douã lãdiþe, un aghiazmatar, di verse obiecte din lemn pirogravat ºi policrome. În luna mai a anului 1965 se constituie Fondul Profesor Gino Lupi, din Milano. Acest F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E

220 218 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà distins profesor, printr-un act de donaþie, lasã Insti - tutului întreaga sa bibliotecã (circa de vol ume) între care se aflã ediþii rare, tipãrite la Bo - lo gna ºi Veneþia în secolul al XVII-lea. Acest mare românist, cunoscãtor al valorilor spirituale ro mâ - neºti profesorul Gino Lupi menþioneazã într-o scrisoare care însoþeºte actul de donaþie: Sunt foarte fericit cã am hotãrât sã fac aceastã donaþie care va fi utilã pentru o importantã instituþie cul - turalã românã din Europa, întrucât altfel, neavând urmaºi direcþi, aceste cãrþi ar fi revenit unor moºte - nitori îndepãrtaþi, care, nepurtând niciun fel de interes pentru cultura mea, le-ar fi împrãºtiat, poa - te, vânzându-le pe la anticariate. Dupã cum ve - dem, încã de pe atunci, din anii 60 ai secolului XX, iubitorii de carte valoroasã nu se gãseau neapãrat în cercul de rude sau de prieteni ai unui autor prestigios, a cãrui operã ar fi meritat mult mai multã atenþie din partea celor din jur. Dar Nemo profeta in pat ria sua ( nimeni nu e profet în þara lui ), cum ne învaþã Iisus Nazariteanul. De data asta ne-am ales cu darurile unui profesor care se simþea mai acasã în compania spiritualã a celor de la Institut, decât în cea a familiei din care pro - venea. Fa milia spiritualã îi adunã pe cei ce se asemãnau prin latura preocupãrilor comune, aºa cum se întâmplã, din fericire, ºi cu noi, cei care ne regãsim în paginile revistei Fa milia românã prin afinitãþi spirituale durabile. În afara fondurilor de carte rarã ºi de obiecte de artã, Muzeul bibliotecii, aflat la etajul I, în Casa Culturalã Românã, se mândreºte cu ma nuscrise ce au valoare unicã apar - þinând unor mari personalitãþi româneºti: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Re gina Maria, Ionel Teodoreanu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu, George Enescu, Grigore Gafencu ºi alþii. La acelaºi etaj al clãdirii gãsim o expoziþie numismaticã, cos tume naþionale din Muscel ce au aparþinut familiei Hasdeu, costumul pop u lar purtat de Re gina Elisabeta a României, poetã cunoscutã ºi sub pseudonimul literar Carmen Sylva, cadou fãcut institutului de cãtre nepoata reginei, Prinþesa Luise de Wied. Mai pu tem admira costumul muscelean purtat de Re gina Maria a României, cos tume ºi ii þãrãneºti din Oltenia, diferite obiecte de artã popularã româ neascã fãcând parte din Fondul Katrin Schömberg etc. Picturi ºi desene de Theodor Pallady, Dumitru Gheaþã, Steriadi, Drãguþescu, Zoe Elena Giotta, creeazã, împreunã cu celelalte exponate ale muzeului, o atmosferã artisticã aparte care-l încântã pe vizitator la tot pasul. Dupã dispariþia domnului Vir gil Mihãilescu întâmplatã în anul 1985 conducerea Bibliotecii ºi a Institutului Român de Cercetari din Freiburg a fost preluatã de cãtre domnul profesor Iancu Bidean, care a funcþionat ca di rec tor pânã în anul 2012, an în care s-a retras din activitate pe mo tive de boalã. Sub conducerea directorului Iancu Bidean, direcþiile de cercetare ale Institutului, dinainte sta - bilite, au fost continuate, ele urmãrind cu asi dui - tate sã serveascã aspiraþiile ºi interesele neamului românesc de pretutindeni. Ne referim la interese culturale, identitare, la valori spir i tuale etc., care se pot constitui ca o contribuþie la dezvoltarea în lume a unui umanism so cial, creºtin ºi dem o cratic. Fun - cþia de punte între cultura româneascã ºi cea a Europei de Apus ºi de Rãsãrit, a fost mai departe respectatã ºi amplificatã, dupã cum ºi-au propus, în anii 50, întemeietorii bibliotecii. Dupã directoratul domnului Bidean, în toam na anului 2012 a fost ales sã conducã mai departe Biblioteca ºi Institutul freiburghez dom nul doc tor Mihai Neagu Basarab, om de culturã, dra - maturg, scriitor, traducãtor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Demn de reþinut, din cariera Domniei Sale, este faptul cã vreme de 25 de ani a fost medicul curant al lui Petre Þuþea, fapt care vorbeºte de la sine despre competenþa sa în arta lui Hippokrates, precum ºi în spiritualitatea laicã ºi creºtinã. Apariþia Buletinului Bibliotecii Române fiind o vreme întreruptã, domnul di rec tor Neagu a reluat iniþiativa publicãrii anuale a acestui doc u - ment rel e vant pentru activitatea ºtiinþificã des fã - ºuratã în cadrul instituþiei. Cititorul iubitor de cunoaºtere poate des - coperi în paginile buletinelor ultimilor ani amã - nunte despre viaþa ºi op era unor personalitãþi care constituie, peste ani, mândria istoriografiei culturii româneºti ºi europene, amintind de varii domenii ale ºtiinþelor umaniste, ale istoriei, dar ºi ale ºtiin - þelor exacte. Amintim aici câteva nume demne de a fi cunoscute de cãtre orice om iubitor de culturã ro - mâneascã: Na po leon III, Pavel Chihaia (sãrbãtorit cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani), Dimitrie Gãzdaru, Nicolae Steinhardt, Emil Cioran, Corneliu Coposu, Mihail Fãrcãºanu, Augustin Iancu Bidean, Nicolae Florescu, Vir gil Mihãilescu, dr. C. Nagacevschi, Petre Sergescu, Apostol Arsaki. De-a lungul a 66 de ani de existenþã ( ), Biblioteca ºi Institutul Român de la Freiburg au ocazionat întâlnirea dintre publicul românesc, iubitor de carte ºi culturã româneascã, ºi reprezentanþi aleºi ai neamului românesc. Acesta rãmâne un mare aport la viaþa spiritualã a Dias - porei Române, întâlnirea fiind urmatã de dialogul dintre or a tor ºi ascultãtor. ªi unul ºi altul meritã respectul ºi consideraþia noastrã; aceste impulsuri ne cãlã uzesc când scriem rândurile de faþã. La bibliotecã s-au marcat ju bi lee, la 7ani, la 10, 25, la 35, 45, 60, la 65 de ani de la înfiinþare. Peste timp rãmân numele unor perso nalitãþi care au dat viaþã ºi culoare sãrbãtorilor þinute aici: prof. Vir gil Mihãilescu, monseniorul Octavian Bârlea, prof. Leontin Constantinescu, pãrintele Dumitru Em.

221 IULIE-DECEMBRIE Popa, prof. Iancu Bidean, apoi scriitorii Pavel Chihaia, Nicolae Stroescu Stâniºoarã, Ion Dumitru, Mihai Neagu Basarab ºi alþii pe care-i rog sã mã ierte cã nu-i pot aminti din lipsa spa þiului. Reþin ca pe un me mento fragmentul din alocuþiunea pro - fe sorului Leontin Constantinescu (Universitatea din Saarbrücken), care compara efor tul depus în încãperile Bibliotecii Române cu cel legendar al Meºterului Manole, pentru a con cluziona fericit cã nicio construcþie a omului nu poate dura fãrã a pune la baza ei sacrificiul, renun þarea de sine ºi suferinþa infinitã. Pe cât este de greu astãzi de imaginat, pe atât este de adevãrat cã cele înfãptuite aici sunt urmarea unui crez umanist pus în slujba unui ideal românesc de culturã care nu s-a lãsat intimidat de lipsuri materiale existente în anii înce - putului de dupã al Doilea Rãzboi Mon dial, nici de dorul, de suferinþa indescriptibilã a depãrtãrii de þara pe care mulþi nu aveau sã o mai revadã vreodatã Timpurile moderne pe care le trãim, aºezate pe alte valori decât cele umaniste, nu trebuie sã constituie un prilej de uitare, nici de renunþare la preluarea ºtafetei dinspre cei vechi de cãtre cei tineri, a acestui veritabil tezaur cul tural ex is tent între pereþii celei mai mari ºi mai importante insti - tuþii de artã ºi culturã româneascã aflate în afara þãrii. Tezaurul pe care vrem sã-l descopere gene - raþiile noi pentru a se descoperi ºi cunoaºte pe sine, se cheamã Institutul Român ºi Biblioteca din Freiburg. Post-scriptum Dacã ne-am preocupat a scrie acest scurt istoric, este pentru ca sã fie cunoscute mãcar o parte dintre realizãrile acestui for cul tural de excepþie care este Biblioteca de la Freiburg, instituþie ce însumeazã în rafturile ei peste de cãrþi ºi documente publicate în limbile românã, germanã, francezã, italianã, spaniolã, portughezã, englezã. De-a lungul a peste 6 decenii, Casa Culturii Romane (denumirea iniþialã a Bibli o - tecii ºi Institutului Român) a adunat între zidurile sale adevãrate comori de artã ºi culturã. Pe lângã tablourile pe care le-am menþionat, ce alcãtuiesc pinacoteca bibliotecii, în cadrul muzeului pot fi admirate colecþia numismaticã, colecþia filatelicã, precum ºi operele sculptorului Anastasse. Icoanele, covoarele ºi piesele de mobilier, întregesc muzeul. Dacã înaintaºii noºtri s-au ostenit sã adune atâtea comori sub un singur acoperiº românesc, în condiþiile dificile ale emigraþiei, fãcând muncã de benevolat, la ora actualã tinerii sunt cei chemaþi sã reevalueze ºi sã modernizeze tot ceea ce avem la Freiburg. Este necesarã continuarea procesului de digitizare, computerizare a datelor bibliotecii de cãtre tineri informaticieni interesaþi de scoaterea la luminã a multor documente importante, care, în condiþiile actuale, sunt greu accesibile celor interesaþi. Vã aºteptãm sã participaþi la Freiburg la Sesiunile de Comunicãri ªtiinþifice Anuale, ale cãror lucrãri sunt publicate cu regularitate în Buletinul Bibliotecii Române, redactat de cãtre directorul instituþiei, scriitorul dr. Mihai Neagu Basarab. Biblioteca ºi Institutul Român din Freiburg au în fruntea lor, prin statut, un preºedinte ales. Este vorba despre domnul profesor dr. Matei Cazacu de la Paris. Celor interesaþi sã ne contacteze, le oferim adresa poºtalã ºi numãrul de telefon fix. Biblioteca Românã Rumänisches Institut Uhlandstrasse 7-D Freiburg Ger many Numãrul de telefon fix: F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E

222 220 IULIE-DECEMBRIE 2015 Uzdin, un focar de culturã româneascã Anca SIMA Baia Mare ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà Localitatea Uzdin face parte din Ba - natul de Sud, provincia autonomã Voi vodina, Ser bia. Populaþia majo - ritarã este cea româneascã. Localitatea a avut locuitori, dar, datoritã rãzboiului, local - nicii au pãrãsit aceste locuri pentru a-ºi asigura un trai mai bun, în sat fiind în prezent doar 1900 de persoane. Am trãit o experienþã de neuitat parti ci - pând, alãturi de dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu ºi colegii mei Dorina Cadar, Ioan Micle ºi Adrian Maghiar, la manifestãrile ded i cate Zilelor Culturale ale Uzdinului. A fost fascinant faptul cã, dupã o lungã cãlãtorie prin România (Baia Mare Timiºoara) ºi trecerea unei graniþe statale, am descoperit cã, deºi ne aflam pe teritoriul Serbiei, purtãm discu - þii cu persoane care vorbeau ºi trãiau româneºte. Uzdinul, capitala culturii româneºti din Voi - vo dina, este o oazã de spiritualitate ro mâ neascã. Casa româneascã din strada Mihai Eminescu, nr. 104, donatã în scopuri culturale de cãtre fiii scriitorului ºi pictorului Petru Dimcea (ambii fiind plecaþi definitiv în strãinãtate) So - cietãþii Literar-Artistice Tibiscus, reprezintã prima casã naþionalã româneascã din afara gra - niþelor României. Aici sunt adãpostite Galeria de artã Torna, torna fratre, Biblioteca Petru Mezin, Terasa Poeþilor Târgoviºtea ºi cam era muzealã Sportul la Uzdin prin veacuri. Societatea Literar-Artisticã Tibiscus, una dintre cele mai ac tive organizaþii în domeniul culturii ºi a identitãþii naþionale a românilor din Ser bia, a tipãrit pe parcursul celor 25 de ani de activitate peste 200 de cãrþi (titluri), majoritatea în limba românã. O mare parte dintre aceste vol ume sunt trimise gratuit în lume, în spe cial în România. Sub semnul preþuirii neamului ºi a culturii româneºti, la Casa Româneascã se adunã ro - mâni, iubitori de culturã româneascã, din Bana - tul Sârbesc, Republica Moldova, Ucraina, Mac e - do nia, Bul garia ºi, nu în ultimul rând, din România. Cu prilejul activitãþilor multiculturale desfãºurate aici, se discutã, atât despre bucuriile, cât ºi despre tristeþea românilor care trãiesc în afara graniþelor patriei mamã: dragostea pentru neamul strãbun, fragmentarea spaþiului româ nesc ºi lipsa sprijinului din partea autoritãþilor române. Casa Româneascã este un adevãrat cen - tru cul tural, unde se desfãºoarã nenumãrate ma - ni festãri: Simpozionul Internaþional Oameni de seamã ai Banatului, Festivalul Internaþional de poezie Drumuri de spice, Colocviile literare Tre buiau sã poarte un nume, Festivalul de creaþie literarã în grai bãnãþean Todor Creþu Toºa Petru Dimcea etc. Sufletul acestor activitãþi este Vasile Barbu, un îndrãgostit de cultura româneascã, el asumându-ºi, benevol, iniþiative ºi sarcini în orga nizarea unor evenimente ºi a unor întâlniri cu scriitori români sau personalitãþi care acti - veazã în domeniul culturii contribuind astfel la îmbo gãþirea spiritualitãþii noastre româneºti. Manifestarea Zilele Culturale ale Uzdi nu - lui s-a desfãºurat în perioada 4-25 iulie ºi a debutat cu expoziþia de desene semnate de Liviu Bulic, intitulatã Cuvântat-au basmele româneºti ºi lansarea celui de-al doilea volum al mono - grafiei Uzdinului Uzdin, al bum monografic, sem nat de Elena Maria Barbu ºi Vasile Barbu. Au mai avut loc diferite expoziþii: expoziþia de carte ºi publicaþii a Institutului Cul tural Român Zrenianin, expoziþia de sculpturã realizatã de Alexandru Oprici, expoziþia de picturã naivã re - a li zatã de Adam Mezin, precum ºi redeschiderea Muzeului de Literaturã Dialectalã ªtefan Petruþ. Un mo ment im por tant al acestor zile cul - turale a fost Festivalul Internaþional de poezie Drumuri de spice. Delegaþia bãimãreanã a participat doar la manifestãrile desfãºurate în data de 25 iulie, care au debutat cu vizitarea Muzeului Memoriei Uzdi nului, inaugurat în anul 2014 la iniþiativa aceluiaºi Vasile Barbu, urmatã de dezvelirea unei plãci comemorative Trinþu Mãran ( ), originar din Uzdin, fondatorul unei asociaþii ro - mâ neºti din Aus tria ºi premierea câºtigãtorului Marelui Premiu pentru Poezie din cadrul Festi - valului Internaþional de poezie Drumuri de spi - ce, ediþia a XXII-a, în persoana poetului Arcadie Chirºbaum din Fãget, România. De-a lungul anilor, acest fes ti val a adunat

223 IULIE-DECEMBRIE aici personalitãþi de marcã ale poeziei româneºti, precum: Grigore Vieru, Leonida Lari, Adrian Pãunescu, Mircea Dinescu, Vasile Morar, Nicolae Dabija etc. Dupã nominalizarea Marelui Premiu pentru poezie au fost conferite ºi alte premii, domnului Teodor Ardelean fiindu-i acordat Marele Premiu al Culturii Românilor Podul lui Traian. În puþinul timp petrecut, alãturi de ceilalþi invitaþi, în curtea Casei Româneºti, am avut ocazia sã-l cunosc pe domnul Ioþa Bulic, re - dactorul ziarului Libertatea de la Panciova, care ne-a vorbit cu nostalgie despre Uzdinul pros per dinainte de recentul rãzboi ºi despre Uzdinul de azi. Am aflat de la domnul Iova Speriosu, con - tabil-ºef la ªcoala Generalã din Uzdin, cã limba românã este obiect prin ci pal de studiu pentru elevii români ai ºcolii, iar elevii sârbi o studiazã doar facultativ. Se urmãreºte implicarea copiilor în cât mai multe activitãþi culturale, atât la ni - velul ºcolii, cât ºi prin activitãþile ex traºcolare desfãºurate la Casa Româneascã ºi la Casa de Culturã Doina din localitate. În organizarea ºi susþinerea evenimentelor de la Casa Româneascã un fac tor decisiv, care conteazã foarte mult este prietenia. Cele apro - ximativ 25 de persoane, re unite în So cietatea Literar-Artisticã Tibiscus, deºi se con fruntã cu situaþii dificile, reuºesc sã identifice resurse pentru a-ºi desfãºura în continuare acti vitatea. Emoþiile trãite la Uzdin completeazã do rinþa de solidaritate cu românii din afara grani þelor þãrii ºi de sprijinire a acestora în vederea cultivãrii ºi pãstrãrii tradiþiilor ºi culturii româneºti. F AMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUM E La Zilele Culturale ale Uzdi nu lui, 4-25 iulie 2015

224 222 IULIE-DECEMBRIE 2015 Pescuitorul de perle Interviu cu scriitorul Eugen Cojocaru Dr. Maria VAIDA Cluj-Napoca ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNÃ Stimate Eugen Cojocaru, ce amintiri din fragedã pruncie are un scriitor român din secolul al XXI-lea, trãitor pe meleaguri îndepãrtate? Spre deosebire de majoritatea oamenilor, mã bucur sã am flash-back-uri încã din primii trei ani de viaþã ca niºte secvenþe salvate dintr-un film pierdut de la începuturile cinematografului ºi regãsit aproape to tal deteriorat într-un pod uitat. Primele, poate la un an jumãtate-doi, când stãteam pe B. N. Antal 23 (Cluj, desigur) actualmente în clãdirea de pe Dorobanþilor e Batalionul de Secu - ritate ºi mama mã îmbãia într-un lighean, în curtea mare sau eu fãcând paºi legãnaþi ca o raþã eram rahitic tare pânã la trei ani... Pe la trei-patru ani clãdirea a fost luatã, cum am menþionat, de Securitate, ºi noi ne-am mutat, din fericire, nu departe, la nr. 25, în curtea vecinã. Acolo a fost în secolul al XIX-lea. Comandatura Austriacã pentru Tran silvania o clãdire imensã, cu pereþi de un metru, camere înalte de 3,80 m, sobe vechi de teracotã maro, ce încã mai þineau, dimineaþa, cãldura de cu searã. A fost Paradisul acestei vieþi: o droaie de vreo 30 de copii cu vârste de +/- cinci ani, o curte cât un teren de fotbal, pãrinþii toþi tineri ºi fãrã grijile, cum aveam sã aflu mai târziu, lumii de afarã, a civililor, ofiþeri ºi subofiþeri vizavi, la Comandamentul Armatei a 4-a, cu privilegiile lor. Dupã-mesele dupã grãdiniþã sau ºcoalã, iar va - canþele încã de dimineaþã umpleam vãzduhul cu þipetele noastre fericite, cu jocurile nenumãrate, de cele mai multe ori singuri în curte, doar urmãriþi nu prea atent de ochii mamelor de la geamuri, de pe holuri, la un ceai, cafea ºi taifas, pentru cã nu prea avea ce sã se întâmple... Lumea era a noastrã ºi ne ascundeam sã mai facem prostiuþe în beciul sau podul imense ºi ele, cu toatã frica ce ne cuprindea în labirinturile lor. Bineînþeles, se întâmplau unele: un nas spart de sabia de metal a celor din armata duºmanã, o piatrã ascuþitã aterizatã pe vreun flu - ier sensibil de picior, câte o mânã scrântitã... Dar erau uitate repede, a doua zi, când abia aºteptam sã ne revedem ºi sã reîncepem viaþa aceea fãrã pri - hanã ºi fãrã urã, iar noi nu ºtiam cât de irepetabil magic va rãmâne acea epocã în viaþa noastrã! Fie pe gerul iernilor, fie în caniculele verilor, noi stãteam afarã, agãþaþi de un timp mitic ºi pãrinþii trebuiau sã ne aducã în fiecare searã cu forþa acasã, garnisitã de vocile lor rãstite ºi þipetele noastre cã mai vrem sã stãm afarã, ascunºi prin clãdirea, beciurile ºi podurile imense, pentru cã noi nu reac - þionam nicicum la chemãrile lor îndelungate ºi tot mai disperate. Cea mai cruntã pedeapsã era sã ni se in - terzicã o zi-douã sã ieºim la joacã pãrinþii ºtiau asta ºi reuºeau sã ne impunã cele mai grele bine - faceri cu aceastã ameninþare: groaznica linguriþã zilnicã de ulei de peºte, de exemplu. Din nefe - ricire, astãzi, lucrurile s-au inversat: cea mai grea pedeapsã e sã scoþi copiii la joacã ºi sã lase cal - culatorul ori celularul!! Aº dori sã evocaþi imaginea pãrinþilor Dumneavoastrã, dacã nu vã este prea greu... Greu e orice are legãturã cu inefabilitatea unor trãiri ºi mai ales patul lui Procust impus de limitãrile unui interviu... Mama e cea care m-a cãlãuzit spre tãrâmul minunat al culturii: cãrþile, teatrul radiofonic, mai târziu cel televizat ºi la Teatrul Naþional Cluj, la doi paºi de noi, unde mã chinuia, din pãcate, ºi la Operã auzi, sã torturezi un bãiat de 7-12 ani, debordând de energie, serile de pe la 17-18:00 câteva ore cu scene ºi lãlãiri de neînþeles, când ceilalþi copii se mai jucau ceasuri întregi fericiþi ºi fãceau cele mai delicioase trãsnãi! Pe la 12 ani, când devenisem mai îndrãzneþ, am spus cat e goric cã nu mai vin la Operã... De meserie pedagog, mi-a cerut argumente convingãtoare sã fiu iertat de asta, dar sã nu vin cu dorinþa arzã - toare de a mã juca. Cu sinceritatea copiilor, i-am dat un rãspuns per plex: De ce trebuie sã stau douã-trei ore ascultând melodii chinuitoare, când una frumoasã apare doar din când în când!? A mers! De atunci am fost scutit de Operã... Mai târziu, am descoperit deliciile unor opere reuºite, dar nu mai trebuia sã renunþ la Paradisul nostru, al Copiilor! Mama nu le avea deloc cu miºcarea, cu sportul: ºtiu cã mergeam verile cu autobuzele Co - mandamentului, în fiecare duminecã, la Cabanele Armatei de la Bãiºoara toþi fãceau miºcare: dru - meþii, înot în Someºul Rece, volei, fotbal etc. Eu mi-o amintesc aici, ca acasã, numai stând pe pãturã ºi citind fãrã încetare.

225 IULIE-DECEMBRIE A fost foarte exigentã cu mine, cã ne aducea, pe mine ºi tata, de multe ori, la exasperare... Nici eu nu eram un sfânt ºi am înþeles-o, când, matur fiind, mi-a arãtat caietul meu de purtare de la grupa mijlocie, la grãdiniþã în fiecare zi primeam toþi un punct: roºu pentru purtare bunã, negru la una rea/ indisciplinatã... Ei bine, al meu era întunecat cam jumãtate! ªotiile erau spe ciali - tatea mea atât acasã/în curte, cât ºi la grãdiniþã ºi, mai târziu, la ºcoalã. Dar acestea cu altã ocazie... Tata a fost mereu plecat de acasã, fiind la armatã delegaþii, aplicaþii... Însã, când era, îºi fãcea de fiecare datã timp pentru mine: îmi repara jucãriile, bicicleta, mingile paradite de atâta bã - tutã în fiecare zi îmi arãta cum se face ºi l-am moºtenit cu dragostea de meºterit... Nu sunt aºa talentat ca el, care, deºi avea o funcþie de birou, ºtia sã lucreze la strung, sã sudeze, era fotograf pro - fesionist, cu ate lier per sonal ºi multe altele. ªtia totdeauna ce îmi lipseºte fãrã sã mã întrebe nu era amator de vorbãrie multã ºi, de exemplu, mã finanþa din greu când eram ad o les cent, intuind necesitãþile bine-sau-rãu-crescute ale vârstei... Totul pe ºest, pentru cã zbirul de mama nu era de acord sã am mulþi bani! A fost un mare sportiv: în tinereþe a jucat, în campionat, rugby ºi popice, înota ca un peºte, cãlãrea ca un tãtar al lui Gingis Han, fapt pentru care a fost Preºedintele CS Armata Hipism, cu participãri la Campionatul Naþional ºi Inter na þio - nal. Era un om foarte bun, ajuta pe toatã lumea, fiind foarte apreciat ºi iubit de toþi colegii, de rude ºi prieteni. Am citit cu uimire ºi plãcere cartea Dum - neavoastrã. intitulatã Big Bangs Back. V-aº ruga sã-mi vorbiþi despre oraºul nostru de suflet. Clujul! Sunt atâtea amintiri de toate felu - rile... Ar fi cãrþi întregi de scris! Deocamdatã, l-am omagiat în BIG BANGS BACK ºi unele proze scurte. Sã încerc o secþionare diacronicã, o ma - delainã imaginarã ce reconstituie, în parte, atmo - sfera & parfumurile trecute ale urbei-urbilor din Transilvania... Sunt lucruri incredibile pentru cei mai proaspeþi pe lume, þinând mai mult de mituri ºi tãrâmuri de basm, decât de o realitate, cândva foarte palpabilã. Nu vreau sã cad în eroarea celor care susþin, cã, înainte, totul era mai bine eu doresc sã subliniez doar cele frumoase, care, din pãcate, nu mai sunt posibile... Sã încep cu Paradisul nostru, al copiilor... În primul rând, verile erau veri ºi iernile ierni, exact cum aveam sã învãþãm mai târziu, la ºcoalã: clima temperat-continentalã, binecuvântatã sã fie! Cu precizie de ceasornic elveþian, vremea ne dã - ruia frigul ºi primele ninsori la începutul lui de - cembrie, când, þineþi-va bine, dragi contemporani, se aºtepta, ca un mare spectacol, Ignatul... Pentru cã, în inima Clujului, în curtea noastrã imensã, se tãiau cam 20 de porci în fiecare an ºi cine credeþi cã zburda tot timpul în jurul focului ºi cerºea ºorici, codiþa ºi urechile, de fiecare datã, de nu mai rã - mânea mult pentru proprietari? Ciurda noastrã de vreo 30 de copii ºi nimeni nu se supãra, deºi erau serviþi, din belºug, toþi cei de faþã. Primãvara venea ºi ea prompt, mai timid iniþial, la de but de martie, pentru ca aprilie sã debuteze cu niºte cãlduri bune, cã, elevi fiind acum, regretam imens cã ºtrandurile se deschid doar din 1 mai. Oraºul era plin de parfumuri de flori: liliacul împânzea mai ales zona Clinicilor, teii ne înnebuneau simþurile prin parcul de la Tea - trul Naþional, castanii în Cimitirul Mu nic i pal - zona noastrã preferatã de prom e nade, unde ve - neam uneori ºi la învãþat pânã în studenþie. Corso-ul era dominat de sãlcii, ale cãror dulci flori albe-roz le ronþãiam ca pe floricele de porumb. Verile erau frumoase ºi-mi amintesc de altã precizie elveþianã a zilnicelor torenþiale calde de la ora dupã-amiezii, 15:00 când eram mici ie - ºeam în chiloþei din curtea noastrã sã dansãm fãrã probleme pe bulevardul larg plin de bulbuci! Nu prea era circulaþie pe vremea aceea ºi pãrinþii ne permiteau, privindu-ne cu încântare. Dupã 30 de min ute norii dispãreau, totdeauna, ca prin farmec ºi soarele îºi relua partida de bronzare, nefiind nece - sar sã mergem acasã, sã ne ºtergem cu prosoapele! Mergeam des la Teatrul Naþional, la cinci min ute de noi, cu piese fulminante ale Clujului sau turnee din Bucureºti, Baia Mare, Sibiu, Pia - tra-neamþ, Botoºani etc. Erau multe filme faine am avut privilegiul sã prind o mare epocã a Hol - ly wood-ului ºi a filmului eu ro pean, cum ar fi nou - velle vogue, ce scoteau câteva bune pe sãptã - mânã... Toþi elevii asaltau bibliotecile ºi ne în treceam care citeam mai mult, era o emulaþie ºi concurenþã pozitivã între cele mai bune licee clu - jene ce mai, nu prea simþeam cã trãim într-o dictaturã, pentru cã, încã, mai dura dezgheþul ani - lor ºi încã mai gustam reverberaþiile pre - lungite din Occident ale marii Epoci Flo wer-po - wer. Discotecile aveau muzica la zi din tot Vestul, ascultam vã vine sã credeþi, într-un stat al Lagãrului Bolºevic!? în clasã, pe stradã ºi la ºtrand, chiar cu sonorul la maxim, Europa Liberã: Metronom-ul celebrului în toatã Europa, Cornel Chiriac, fumam Kent, Dunhill ºi Pall Mall, citeam pe sub mânã, de la chioºcurile de ziare ori de la prieteni, Wash ing ton Post ºi New York Times, fã - ceam party-uri grele la prieteni (eu eram deseori DJ), oraºul era luminat a giorno noaptea, iar sâm - bãta ºi dumineca, dar nu numai, pe strãzile prin - cipale grupuri-grupuri de tineri veneau ori plecau la un chef, intram în vorbã veseli, stãteam, scurt, la poveºti ºi, uneori, chiar ne schimbam destinaþia, convinºi de o fatã sau un bãiat din cealaltã clicã! F AMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUM E

226 224 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNÃ Fraþii, surorile, prima iubire, cum le per - cepeþi peste ani? Aþi trãit ºi o iubire târzie, stranie, strãinã? Eu am avut ºansa sã-mi per mit sã vin o datã, de douã ori pe an, câte trei, chiar 5-6 sãptãmâni în þarã, astfel cã am pãstrat relaþii bune cu rudele, prietenii... Nu acelaºi lucru se poate pretinde de ceilalþi ºi acesta e unul dintre motivele pentru care nu am rãmas în Statele Unite cei de acolo abia dacã reuºeau o datã la ani max i mum 10 zile, ceea ce e prea puþin. Prima iubire?! Fiecare o percepe în funcþie de interesul sãu, de capacitatea sa de a pãstra amin - tirile am întâlnit destule cazuri, în care nu mai ºtiau multe despre începuturile cu partenerii lor de-o viaþã! Iar eu mã con sider un copil iubit de (ºi nu numai) Afrodita ºi Amor, primind un dar atât de scump ºi rar chiar acum, când m-am hotãrât sã-mi împart timpul mai mult pentru scris ºi mai mult între Franþa ºi România straniu, da, strãin, nu! Prima iubire?! Au fost douã, foarte apro - piate tem po ral ºi în directã relaþie... Nu aveam nici ºase ani ºi citisem o ediþie pentru copii a Iliadei/ Rãzboiul Troian mi-a cãzut cu tronc Elena, bineînþeles vir tual, pentru cã nu avea ilustraþii... Dar, n-am dus niciodatã lipsã de o imaginaþie bo - gatã! A doua îndrãgostire a venit cred, din necesitatea de a concretiza fantezia mea foarte repede, la nici o jumãtate de an: eram în clasa întâi (am mers cu o dispensã greu obþinutã, la ºase ani, la ºcoalã) ºi ºatena drãguþã ºi simpaticã, ce-mi era colegã de bancã, mi-a pãrut cã seamãnã cu Elena lui Paris! I-am fãcut o declaraþie de dragoste, dupã toate regulile artei romantice, în faþa întregii clase, pe la jumãtatea anului, ºi am fost prieteni pânã la terminarea clasei. Din pãcate, pãrinþii ei s-au mutat din oraº, iar idila precoce a intrat prea repede în istorie... A fost prima ºi ul tima mea manifestare intimã în pub lic ºi, de atunci, dezamãgit de cru - zimea destinului, am hotãrât, chiar aºa mic fiind, sã nu mã mai îndrãgostesc aºa uºor! Cum este omul care sunteþi, român pânã în adâncul sufletului sãu, oglindit în propria-i conºti inþã, dar în alte spaþii geografice? Cine se formeazã pânã dupã studenþie în þara natalã, e impregnat matriceal de spaþiul care l-a zãmislit ne-au confirmat-o di rect ºi in di rect Marele nostru Trio, cum se zice, care e un Cvartet: Brâncuºi, Mircea Eliade, Emil Cioran ºi Eugen Ionescu. Eu mã simt, acum, ºi eu ro pean prin bene - ficiile gustate în Germania, prin deschiderea fron - tierelor din 1993, în Comunitatea Europeanã de atunci. A fost un sen ti ment extraordinar pentru Europa, la mai puþin de 50 de ani de la ororile celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, sã poþi pleca în orice clipã, în orice þarã din CE, fãrã a fi nevoit sã mergi per sonal, pentru mulþi foarte departe, la Am ba - sade, sãptãmâni de aºteptat vizele, de stat la fron - tierã etc. Pentru mine, cel venit din Lagãrul Bolºevic, plãcerea uimitã ºi bucuria au fost tri ple! De unde vine pasiunea Dumneavoastrã pentru lec turã, pentru poezie ºi ce rol au avut ºcolile prin care aþi trecut (ºi nu doar cele din þarã, ci ºi din strãinãtate) în formarea acestei deprinderi? Ea a fost în mine, dar e necesar sã ai ºi men tor/mentori care sã te cizeleze ºi susþinã: pentru mine, prima a fost mama, care, predând la clasele I-VIII, ºtia ex act ce cãrþi sã-mi punã în mânã la fiecare etapã fragedã a formãrii. Ea mi-a povestit cã citeam benevol, deja, de la patru ani ºi trei luni oricum, eu mã ºtiu de la primele amintiri clare, mereu cu câte o carte în mânã... Dar nu numai atât, era o atmosferã de fermentaþie & emulaþie culturalã în care ne întreceam care ci - teºte mai mult ºi mai multe! Mergeam la rudele ºi prietenii de la þarã, vizitam colegi cu pãrinþi mun - citori ºi toþi se mândreau cã au o bibliotecã gar - nisitã cu clasicii români ºi universali când vãd, azi, cã nici mãcar cei cu diplome universitare nu mai citesc, mã face sã cred cã am trãit pe altã planetã! Ce au însemnat locurile copilãriei pentru scriitorul care sunteþi? Ce simbolizeazã ele astãzi? E cunoscut dupã S. Freud: copilãria e fundamentalã pentru evoluþia emotivã ºi matu ri - zarea fiecãruia. Din nou, recunosc, am fost un rãsfãþat al zeilor : banii ºi alte privilegii nu au lipsit la noi acasã, chiar dacã ai mei nu erau din nomenclatura diabolicã eu am avut, primul, bicicletã în curte, primul, un casetofon în cartierul Gheorgheni, unde ne-am mutat la sfârºitul clasei a 6-a, dar nu lucrurile materiale conteazã, ci Pa - radisul dãruit în copilãrie, atât la Cluj, cât ºi în vacanþele minunate de varã ºi iarnã la rudele de la þarã, în Munþii Apuseni, la Baia de Criº ºi Brad, în Maramureº, la Moisei ori la Rediu, lângã Vasluiul lui Constantin Tãnase. Atunci am simþit, fascinat, ºi natura intens, cum numai un copil o poate trãi, deºi nu cunoºteam, atunci, adevãrul rostit de Lucian Blaga, cã Veºnicia s-a nãscut la sat! Aº dori sã evocaþi aceastã perioadã ºcolarã a vieþii Dumneavoastrã în bãtrânul burg. Am fãcut primele opt clase la (Liceul) Eminescu, dupã colþ, cum spuneam noi, din B. N. Antal, cu dascãli minunaþi, în mare parte, fiind în acerbã concurenþã cu cei de la Bariþiu, Coºbuc, ªincai, Bãlcescu... cine dã mai mulþi olim - piºti le-am absolvit în alt oraº, la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, o ºcoalã de elitã, unde mulþi profesori aveau doctorat în domeniul lor. Era de profil real, adicã se punea accentul mult pe matematicã, fizicã ºi chimie, fapt care m-a for mat ºi marcat cu un spirit critic ºi ºtiinþific-obiectiv, ce mi-a fost de mare folos mai

227 IULIE-DECEMBRIE târziu, paradoxal, ºi în jurnalism ºi literaturã. Tata ºi un unchi, comandant de reg i ment la Vaslui, mi-au hotãrât o strãlucitã carierã militarã prea mic pentru a refuza, i-am ascultat, dar nu eram fãcut nicio clipã, fire boemã ºi libertinã de mic, pentru rigorile vieþii militare. Am revenit acasã ºi am terminat, pe vremea aceea invidiat de toþi ceilalþi studenþi, la faimoasele LITERE, în 1987 cu profesori de renume inter - naþional ca Mircea Muthu, Liviu ºi Ioana Em. Petrescu, D. D. Draºoveanu, Bubu ªcheau, Ion Vlad, Constantin Milaº... Lor, tuturor, le datorez foarte mult ºi le voi rãmâne mereu recunoscãtor. Încã din studenþie, publicam la Tri buna, susþinut de grupul celor tineri de acolo C. M. Runcanu, Tu dor D. Savu ºi Tu dor Vlad ori la Echinox, Fãclia. Ca elevi, eram abonaþi la Cofetãria Car - paþi, existentã ºi azi, dupã care am trecut, mândru stu dent-literat la Filo, la celebra Ar i zona, de care mã leagã multe amintiri ºi an ec dote. Aº dori, cu aceastã ocazie, sã evoc o figurã deosebitã a acelor timpuri, uitatã pe nedrept azi, boem ºi asiduu susþinãtor al tinerelor speranþe ale scrisului clujean: Ioan Viorel Bãdicã. Personaj subtil ºi his - tri onic, în acelaºi timp, dar de o bunãtate ºi un al - tru ism dezarmante, îi intermedia pe toþi cei ta - lentaþi, prin relaþiile sale, la Echinox, Tri buna, Steaua, unde scria, din când în când, epatând cu solidele sale cunoºtinþe de filosofie, esteticã, lite - raturã... Când nu era ex u ber ant, mai ales, la Cro - co ºi Ar i zona, era gãsit invariabil la Biblioteca Centralã Universitarã cu un maldãr de vol ume grele pe masã viaþa de boem ºi moartea prematurã l-au împiedicat sã scrie o operã, ce cu siguranþã, ar fi fost de importanþã majorã, cum ne-a convins cu ideile lui deosebite la întâlnirile anto - logice cu el. Tot el e cel care, în tot mai greii ani din 80, când noi, studenþi ºi speranþe de viitor ale literaturii ne vedeam închise toate ºansele de a debuta undeva, editarea de carte fiind redusã la un minim jenant, el a reuºit imposibilul convingând politrucii-mistreþi de la Judeþeana de Partid sã aprobe înfiinþarea unui Cenaclu sub conducerea sa. A fost o minune pentru toþi ºi-mi aduc aminte, cu nostalgie ºi plã cere, de întâlnirile dinamice ºi catalizatoare din, cred, 1985 pânã la Revoluþia din Decembrie 89. Tot el ne-a urmãrit, fãrã sã ºtim, traiectoria celor ce-i ºtia cu har literar ºi mare mi-a fost uimirea, de exemplu, când, prin 2002, dupã apariþia, întârziatã de sinuozitãþile traiectoriei mele dupã plecarea în Occident, în 1990, a primului meu ro man, Rezis tenþa veselã sau d ale balcanismelor (2000), mã abordeazã la, unde altundeva decât Ar i zona, ºi-mi spune cã a recitit foarte buna mea lucrare de diplomã, Arta Con cept ºi Istorie. O definiþie a Artei Moderne... Neapãrat sã o trans - form ur gent în carte, pentru cã meritã pe deplin! A apãrut sub acest titlu un an mai târziu ºi unul din marile mele regrete este cã acest om ºi prieten generos nu a mai apucat clipa lansãrii la Filiala Uniunii Scriitorilor din Cluj, sã-i mulþumesc pentru tot ce fãcuse pentru noi, aºa cum merita. Din ce duh ardelenesc sau duh na - þional, cum spunea Noica, se trag forþa dumnea - voastrã de muncã, spiritul de luptãtor, curajul ºi perseverenþa? Spiritul de tenacitate l-am primit mai întâi de la pãrinþii mei. Tata avea caracterul dârz ºi de neclintit al Armatei Române moderne, reînviat prin Rãzboiul de Independenþã când stabilea un þel, nu exista sã nu-l atingã; de la mama cel trans - mis ºi cultivat de pãrinþii ei: bunicii mei au fost plecaþi ani de zile în cele douã Rãzboaie Mondiale, s-au întors cu decoraþii, iar bunicile au trebuit sã se descurce singure, în acele condiþii grele ºi fãrã facilitãþile progresului de astãzi. Încet, dar sigur, am preluat ºi perseverenþa ardeleanã, accentuatã la maxim, trãind peste 24 de ani între germani, în Munþii Pãdurea Neagrã, lângã Titisee-Neustadt, ºi la Stuttgart. Patima pentru adevãr, intransigenþa, spi - ritul po lemic ºi sentimentul naþional v-au adus, cred, ºi duºmani. Aveþi unul redutabil în afarã de Cronos? Dacã privim toatã istoria românilor, dar ºi cea universalã, o vedem înþesatã de asemenea exemple: cine este condus de aceste valori, indi - ferent în ce domeniu ar activa, nu poate decât sã deranjeze autocraþiile ºi spiritele con form ist-ret ro - grade! Mama fraþilor Gracchi ºi ei înºiºi, Scipio Africanul, Burebista, Iisus, Ioan Botezãtorul, re - for matori ca Mar tin Lu ther, Cal vin, J. J. Rous seau, mari inventatori ºi oameni de ºtiinþã ca Da Vinci, Galilei, Co per ni cus, Giordano Bruno, Aurel Vlaicu, mari deschizãtori de drumuri în culturã ºi artã ca Vol taire, poeþii damnaþi: Rimbaud, Verlaine ºi Mallarmé, eroii artei moderne: Brâncuºi, Monet, Ma net, Cézanne etc. Un ex em plar model al contracarãrii reac - þionare pânã la distrugerea fizicã e Omul Model al culturii române: Eminescu, izolat ºi eliminat de mulþi conaþionali ai sãi, unii invidioºi pe geniul ºi succesul sãu, ceilalþi teleghidaþi ca spioni ger - mani, austrieci ºi maghiari pentru a lichida spiritul renãscut al românilor ca naþiune mândrã ºi de suc - ces ºi dorinþa lor legitimã de unire a provinciilor româneºti. De ce sã-mi meargã mie mai bine, când lupt ºi scriu multe articole pentru aceleaºi deziderate contestate acum, din nou, cu virulenþã de vechii semnatari ai Pactului Hit ler-sta lin, încã în vigoare ºi aplicat cu cruzime ºi azi!! Unii oameni de culturã români defãimeazã România ºi cultura noastrã, o mânjesc cu cele mai imunde infamii primind, ca rãsplatã, numeroase burse, premii, F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E

228 226 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNÃ bani ºi comenzi de traduceri comandate de Berlin... Eu fac parte dintre cei ce-ºi iubesc ºi apãrã pat ria, deci nu trebuie sã mã plâng cã sunt tratat ca în anii 30 de cei care ne-au vrut ºi ne-au fãcut întotdeauna rãul!! Care sunt prietenii dumneavoastrã, ºi nu mã re fer doar la cei muþi? Un vechi dicton latin spune adevãrat: Prietenul lumii întregi e prietenul nimãnui. Dar, din fericire, dupã cum ºtim, existã excepþii care... Prin natura profesiunilor mele de jurnalist ºi scri - itor, dar ºi a felului meu de a fi deschis ºi iubitor de societate, pot afirma, fericit, cã am foarte mulþi prieteni în toatã þara prin turneele de prezentare pe care le fac din 2000, precum ºi în Germania, Franþa, Irlanda, SUA, Can ada. Printre prieteni îi con sider ºi pe mulþii cititori, care îmi scriu sau îmi spun cât de mult înseamnã cãrþile mele pentru ei, rãmânând, în continuare, în con tact. ªtiu cã n-aþi avut vacanþe adevãrate de foarte mulþi ani, Ce alte sacrificii aþi fãcut pentru literaturã, pentru cultura româneascã pe meleagurile ger mane? Într-adevãr, din 1998, când am reluat scrisul, dupã o primã perioadã de grea acomodare a unui om de litere la mercantilismul ºi indiferenþa teutone pentru culturile din Estul Europei, cu pri - mul ro man scris în concediul de varã Rezistenþa veselã sau d ale balcanismelor, sutele de articole ºi cãrþile mele au fost concepute, bineînþeles, tot în zilele de concediu, cele libere sau nelibere. La acestea se adaugã intensa mea activitate ob ºteas - cã pentru românii aflaþi departe de cultura ºi patria lor iubite: am fondat, în 1997, Parohia Ortodoxã din Stuttgart cu preotul, pe atunci, Corin Condrea, actualmente Arhiepiscopul românilor din Amer ica de Nord, am cofondat Asociaþia AGERO în 2000, în cadrul cãreia am înfiinþat singur ºi am condus doi ani Revista Culturalã ºi Cenaclul AGERO, am avut, cu o partenerã de afaceri, ani de zile Galeria de Artã NAHIVISION, unde am promovat multe talente româneºti, sunt cofondator la Forumul Ro - mân-ger man Stuttgart, în 2004, unde am condus Departamentul de culturã organizând Cenaclul, serile culturale... Când privesc toate acestea în urmã, mã întreb cu ce energii ºi timp au fost po - sibile?! Parcã sunt câteva vieþi într-una singurã! Dar satisfacþiile sunt imense ºi prietenii numeroºi ºi minunaþi stau mãrturie... ªi acum, când m-am stabilit preponderent în Franþa ºi acasã, mã întreabã mulþi, când mai vin sã organizez celebrele mele serate culturale! Bucuriile vi le pot citi în ochi, dar dincolo de cele câte? vol ume de poezii ºi prozã ori dra - maturgie, ce vizeazã Omul? Un adevãrat cre ator de culturã nu poate sã nu vizeze soarta Omului cã îl vede op ti mist ºi pasibil de progres ori cinic ºi condamnat nean - tizãrii. Chiar dacã autorul se considerã nemuritor ºi rece, cum zice Luceafãrul culturii române, tot un angajat rãmâne, cã, altfel, nu ar scrie! Al bert Camus a dezlegat drama existenþialistã a oa - menilor de culturã, care, dupã bestialitatea a douã rãzboaie mondiale ºi a bolºevismului în toatã lu - mea, au trebuit sã renunþe la rolul lor conducãtor spre Utopiile paºnice ºi fericite ce-i însufleþeau începând cu Epoca Iluministã ºi culminând cu ac - torii Artei Moderne, ce se considerau cruciaþii Omului Nou. Rolul nostru nu poate fi decât cel al lui Sisif (eseul Mitul lui Sisif): sã ducem mereu povara reumanizãrii de câte ori e necesar! Aþi scris, fãrã a fi jurnalist de profesie, multe articole în presã, în numeroase publicaþii de limbã germanã sau românã. Constituie aceastã activitate o datorie moralã faþã de urbe, faþã de þara ospitalierã care v-a adoptat sau o bucurie a sinelui de homo eticus? Germania face figurã aparte în rândul þãrilor lumii ºi în aceastã privinþã: întrebat din când în când, în interviuri Cum se simte un scriitor român în Germania?, rãspund invariabil cu o în - trebare retoricã: Aþi auzit sã fi existat vreodatã un om de culturã român care ºi-a fãcut un nume în Germania!? Dar, trebuie fãcutã o precizare: neam þul din vecini ar fi interesat mai mult de noi ºi de cultura noastrã, dacã n-ar fi politica Berlinului ce interzice aºa ceva, ba dimpotrivã, e cunoscut cã aproape toatã mass-me dia colporteazã numai lu - cruri neg a tive ori defãimãri de cea mai joasã speþã despre România. În câteva articole la subiect, am demonstrat cu dovezi, cum, de exemplu, pro du - cãtorii de filme nemþi cer regizorilor români sã arate numai þigani, cerºetori ºi subiectele cele mai infecte despre noi, profesorii de jurnalism ºi re - dactorii-ºefi cer studenþilor ºi angajaþilor sã scrie ori sã facã documentare cât mai urâte despre România, altfel vor avea mari probleme! Vã daþi seama cã nu sunt singurul caz: un apreciat econ o mist internaþional, românul Radu Golban, a redescoperit în documentele Berlinului cã, pe lângã multe altele, ne datoreazã circa 20 de miliarde de Euro încã din Primul Rãzboi Mondial, însã politica germanã nu se dã în lãturi de la nici un mijloc ilegal pentru a nu plãti!! El a prezentat, cu documente doveditoare în 2013, cazul în faþa Par - la mentului Eu ro pean, împreunã cu alþi doi eco - nomiºti strãini de talie mondialã. În loc de mea culpa, atacurile Berlinului împotriva sa, deºi ce - tãþean ger man, ca mine, au fost atât de virulente, încât a fost obligat sã se refugieze în Elveþia! Ba, mai mult, la intrigile lor, executate de Ambasada Germanã din Bucureºti, a fost dat afarã de la Uni - versitatea de Vest din Timiºoara, dupã o colabo - rare excelentã de 12 ani ca profesor asociat!

229 IULIE-DECEMBRIE Desigur, e bine de trãit la locomotiva Europei : cine are profesii ca asistentã medicalã, inginer, mecanic auto, doc tor etc. ºi nu are alte pretenþii decât sã ia un salariu bun, sã vinã cuminte seara acasã ºi fãrã multe pretenþii de culturã ridi - cate, nu se plânge cã lucreazã de trei ori mai mult ca bãºtinaºii, dar e plãtit la jumãtate ºi-ºi þine gura, acela se simte bine ºi e lãsat în pace... Unde vã încãrcaþi, totuºi, bateriile, pentru o nouã operã? În primul rând, e gena mea inepuizabilã de energii, care, cu siguranþã, e în con tact di rect cu Marele Spirit & Cosmosul, în al doilea rând ºi nu ultimul, mã întorc totdeauna cu mare drag, ca Anteu la mama sa, Geea pentru mine România ºi de trei ori pe an, în ultimul timp, câte 4-6 sãptã - mâni, printre prieteni, cunoscuþi ºi români mi nu - naþi. De asemenea, sunt des ºi în Franþa, de unde se trage bunicul din partea mamei, care m-a crescut ºi educat ºi în spirit francez. Trãind atât de departe de þarã, aveþi o perspectivã deplin obiectivã asupra eveni men - telor culturale româneºti. Ce pãrere aveþi des - pre statutul scriitorului ºi al publicistului de azi, al intelectualului, în România? O perspectivã deplin obiectivã nu are, probabil, nici Marele Spirit! Cu atât mai puþin oamenii, cu mijloacele lor mult mai modeste. Chiar ºi o perspectivã, cât de cât, obiectivã se atinge dupã o asiduã muncã de autoeducare, ce primeºte denumirea de simpatie intelectualã la un critic literar, de film sau teatru ºi deontologie jurnalisticã la un ziarist profesionist, aºa cum am învãþat în anii uceniciei mele. Nici astfel, nimeni nu e, vreodatã, vaccinat de subiectivism, ci, în fiecare zi, trebuie dusã o luptã atentã cu capcanele raþiunii, ale sentimentelor ºi simpatiilor pentru a ne pãstra o cât mai mare dozã de neutralitate. Acum, pot reveni la întrebare: majoritatea celor din ex te rior/afarã condamnã ve he ment par ti nismul jurnaliºtilor ºi scriitorilor de acasã. E adevãrat, fenomenul acesta de turism pol i tic ºi gãºti culturale aservite unor interese eco no mi - co-politice sunt prea exagerate în România. Se uitã, însã, faptul cã dictatura, la noi, a fost mult mai durã ºi mai diabolicã, nãscând anumite reflexe necondiþionate la purtãtorii de idei ºi condeie, ce influenþeazã (manipuleazã) opinia publicã. Nu doresc sã disculp pe nimeni, doar sã decodific un fenomen pentru a-l înþelege, pentru cã, aºa cum zicea Henry Ford, fondatorul industriei moderne: Numai atacând ºi discutând di rect o problemã, aceasta poate fi rezolvatã! Din pãcate, starea sãnãtãþii obiectivitãþii mass-mediei ºi a condeierilor literaþi prezintã simpto me grave de metastaze ºi, eu însumi, deºi cunosc cauzele, mereu sunt uimit cum pro fe sio - niºtii noºtri de pe toate canalele (multe în sensul strict al cuvântului!) TV particulare ori prin ziare se uitã cu un ochi, înfierând ve he ment, la slãnina adversarilor, dar nu vor sã vadã cu celãlalt frip - turile & cotletele jefuite de rãpitorii din propria grãdinã zoologicã, care îi plãtesc. Marx avea dreptate: Conºtiinþa trece prin stomac! Nu ºtiu ce aº fi fãcut eu în locul lor... Într-un fel, fiecare se vinde pânã la un anumit punct, nu existã decât foarte rar Dantonul sau Robespierre-ul absolut, incoruptibil ºi deasupra oricãrei slãbiciuni umane. Dar, cum spuneam, se cam exagereazã în Ro - mânia aceasta trebuie sã înceteze! Care sunt calitãþile pe care le apreciaþi la om? În primul rând, sinceritatea, onestitatea, respectul, toleranþa ºi capacitatea de a dialoga civi - lizat dacã acestea sunt prezente, poþi trãi ºi con - lucra benefic ºi paºnic chiar cu adversarii sau duºma nii! ªtiu cã aþi cãlãtorit în multe þãri din Europa; ce impresie v-au fãcut alte neamuri, raportate la cultura ºi civilizaþia europeanã? Fiecare popor are calitãþile ºi tarele sale este cea mai mare iluminare oferitã de multele mele cãlãtorii. Credeam ºi eu, ca mult prea mulþi români, cã noi am fi mai rãi ca alþii cat e goric nu e aºa, dimpotrivã, ºi asta nu o susþin eu, bãnuit acum, pe drept cuvânt, de subiectivism, ci de nu - meroºii strãini care ne-au vizitat ºi au stat în - deajuns printre noi, ca sã ne cunoascã mulþi au ºi rãmas la noi, fascinaþi de ospitalitatea, umorul, bonomia poporului român. Am scris un articol la acest subiect Exorcismul ºi autoflagelarea la români/2003, care a fãcut ceva vâlvã: românii au aceastã tendinþã autodistrugãtoare ºi de a-i vedea mereu superiori, fãrã mo tive întemeiate, pe strãini!! Nu vreau sã încep acum o lungã listã ce demonstreazã contrariul, de exemplu, cã noi am fost în primele rânduri ale celor care au propulsat Occidentul nu numai în era in dus trial-tehnicã, ci ºi a artei moderne. Vin doar cu exemplul a cinci jurnaliºti ºi documentariºti francezi, care au fãcut un mare documentar prin 2011, înconjurând Marea Neagrã, despre popoarele ce trãiesc aici. Filmul a primit multe premii, a fost mediatizat intens în toatã Europa, iar ei au dat multe interviuri... Erau întrebaþi În ce þarã s-ar stabili în zonã, dacã ar fi sã aleagã? Ei bine, de fiecare datã au rãspuns fãrã sã stea mult pe gânduri: În România, pentru cã sunt cei mai ospitalieri, mai generoºi ºi mai ºarmanþi dintre toþi! Fraþilor, hai sã terminãm cu auto - flagelarea inutilã! Pseudonimele, dacã le-aþi folosit uneori, au fost veleitãþi de art ist sau drept o mascã pro - tectoare a scriitorului în faþa regimului comunist? Nu am folosit pseudonime înainte de F AMILIA ROMÂNà ROMÂNI ÎN LUM E

230 228 IULIE-DECEMBRIE 2015 ÎN LUME ROMÂNI FAMILIA ROMÂNà 1990, ci am scris cât mai îndrãzneþ, fapt pentru care am fost apreciat ºi am arãtat cã este, totuºi, posibil. Încã din anii Facultãþii de Litere, ter mi nate în 1987, am colaborat mult la cotidianul Fãclia, la Tri buna, la Echinox ºi le sunt adânc re cu nos cãtor minunaþilor oameni de acolo, care m-au spri jinit ºi m-au susþinut cu succes, de fiecare datã, sã treacã cenzura diabolicã a Judeþenei de Partid, când no - menclatura susþinea cã nu mai existã. Îi enumãr aici cu cele mai alese sentimente pe Ion Constan - tinescu (ºef la eco nomic), Ilie Cãlian (ºef la culturã), Ion Arcaº (re dac tor-ºef ad junct) ºi Viorel Râureanu (re dac tor-ºef) de la Fãclia, Mar cel Constantin Runcanu, Tu dor Dumitru Savu ºi Tu - dor Vlad ºi redactorul-ºef al Tribunei, Vasile Sãlãjan, care îmi povesteau câte greutãþi întâm - pinau articolele, eseurile, reportajele mele sau po - vestirile ºi poemele la Echinox, deoarece erau cu totul altfel ºi îndrãzneþe pe deasupra. Dar, de fie - care datã gãseau argumente pentru mine ºi pu - blicare, unul fiind faptul cã sunt doar stu dent! Sunteþi scriitor de marcã; cum definiþi în sens diacronic noþiunea de criticã literarã? Din pãcate, în România începând cu fi - nele anilor 90, Occidentul dã ºi de data aceasta tonul de prin anii 80, critica literarã, de teatru, de artã s-au diluat în aºa mãsurã, încât nu mai întâlnim decât relatãri pseudoencomiastice pentru eve - nimentul în sine, fãrã nicio raportare valoricã la concurenþã în plan diacronic sau sincronic! Cum criticii români se complac sã facã parte dintre cei care exagereazã, livreazã & servesc anumite clici culturale, care s-au for mat dupã 1990, îm pãr - þin du-ºi arbitrar ºi la oarecare paritate premiile, spa þiile din reviste ºi prezenþele naþionale ºi in ter - naþionale. Aºa întâlnim numeroase aberaþii, ca Pre miul Uniunii Scriitorilor acordat, se mai în - tâmplã rar ºi pe drept, lui Alexandru Ecovoiu pentru romanul Sigma, dar la critica ignobilã a Patriarhei i-a fost retras. Iar distincþia meritatã a lui Ecovoiu e acceptatã tacit injust ºi fratri-re gi - cid (ca Rege ales al prozei, în acel an) de Mircea Cãrtãrescu, în loc sã-ºi susþinã confratele!! Ori alt caz, când USR acordã acelaºi Premiu ºi, dupã o lunã, Nicolae Manolescu scrie, pe drept cuvânt, cã e cea mai slabã carte a persoanei cum celelalte erau tot modeste ºi voluminoase, vã daþi seama ce dimensiuni atinge epigonismul! Nu toþi criticii se comportã astfel, însã o mare parte îºi muleazã interesul ºi întind coar - da atât de departe, încât multe persoane mi-au relatat cã nu e o problemã sã-i cheme la pre - zentãrile lor de carte, dacã le asigurã lor ºi întregii familii cazarea all-inclusiv pentru câteva zile citirea în prealabil a operei nefiind necesarã!! Aºadar, putem afirma cu Nenea Iancu, ex - trapolând domeniul: Critica literarã, de artã ºi teatralã românã existã, e sublimã... dar lipseºte cu desãvârºire! Ce au însemnat femeile în viaþa dvs? Mamã, iubitã ºi prietenã minunatã! Existã, desigur, o întrebare ce a rãmas nerostitã. Vã rog, domnule profesor, sã-i formulaþi un rãspuns... Haideþi, sã lãsãm ceva pentru dãþile vii - toare, suspans ºi enigmisticã... Ardelean care duce un gând pânã la capãt, cum spunea Blaga, ce proiecte de viitor v-au rãmas nefinalizate, ce proiecte se crete aveþi? Am foarte multe proiecte la care lucrez, din lipsã de timp la masa de lucru, vir tual, în orice împrejurare, profitând la maxim de timpii morþi petrecuþi aici ºi aiurea... Douã noi piese de teatru, continuarea cvadrilogiei Rezistenþa veselã sau d ale balcanismelor, un ro man-fluviu despre soarta artistului contemporan, în gen eral, ºi a ro - mânului, în par tic u lar, ajuns pe meleaguri strãine, cu locaþie preponderentã în Germania, Franþa ºi Belgia, un ro man despre fascinaþia timpului re - petabil ºi irepetabil ºi-ºi-ºi... Vã mulþumesc cu aleasã preþuire!

231 IULIE-DECEMBRIE Sà SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE Adverbul CA ºi conjuncþia Cà In memoriam: Prof. D. D. DRAªOVEANU ( I ) Dr. Viorel HODIª Cluj-Napoca Ar gu ment. Spre sfârºitul carierei sale, dascãlul nostru întru gramaticã româneascã la Literele clujene, pe care cu mândrie-l putem numi Marele Nostru Dascãl memoriei cãruia îi dedic prezenta cercetare era preocupat de statutul morfosintactic al unor cuvinte; scurte, dar de cea mai înaltã frecvenþã ºi puternic im pli cate în ceea ce numim sistem de relaþii în sintaxa limbii române: ca, decât, cât, cã... Îmi mãrturisea cã-l preocupa (chiar obseda) pânã ºi aºezarea aceasta a lor în unul ºi acelaºi titlu al viitorului studiu, pe care-l purta în gând. Sigur, de la sine s-ar fi impus obiectiva ordine alfabeticã (*ca, cã, cât...) 1, însã efectul cacofonic degajat, prea ev i dent ºi supãrãtor, nu permitea. Omul plecând neaºteptat ºi nemeritat de repede, sub 72 de ani, op era a rãmas parþial neîmplinitã. Fie-i þãrâna uºoarã! * * * Abordãm în secvenþa prezentã, prin doar câteva observaþii, o încercare de lãmurire a unor aspecte referitoare, deocamdatã, la prima (ca) ºi la ul tima (cã) din particulele ordonate aleatoriu în proiectatul titlu al maestrului. Prima observaþie. Din start, cuvintele ne apar foarte asemãnãtoare. Ele se deosebesc, totuºi, atât în scris, prin ceva vizibil cu ochiul liber, cât ºi în rostire, prin ceva audibil: valoarea distinctã dupã modul de pronunþie a vocalelor A, à 2 pe care le conþin. Acel ceva vizibil constã în prezenþa/absenþa unui semn di a critic spe cific alfabetului nostru naþional: cãciula-ntoarsã pe vocala A, devenitã, astfel, Ã. (Vocala geamãnã, Â, respectiv Î, poartã, inversatã, adicã nor mal, aceeaºi cãciulã, aºezatã pe creºtetul vocalei asemãnãtor franþuzescului ac cent cir cum flex). Multe personalitãþi române, dotate cu minþi geniale, au trudit efectiv în ultimele douã sute de ani la înlocuirea îmbârligatelor slove chirilice cu fireºtile litere latine europene ale alfa - betului limbii române, ajungându-se la statutul 3 ac tual. Se vede cã naturii fonetismului vo calic al limbii noastre nu i s-a putut croi un sistem de semne (diacritice) mai performant decât cel la care ne aflãm acum. Mari neajunsuri i se trag scrisului românesc de la aceste semne diacritice specifice, mai rar întâlnite în alte alfabete ale limbilor lumii, mai ales de când suferim ca-ntreaga planetã, spre folosul, indiscutabil, al nostru, al tuturor! invazia P.C.-ului (< engl. personal computer ) care uzeazã, fireºte, din start, de alfabetul inventatorilor, cel englez, eminamente latin. Existã posi - bilitatea implementãrii în P.C. a alfabetului, chiar ºi a regulilor ortografice specifice limbii oricãrei naþiuni de pe glob, deci ºi limbii române ceea ce s-a întreprins ºi e pe cale de a se definitiva, însã F AMILIA ROMÂNà Sà SCRIEM CORECT ROMÂNEªT E 1 Asteriscul (*) semnaleazã în aceastã lucrare: cuvânt/cuvinte, relaþie/relaþii etc. agramat(e), greºit(e), inaccep - tabil(e) sau inexistent(e). 2 Fãrã a ne in tro duce cititorii în studiile ºi clasificãrile, laborioase, ale specialiºtilor foneticieni ai institutelor Academiei, rezumãm simplificând la min i mum de date. Ele se clasificã dupã douã criterii: locul ºi modul articulãrii. Dupã loc, toate sunt vocale centrale. Dupã mod, A se numeºte deschisã, pentru cã se pronunþã cu maximã deschidere a gurii (a unghiului maxilar), pe când à e semideschisã (urmând ca  (Î) sã fie consideratã, dupã acelaºi criteriu, vocalã închisã). Le scriem cu ma jus cule pentru o mai vizibilã distincþie. 3 Europa, toatã (mi nus axa ortodoxã : Grecia, Bul garia, Rusia) îºi bazeazã alfabetele pe luminoasele litere (litterae) latine, agrementate, pentru unele lim bi, cu mai multe sau mai puþine semne numite diacritice.

232 230 IULIE-DECEMBRIE 2015 operaþiunea, ca proces în curs (ceea ce-nseamnã duratã în timp) e destul de lentã, dupã cum se vede în toatã încrâncenata corespondenþã pe internet a împãtimiþilor bloggeri. Mostre ca urmã - toarele, cu toate semnele diacritice specifice românei (sau doar cu unele) absente, nu sunt raritãþi: *ajuta-ma sa-ti vand cartile; *fa-ma sa cad pe ganduri; *cand mai mancam mamaliga?; *tanarul sta la panda sa vada toata tarasenia 1 etc. Acel ceva audibil studiat adânc în institutele de foneticã ºi-n facultãþile de litere, motiv sã-l lãsãm în seama lor! este celãlalt fac tor diferenþiator între cele douã particule despre care vorbim. Chiar dacã pentru un strãin diferenþa dintre ele e sesizatã dupã ureche! aproape imperceptibilã, pentru noi, pentru toþi, ca vorbitori nativi ai românei, n-ar trebui sã fie aºa. Totuºi, realitatea limbii, precum se va vedea mai jos (la a doua observaþie ), ne spune cã este o problemã pentru mulþi, chiar pânã sus, sus de tot pe scara socialã. Sà SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE FAMILIA ROMÂNà A doua observaþie. În scrisul (mai mult decât în rostirea) multora dintre noi, românii de la opincã pânã la vlãdicã 2 aceste douã cuvinte se amestecã prea frecvent, considerându-se c-ar fi acelaºi sau cam acelaºi lucru, respectiv aceeaºi cãciulã, dovadã certã de inculturã! Dar, cum se va putea vedea pe parcurs, acestea nu-s deloc totuna, nu-s acelaºi lucru. Multe exemple de teapa celor proferate de televiziunile, prea puþin profesioniste, româneºti, ca acestea: Nu pot accepta *CA un procuror este mai presus de Parlamentul Þãrii (cel mai tare ar - gu ment al apãrãrii ex-premierului pe nal Ponta Vic tor Viorel procuror, el însuºi, ca profesie faþã-n faþã cu Justiþia Românã); Ponta crede *CA în România curge lapte ºi miere 3 ; Con - vingerea mea este *CA mãcar în ceasul al 12-lea dl. Boc va lua taurul de coarne. (V. Blaga) 4 etc., sunt mostre multiplicabile oricât!, ºi dincolo de performanþele televiziunii 5. Ele îºi dovedesc cu prisosinþã suficienþa agramatã. A treia observaþie. Date fiind aceste minime fapte contrastante, care opun cele douã cuvinte în discuþie (CA ºi CÃ), unul vizibil, celãlalt audibil trãsãturi aproape imperceptibile pentru mulþi strãini (dar, precum se vede, ºi pentru unii vorbitori nativi ai românei) ne putem aºtepta (precum s-a mai întâmplat!) la reacþii, chiar vehemente, din partea unor cititori sceptici/defetiºti (dar nepretenþioºi în materie de autocontrol al corectitudinii propriului idiostil 6 ), care le considerã acelaºi lucru, respectiv aceeaºi cãciulã 7. Absenþa/prezenþa uneia sau alteia dintre cãciuli nu reprezintã pentru ei, decât inofensive ºi ignorabile greºeli de tipar. Nefiind la prima înfruntare de acest fel, socotim cã e mai folositor nu din lipsã de spirit combativ (engl. non-combat), necum din lipsã de argumente, ci doar spre a nu repeta futil, adicã inutil ºi necontributiv sã ne îndrumãm cititorii spre lucrãri an te rior publicate, unde-am lãmurit deja ºi unde-ºi pot, ºi ei, lãmuri problema 8. Unde pot gãsi argumente, precum acestea: 1 Pentru prea mulþi vorbitori ai românei se-ncurcã RomÂnia, românul, româna, românitatea, românescul etc. cu *RomAnia, romanul, romana, romanitatea, respectiv romanescul etc.; pl. cai ( < sg. cal) se confundã cu pl.*cãi ( < sg. cale), ªanÞ cu *sant, ÞÃri cu *tari etc. Regionala de cai ferate nu ºi-a gãsit cãciula (de pe vremea Regelui Carol I, promotorul acestor cãi ferate în România) pânã astãzi! 2 Zicalã/expresie neaoº-româneascã, citatã (întotdeauna doar în sprijinul ideii devirusãrii sistemelor, stilurilor ºi idiostilurilor limbii) în mai multe cercetãri publicate de noi anterior. 3 burtierã a canalului B/1 tv./17 VIII Redactarea textelor aparþine televiziunii. 4 Vezi B/1 tv. în 12 IX Vreau sã îi asigur pe toþi clujenii CA aceastã clãdire va fi respectatã pânã la ul tima þiglã. Ioan Bene (Cluj 100%, nr. 1/22 VII 2013, p. 3/1/3). Este vorba despre reabilitarea monumentalei clãdiri istorice a Hotelului Con ti nen tal, fost New York, din centrul municipiului Cluj-Napoca, locaþie a mai multor evenimente istorice; Acesta este semnul CA [...] pot învinge obstacole [...] (Astra Nãsãudeanã, an. I(2013), nr. 1(27), p. 73/2/2); [CEDO] hotãrãºte CA pentru sumele menþionate se va percepe o dobândã anualã de 6%. A. Vasiliu. (Rolib 3887/30 XII 2002, p. 2/2/4) etc. 6 Vezi NDUR/08: idiostil, idiostiluri n. (lingv.) stil individul [Din fr. idiostyle]. Sigla NDUR/08 (= Noul Dicþionar Uni ver sal al Limbii Române, Bucureºti, 2008), precum toate celelalte, sunt explicitate în precedentele articole publicate de noi în revista Oraºul (sub aceastã rubricã). 7 Ibi dem, sv. autocontrol n. con trol al calitãþilor ºi faptelor proprii: [ex.] libertatea politicã de exprimare a adus... lipsa de con trol (ºi autocontrol) a formei lingvistice. Dilema (veche), Bucureºti, Vezi V. Hodiº, Diortosind texte religioase ºi laice, în Fa milia românã, XVI (2015), 1-2 (56-57), p (p fiind destinate semnului di a critic cãciulã ); v., de asemenea, vol. omagial, Dorel Man, LX (sub tipar).

233 IULIE-DECEMBRIE a) Oricât de puþin importante cantitativ li s-ar pãrea unora sau altora asemenea diferenþe specifice limbile naturale, absolut toate, þin la mult mai mare preþ diferenþele, opoziþiile, chiar minime [chiar invizibile cu ochiul liber!], decât asemãnãrile[...] ; b) pri mor dial, limba funcþioneazã prin distincþii, prin diferenþieri contrastante, prin opoziþii! ; c) cine nu-ºi respectã limba nu-ºi iubeºte pat ria ; d) limba are o logicã pe care logica n-o cunoaºte (S. Stati) 1 etc. *** Cât priveºte dilematica problemã vocalicã a unora sau altora dintre scep tic/ defetiºtii noºtri (cu cãciulã vs. fãrã cãciulã; cãciulã-ntoarsã vs. cãciulã aºezatã ), iatã cã primim ajutoare în folosul cititorilor împricinaþi. Perioada de aur a României Mari (1938), perioadã de aur a înseºi limbii literare române, ne aduce-n sprijin un con trast/ ar gu ment, croit ca o mãnuºã, prin pana epigramistului Dumitru Ioan Albota. Îl citãm cu bucurie spre descreþirea frunþii, binevenitã-n fi nal, acordându-i seniorial distincþia de Cea mai Înaltã Onoare în grad de... Coautor : Unui pictor începãtor: Între tine ºi Rem brandt, Un con trast îmi vine-n gând: El e pictorul flamand, Tu eºti pictorul flãmând!. A patra observaþie. Cea mai importantã vizând componenta relaþii. Cum prefiguram de la început în Ar gu ment, cele douã particule în discuþie se mai deosebesc ºi în privinþa calitãþii lor de cuvinte de relaþie. 1. Astfel, CA poate lega cei doi termeni ai unei comparaþii: cuvântul care realizeazã comparaþia (prin CA), pe care-l putem numi ad-hoc 2 comparant, ºi cuvântul care cere (ºi primeºte) comparaþia: termenul comparat 3. Ca-n celebra, arhaica, preþioasa piesã folcloricã româ - neascã intitulatã Sorcova 4 : [vã sorcovim/vã urãm] sã trãiþi,/ sã-nfloriþi/ CA merii,/ CA perii/ în mijlocul verii [...]; [iar tu, gazdã, sã fii] tare CA piatra,/ iute CA sãgeata;/ tare CA fierul,/ iute CA piperul/ la anul ºi la mulþi ani [...] CA mai poate lega elementul predicativ suplimentar (numit, dupã universitarul bucureºtean Ion Diaconescu, ºi com ple ment al calitãþii) de regentul pe care-l determinã, respectiv, dupã alþi lingviºti, de cei doi regenþi (unul nominal, celãlalt ver bal), pe care-i determinã: Multe secole Românii, deºi autohtoni ºi majoritari, au fost priviþi CA toleraþi în Transilvania; Klaus Iohannis a fost ales CA Preºedinte al României; dl. George Maior ºi-a depus scrisorile de acreditare CA Ambasador al României la Wash ing ton etc. 6 Dar CA, fiind ad verb (ºi nu conjuncþie subordonatoare), nu va putea lega douã propoziþii, subodonata de regentã, precum s-a putut vedea mai sus: F AMILIA ROMÂNà Sà SCRIEM CORECT ROMÂNEªT E Nu pot accepta *CA un procuror este mai presus de Parlament; 1 Ibi dem. 2 Vezi NDUR/08, sv. ad-hoc a. care corespunde unui scop determinat, unei anumite utilizãri, unei situaþii pre cise [...]; (adv.) Eliade a fost dat în judecatã de o comisie numitã ad-hoc prin stãruinþa consulatului rus. Cãlinescu[...]. 3 Absenþi ca termeni tehnici lingvistici în dicþionarele uzuale ale limbii române; comparant lipseºte de tot. 4 A se remarca ºi sublinierile diferenþiatoare (italic/ bold), atât în enunþ, cât ºi-n exemplificãri: (termen) comparat, (termen) comparant. 5 Comparaþia este un fenomen com plex. Mai pe larg despre adverbul de mod (comparativ) CA, vezi serialul articolelor noastre din Oraºul V (2011) ºi VI (2012) începând cu nr. dublu În aceste exemple CA este echivalentul locuþiunii în calitate de. Vezi, mai pe larg, serialul nostru de articole Semnez ca primarul (I), în Oraºul, V (2010), nr (p ) ºi urmãtoarele numere.

234 232 IULIE-DECEMBRIE 2015 Ponta crede *CA în România curge lapte ºi miere; Îi asigur pe toþi *CA aceastã clãdire va fi respectatã... etc. În schimb, conjuncþia subordonatoare CÃ poate: Pot (sau: nu pot) accepta + CÃ + un procuror este mai presus de Parlament...; Ponta crede (sau: nu crede) + CÃ + în România curge lapte ºi miere; Îi asigur pe toþi clujenii + CÃ + aceastã clãdire va fi respectatã... etc. SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE FAMILIA ROMÂNÃ 3. Diferenþa, funcþionalã de astã datã, insesizabilã dupã ureche, dintre CA ºi CÃ, va consta în fapte de ordin gramatical-istoric. Primul, CA (< lat. quam/quam magis ca/cam; atât, cât, decât ), în calitatea moºtenitã de la limba mamã, latina, de ad verb de mod (preponderent com - parativ, dar ºi cantitativ), nu-i dotat cu regim ver bal. În limbã, regim gramatical, regim verbal (avem ºi regim nom i nal cazual al prepoziþiilor, cu care ne vom întâlni în viitoarele secvenþe consacrate altor contexte, în viitorul apropiat!) înseamnã spus nepretenþios, cam ca-n limbajul comun, ca-n orice alt tip de regim (parlamentar, pol i tic, alimentar, de spital, de penitenciar, de exploatare a unui utilaj, sau a... omului de cãtre om!), repetãm, înseamnã: cerinþã, im - punere, obligativitate, ordin, regulã, rigoare. Refractar, în calitatea sa de ad verb, CA nu se supune unor asemenea recþiuni 1. În schimb, CÃ se înscrie per fect aici, tocmai fiindcã natura sa morfosintacticã este de conjuncþie subordonatoare, dotatã din naºtere (< lat. quod, cã, pentru cã, cãci ) cu regim ver bal modal per sonal. Aceastã dotã înseamnã, deci, (s-o luãm pe felii ) cã: 1) un asemenea cuvânt cere imperios ca dupã el (i-mediat sau mediat, adicã inter-mediat de un numãr mic de cuvinte strãine relaþiei 2 ) sã urmeze cu necesitate (!) un verb; 2) verbul sã fie cu necesitate (!) la mod per sonal (predicativ), ceea ce-nseamnã predicat; iar 3) predicat înseamnã, tot cu necesitate (!), propoziþie. CÃ nu acceptã ca dupã el sã urmeze pur ºi simplu un verb oarecare; nu se declarã satisfãcut în pretenþiile regimului sãu de orice formã flexionarã a oricãrui verb, la orice mod. Pseudo - construcþii cu verbul la unul din modurile impersonale ( = nepredicative), de tipul: Nu pot accepta CÃ un procuror *a fi mai presus de Parlament... (mod infinitiv); Vreau sã sper CÃ *revenind la oile noastre...(mod gerunziu); El crede CÃ *de curs lapte ºi miere... (mod supin) etc., sunt condamnate ca agramate, tocmai pentru cã verbele nu se supun recþiunii conjuncþiei subor - donatoare CÃ, motiv pentru care nu pot fi pred i cate ale subordonatelor, astfel dispãrute ca propoziþii, pe care conjuncþia CÃ ar avea obligaþia impusã de regim sã le lege de regentele lor. Or, propoziþiile dispãrând, coeficientul de gramaticalitate scade la zero, ceea ce înseamnã agra - matism. 4. Toate aceste consideraþii vizeazã unul ºi acelaºi lucru, studiat de noi într-un se rial de articole referitoare la aºa-numitul simþ al limbii 3. Fiind vorba de un simþ, cu care te naºti, se cheamã cã îl ai sau nu-l ai. Unui etnic strãin nu-i poþi pretinde, desigur, sã se nascã cu simþul limbii române. (Cu simþul limbii, da). Dar asta nu-nseamnã cã nu poate învãþa româna corect. Am întâlnit în multele generaþii de studenþi, ºi strãini, cu care am lucrat, vârfuri ale promoþiilor, care au învãþat româna de la zero, ca la carte, ca sistem de semne, cod construit logic 4. Un tânãr japonez, pe care l-am examinat 1 Vezi NDUR/08, sv. recþiune, recþiuni: proprietate a unui cuvânt de a [cere imperios ºi de a] primi un de ter mi nant care trebuie sã aibã o anumitã formã flexionarã [ ] (p. 1329/1). 2 Cratima ne aparþine. 3 Vezi, în acest sens, V. Hodiº, Simþul limbii ºi Pluralizarea (I), în Revista românã. Revistã a românilor de pretutindeni, Iaºi, anul XVII (2011), nr. 4(66), p ºi urmãtoarele numere. 4 Profesorul D. D. Draºoveanu recunoºtea cã un ardelean de-al nostru, stu dent alogen ca etnie, fie ger man, fie maghiar, dovedea frecvent cã posedã româna deasupra competenþelor etnicilor români.

235 IULIE-DECEMBRIE pentru un atestat de românã necesar angajãrii în diplomaþie, a dovedit cã ºi-a însuºit singur corect, într-un semestru, toate sistemele limbii române, pri mor dial fiind, desigur, cel gramatical. Nona - genarul lingvist romanist suedez Alf Lombard vorbea o românã mai academicã decât la... Ac a de - mia Românã. Conaþionalul nostru, vorbitor nativ al românei, nu se poate baza doar pe simþul înnãscut al limbii. Trebuie s-o ºi înveþe. Sistematic. Ca la carte. Mai ales cei ce se ridicã, prin culturã, de la Opincã la Vlãdicã. Cei pentru care singura armã pe care o mânuiesc, singura unealtã cu care-ºi câºtigã pâinea la amvon, la barã, la catedrã, sau în Parlament este cuvântul. Sau, cu atât mai mult, însuºi Cuvântul! Tragem nãdejde cã aceastã a patra observaþie i-a lãmurit pe mulþi dintre (sperãm: pe toþi!) cititorii noºtri în privinþa contrastului funcþional : CA (mi nus) cãciulã vs. Cà + (plus) cãciulã. * * * Concluzii. Vom putea, în fi nal, trage douã concluzii prac tice: una negativã ( aºa, nu: ), cealaltã afirmativã ( aºa, da: ), valabile, ambele, pentru fiecare dintre cele douã cuvinte analizate (CA ºi CÃ) în aceste prime douã secvenþe ale studiului nostru dedicat memoriei marelui Dascãl. Ca la ºcoalã. Mai pre cis, ca la vechile ºcoli cu bunã tradiþie. CA: a) aºa, nu (CA + predicat/propoziþie): el nu acceptã *CA un procuror e mai presus...; premierul crede *CA în România curge lapte ºi miere; istoricul afirmã *CA el este cel mai mare... etc. b) aºa, da (CA + comparant; CA + el e ment predicativ suplimentar): mi-e drag CA ochii mei din cap... (Coºbuc); dulce CA mierea e glonþul patriei (P. Popescu); albã CA zãpada ; ia-mã CA slugã; bastardul nu-l respectã CA pãrinte etc. CÃ: a) aºa, nu (Cà [mi nus] predicat/propoziþie): Q.E.D.! 1 ea zice *Cà vara aceasta...; noi sperãm *Cà revenind la oile noastre...; acum nu-l deranjãm, *Cà de fãcut doctoratul etc. b) aºa, da (Cà + predicat/propoziþie): ea zice Cà vara aceasta a fost toridã; noi sperãm Cà revenim la oile noastre; acum nu-l deranjãm, Cà are de fãcut doctoratul etc. (Articol apãrut, într-o formã prescurtatã, în revista Oraºul, nr.35/2015, Cluj-Napoca) F AMILIA ROMÂNà Sà SCRIEM CORECT ROMÂNEªT E 1 (lat.) Q(uod) E(rat) D(emonstrandum), ceea ce era de demonstrat.

236 IULIE-DECEMBRIE IN MEMORIAM Prof. univ. dr. Mircea Zaciu ( ) Evocãri orãdene Rozalia BARTA Oradea IN MEMORIAM FAMILIA ROMÂNà Gândind la lu mina cãrþii, într-o lume prea grãbitã ºi în continuã schim - bare, Biblioteca devine o punte spi - ritualã între trecut ºi viitor, ºi, mai mult, o can delã nestinsã care lumineazã peste trecã toa - rele lucruri. În urmã cu 87 de ani, pe 27 au gust, Mircea ZACIU a vã - zut lu mina zilei în Oradea. A fost profesor universitar clu jean, intelectual de elitã, om de cul - turã în adevãratul sens al cu - vântului, istoric ºi critic literar, scriitor, memorialist, poet, mem - bru de onoare al Aca de miei Române ºi cetãþean de onoare al mu nicipiului Cluj-Napoca. [ ]E primul au gust fãrã Domnul Profesor în acest sfârºit de mileniu 1 remarca cu tristeþe Adrian Popescu în evo - carea sa. Ziua de naºtere a Pro fesorului, din 27 au gust 2000, a fost trãitã cu nostalgie ºi vii adu - ceri-aminte, de foºti stu den þi, discipoli ºi prie - teni apropiaþi în paginile nu mãrului omagial al revistei Vatra din Târgu-Mureº. Scriitorul Dan Culcer, fost stu dent al Pro - fesorului, sublinia: Trebuie spus [ ] cât da - torãm, cei care am trecut în ultimul deceniu prin bãncile facultãþii clujene, acestui om aparent sec, dis tant, dar care a fost unul dintre puþinii ºi adevãraþii noºtri îndrumãtori. (Dan Culcer, Citind ºi trãind literatura) 2. Într-un interviu acordat Mirelei Baciu, Profesorul cugeta astfel: În 45 de ani de activitate neîntreruptã în învã - þãmântul universitar, bãnuiesc cã am scos 45 de promoþii, mii de studenþi care au trecut prin mâna mea ºi dintre care unii, spre mândria noastrã, au devenit personalitãþi ale culturii româneºti 3. Profesorul Mircea ZACIU a trecut în eter nitate la 21 martie 2000, în oraºul Cluj-Napoca, dupã o revenire în þarã din oraºul Bonn (Germania), unde era sta - bi lit, alãturi de familie, din anul În ziua de 23 martie 2000, înce pând cu ora 13, s-a des fã - ºurat la Cluj pri veghiul ºi ser - viciul di vin, oficiat de pã rintele Protopop Petre Rebreanu, se - con dat de co rul Facultãþii de Teolo gie Greco-Ca tolicã, în foa - ierul Ca sei Uni versitarilor 5. Va - sile Sav enumerã prezenþa mai mul tor feþe bi se riceºti, venite pentru a-l con duce pe ultimul drum: IPS Lucian Mureºan, mitropolitul de Alba Iulia ºi Fãgãraº, IPS George Guþiu, arhiepiscop de Cluj-Gherla, PS Vir gil Bercea, episcop de Oradea, PS Ioan ªiºeºteanu, episcop de Mara mu reº ºi PS Flo ren tin Crihãl meanu, episcop-vicar de Cluj-Gherla. Scriitorul Alexandru Vlad rememoreazã, cu tristeþe ce re mo nia de despãrþire din foaierul Casei Uni ver si tarilor. Au fost foarte puþini parti - cipanþi, foºti profesori universitari, foºti stu den - þi ºi medici pensionaþi ai vechiului Cluj. Lumea nu se pri vea în ochi, doar pe furiº îºi fãcea un re - cen sãmânt de parcã ar fi aparþinut unei categorii 1 Adrian Popescu, Ar fi fost ziua sa, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p Dan Culcer, Pentru Mircea Zaciu, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p Mirela Baciu, Nu m-am detaºat nicidecum de evenimente, în Zaciu Mircea, Interviuri, ed. îngrijitã de Graþian Cormoº, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, p În ultimii ani de viaþã, venirea în þarã o simþea ca pe o durere continuã, nereuºind sã rezolve problemele care l-au mãcinat fizic ºi sufleteºte, procesul cu locuinþa din Cluj-Napoca, str. Bisericii Ortodoxe nr. 12 ºi publicarea ultimelor douã vol ume ale Dicþionarului scriitorilor români, o lucrare la care s-a trudit peste 25 de ani. 5 Vasile Sav, Amãrãciune, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p

237 IULIE-DECEMBRIE cu o solidaritate infimã ce putea fi recunoscutã hic et hunc sau poate mai bine hic et ubique 1. În 25 martie 2000 a avut loc reîntoarcerea definitivã a Profesorului Mircea Zaciu la Oradea oraºul na tal. Scriitoarea Sanda Cordoº a notat cã în aceeaºi zi a aºezat pe mormântul Profesorului de la Oradea, care era o moviliþã de flori, un mãnunchi de brânduºe intens vio - lete, pe care le-a adus simbolic de la Ciucea, din parcul lui Goga, locul care i-a plãcut foarte mult lui Mircea Zaciu 2. Profesorul Valentin Chifor reflecta astfel la momentul dureros al des pãr - þirii: În locul revederii, a cãzut vestea nãu - citoare a dispariþiei sale. Risipit în nefiinþã, ne-a fost dat sens al zãdãrniciei sã-l însoþim la Oradea, pe ultimu-i drum, înaintea celui solitar prin Câmpiile Elizee. [ ] Profesorul îºi regãsea aici locul pentru fiinþa-i de fum, el care ºi-a asigurat un loc definitiv în imperiul literelor 3. Mircea Zaciu a fost înmormântat în Ci - mitirul Mu nic i pal Rulikowsky din Oradea la 25 martie 2000, într-o zi de sãrbãtoare Buna Vesti re. Mormântul este ºi al pãrinþilor sãi ºi se aflã în apropierea Capelei Române Unite Fren - þiu din cimitir. Pe piatra funerarã a Profesorului sunt gravate versurile din poezia Caravela de Lucian Blaga: Trãim ca sã cuprindem totul ªi sã ne pierdem într-o zi. Un Dumnezeu adânc, albastru, E marea-n care vom pieri. Momentul trist al despãrþirii Profesorului de cei dragi este ilustrat de cuvintele sim ple ale poetului Ioan Moldovan: A plecat omul, rã - mâne Op era. Rãmâne, de asemenea, ºi modelul de cãrturar pe care MIRCEA ZACIU a ºtiut sã-l transmitã studenþilor ºi tuturor celor care s-au învrednicit sã-l urmeze 4. Profesorul Mircea Zaciu a lãsat în urma sa o operã care îl gireazã, formatoare, densã, dar ºi modelul devoþiunii sale de slujitor ex em plar al culturii române 5. Biblioteca Universitãþii din Oradea con - dusã de doamna prof. Ana Garai, fostã studentã a Profesorului la universitatea clujeanã, a avut ºansa, în anul 2003, sã primeascã, în colecþiile sale, o mare parte din biblioteca personalã a Profesorului, rãmasã pentru posteritate. Ca semn de recunoºtinþã, apreciere ºi re spect pentru memoria Profesorului Mircea Zaciu, la 19 martie 2015 Biblioteca Universitãþii din Oradea, în colaborare cu Facultatea de Li - tere a Universitãþii ºi Colegiul Naþional Emanuil Gojdu din Oradea, a organizat, pentru prima datã, o manifestare comemorativã. Au fost invitaþi sã evoce personalitatea Profesorului Mircea Zaciu cei care au avut pri - vilegiul de a-l cunoaºte foºtii studenþi care au devenit în timp profesori universitari ai uni - versitãþii orãdene: Valentin Chifor, Ion Simuþ, Li ana Cozea ºi Ioan Derºidan. Din partea re - vistei Fa milia a participat directorul Ioan Moldovan, la rândul sãu stu dent, apoi discipol al Profesorului. Manifestarea solemnã s-a desfãºurat în Sala de Conferinþe a Bibliotecii, joi 19 martie 2015, cu începere de la ora S-au reunit pentru a aduce un omagiu memoriei Profe so - rului Mircea Zaciu mai mulþi participanþi, din diferite generaþii: elevi ai Colegiului Naþional Emanuil Gojdu, însoþiþi de doamna prof. dr. Dana Puºcaºiu, studenþi ai Facultãþii de Litere, cadre didactice universitare ºi bibliotecari. La manifestarea comemorativã a fost prezent ºi domnul arhitect Octavian Muth din Oradea, ne - pot al Profesorului, din partea mamei. Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Ion Simuþ, istoric ºi critic literar, re dac tor al revistei Fa milia din Oradea. Profesorul Simuþ a afirmat cã personalitatea prof. Mircea Zaciu este complexã, are mul ti ple faþete ca un diamant veritabil ºi e mai dificil de prezentat într-o sin - gurã întâlnire. Profesorul Zaciu i-a fost în dru - mãtor al tezei de licenþã, cu o temã despre Mihail Sadoveanu. Au pãstrat legãtura ºi au cultivat-o în timp, dar cu menþiunea cã spre senectute Profesorul Mircea Zaciu a fost mai apropiat de Oradea. Prof. univ. dr. Li ana Cozea, critic ºi istoric literar a prezentat un expozeu cu citate din Jurnal, lucrare despre care spunea cã este pe alocuri ca o insulã de prozã veritabilã. A pre - zentat celor prezenþi secvenþe sugestive, un exem plu fiind comemorarea lui Eminescu din cimitirul Bellu, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la moarte. Profesorul universitar Valentin Chifor, cri tic ºi istoric literar, eseist, face parte din gru - pul restrâns al profesorilor prezenþi la Oradea, încã de la înfiinþarea Institutului Ped a gogic sub conducerea profesorului clujean Iosif Pervain, F AMILIA ROMÂNà IN MEMORIA M 1 Alexandru Vlad, O nuanþã mai palidã de gri, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p Sanda Cordoº, De la Echinox la Buna Vestire, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p Valentin Chifor, Drumul prin melancolie, în Vatra, Târgu-Mureº, an XXXVIII, nr. 353, au gust 2000, p Ioan Moldovan, Tristeþea despãrþirii, în Familia, Oradea, an 36, nr. 136, nr. 3 (143), martie 2000, p Valentin Chifor, art. cit., p. 30.

238 236 IULIE-DECEMBRIE 2015 IN MEMORIAM FAMILIA ROMÂNÃ primul rec tor. A rãmas profund recunoscãtor Profesorului Mircea ZACIU, devenit, în timp, magistrul iubit: nu cred sã pot releva îndeajuns rolul decisiv pe care l-a avut în formarea mea intelectualã[.] Mereu întârziem, pânã survine irevocabilul ofranda recunoºtinþei ce datorãm maeºtrilor 1. Profesorul Zaciu a fost cel care l-a destinat Oradiei, în anul 1963, când a luat fiinþã Institutul Ped a gogic ºi, mai mult, l-a prenume - rat printre colaboratorii Dicþionarului. Pro fe - sorul era catedratic, aulic fãrã ostentaþie, dar ºi ataºant cu discreþie. Ex i gent, autoritar, dar ºi prevenitor, cu vocaþia discipolatului. Acelaºi Mircea Zaciu nu agrea depedenþa, minoratul, admiraþia nedisociativã. Dorea sã fii tu însuþi... Profesorul Mircea Zaciu ºtia construi gran dios. A convocat cohorte de critici întru omagierea lui Agârbiceanu ºi Rebreanu ºi pentru redactarea Dicþionarului scriitorilor ro - mâni, lucrare lexicograficã importantã. Profe - sorul Valentin Chifor a mai subliniat cã ne rãmân cãrþile sale cu bune accente valorice, dar ºi amintirea dascãlului ex em plar, modelul spiri - tului sãu constructiv. Poetul Ioan Moldovan, di rec tor al revistei Fa milia, stu dent echinoxist, apropiat al Profe - sorului spunea Am fost studentul sãu, m-am bucurat de atenþia sa ºi, mai târziu, chiar de prietenia sa. Întotdeauna însã, în preajma Pro - fesorului, simþeam o lãuntricã crispare, ca în faþa unui tatã sever ºi ex i gent 2. La întâlnirea dedicatã Profesorului, Ioan Moldovan ºi-a exprimat sentimentele afirmând cã [ ] l-am iubit foarte mult pe Zaciu, a fost un Profesor sever în studenþie, dar apoi am descoperit un alt Suflet. A fost Profesorul cu litere mari! În con - tinuare a susþinut cã ar trebui sã-i citim cãrþile, în locul cultivãrii unui cult al sãu. A mãrturisit, însã cã nu a citit de mult o carte scrisã de Mircea Zaciu, dar ºi-a propus sã citeascã în perioada urmãtoare, fiind un bun prilej de a se reîntâlni cu Profesorul. La sfârºitul evocãrii, i-a dedicat Pro - fesorului un poem din volumul Timpuri pri - mordiale. Profesor dr. Mircea Chirilã, invitatul Co - le giului Naþional Emanuil Gojdu, a reamintit faptul cã Mircea Zaciu a fost ºef de promoþie, iar la absolvirea Liceului Emanuil Gojdu i s-a înmânat o diplomã de excelenþã, de onoare. A fost un elev em i nent, un model de ºcolar, care s-a perpetuat ºi în facultate. Profesorul universitar Ioan Derºidan, fost dec an al Facultãþii de Litere a avut un rol im por - tant în obþinerea donaþiei de carte ºi în înfãp - tuirea demersurilor pentru ca o salã de lecturã a bibliotecii sã poarte numele MIRCEA ZACIU. În momente hotãrâtoare, spunea profesorul Derºidan, direcþia finalã o dã inima, mintea doar alege alternativele. Dacã aþi mutat vreo - datã o bibliotecã (raft dupã raft ºi carte cu carte) sau aþi vãzut desfacerea uneia (într-un anume mo ment, înainte de a fi praf ºi pulbere, disparatã în altã parte), atunci veþi înþelege, sper, legarea cãrþilor de oameni ºi mai ales de cei care le-au dat viaþã/identitate ºi le-au fãcut loc în apro - pierea lor [ ]. O adevãratã Sãpânþã a dedi - caþiilor ºi oglindã a vremurilor, cãrþile cruci, recheamã la viaþã în altã parte 3. În acest con - text, Biblioteca Universitarã orãdeanã a orga - nizat, în perioada 19 martie 3 aprilie 2015, o expoziþie care a cuprins cãrþile scriitorului Mircea Zaciu ºi o selecþie din cãrþile cu dedi - caþie din Fondul Mircea ZACIU al bibliotecii. În spiritul evocãrilor amintite, în urma Pro fesorului a rãmas amintirea dascãlului ex em - plar ºi un Fond de carte Mircea ZACIU, o veri - tabilã punte între generaþii ºi un catalizator de in tense stãri sufleteºti... Sã-i fie memoria binecuvântatã! 1 Valentin Chifor, Escale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006, p Ioan Moldovan, art. cit., p Ioan Derºidan, Însemnãri ºi dedicaþii pe cãrþi din fondul de carte al Bibliotecii, Oradea, Editura Universitãþii din Oradea, 2011, p. 34.

239 IULIE-DECEMBRIE Dr. Ioan Chindriº ( ) Liviu DÂRJAN Sãcele, Braºov Sânzienele de anul ãsta ne-au luat cu ele, admirându-i frumuseþea interioarã, inte - ligenþa ºi harul celor aleºi, pe unul dintre cele mai luminate spirite academice ºi curat umaniste ale Clujului universitar Profesorul dr. IOAN CHINDRIª. Intelectual de rasã, redutabil cãrturar ºi om de o aleasã ºi vastã culturã, Ioan Chindriº lasã dupã el un adevãrat hãu, ce cu greu va putea fi acoperit de strãdania ge ne ra þii lor care vin din urmã. Ne-am cunoscut, pe culoarele Almei Ma ter Vic tor Babeº de la Cluj. Eu l-am racolat sã stea cu mine la gaz dã. Cu aerul sãu de oºean ho tãrât, a acceptat pe loc. Amândoi am dat la Filo logie, la Ro mânã purã cum se spunea pe-atunci. Reuºisem. Amândoi la grãmadã pentru cã nu aveam dosar curat. Eu fecior de preot ortodox (mod- est), re gãþean ardelenizat, el fecior de þãran din Sânmiclãuº Carei, dar... nepot de prelat greco-ca tolic. Dinspre mamã, co borâtor de la Bârsana Ma - ra mu re ºu lui, acolo unde în gerii îºi dau întâlnire spre a admira natura ºi liniºtea locului, tãrâm înrudit cu Raiul cel veºnic. Primii doi ani de facultate ne-am avut ca fraþii. Eram colegi de an ºi de grupã ºi locuiam împreunã, în spatele Operei Române, pe strada Dostoievski 14, în gazdã la ma dam Guºatu, o ardeleancã neaoºã de la Jucu, cãsã toritã cu un oltean hâtru ºi tare simpatic. Eram fericiþi în anii aceia grei. De la Nelu Chindriº eu am învãþat multe. Îmi povestea adeseori cât de im por tantã ºi valoroasã e cartea, ce s-a învãþat, ºi încã se mai învaþã, la celebrul Institut De Pro pa ganda Fide de la Roma ºi cum lu mina ªcolii Ardelene de la Blaj ne-a dat nouã, românilor de pretutindeni, toiagul demnitãþii ºi roadele speranþei intelectului ascuns secole de-a rândul. Mergând pe urmele lui Gheorghe ªincai, Eroul cel Mare al Românilor, Pro fesorul IOAN CHINDRIª a coordonat acea capo doperã spiritualã care rãmâne Biblia de la Blaj (1798) ºi, cu fruntea sus, plin de mãreþie ºi mândrie patrioticã a oferit-o unui Ilustru Sfânt, Papei Ioan Paul al II-lea, care, la rându-i, i-a conferit acestui ales spirit ardelean Medalia Jubiliarã A.D., în chiar anul (2000) ce Prof. dr. IOAN CHINDRIª încheia un secol agitat ºi plin de vrajbã. Cu câtva timp înainte, istoricul Ioan Chindriº primise ºi Premiul Nicolae Iorga din partea Aca demiei Române. Îmi spunea, la un ceas de tainã, cã dacã s-ar rãsturna cumva ordinea puterilor în stat, pe primul loc ar trebui aºezatã Biserica Ortodoxã, de care a auzit toatã lumea ºi nu Ac a de mia Românã, de care foarte mulþã habar n-au c-ar exista. Nelu Chindriº era tobã de carte. Un adevãrat dicþionar neli mi - tat, ascuns sub scân te ie rea unor ochi ageri, vioi ºi pã trunzãtori, cu ceriþi de finitiv de acea pa - timã a cititului ºi a cer cetãrii. La 24 ianuarie 1959 am sorbit îm pre unã clipa unicã a Cen te - narului Unirii Prin ci pa te lor Române. Eu îl veneram pe Avram Iancu, el pe Alexandru Papiu Ilarian. Hro nicul Nea - mu lui era averea sa cea mai de preþ. Amândoi am fost apoi mar torii muþi ai uni ficãrii celor douã mari Uni ver sitãþi ale Clu - jului. De-atunci... Dupã absolvire (1962) dru mu rile noastre au îmbrãcat des tine diferite. El ºi-a luat doc toratul, eu n-am avut ase menea ambiþii. Ne-am revãzut, prin 1998, la Blaj, sub acoperãmântul Astrei. Am discutat vreo 3-4 cea - suri pe-o bancã în faþa Casei de Culturã. Amintiri de juneþe. Mi-a zis atunci, cu nãduf, cã un nãtãrãu din conducerea ministerului X, s-a împotrivit dorinþei ca el, omul de ºtiinþã ºi culturã, sã fie ambasadorul României la Budapesta. Pãcat cã n-a ajuns acolo... Cunoºtea per fect cele douã lim bi ºi istoria celor douã þãri vecine. Ca o nefericitã premoniþie, ex act cu un an înaintea morþii sale neaºteptate, l-am invitat la noi la Braºov, în numele Astrei lui ªaguna, sã susþinã Sim - pozionul închinat memoriei unui Spirit înalt Simion Bãrnuþiu ( ). A fost una dintre cele mai reuºite ºi emoþionante manifestãri ºtiin - þifice, poate unicã în felul ei, consumate la Braºov în ultimii ani. Datoritã excepþionalei sale elocinþe, pro - fesorul IOAN CHINDRIª ne-a fãcut pur ºi simplu sã plângem pentru destinul LIMBII ROMÂNE ºi al numeroºilor ei oºteni-martiri, apãrãtori luminaþi. O LACRIMà am pãstrat pentru odihna su - fletului Tãu mare, dragule Nelu Chindriº! F AMILIA ROMÂNà IN MEMORIA M

240 238 IULIE-DECEMBRIE 2015 In memoriam veteran Vasile Ilica ( ) IN MEMORIAM FAMILIA ROMÂNÃ Nãscut la 11 noiembrie 1924 în Broscãuþii Noi, raionul Storojineþ, regiunea Cernãuþi, din nordul Bucovinei, se sta bileºte la Oradea în anul De profesie con - struc tor, for mat la ªcoala de Ofiþeri de Geniu a Armatei Române, exersat în dispozitive militare de luptã, colonelul VASILE ILICA documenteazã ºi semneazã ca vrednic scriitor de istorie, cele opt cãrþi rãmase posteritãþii, aducând luminã ºi mãrturii prin titluri incitante: Martiri ºi mãrturii din nordul Bucovinei, Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei, Bucovina pe calea reîntregirii, Bucovina abandonatã, Bucovina noastrã, Basarabia la întâlnire cu istoria Toate cãrþile argumentând nedreptatea unei istorii a su - flãrii româneºti greu încercate în Bucovina ºi Basarabia de masacre, deportãri, întemniþãri ºi dezrãdãcinãri. Exprimând sensibil prin sufletul lui bucovinean soarta neînþeleasã pe deplin nici astãzi a acestei pãrþi de Românie, doritã de imperii cu þari ºi împãraþi, cu protocoale neºtiute ºi rãzboaie, cu urme ºi rãni sângerânde încã. ªi-a dedicat viaþa activitãþii de studiere ºi cercetare a istoriei Bu - covinei ºi Basarabiei, scriind, cercetând, editând Anul 2015 a fost pentru VETERANUL VASILE ILICA, un an al onorurilor: Ministerul Apãrãrii Naþionale i-a conferit medalia în aur ºi brevetul Emblema de Onoare a Armatei României cu însemn de VASILE ILICA pace, la manifestarea publicã organizatã de A.N.C.M.R. Bihor la Liceul Teoretic Aurel Lazãr. A participat la manifestãrile naþio nale de la Memorialul Victimelor Comunismului ºi Rezistenþei din Sighetul Marmaþiei, la Marghita sãrbãtorind Ziua Unirii Principatelor Române, la Bucureºti la festivitatea acordãrii Premiului Mile Cãrpeniºan, la Oradea la manifestarea Asociaþiei Morãriþa de comemorare a consulului gen eral Mihai Ma rina, unde a susþinut o alocuþiune publicã etc. Publicarea celor 6 liste cu 222 de deþinuþi politici bucovineni (ucraineni, români, evrei, polonezi) care se aflau la data de 22 iunie 1941 în închisoarea din Cernãuþi, fiind executaþi în se cret de cãtre NKVD-ul sovietic ºi îngropaþi apoi pe teritoriul fostului Cimitir militar român din Cernãuþi, în cartea Momente din istoria zbuciumatã a Bucovinei, a însemnat interdicþia intrãrii în Ucraina, pentru o perioadã de cinci ani, decizie care expira în ! Duce cu el în mormânt aceastã nedreptate ºi rãutate a autoritãþilor ucrainene de astãzi, neputinþa ºi dezinteresul autoritãþilor române neimplicate în anularea acestei decizii securiste, poate tocmai sã rãmânã mai puþin rãu în lumea noastrã! Cu suferinþa cã nu a putut sã vadã, sã îngrijeascã livada ºi casa natalã din Broscãuþii mei, de lângã Cernãuþi, din Ucraina Cu un an în urmã, la serbarea împlinirii celor nouãzeci de ani, prietenul nostru, VETERANUL VASILE ILICA, o carte de istorie trãitã, un istoric autentic prin tot ce a scris despre neam ºi Þarã, cu lacrimi în ochi se ruga sã-l þinã Domnul, sã apuce sã mai vadã odatã, icoana din sufletul sãu, Bucovina natalã România lui neuitatã Dumnezeu sã-þi rânduiascã odihna cea meritatã aproape de Îngerul Neamului Românesc pe care atât de mult l-ai iubit ºi slujit! Rãmas bun prietene drag, VETERAN VASILE ILICA! Asociaþia Morãriþa Oradea Uniunea Regionalã a Românilor din Dreapta Tisei Ucraina Asociaþia Naþionalã a Veteranilor de Rãzboi Filiala Bihor Direcþia de Culturã Bihor Cenaclul Literar Barbu ªtefãnescu Delavrancea Redacþia revistei Fa - milia Românã Baia Mare Biblioteca Judeþeanã Gheorghe ªincai Bihor Asociaþia Cul tural Patrioticã Avram Iancu Marghita Biserica Albã Marghita Biserica Buna Vestire Oradea Societatea Mihai Eminescu din Cernãuþi Asociaþia Studenþilor ºi Elevilor Basarabeni Filiala Oradea A.N.C.M.R. Filiala Bihor Asociaþia Culturalã Pro Basarabia ºi Bucovina Bihor Fundaþia Ac a de mia Civicã Bucureºti.

241 IULIE-DECEMBRIE RECENZII Hranã pentru suflet: Pagini de istorie strãveche Dr. Luminiþa CORNEA Sfântul Gheorghe Aflându-mã în Baia Mare în vara acestui an, am primit de la o distinsã pro fesoarã pensionarã trei cãrþi sem - nate Augusta Stan Buteanu. Dedicaþiile m-au im pre sionat, fiind de o aleasã þinutã, cu o grafie im pecabilã scris îngrijit, uni form, gândit, din care deducem cã semnatara a studiat în ºcoalã obi ec tul numit caligrafie, care, din pãcate, astãzi, în ºcoala româneascã nu mai existã. Conþinutul dedicaþiilor îmi fixeazã în minte imaginea spiritualã a autoarei; transcriu: de la o maramureºeancã ce trãieºte cu mare intensitate soarta omeneascã, reflectatã în plan per sonal sau mai larg, ori, pe altã carte, îmi oferã pagini de istorie strãveche a neamului nostru, pe care le am în sânge ºi cuget. Se poate o mai puternicã intensitate sufleteascã a trãirii iubirii de þarã?! Primul volum, în ordinea cronologicã a apariþiei, Cuantice (cântice cuantice) (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009) cuprinde versuri ce confirmã gustul pentru echilibru al autoarei Augusta Stan Buteanu, profesoarã de latinã ºi greacã, fidelã imperativului de ordine clasicã. Universul este fabulos populat de siluete ce descind, cel mai adesea, din secþiunea de aur a culturii universale (p. 5), iar, dupã cum declarã Di ana Adamek, în prefaþã, poezia Augustei Stan Buteanu a îmbrãcat deja blana de hermelinã, cea rarã ºi preþioasã, a cuvintelor (p. 6). În Epilogul cãrþii, autoarea declarã hotãrât cã iden titatea noastrã stã în excelenþa geto-dacilor ºi a zeului lor Zamolxe, despre care avem ºtiri de la antici, începând cu Herodot ºi pânã dincolo de pragul Evului Mediu, pe o întindere mai mare de un mileniu, continuând pe altã paginã: numai cã astãzi se vehiculeazã ideea cã Zamolxe este un zeu al pretextului. Aºa se face cã, ajungând la acest punct mort, nu pot sã nu mã gândesc la cea mai cutremurãtoare pandemie culturalã: Dra - cula. ªi altele (p ). Volumul Diada iubirii una poema (vedere cuanticã) (Editura Galaxia Guttenberg, Târgu-Lãpuº, 2011) este o carte de eseuri ºi poeme ale iubirii. Dr. Marinela Ve ron ica Micle, în prefaþa intitulatã Introducere la o carte de suflet, afirmã cã este o carte a normalului, a bunului-simþ, a încurajãrii ºi a implicãrii. Nu este o carte a încruntãrii, a dezmierdãrii, a bla - zãrii ºi a descurajãrii, ceea ce pentru noi astãzi înseamnã enorm. Adãugãm cã, prin paginile vo - lumului, versuri ºi prozã, vorbeºte poetul, dar ºi duhovnicul, cugetãtorul, dascãlul ºi terapeutul. Al treilea volum primit de mine, la Baia Mare, de la profesoara-scriitoare Augusta Stan Buteanu este intitulat Teatru etno- mitic- isto ric, ediþia a II-a, adãugitã, apãrut la Editura Limes din Cluj-Napoca, în anul În Precuvântare, prof. univ. dr. Traian D. Stãnciulescu începe prin a fixa per so na li - tatea autoarei între spiritele el e vate care, prin forþa cuvântului, prin metaforã, se strãduiesc sã aducã aminte unui Lo gos mod ern, aproape sufocat de raþionalitate ºi prag ma tism, încãr - cãtura de emoþie a mitului ºi a arhetipurilor istoriei, accentuând ideea cã numai acela care îºi preþuieºte trecutul are ºansa de a-i fi res - pectat viitorul. Astfel, scriitoarea Augusta Stan Buteanu îºi subordoneazã vocaþia literar-isto - ricã unei asemenea generoase credinþe ºi nu pregetã niciun mo ment sã conceapã, în bene - ficiul tuturor celor care încã se întreabã de unde vin ºi încotro se îndreaptã, o minunatã carte intitulatã Teatru etno-mito-istoric, în paginile cãreia pluteºte însãºi memoria creatoare a nea - mului românesc. Volumul cuprinde douã arhetipale piese de teatru, Dochia ºi Sargeþia, care se înfãþiºeazã, de fapt, ca o strategie de recuperare spiritualã a etnogenezei. Astfel, autoarea se opreºte ex plicit asupra unei probleme de referinþã, aceea a etno - F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

242 240 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà genezei poporului ºi a limbii române. Strategia de realizare este extraordinarã, dar nu ne mirã, fiind prezentã la o rafinatã profesoarã de lim bi clasice. Augusta Stan Buteanu foloseºte, cum se aratã în prefaþa cãrþii, arhetipul deja uni ver sal al tragediei greceºti, pe care îl adapteazã speci - ficului de fiinþare ºi de grãire al neamului tracogeto-dac. Cultura grecilor este, oarecum, conectatã cu aceea a neamului nostru, fapt justificat în struc - turarea poveºtilor mitice. Menþionãm existen þa a trei niveluri: cel al fiinþãrii di vine, al fiinþãrii umane ºi nivelul simbolic al fiinþãrii mediatoare ursitoarele ºi corul, care sunt cunos cãtoare de destin, ce au rolul sã anunþe, ca un ecou sacru, voinþa Cerului pe pãmânt, adicã Destinul. Ambele piese sunt înfãþiºate ca tragedii, dar autoarea formuleazã ideea înlocuirii terme - nului de tragedie cu cel de durere, lãsând astfel deschisã o parantezã a sensurilor, în care o picãturã de op ti mism de formã ºi de fond ar putea sã îºi afle locul. (p. VI). Este interesantã ºi ideea liberului-arbitru. Aºa, spre exemplu, Dochia alege liber sã se prefacã în stâncã, iar Sargeþia sã devinã apã curgãtoare. Este un destin ales, idee creºtinã, dãruitã cu generozitate de Dumnezeu fiinþei umane, chiar de la Facere. De aici rezultã ºi altã idee, aceea cã precreºtinul Zalmoxe îºi regãseºte în totalitate esenþa în Dumnezeul Creºtinilor. Departe de a ne propune o analizã com - pletã a volumului, dorim, însã, sã evidenþiem finalul piesei Dochia, în care Ursitoarea pro - feþeºte ridicarea din genunchi a neamului. Prin urmare, sacrificiul Dochiei rãmâne un simbol de statornicã iubire de patrie, menind pentru tim - puri viitoare: Fie ca aici, pe aceste pãmânturi Dace, sã se zideascã un nou popor. / Rãmâi aici, la temelia noului popor, tãrie de stâncã, sã-þi bucuri fruntea mereu treazã de fericirea unui neam care începe sã creascã din timpul tãu, Dochie, demnã urmaºã a regelui Decebal! (p. 61). Ce face, de fapt, Augusta Stan Buteanu? Interpreteazã lumea prin literaturã. Este pro - fesiunea de credinþã a acestei distinse doamne, profesoarã de înaltã þinutã ºi scriitoare în zes - tratã cu deosebit har ar tis tic. Lectura, inclusiv titlurile celor trei vol ume (remarcãm ºi savanta ilustraþie a co per þilor) ale Augustei Stan Buteanu demonstreazã perso na - litatea autoarei care transmite, prin fiec are pa - ginã, o superioarã zestre intelectualã, un deo - sebit rafinament ar tis tic, care, desigur, îºi are sorgintea în specialitatea autoarei, spe cia listã, bunã cunoscãtoare ºi iubitoare a limbilor cla - sice. Tocmai datoritã bogãþiei de idei, lectura celor trei vol ume nu este uºoarã, poate ºi din cauza lipsei pregãtirii în domeniul culturii cla - sice a cititorilor din zilele noastre. Considerãm cã lectorii ºi critica literarã actualã nu s-au aple - cat cu îndelungã rãbdare ºi curiozitate asupra creaþiei scriitoarei Augusta Stan Buteanu, pentru a realiza modul cum au fost gândite ºi puse în paginã adevãruri gen eral valabile refe - ritoare la existenþa individualã ºi la existenþa neamului nostru. Prin lecturã ºi relecturã, cãrþile Augustei Stan Buteanu pot fi înþelese ºi apre - ciate la justa lor valoare. Va fi în folosul nostru al tuturor ºi meritã cu prisosinþã.

243 IULIE-DECEMBRIE Cotul Donului 1942 ºi albumul Românii din jurul României douã cãrþi de Vasile ªoimaru un mare pa triot basarabean contemporan Prof. dr. Nich o las DIMA SUA L-am cunoscut pe Vasile ªoimaru cu prilejul lansãrii la Bucureºti a cãrþii Cotul Donului Deºi mi-am dat seama de valoarea cãrþii, am amânat lec - turarea ei atentã, fiind prins de multe ºi mici obligaþii ale momentului O vizitã recentã în Basarabia m-a adus, însã din nou faþã în faþã cu acest mare Român, originar din Cornova Basarabeanã. Am ajuns în satul Cornova din mijlocul Basarabiei cu vechiul meu prieten George, care s-a nãscut la Dereneu, un sat vecin ºi unde încã mai are rude din neamul ªoimãreºtilor. Am petrecut prima zi de Paºte la bãtrânul cornovean Gheorghe ªoimaru un om senin cu chip frumos ºi ochi albaºtri care ne-a recitat poezii patriotice româneºti învãþate la ºcoalã primarã încã înainte de rãzboi. Nu ºtiu ce le-a spus bãtrânul copiilor sãi, dar ºtiu cã a crescut o familie de patru copii patrioþi. Iar Vasile, fratele cu 20 de ani mai mic, este autorul celor douã cãrþi pe care le semnalez în aceasta scurta recenzie Se spune ca Dumnezeu îi încearcã din greu pe cei pe care-i iubeºte. Aceºtia sunt marcaþi, sunt uneori salvaþi ºi deseori jertfiþi, dar întot - deauna sunt cei meniþi sã aducã salvarea nea - murilor lor. Românii Basarabeni au fost trecuþi prin foc ºi sabie, prin siberii îngheþate ºi deºer - turi fier binþi, prin pãduri nedefriºate ºi mine sub pã mântene, prin iaduri ºi purgatorii, pentru ca azi sã se ridice deasupra tuturor vitregiilor ºi sã reprezinte fãclia reînvierii românismului. Am cunoscut mai mulþi asemenea români basa - rabeni. Profesorul ºi scriitorul Vasile ªoimaru ºi-a regãsit identitatea etnicã ºi a pornit la redes - coperirea rãdãcinilor, a extinderii ºi a menirii neamului sãu românesc. El îºi regãseºte con - fraþii peste tot înãuntrul ºi în jurul României ºi ajunge pe urmele lor pânã în stepa Calmucã. Aici la Cotul Donului ºi la buza Stalingradului, sute de mii de ostaºi Români strãjuiesc ºi azi în lumea spiritelor la hotarul de rãsãrit al nea - mului. Contemplând osemintele acelor martiri, ªoimaru a purces la scrierea cãrþii Cotul Donului. Cotul Donului 1942 este o carte cu - tremurãtoare ºi înãlþãtoare. În pofida sorþii ne - miloase, aici, Românii au luptat vitejeºte ºi ºi-au fãcut datoria pânã la ul tima suflare. ªi, deºi rãzboiul a fost pierdut, acei ostaºi care ºi-au sacrificat vieþile la porþile rãsãritului sunt ade - vãraþii învingãtori ai marii încleºtãri care a avut loc la mijlocul veacului trecut. Aici, ostaºii noºtri au murit eroic! Nu am cunoscut per sonal încleºtarea pe viaþã ºi pe moarte a marelui rãz - boi, dar uneori simt cã sufleteºte ºi azi continui sã lupt în acel rãzboi. ªi simt, de asemenea, cã sutele de mii de români care s-au jertfit, au murit ca naþiunea noastrã sã iasã învingãtoare. ªi sunt convins cã naþiunea Românã va învinge! Vasile ªoimaru a fãcut trei pelerinaje la Cotul Donului. El s-a simþit rãnit ca român sã constate cã germanii, ungurii, italienii au tratat cu Rusia, au adunat rãmãºiþele ostaºilor lor ºi au ridicat cimitire frumoase ºi monumente impu - nãtoare în memoria lor. România ºi-a uitat, însã, F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

244 242 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNÃ eroii ºi continuã sã-i uite ºi sã-i neglijeze ºi astãzi. De fapt, conducerea românã de ieri ºi de azi pare hotãrâtã sã-ºi neglijeze eroii ºi chiar sã-ºi ucidã sufletul Vasile ªoimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele ºi unde sãtenii i-au spus cã la fiecare arat de primãvarã ies la ivealã oasele fraþilor noºtri martiri. ªi nimeni nu le aduna! Nu existã nici mãcar o cruce înãlþatã de oficialitãþile ro - mâneºti la locul sacrificiului. În prima sa cãlã - torie la Cotul Donului, confratele Vasile a im - pro vizat o cruce din crengi gãsite la faþa locului, i-a ataºat un mic tri color ºi a împlântat-o pe locul unde ostaºii români s-au opus cu piepturile tan - curilor sovietice Cartea, tipãritã la Chiºinãu, (în 2012 ediþia I-a, în 2013 ediþia a II-a), este o lecturã succintã, dar o mare lecþie de românism ºi, tot - oda tã, o palmã usturãtoare datã clasei politice de la Bucureºti. *** Fratele ªoimaru a strãbãtut în lung ºi în lat toatã þara româneascã de la Nistru pân la Tisa. Apoi, din aceeaºi dragoste pentru neam, s-a în - verºunat sã viziteze ºi comunitãþile româneºti din jurul ºi din afara României. De la Cotul Donului el s-a dus la românii de la poalele Mun - þilor Caucaz, a cutreierat Ucraina, a ajuns la românii din Maramureºul istoric de la nord de Tisa, a vizitat comunitãþile româneºti din Ungaria, Bul garia, Ser bia ºi Mac e do nia ºi, de asemenea, pe cele macedoromâne în Grecia. În plus, în cãutarea confraþilor înstrãinaþi, ªoimarul nostru a vizitat ºi alte þãri, între care Statele Unite ºi Can ada. (Am fost surprins sã constat cã într-o fotografie fãcutã de el la Câmpul Ro - mânesc din Ham il ton, Can ada, apar ºi eu într-un grup de participanþi la o întrunire româneascã). În toate aceste pelerinaje, ªoimaru a fãcut mii de fotografii dintre care a selecþionat peste o mie de planºe color pe care le-a tipãrit pe cont propriu. Impre sio nan tul al bum (ediþia a II-a) a apãrut în 2014 la editurile Serebia din Chiºinãu ºi Magic Print din Oneºti. Lucrarea este împãrþitã în 14 capitole geografice ºi fie - care regiune este însoþitã de explicaþii. Pre do - minã fotografiile de biserici, di verse monu - mente, case ºi interioare de case, peisaje lo cale, familii ºi numeroºi români întâl niþi de autor peste tot pe unde a cutreierat. În cãutarea confraþilor sãi, Vasile ªoimaru a parcurs un sfert de milion de kilo - metri pe di verse trasee din jurul României, tra - see realizate în câteva etape ºi în decurs de 12 ani ( ). A fãcut acest pios sacrificiu, ajutat doar de familie ºi de câþiva prieteni. Albu - mul etnofotografic pe care l-a realizat este splen did ºi unic; un adevãrat rechizitoriu la adresa politicienilor de la Bucureºti, care nu numai cã nu l-au ajutat cu nimic, dar nici mãcar nu i-au rãspuns la scrisori Românii din jurul României va rãmâne ca o dovadã de românism ºi un adevãrat punct de referinþã pentru neamul nostru la începutul celui de al treilea mileniu P. S. ªi o neaºteptatã coincidenþã. În ziua în care eu încheiam aceasta recenzie, Vasile ªoimaru participa la sfinþirea unei troiþe la mâ - nãstirea Comana din judeþul Giurgiu în me - moria ostaºilor români cãzuþi la Cotul Donului.

245 IULIE-DECEMBRIE ianuarie zi sfântã în istoria noastrã. Speranþa romanul Unirii Principatelor Române Dr. Monica DUªAN Ribiþa, Hunedoara Dupã eºecul Revoluþiei Paºoptiste în Þã rile Române, se impunea ideea ma jorã cã op era de reconstruire a insti tuþiilor noastre trebuia sã înceapã cu Unirea Principatelor. Romanul pe care Mihail Diaconescu l-a inti - tulat în mod semnificativ Speranþa, o capodoperã epicã, evocã procesul istoric care a pregãtit Unirea Þãrilor Româneºti, Muntenia ºi Moldova. Mânatã de fervoare patrioticã, de înalte idea luri civice ºi mo rale, de încredere într-un viitor mai bun, de solidaritate, întreaga generaþie de inte - lectuali a momentului respectiv a luptat în plan pol i tic, cul tural ºi dip lo matic cu ostilitatea marilor imperii, în spe cial cu cel otoman ºi cu cel habs - burgic, pentru înfãptuirea Unirii. Ardoarea pa trio - ticã, naþionalistã ºi combativã cu care aceºti inte - lectuali s-au afirmat în epocã este pentru noi un strãlucit exemplu de înaltã þinutã civicã ºi moralã. Mai ales moralã. Românilor le place sã se rapor - teze la marile spirite tutelare ale istoriei noastre din secolul al XIX-lea, ca de altfel ºi din alte epoci. Aceastã luptã s-a desfãºurat într-un con text istoric eu ro pean, de-a dreptul monstruos. La Viena, baronul Karl von Bruck ºi eco - nomistul Lorenz von Stein îl convinseserã pe îm - pã ratul Francisc Iosef I de necesitatea înglobãrii treptate ºi de fin i tive a Principatelor Române în graniþele Imperiului Habsburgic. Trupele austri ece trebuiau sã se înstãpâneascã aici pentru tot deauna. Aus tria tocmai ieºise victorioasã în rãz boiul din Crimeea, iar acum spera sã-ºi în de plineascã prin aceastã anexare un vis mai vechi. Cu toate cã se aflau sub suveranitate otomanã ºi dublã ocu paþie militarã, Principatele erau, totuºi, state auto nome. Autonomia le asigura un anumit grad de inde - pendenþã. Mai ales pe plan in tern. Turcia se strãduia din toate puterile sã pãstreze aceastã stare de lucruri. În Imperiul Habsburgic avuseserã loc miºcãri insurecþionale, care fuseserã greu domolite doar cu ajutorul trupelor þariste. Acestea omo râ - serã mii de unguri, cehi, austrieci, polonezi, croaþi, slovaci ºi români. Rãzboiul Crimeii a fãcut ca evenimentele sã se precipite. Ocuparea Principatelor de cãtre oas - tea þaristã în octombrie 1853, retragerea acestei armate în primãvara lui 1854, spre a face loc ar - matelor austriacã ºi turcã, conferinþa de la Viena, din martie 1855, care a pus problema re gimului pol i tic al Moldovei ºi Munteniei, fãrã a hotãrî asupra formulei lor de guvernare, erau ele mente de naturã sã întreþinã o stare de tensiune extremã ºi continuã. ªi situaþia din in te rior era dezastruoasã. Po - pulaþia era sãrãcitã la limitã de trupele þariste ºi otomane. Acum mai trebuia sã suporte ºi sã sus - þinã ma te rial trupele austriece de ocupaþie. Aceste trupe se compuneau dintr-un numãr de de oameni ºi de cai. Trupele trebuiau sã fie aprovizionate cu fãinã, carne, fân ºi lemne de foc. Relaþia dintre trupele imperiale ºi populaþie era profund tensionatã, dominatã de neîncredere ºi ostilitate. Au loc numeroase ciocniri violente ºi sângeroase, încheiate cu morþi ºi rãniþi de ambele pãrþi. În cadrul armatei imperiale au loc nume - roase dezertãri. Conferinþa de la Constantinopol, din 11 fe - b ruarie 1856, se aratã ostilã Unirii. În schimb, la 25 februarie se întruneºte Congresul de la Paris, care se pronunþã în favoarea strãvechiului drept la autonomie al Principatelor, urmând ca poporul sã fie consultat prin adunãri ad-hoc asupra vii toa - relor organizãri. Domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica al X-lea, pleacã din þarã la 3 iulie 1856, iar în locul sãu este numit caimacamul Teodor Balº, din partida antiunionistã. Acestuia îi urmeazã, la 17 februarie 1857, ultraconservatorul Nicolae Conachi Vogoride, o canalie ordinarã ºi un escroc moral ºi pol i tic, care izbuteºte sã im - punã în adunarea ad-hoc a Moldovei, o majoritate antiunionistã, ceea ce punea în pericol întreaga luptã ºi strãdaniile de ani de zile ale patrioþilor. Protestele viguroase ale celor din urmã duc la anularea alegerilor falsificate ºi la reluarea a - ces tora. De data aceasta, vic to ria partidei na þio - nale a fost categoricã. În plan extern, situaþia era, mai departe, ex - trem de tensionatã ºi delicatã. Întreaga Europã era pe picior de rãzboi. Ea trebuia sã aleagã între rãzboi ºi Unirea Principatelor. Stãruinþele neobosite, pline de tact dip lo - matic ale unioniºtilor, realizate în marile capitale ale Europei, au avut o mare însemnãtate în evo - luþia evenimentelor politice de pe con ti nent. F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

246 244 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Pentru a evita un nou con flict armat, era necesarã intervenþia Angliei care, sprijinind inte - gritatea Imperiului Otoman, încuraja practic acþi - unile politice ºi opoziþia Porþii. De aceea, în au gust 1857, a fost necesarã întâlnirea lui Na po leon al III-lea ºi a Reginei Vic to ria a Angliei, la Osborne, în insula Wight din Canalul Mânecii. Ca urmare a convorbirilor purtate aici, cele douã mari puteri ajung la un nou acord, în virtutea cãruia Anglia consimte la anularea alegerilor falsi - ficate, iar Franþa renunþã la sprijinul Unirii depline a Principatelor Române, declarându-se de acord doar cu o unire legislativã. În romanul Speranþa Mihail Diaconescu evo cã epic, cu o impresionantã acurateþe docu - mentarã ºi cu o extraordinarã forþã narativã ºi sim - bolicã, frãmântãrile ºi tensiunile iscate în mo men - tul respectiv între marile puteri ale Europei. Tocmai în aceste împrejurãri, aratã în ro man un mare demnitar britanic, noi nu am sprijinit energic politica otomanã, care tinde sã împiedice cu toate mijloacele de care e în stare unirea românilor într-un singur stat Dacã Franþa, care în politica ei antiaustriacã ºi antiotomanã, se sprijinã pe felu - ritele naþiuni europene care aspirã la libertate, va provoca un rãzboi, ea va þine cont tocmai de ne - putinþa noastrã de a ne angaja în con flict ºi cu China, ºi în In dia, ºi în Europa Mulþi ar fi fericiþi sã vadã cã edificiul alianþei an glo-franceze se dã - râmã ca un castel de nisip. De aceea Franþa ne cere in sis tent sã-i facem acum o concesie intervenind la Constantinopole ºi cerând ca Înalta Poartã sã fie de acord cu anularea alegerilor falsificate de escrocul Vogoride în Moldova. ( ) Pe scurt, chestiunea Unirii Principatelor Dunãrene continuã sã înfier - bânte pe toatã lumea Românii înþeleg bine cã pacea lumii depinde ºi de ei ºi nu vor în ruptul capului sã renunþe la ideea Unirii 1. Înfruntând imense dificultãþi, conducãtorii miºcãrii unioniste, prin acþiuni deosebit de abile, politice ºi diplomatice, au reuºit sã înfãptuiascã, la 24 ianuarie 1859, Unirea, prin alegerea ca domn al celor douã Principate, a lui Alexandru Ioan Cuza. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea personalitate emblematicã pentru epoca romanticã ºi personaj simbol în ro man Personajul prin ci pal al romanului capo do - perã Speranþa este principele domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica al X-lea, ajuns pe tron dupã 1848, într-o perioadã extrem de frãmântatã din punct de vedere pol i tic, so cial, militar, dip lo - matic ºi istoric. Personajul este em blem atic pentru epoca sa, deoarece reuneºte în propria per so na - litate idealurile revoluþionarilor paºoptiºti ºi idea - lul Unirii. ªi el este un personaj simbol. ªi acest simbol este polivalent. El este de o curãþenie de caracter exemplarã: cinstit, cult, sensibil, al tru ist, incoruptibil, înþelept, loial ºi demn, susþinut su - fleteºte de o iubire de þarã fãrã seamãn. Ca prin - cipe domnitor, el devine purtãtorul idealurilor noi ale generaþiei sale. El a dorit ºi a reuºit sã fie un garant de neclintit al libertãþii de acþiune a marilor naþionaliºti ºi patrioþi care, sprijiniþi de popor, au înfãptuit Unirea Principatelor Române. Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare în ro man ca un personaj faustic, chinuit de drama sa lãuntricã, de o intensitate strivitoare, care îl îm - pinge, pânã la urmã, la sinucidere. Trãirile lui sunt asociate cu exaltãri ºi por - niri iraþionale. Eul sãu ro man tic este mereu sfâºiat de tendinþe contrare. Este, de asemenea, un personaj ro man tic, cu toate caracteristicile specifice acestuia: lupta cu dilemele care îl asalteazã mereu, cu tensiunile ºi prãbuºirile sufleteºti care îl sfâºie, cu apariþiile luciferice, schizomorfe. El este un visãtor con - templativ. Uneori, el se complace mor bid în ana - liza exclusivã a propriului eu, îndeosebi a stãrilor depresive care îl asalteazã. Persoana sa este acaparatã de mizeria sufo - cantã a condiþiei umane, luptând deznãdãjduitã pentru a-ºi depãºi limitele. Neîndoielnic, Alteþa Sa se simþea dator sã înfãptuiascã zi de zi ºi uneori ceas de ceas mai multe lucruri decât stãteau în slabele lui mijloace de prin cipe sãrac al unei þãri sãrace. Spiritul atât de profund onest, dar atât de puþin iscusit în manevrarea noþiunilor ºi ideilor gen er ale care dau forþã judecãþilor drepte sau me - di taþiilor filosofice, caracterul incoruptibil ºi no - bleþea inimii sale generoase asociate unui fond pasional exaltat se loveau zi de zi de atâta rea-cre - dinþã, de incurie administrativã, de uneltire ºi vrãj mãºie, încât era o minune cã putea sã le facã faþã fãrã încetare 2. Principele e bântuit de coºmaruri, de re - petate stãri depresive, de primejdia nebuniei, care totuºi nu se declanºeazã, rãmânând întotdeauna lu cid în timpul numeroaselor probleme de stat, care îl asalteazã ca domnitor ºi pe care le rezolvã cu succes. El este un nevrotic obsesiv, asaltat tot timpul de uneltirile criminale ale marilor puteri imperialiste ºi anexioniste ale epocii, de pre sen - timente sumbre ºi de monºtri la pândã cu care se confruntã în actele guvernãrii sau în trãirile sale noc turne. Uneori este abulic. Sufletul sãu se zbate între creºtinismul strãmoºesc, simbolizat în ro - man de Neofit Scriban ºi de monahul Dionisie Romano, pe de o parte, ºi de ispita magiei faus - 1 Mihail Diaconescu, Speranþa, Editura Eminescu, Bucureºti, 1984, p Ibidem, p. 52.

247 IULIE-DECEMBRIE tice, ipostaziate de douã personaje stranii: þãra nul vrãjitor Leontar Þapu ºi misteriosul escroc internaþional Ophion Naunet Dunkelwesen, mare maestru al artei magice ºi magnetice, curtat de boieroaicele frivole din Iaºi. Conºtiinþa suferindã a prinþului Ghica al Moldovei, un personaj cre pus cu lar, de fi nal de epocã istoricã, se zbate prinsã între tendinþele expan sioniste ale marilor imperii europene, cel austriac, otoman ºi rusesc, ºi manevrele politice criminale la care se dedau reprezentanþii lor autoh - toni, Teodor Balº, Nicolae Conachi-Vogoride ºi Nicolae Istrate, ajutaþi de clicile lor politice. Cru - zimea diabolicã a celor mai abjecþi dintre adver - sarii sãi politici nu are limite. Ambiþiile otrãvite de urã ale acestor escroci morali ºi veleitari ai puterii se manifestã în acte de trãdare, intrigi ºi supunere necondiþionatã faþã de puterile imperiale ale epocii. Între marile puteri europene, impozantul Na po leon al III-lea susþine idealurile unioniste ro - mâneºti, fiind în epoca sa cel mai lib eral dintre marii monarhi europeni. Împãratul se confruntã însã cu perso na lita - tea echivocã a contelui Walewski, ministrul sãu de externe. Principele Moldovei este întãrit sufleteºte de ideea Unirii. Este el însuºi simbolul acestui ideal al Unirii. Faptul cã nu o poate finaliza îl îmbol nã - veºte, îl macinã sufleteºte. Tocmai de aceea, sacrificiul sãu este uriaº, atunci când se hotãrãºte sã renunþe la tronul Moldovei, ºtiind cã pânã în acel mo ment mulþi vedeau în el domnitorul celor douã Þãri Româneºti unite. În legãturã cu moartea principelui Ghica se cuvine a fi subliniat faptul cã unele dintre subiec - tele romanelor lui Mihail Diaconescu se îndreaptã lent, dar sigur, precipitat uneori, spre teroarea insu portabilã a unor finaluri tragice, catastrofale. Aceste finaluri sunt semnificative pentru marile ten - siuni sociale ºi politice, ale epocilor evo cate epic. În cazul principelui Grigore Alexandru Ghica al X-lea, încrederea sa naivã într-o minimã dimensiune moralã a politicii duse de marile im - perii ale epocii s-a dovedit a fi o himerã. O himerã periculoasã. Marile puteri rup politica de moralã ºi de respectul faþã de alte þãri ºi popoare, de oameni, pur ºi simplu. În istorie ºi în lume, marile puteri au fost totdeauna un fac tor al Rãului. Ceea ce intuieºte autorul, observã Theodor Codreanu, împreunã cu personajul sãu este cã nu te poþi mântui de suferinþele sufletului decât învãþând sã mori eminescian ( ), renunþând, adicã, la obse - siile unicului eu ( ). Cred cã aceasta este semni - ficaþia renunþãrii la tron a lui Grigore Alexandru Ghica al X-lea, în perfectã consonanþã nu numai cu logica internã a romanului, dar ºi a istoriei înseºi. ªi asta dupã ce s-a visat stãpân peste Prin cipatele Unite 1. Chiar dacã renunþã la tron, principele îºi continuã demersurile politice ºi diplomatice în Europa, luptând în continuare ºi susþinând Unirea. Însã cele ce-l vor înfrânge definitiv vor fi calom - niile monstruoase ale adversarilor sãi politici. Cam pania de denigrare care culmineazã cu bro - ºura infamã a lui Nicolae Istrati îl prãbuºeºte ire - mediabil. A fost prins definitiv într-un mecanism teribil al celei mai abjecte propagande inter na - þionale antiromâneºti. Nu mai are putere sã lupte. Rãutãþile adversarilor nu le simte numai asupra sa; ele lovesc în þara ºi poporul sãu, în însãºi ideea de Unire. De fapt, egoismul ºi crimele mo rale ºi politice ale marilor puteri, ideea înfricoºãtoare cã românii ar putea fi condamnaþi la subistorie, pier - derea oricãrei speranþe de realizare a visului sãu îl distrug. El alege moartea, însã nu ca un simplu sinucigaº, ci ca pe o jertfã. El sacrificã tot tron, ambiþii, putere po - liticã, liniºte, avere, speranþe personale, relaþii fa - miliale, pentru un þel al tru ist cu caracter moral ºi suprapersonal. κi jertfeºte chiar ºi viaþa. Þinuta moralã înaltã a caracterului sãu ne copleºeºte. Mãreþia tragicã a acestui personaj sfâ - ºiat, dar profund onest, nu poate fi uitatã. Mai ales, datoritã acestui personaj, ro - manul Speranþa are locul sãu aparte în istoria artei epice româneºti ºi europene. Putem vorbi, de asemenea, de ºansa îmbogãþirii noastre filo - sofice pe care romanul Speranþa ne-o oferã. Pentru cã acapa ranta problemã a misterului existenþial nu lipseºte din trãirile tragice ale acestui personaj simbolic. Moartea principelui impresioneazã can ce - lariile monarhice europene. Ea nu aduce beneficii duºmanilor sãi. Procesul Unirii este grãbit, deoa - rece Unirea Principatelor Române însemna, la momentul respectiv, preþul pãcii europene. Principele Ghica înmãnuncheazã în evo lu - þia sa dramaticã ºi tragicã mai multe simboluri, pe care, de altfel, le-am amintit an te rior. Astfel, el este un simbol al Unirii, al jertfei realizate pentru înfãptuirea acesteia, precum ºi un simbol al per - sonajului ro man tic, amestec de iluzie, exaltare, sensibilitate maladivã, sete de Absolut, putere de creaþie, dezamãgire sufleteascã, re al ism lu cid ºi proiecþie în fan tas tic ºi metafizic. Este unul dintre cele mai complexe personaje din întreaga evoluþie a prozei artistice româneºti ºi europene. În realizarea acestui personaj, arta epicã diaconescianã a atins una dintre culmile sale cele mai înalte. Este o artã epicã sublimã. F AMILIA ROMÂNà RECENZI I 1 Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu, Fenomenologia epicã a istoriei româneºti, Editura AGER-Economistul, Bucureºti, 2005, p. 133.

248 246 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Alte simboluri ºi semnificaþii în romanul Speranþa Întâlnirea cu diavolul. ªi în acest ro man Mihail Diaconescu face loc motivului întâlnirii cu diavolul ca simbol al alegerii între bine ºi rãu, între idealul înalt al dãruirii sufleteºti pentru alþii ºi re - nunþare, între credinþã ºi necredinþã, între bunãtate ºi cruzime. Este un motiv pe care îl mai gãsim în romanele Adevãrul retorului Lucaci, Marele cântec, Culorile sângelui ºi Umbrele nopþii. Aflat în cãlãtorie prin Moldova, pelerin de la o mânãstire la alta, principele Ghica este vizitat în somn de o arãtare ciudatã ºi puturoasã, care nu pare sã fie altcineva, decât diavolul în persoanã. Acesta este descris în felul urmãtor: Strãinul era un ins slab, bãtrân, îmbrãcat în straie europene moderne, cu ceas de aur în buzunarul de la vestã, cu bãrbiþã ascuþitã, potrivitã frumos din foarfece, cu degete prelungi, ca niºte gheare, cu ochii pã - trunzãtori, mai reci ca o gheaþã. Ceasul de aur al strãinului, pe care îl putea vedea prin postav, arãta foarte limpede, cu niºte semne mici, de jãratic, cât de repede trec clipele omului pe pãmânt. Picioarele sale lungi ºi puternice aveau, în loc de tãlpi, niºte copite urâte de þap. O coadã ca de viþel, lungã pânã la pãmânt, ºi douã coarne mici, groase la rãdãcinã, acolo unde se amestecau cu pãrul zburlit al ca - pului, dãdeau acestui bãrbat zburãtor prin întu - nericul nopþii o înfãþiºare ºi mai ciudatã. În odaie începu sã miroasã deodatã a noroaie putrede, a smârcuri ºi bãlþi stãtute, a câine ud ºi a mortã - ciuni 1. Diavolul se apropie de prin cipe ºi cu mâna sa pãroasã, terminatã cu gheare, încercã sã-i smul - gã inima din piept. Aceastã acþiune de smulgere a inimii din trup semnificã tocmai dorinþa diavolului de a-i fura sufletul, inima fiind simbolul sufletului. Totul este intens ºi rãscolitor. Câteva pagini mai departe, diavolul ia înfãþiºarea þãranului vrãjitor Leontar Þapu. Acesta îi cere principelui, fãrã nicio jenã, sufletul, în schimbul leacurilor bune sã-l scape de dureri. Vrãjitorul-diavol îi explicã principelui cã nu de somn are el nevoie, ci de nepãsare. Deducem de aici cã tot chinul principelui rezidã din faptul cã-ºi doreºte sã conducã principatul cu eficienþã, stator - nicie, demnitate, dãruire sufleteascã, înþelepciune ºi blândeþe, în spirit creºtin, fãrã sã fie crud cu sumedenia de duºmani care îl înconjoarã. Diavolul îl îndeamnã în continuare sã fie rãzbunãtor ºi sã dea dovadã de cruzime. Renunþând astfel la principii, la morala creºtinã, principele ºi-ar vinde sufletul diavolului ºi ar scãpa de durerile cumplite care îl chinuiesc. Nu face acest lucru, deºi se simte de multe ori ispitit sã o facã. Recunoaºte, însã, la un mo - ment dat, cã sufletul sãu este acaparat de urã ºi de sete de rãzbunare. În astfel de momente de cumpãnã, el este susþinut de forþa credinþei creºtine, reprezentatã de cãlugãrul Dionisie, un personaj care se opune vrãjitorului Leontar Þapu. Pe mãsurã ce monahul rostea cuvintele, glasul sãu se înzdrãvenea. Se ruga frumos ºi adânc, cu toatã ºtiinþa ºi evlavia de care era în stare. Ca prin minune, închipuirile bolnave, starea de rãu ºi durerile alteþei sale se risipirã încet, de parcã n-ar fi fost 2. Ispitele diavoleºti nu vin dintr-o singurã parte. Mon sieur Dunkelwesen vine ºi-i adoarme conºtiinþa, aþâþând, totodatã, ºi poftele doamnelor de la curte, cu teoriile sale stranii despre amor, care încurajau laxismul moral ºi cãderea în pãcat, cum se va întâmpla cu Natalia. El spune cã dra - gostea fãrã opreliºti între bãrbaþi ºi femei este cea mai mare bucurie pe pãmânt, încurajând astfel cuplurile vinovate, care trãiau în dezmãþ. Chiar dacã este asaltat de multe ispite, prin - cipele reuºeºte sã le facã faþã, sã nu-ºi vândã sufletul, iar spre fi nal, chiar sã-ºi legitimeze re - laþia pe care o avea de ani buni cu blânda, fru - moasa ºi înþeleapta Ma rie. Visele-fantasmã, halucinaþiile, coºmarurile sunt simboluri ale frãmântãrilor sufleteºti, ale sfâ - ºierii interioare ºi ale suferinþei de care este cu - prins principele. Neputinþa de a-ºi pune în prac - ticã idealurile, dintre care cel mai mare este cel al Unirii, îi provoacã principelui suferinþe ºi sfâºieri interioare. În gândirea lui, contradicþiile dureroase ale epocii în care i-a fost dat sã trãiascã nu sunt armonizabile ºi nu dispar. Din contrã, se ampli - ficã. Determinismul lor absolut pro duce doar de - rutã, închipuiri paradoxale ºi mari catastrofe su - fleteºti. Amãnuntele acestor închipuiri au forþã revelatoare, dar ºi distructivã. Mai ales distruc tivã. Imaginile care îi apar principelui în vis sunt, de cele mai multe ori, antagonice, dar ºi tu mul - tuoase, simbolizând mulþimea ispitelor la care este supus, precum ºi con tinua pendulare a firii umane între bine ºi rãu, între rai ºi iad, între sublim ºi ridicol, între diurn ºi nocturn, între ima - nent ºi tran scen dent, între cer ºi genune: Scene vechi, chipuri diafane cu arhangheli înconjuraþi de flãcãri cãzând din cer, copaci nemaivãzuþi, cu crengile ridicate pânã la nori, dorinþe atot pu ter - nice prefãcute în faptã, pãsãri necunoscute, ani - male fabuloase, flori mari, cu petale cãrnoase, grele de mirosuri aiuritoare, plãceri interzise trãite într-o libertate totalã, adevãrate dezmãþuri ale su - 1 Mihail Diaconescu, Speranþa, Editura Eminescu, Bucureºti, 1984, p Ibidem, p. 262.

249 IULIE-DECEMBRIE fletului ºi ale simþurilor care îl chinuiau fãrã sã se sature, obiecte plutitoare, înfãþiºãri sau zvâcnete bizare, dorinþe vinovate, îndemnuri senzuale ºi las - cive, locuri satanice, lumini ºi umbre, dar mai ales spaime, mereu alte ºi alte spaime, se desfãºurau în beznã ca o curgere nestãvilitã de întâmplãri ului - toare, fãrã început ºi fãrã fi nal. Plasatã în centrul lumii, sensibilitatea sa dominatã de nemulþumire, melancolie ruinãtoare ºi dezgust, biciuitã de senti - mentul copleºitor al singurãtãþii, într-o lume decã - zutã mai rãu ca oricând, dar ºi de nevoia sfâ - ºietoare de înãlþare spre sublim, prefãcea atunci în chipuri fluente, în scene pop u late de dihãnii pã - roase, în castele trufaºe pe malul mãrii, care se prãbuºeau mereu în cutremure, ºi în miºcare neîn - treruptã, tot ceea ce trãise mai înainte 1. Visele sale izvorau din sentimente de ne - mulþumire, nesiguranþã mereu repetatã, me lan co - lie, sfâºiere sufleteascã, dezgust ºi singurãtate. Firea sa melancolicã, contemplativã ºi idealistã era revoltatã de ticãloºia ºi de gradul de decãdere ale celor din jurul sãu. Principele Ghica este revoltat ºi de strâm - bãtatea acestei lumi. Multe dintre cele ce i se în - tâm plau i se pãreau nedrepte. Chiar durerea sa de cap i se pãrea o pedeapsã a Cerului. Simþãminte contradictorii îl acaparau în aceste vise halu ci - natorii: rãzbunarea ºi îngãduinþa, setea de a ucide, blasfemia faþã de cele sfinte urmatã de umilinþã ºi de evlavie. Mai presus de toate, principele e dominat de o teribilã conºtiinþã a eºecului per sonal, gene ra - toare de fantezii ma ca bre ºi de paradoxale scene cu monºtri. Toate aceste coºmaruri cu stãri contra dic - torii izvorau din dorinþa de mântuire a principelui, dorinþã ce i se pãrea amarnic zãdãrnicitã de toatã starea de lucruri existentã în þarã în acel mo ment, de mulþimea ispitelor ºi a poverilor nemãsurate pe care i le aducea rolul istoric de imensã rãspundere pe care îl îndeplinea. ªarpele din visul Nataliei este simbolul pã - catului originar, respectiv al relaþiei amoroase pe care prinþesa Natalia o întreþine cu tânãrul ºi fru - mosul maior, conte austriac, Ferdinand von Stohl - berg, în afara cãsãtoriei. ªarpele negru ºi gros care apare deasupra cuplului for mat de Natalia ºi ma - iorul Ferdinand este simbolul adulterului. El anun - þã, însã, ºi faptul cã amanþii vor fi descoperiþi de soþul încornorat, legãtura lor devenind publicã. Poate fi, de asemenea, o atenþionare a faptului cã unul dintre cei trei care formeazã triunghiul amo - ros va muri în curând. În vis, Natalia nu se sperie la vederea ºarpelui. Dar odatã trezitã, gândul ei este mereu la frumosul Ferdinand ºi la modul în care ar putea sã-l întâlneascã. De fapt, ºarpele este, mai mult decât orice, un simbol al ispitei. Dorinþa pe care Natalia o simte pentru maior este o cumplitã ºi continuã ispitã, cãreia nu poate ºi nici nu ºtie cum sã-i facã faþã. Din contrã, ea se lasã purtatã de trãirile ei senzuale, ca de o apã despre care nu ºtie încotro o va duce: În timp ce Ferdinand o stãpânea aspru ºi totuºi atât de blând, ea zãrise într-un copac aflat pe aproape un ºarpe negru, gros ºi prelung, care ºe - dea agãþat de o cracã cu capul în jos ºi se uita înadins cãtre ei cu ochii lui mici, nemiºcaþi, strã - lucind ca douã luminiþe. Cu toate cã nu-i era teamã de ºarpe, încercase sã strige. Totuºi, nu izbutise nimic. ªarpele îi lua orice urmã de grai 2. Faptul cã, la vederea ºarpelui, sensibila Natalia încercase sã strige, demonstreazã cã ea ar fi avut slabe mustrãri de conºtiinþã. ªarpele, adicã dorinþa ºi ispita, îi anula, însã, orice urmã de voinþã ºi totodatã mustrãrile de conºtiinþã. Sen - zuala Natalia se lasã fãrã reþinere în voia ºarpelui ºi a pasiunii sale devoratoare. Frumosul maior Ferdinand este stãpânul trupului ºi al gândurilor ei. Furtuna, torentul. În momentul în care prin - cipele se despãrþea, la Iaºi, de curtenii sãi, luându-ºi rãmas-bun, deoarece pleca departe, în Franþa, se dezlãnþuie o puternicã furtunã de varã, cu fulgere ºi tunete, cu rafale de ploaie nãucitoare. Furtuna respectivã este simbolul prãpãdului din sufletul principelui. Hotãrâse sã pãrãseascã þara. Theodor Balº abia aºtepta sã punã mâna pe putere, iar imperiile din jur îºi doreau, fiecare dintre ele, Principatul Moldovei. Principele se despãrþea cu durere de þara pe care o cârmuise cu devotament ºi demnitate, punându-ºi toate puterile în serviciul ei, sfâºiat sufleteºte de faptul cã nu ºtia dacã idealul sãu, pentru care luptase neîncetat, adicã Unirea, va putea fi realizat cândva. Se despãrþea, de asemenea, de rudele sale apropiate, de copiii mai mari ºi de familiile acestora. Îl aºtepta strãi - nãtatea, necunoscutul, cu toatã suita de suferinþe a omului dezrãdãcinat. Revãrsarea haoticã de ape pricinuitã de fur - tunã, un adevãrat torent în care erau gata sã piarã caleºtile oficiale, este un simbol al tumultului su - fletesc prin care trece principele, dar ºi al frã - mântãrilor ºi încercãrilor prin care trece þara: Abia cu mare greutate oºtenii, vizitiii ºi ceilalþi slujbaºi cãlãri îndreptarã oiºtea ca sã urneascã tot echipajul. Când pornirã iarãºi, de la coada con - voiului se auzirã, însã, noi strigãte. O trãsurã ni - merise în niºte gropi ascunse ºi, izbitã de ape, se rostogolea la vale cu cai cu tot. Spre norocul lor, cei doi va lets de chambre care se aflau în ea izbutirã cu mare greutate sã sarã în apã ºi sã înoate F AMILIA ROMÂNà RECENZI I 1 Ibi dem, p Ibi dem, p. 178.

250 248 IULIE-DECEMBRIE 2015 prin viitura mâloasã pânã la malul dimpotrivã, unde se agãþarã de niºte sãlcii. Erau izbãviþi. Pe cai însã nu-i mai scãpa nimeni. Smucindu-se anapoda, în cur caþi rãu în hamuri ºi lanþuri, furã mãturaþi ºi acoperiþi de ape cu trãsurã cu tot, sub privirile îngrozite ale tuturor celor de faþã 1. În continuare, aflãm cã locuitorii Moldovei erau de pãrere cã tot ceea ce se întâmplase la plecarea principelui din Iaºi erau semne cereºti care prevesteau noi încercãri ºi nenorociri prin care þara ºi locuitorii ei trebuiau sã treacã. Câinele lui Dunkelwesen. Cu puþin timp înainte de a muri, atunci când principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea era sfâºiat de neputinþa de a acþiona în sprijinul þãrii sale, calomniat de ad - versari, fãrã un sprijin real din partea lui Na po leon al III-lea sau a altor monarhi europeni, el are din nou un vis-fantasmã. În vis îi apar toþi medicii sãi, vrãji - torii ºi îndrumãtorii spirituali. Discutã cu ei despre suflet, despre singurãtate, despre durere ºi iad. Însã, cel mai mult îl impresioneazã câinele lui Dunkelwesen, pe nume Anubis. Câinele res - pectiv este un vestitor al morþii sale apropiate, un simbol al lumii de dincolo. El poartã sugestiv nu - mele Anubis, care în religia anticã egipteanã era zeul îmbãlsãmãrii, cel ce purta sufletul mortului spre cealaltã lume: Ce cautã câinele aici? între - bã principele. Îl cheamã Anubis, lãmuri mon sieur Dunkel - wesen. El se pricepe la sufletele omeneºti ºi face legãtura între lumea vãzutã ºi nevãzutã Cãþelele lui Hades ºi câinii care o înconjoarã pe Hecate cu trei trupuri, muma bunã a magilor ºi vrãjitorilor, sunt rudele lui! Apollo Kyneos îl ocro teºte de asemenea! M-a însoþit ºi la Iaºi ºi în alte pãrþi, peste tot! Lucreazã pentru mine! ( ). Dintr-un salt, acesta se sui în pat, peste trupul celui care zãcea. Întârzie o clipã, ca ºi cum înainte de a-ºi înfige colþii ar fi stat la îndoialã de unde sã apuce. Apoi se hotãrî ºi muºcã cu toatã puterea de gât, înfigându-ºi dinþii în tâmplã, chiar acolo de unde izvorau durerile 2. Principele nu mai putea sã trãiascã sub apã - sarea nemãsuratã a unor intrigi abominabile. Se simþea dezonorat în faþa lumii întregi. Adversarii sãi îl fãcuserã falsificator ºi tot ce este mai rãu. Moartea lui va legitima Unirea Principatelor, fiind sacrificiul suprem pe care principele îl face în spri - jinul idealului sãu civic, moral, naþional ºi pol i tic. Imediat dupã moartea sa, încet dar sigur, lu - cru rile au început sã se schimbe în bine în Moldova, principatul apropiindu-se tot mai mult de dorita Unire. FAMILIA ROMÂNà RECENZII Teodor Aman Proclamarea Unirii, Muzeul Naþional de Istorie a României 1 Ibi dem, p Ibi dem, p

251 IULIE-DECEMBRIE Un document impresionant Adrian MAN Cluj-Napoca Cartea lui Alexandru Micle, intitulatã Memorii, apãrutã la Editura Galaxia Guttenberg din Târgu-Lãpuº în anul 2014 (468 p.), având ºi un con sis tent al bum foto - grafic, m-a impresionat sincer. Este un doc u ment de viaþã, rescris de autor între anii 1981 ºi 1984, în timpce era în exilul în Germania. Cartea se referã la viaþa sa, din copilãrie pânã în 1975, când a trecut în veºnicie mult iubita lui soþie. Memoriile au mai avut o variantã scrisã pânã în 1963, pe care autorul nu a putut s-o aducã cu sine atunci când a venit la fiica lui, Puºa ºi soþul acesteia Liciniu, medici stabiliþi în strãinãtate. Dacã s-ar regãsi manuscrisul iniþial, la o eventualã reeditare ºtiinþificã, cartea s-ar putea completa, astfel încât sã poatã fi uti lizatã de cãtre toþi cei care studiazã destinul þãrii noastre, al Transilvaniei, din anii Primului Rãzboi Mondial ºi pânã în Cartea acoperã arcul de timp din copilãrie ºi pânã în 23 martie 1975, când, în urma unei boli incurabile, a pierdut-o pe soþia lui dragã. Se pare cã acesta a fost cel mai dureros episod din viaþa zbuciumatã pe care a avut-o, din frageda pruncie ºi pânã a trecut în eternitate. Cititorii revistei Fa milia românã meritã sã cunoascã viaþa avocatului ºi consilierului ju ridic Alexandru Micle, care a fost unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali ai oraºului Baia Mare. Încerc sã ofer câteva argumente în acest sens. Înainte de aceasta, permiteþi-mi un scurt preambul. L-am cunoscut încã din clasa a III-a, pe care am fãcut-o la ªcoala Primarã Nr.1 de pe strada Criºan. Fa milia dumnealui utiliza o casã, situatã chiar la începutul strãzii, în imediata apropiere a Sigu - ranþei comuniste, pe care a fost obligat sã o frec - venteze. Dar marile suferinþe care l-au privat de libertate au intervenit atunci când sinistra instituþie s-a transformat în Securitatea Poporului. Alexandru Micle era un bãrbat falnic, extrem de îngrijit ºi el e - gant, fiind considerat printre cei mai buni avocaþi ai oraºului de la poalele Dealului Florilor. Am cunoscut-o pe Puºa, fiica lui ºi pe o parte dintre prietenii sãi, printre care, Mircea Brâncoveanu, Vasile Brânzeu, colegi de breaslã, dar ºi pe dr. Iuliu Pop, em i nent chirurg care, într-o vreme, a fost directorul Spitalului din Baia Mare. ªi pãrinþii mei au fost în relaþii bune cu autorul cãrþii, care a purtat corespondenþã din Germania cu tatãl meu, preotul Simion Man. În acest con text am putut sã confrunt cu propriile-mi amintiri o parte dintre cele relatate în carte, convingându-mã de auten - ticitatea lor. Alexandru Micle s-a nãscut dintr-o familie modestã din Copalnic-Mãnãºtur, localitate pe care, atât el, cât ºi fa milia lui au îndrãgit-o pânã la sfârºitul vieþii. A fost cel mai mic copil dintre cei 12, din care nouã au trãit. A învãþat foarte bine la ªcoala Confesionalã din localitatea natalã, iar în timpul Primului Rãzboi Mondial a urmat ºi douã clase la ªcoala Primarã de Stat din Copalnic, unde învãþãmântul se desfãºura în limba maghiarã. Deoa rece a fost un elev em i nent, în România Mare, l-a urmãrit, chiar obsedant, gândul sã-ºi con tinue studiile la liceu, chiar ºi fãrã consim - þãmântul pãrinþilor. Profesorii de la Liceul Gheorghe ªincai au fost impresionaþi de stã - ruinþa de a face carte a învaþãcelului, venit pe jos sã se înscrie, oricât de greu i-a fost acest lucru. A fãcut liceul în condiþii materiale precare, la Nãsãud, Baia Mare ºi Satu Mare, dar cu note foarte bune, mergând de multe ori zeci de kilo - metri la pas pânã la cea mai apropiatã garã. Pentru a-ºi ajuta pãrinþii, a dat ore în par tic u lar unor elevi mai slabi, proveniþi din familii avute. La ºcoala din Copalnic a cunoscut-o pe Lucica, marea ºi uni ca lui dragoste, pânã la sfâr - ºitul vieþii. Nici aceasta nu a fost prea bogatã, dar pânã la urmã s-au cãsãtorit ºi au depãºit greutãþile materiale. Au fost un cuplu cu adevãrat ex em plar, ajutându-se enorm unul pe altul. Am citit multã literaturã memorialisticã, dar nu am gãsit în niciun volum de amintiri un asemenea elogiu adus partenerului de viaþã. ªi Al ice Voinescu, în cartea ei de amintiri, vorbeºte bine despre soþul ei, dar numai dupã ce acesta înceteazã din viaþã. Cartea lui Micle este ºi un adevãrat imn cu certe valori literare, adus doamnei Maria Lu cia. În toate încercãrile de ter mi nate de frecventele privaþiuni de libertate, atât din partea ocupanþilor maghiari, cât, mai ales, din partea comuniºtilor, gândul i-a fost în permanenþã la soþie ºi cei doi copii, pe care, de asemenea, i-a iubit mult. Spre meritul acestora, nu l-au dezamãgit deloc: au fost ataºaþi pãrinþilor, la greu i-au ajutat foarte mult ºi au învãþat bine. Fa milia Micle a fost cu adevãrat o familie ro - mânã. Dacã acum se vorbeºte mult de nece - sitatea unor modele, chiar dacã nimeni nu este persecutat pol i tic sau etnic, fa milia Alexandru Micle rãmâne un exemplu de ataºament in di - F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

252 250 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà solubil al membrilor acesteia. (Ca sã dau un exemplu, în aparenþã mi nor, dar în realitate unul rel e vant, memoriile descriu cu cât interes ºi so - lemnitate împodobeau pomul de Crãciun). Avo - catul Micle a reprezentat un adevãrat model de comportament rectiliniu, atât din punct de vedere moral, cât ºi pol i tic. Nu l-a dezamãgit nici pe mentorul lui, Iuliu Maniu, care în toamna anului 1940 i-a scris sã nu plece în refugiu pentru a fi alãturi de conaþionali, pe care i-a servit cu de - votament. Desigur, Alexandru Micle nu a fost o fire comodã pentru adversarii sãi politici. (A rupt o lozincã antimanistã la aniversarea din 1945 a zilei de 23 Au gust). Se pare cã a fost primul re pre - zentant al PNÞ din Baia Mare care a fost arestat dupã 6 martie 1945, când sovieticii au instalat guvernul Groza. Atunci a fost dus în lagãrul de la Oradea. Episodul s-a petrecut dupã ce, în prealabil, autoritãþile militare sovietice i-au propus postul de pre fect al judeþului. Alexandru Micle l-a refuzat, deoarece spunea cã numai autoritãþile româneºti sunt în drept sã-i confere aceastã demnitate. Prima arestare a fost relativ suportabilã faþã de ceea ce s-a întâmplat ul te rior, când comuniºtii erau omni pre zenþi. În timpul ocupaþiei maghiare i-a ajutat nu numai pe români, ci ºi pe evrei, cele douã etnii dis - crim i nate ºi persecutate. Cu toate riscurile, a pãs - trat valori ale evreilor deportaþi ºi le-a restituit rudelor acestora când s-au reîntors din lagãrele morþii. De asemenea, a ajutat foarte mult coo - peraþia româneascã. La adunãrile gen er ale ale coo - pe ratorilor nu dãdea voie sã se citeascã dãrile de seamã decât exclusiv în limba românã. Deºi greco-catolic, le-a fost sprijin efectiv ºi românilor ortodocºi, care, în aceastã zonã, au fost puþini. S-a implicat cu toatã energia în primirea solemnã în iunie 1943, la Baia Mare a episcopului ortodox Colan de la Cluj, aducând ºi greco-catolici la ceremonie, pentru a-i da o mai mare amploare. În aceste condiþii, vizita ierarhului ortodox n-a fost doar un eveniment pas to ral, ci ºi unul de mare vibraþie naþionalã. A fost în relaþii foarte bune cu episcopul greco-catolic de Maramureº dr. Ale xan - dru Rusu, mort în Penitenciarul din Gherla, ca martir al credinþei ºi propus pentru beatificare. Alexandru Micle a fost, deci, creºtin, nu numai în vorbe, ci ºi în fapte. Puþini mai ºtiu cã avocatul Micle a predat pro bono, la începutul anului 1945, la Liceul Gheorghe ªincai din Baia Mare. Nu i-a fost uºor, ca, alãturi de dr. Vasile Þiplea, sã gãseascã per - soane cu pregãtire superioarã pentru a reînfiinþa învãþãmântul liceal. Acest liceu de elitã, ºi nu numai cel din oraºul nostru, ar trebui sã aºeze o placã comemorativã pentru aceia care, dupã o lun - gã pauzã, au reuºit sã reorganizeze în acei ani învãþãmântul în limba românã. Pânã la 6 martie 1945, din Bucureºti nu putea veni niciun ajutor, sovieticii interzicând autoritãþilor române sã re - vinã în Ardealul de Nord. Printre cei care au biruit acest obstacol s-au aflat ºi intelectualii români din Baia Mare, care meritã prinos de recunoºtinþã. Dupã alegerile falsificate din toamna anului 1946, prigoana comunistã s-a dezlãnþuit cu toatã brutalitatea. La începutul anului 1948 nu i s-a dat voie lui Alexandru Micle sã prac tice avocatura, sursa lui de existenþã. ªederea la Ca nal în baza unei sancþiuni ad min is tra tive prelungite, moar - tea lui Sta lin, care l-a gãsit în detenþie, refuzul de a munci în prima zi de Paºti, ca semn de pro test pentru jignirea adusã convingerilor lui religioase, de mon streazã câtã suferinþã a îndurat în gulagul comunist. Nu a fost dip lo mat în comportament, fiind o fire spontanã, ceea ce nu i-a atenuat încer - cãrile, însã le-a suportat demn, având credinþã în Dumnezeu ºi în neamul din care a fãcut parte. Dupã eliberarea din puºcãrie, a urmat coº ma rul luptei pentru gãsirea unui serviciu. Când îl gãsea, chiar unul foarte mod est, era, la scurt timp, dat afarã. Pentru autoritãþi, Micle nu putea sã ocupe nici mãcar postul de casier la farmacie. ªi soþia sa, educatoare, a fost persecutatã, fiind mu tatã de la o grãdiniþa la alta, în cuprinsul fostei regiuni Baia Mare. Din cauza crezului pol i tic al tatãlui lor, copiii n-au putut sã frecventeze liceul. Puºa a devenit elevã la ªcoala Tehnicã Sanitarã Satu Mare, pe care a absolvit-o cu diplomã de merit, ceea ce i-a permis sã urmeze medicina. Puiu s-a încadrat în muncã ºi a terminat studiile la fãrã frecvenþã. Alexandru Micle a fost declarat chiabur, deºi avea doar trei hect are de pãmânt. Tot ceea ce a obþinut în viaþã a fost rezultatul unor demersuri insistente, cu repetate memorii ºi audienþe la Mi - nisterul Justiþiei ºi Consiliul de Stat. Nici pensia la care avea dreptul nu a primit-o in te gral, în pofida unei hotãrâri judecãtoreºti favorabile. Pentru acest strãlucit intelectual, unul din intelectualii reprezentativi ai Maramureºului ºi viaþa postdetenþie a fost una cu multe încercãri. Nu se lamenteazã, îºi gãseºte tãria în familie, iar pentru cele bune ºi cele rele Îi mulþumeºte lui Dumnezeu, ca personajul biblic Iov. În cursul bolii incurabile, atât el, cât ºi copiii au fost alãturi de doamna Lucica, înconjurând-o cu toatã dra - gostea. Într-o apreciere concluzivã a memoriilor ºi a personajului ce rãzbate din tumultoasa sa viaþã, se poate spune cred cã fãrã exagerare cã a fost un om între oameni. În consecinþã, recomand cãlduros cartea Me morii, cititorilor revistei Fa milia românã, aceasta meritând o difuzare cât mai largã.

253 IULIE-DECEMBRIE Monica Duºan despre relaþia dintre simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu Dr. Mihaela VARGA Bucureºti Monica Duºan este autoarea unui ma siv volum monografic semni fi - cativ intitulat Simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu. El a apãrut în 2014 la Editura Magic Print ºi constituie o noutate în modul de abordare exegeticã a artei epice româneºti. Este o noutate prin modul in sis - tent speculativ de a discuta despre prozã, prin numãrul mare de simboluri ale imanenþei ºi trans - cendenþei pe care le analizeazã ºi, în spe cial, prin felul sãu de a înþelege relaþia de o inepuizabilã complexitate dintre tradiþie ºi modernitate în actele de culturã. Noutatea aceasta poate fi explicatã prin ma - rea varietate a preocupãrilor care au marcat evo - luþia Monicãi Duºan în cultura românã de azi. Ea s-a afirmat prin scrieri de mare autoritate în do - meniul etnografiei ºi folclorului, prin colaborãri cu caracter eseistic sau analitic la un numãr însemnat de publicaþii literare din toatã þara, prin activitatea de art ist plas tic (este membru al Asociaþiei Artiº tilor Plastici Mar cel Olinescu din Brad-Hunedoara ºi participã anual la expoziþiile de picturã ale mem - brilor asociaþiei), prin romanul de mare succes Viaþa ca o lacrimã (2013), dar îndeosebi prin mo - dul per sonal de a înþelege specificul spir i tual ro - mânesc. În cele ce urmeazã, vom prezenta volumul Simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu dintr-o perspectivã precum - pãnitor descriptivã, respectiv analiticã, dar îndeo - sebi comparatistã. Problema simbolului îi preocupã nu numai pe scriitori, ci ºi pe creatorii în alte domenii artis - tice, dar ºi pe lingviºti, filosofi, teologi, sociologi, psihologi ºi politologi. Este o problemã inepui - zabilã, cu o excepþionalã ca pac i tate de cuprindere. Monica Duºan este interesatã în mod spe cial de problemele pe care le pune modernitatea în literaturã. A studiat problema modernitãþii. Con - ceptul l-a aprofundat în cadrul unui studiu intitulat Modernitatea în literatura ºi cultura europeanã, temã a unui masterat susþinut în Acest de - mers i-a permis abordãri comparatiste în alte studii ale sale consacrate operelor literare româneºti. În cuvântul introductiv, O necesarã mãr - turisire, autoarea aratã cã activitatea sa literarã a debutat cu note de cãlãtorie despre locurile care i-au marcat evoluþia intelectualã ºi sufleteascã. A fost atrasã de lecturi în care întâlnea asemenea descrieri, dar mai ales de experienþele sufleteºti trãite de diverºi cãlãtori. Aºa s-a întâlnit ºi cu op era lui Mihail Dia - conescu în care a gãsit numeroase relatãri de cã - lãtorii, toate simbolice, încãrcate de semnificaþii filosofice, sentimentale, religioase, istorice, artis - tice, contemplative, speculative, morale, civice. Personajele lui Mihail Diaconescu, remarcã Monica Duºan, suferã de setea nestinsã a depãrtãrilor. Observând caracterul itin er ant al ro ma ne - lor lui, asemãnãtor cu Odiseea lui Homer, s-a simþit atrasã sã reflecteze asupra drumului ca simbol polivalent în op era acestuia. Eroii lui sunt de tipul homo viator omul cãlãtor, omul pelerin cel care, cãlãtorind, descoperã, evo luea - zã sufleteºte, se raporteazã la etern ºi la absolut. Pornind de la aceastã primã remarcã, ea descoperã ºi analizeazã numeroase alte simboluri întâlnite în proza lui Mihail Diaconescu, cãutarea acestora devenind o adevãratã pasiune, profundã ºi lu - cidã, care i-a marcat definitiv propriile opþiuni intelectuale ºi literare. Prin abordarea analiticã a operei, autoarea ºi-a prelungit ºi intensificat trãirea esteticã în ra - port cu aceastã prozã, caracterizabilã estetic prin frumuseþe, putere de atracþie, maiestate ºi noutate. Monica Duºan mãrturiseºte cã aceastã operã îi întreþine dorinþa de a con tinua lucrul la masa de scris. Era firesc ca pornind de la simbolurile întâl - nite în op era diaconescianã, autoarea sã porneascã analiza cu un capitol teoretic, semnificativ inti - tulat Simbolism ºi neosimbolism, punându-ºi între barea Este Mihail Diaconescu un romancier simbolist?. Opus naturalismului, curentul istoric sim - bolist, manifestat în poezie, prozã, teatru, eseis - ticã, este reprezentat în cultura românã prin nume de frunte ca Alexandru Macedonski, George Bacovia, Ion Minulescu, a cãror contribuþie au - F AMILIA ROMÂNÃ RECENZI I

254 252 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà toa rea o trece în revistã, alãturi de cele din cul tura universalã: Paul Verlaine, Ar thur Rimbaud, Os car Wilde, Maurice Maeterlinck, Rainer Maria Rilke, Ady Endre º. a. Ei au schimbat profund literatura, ca ºi propria lor profesie, devenind au tori polivalenþi, cum îi denumeºte Monica Duºan, amintind ºi de sintagma scriitor in te gral, folositã de G. Cãlinescu. Un astfel de scriitor este ºi Mihail Diaconescu, afirmã ea, ºi din acest motiv acordã o asemenea importanþã simbolului, proza lui reali - zând cea mai importantã încorporare ºi ilustrare a ideologiei literare simboliste. Crezul curentului literar simbolist a fost cã arta poate pãtrunde în zonele mai profunde ale realului, dincolo de expli - caþiile ºtiinþifice, tocmai prin apelul la simbol, de - pã ºindu-l însã ºi pe acesta, ajungând la ceea ce este ilimitat, spir i tual ºi etern în unitatea maies - tuoasã a lumii. Desigur, în cazul lui Mihail Diaconescu este vorba nu de simbolismul istoric, ci de un neo - simbolism, definit de autoare ca o paradoxalã îmbinare de tradiþionalism mil i tant ºi mod ern ism ºi ca un fericit eclectism cu un finalism meta - fizic care orienteazã desfãºurãrile epice. În ceea ce priveºte bazele teoretice ale crea - þiei diaconesciene, Monica Duºan se referã la prin - cipii romantice, îndeosebi hegeliene, ºi la prin cipiile Ortodoxiei: patristice, dogmatice ºi li tur gice. Însã dincolo de aceste principii intervine intuiþia artis - ticã, credinþa ºi puterea de judecatã, care-i mij - locesc transpunerea concepþiei sale în text literar. Autoarea, amintind de curentele neoclasice, neo - romantice ºi neorealiste care s-au manifestat în sfera artelor, considerã cã se poate vorbi ºi de un curent neosimbolist, care ar fi definitoriu pentru creaþia literarã a lui Mihail Diaconescu. Într-ade - vãr, se poate vorbi despre un neosimbolism, mai ales cã scriitorul s-a familiarizat cu operele marilor filozofi ai curentului fenomenologic, ale cãror idei au marcat gândirea europeanã în a doua jumãtate a secolului al XX-lea ºi pentru care a înþelege pre - supune ºi a analiza simbolurile în polivalenþa lor. Dacã Hegel instituie termenul de feno me - nologie în 1807, prin lucrarea Fenomenologia spi - ritului, mai mult de o sutã de ani mai târziu, în 1913, Edmund Husserl vorbeºte de o feno me - nologie purã, urmat de Mar tin Heidegger în 1927 cu ontologia fenomenologicã, prin care omul este vãzut ca rezultat al luãrii sale de conºtiinþã: ceea ce vede se transformã în vãzut, ceea ce crede se transformã în crez, ceea ce iubeºte se transformã în concepþia sa despre iubire. Drumul pe care omul îl parcurge de-a lungul istoriei sau de-a lungul unei traiectorii singulare (individuale) se explicã, astfel, prin sistemele sale de referinþã, prin actul cul tural în care se transformã orice percepþie prin simþuri, act cul tural ce implicã utilizarea sim bo - lurilor. Exemplificând în continuare, omul este legat de loc, nu numai geografic ci ºi so cial-isto - ric, cum subliniazã fenomenologii. Astfel, în tru cât el este în gen eral definit ºi printr-o di - mensiune religioasã, în par tic u lar, în funcþie de loc, ne apare definit ºi de o anumitã credinþã religioasã cu sim bolurile sale culturale specifice. De aici ºi impor tanþa pe care Mihail Diaconescu o acordã Orto doxiei ºi simbolurilor sale, pentru cã, aºa cum subliniazã Monica Duºan, abordarea feno meno logicã implicã o reactivare a sis te - melor sale de referinþã. Preocuparea pentru simboluri a scriitorului este analizatã de autoare în capitolul urmãtor. Ea porneºte de la o afirmaþie a lui Mihail Diaconescu referitoare la extraordinara putere de semnificare a simbolurilor, cât ºi de la încercãrile ro man - cierului de a face din ele o realitate importantã a prozei. În acest sens, actul ar tis tic este precedat la Mihail Diaconescu, de cãutarea ºi analiza ace - lor sisteme de referinþã ale omului din acest loc, sisteme care, ele însele, s-au dezvoltat de-a lungul secolelor în adevãrate constelaþii de simboluri. Adeziunea sufleteascã faþã de op era scriito ru - lui, trãitã ºi subliniatã de Monica Duºan, este am putea spune o dovadã cã aceastã analizã a pro - dus rezultate valide. Dupã un necesar capitol referitor la scrierile exegetice despre op era scriitorului ºi un altul refe - ritor la profilul sãu literar, Monica Duºan scrie despre scriitorul in te gral Mihail Diaconescu. Prin scriitor in te gral, G. Cãlinescu înþe - legea un autor afirmat în mai multe domenii ale artei cuvântului. Monica Duºan argumenteazã cã Mihail Diaconescu s-a afirmat nu numai ca ro - man cier, ci ºi ca eseist, estetician, filosof al cul - turii, teolog, istoric literar, muzicolog, critic de artã, teoretician ºi critic literar, jurnalist, exem - plificând cu lucrãrile sale în fiecare dintre aceste domenii. Mai mult decât atât, prin tot ce a în - treprins, el a fost de la bun început un oponent al ideologiei oficiale a regimului trecut ºi în aceastã privinþã, rolul pe care-l acordã în romanele sale creatorului ºi creaþiei, de ci sive în evoluþia unei comunitãþi, este în mod vãdit opus rolului maselor în istorie susþinut de doctrina marxistã. Dupã cum afirmã Monica Duºan, creaþia este nu numai lait - motivul romanelor sale, este aurul pur. Când eroii sãi îºi pierd puterea de a crea, îºi pierd ºi respectul de sine ºi vocaþia metafizicã un rãu mai mare decât moartea, observã autoarea. O altã observaþie importantã despre per - sonalitatea scriitorului, pe care autoarea o preia de la filosoful Marin Diaconu, se referã la faptul cã Mihail Diaconescu îngemãneazã trei feþe spi - rituale: scriitorul, cercetãtorul ºi gânditorul, aces tea trecând pe rând în rolul prin ci pal în di - verse etape ale creaþiei sale. Scriitorul a optat pentru romanul istoric da -

255 IULIE-DECEMBRIE toritã tradiþionalismului sãu asumat ca o necesarã valoare, întãritã de întâlnirea cu filosofia feno - menologicã. Tot programatic, construcþia sa lite - rarã cuprinde un in ter val istoric de 2000 de ani, jalonat de câte un ro man pentru câte o perioadã semnificativã a istoriei noastre. Romanele nu le-a scris în ordinea istoriei, întrucât primul dintre ele, Culorile Sângelui (apãrut în 1973) se petrece la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul celui de-al XVIII-lea ºi abia al cincilea dintre ele, Cãlã - toria spre zei, se referã la perioada cea mai veche. Valoarea cercetãtorului implicat în creaþia literarã a fost, ºi ea, subliniatã de specialiºtii care i-au comentat scrierile ºi care, aºa cum spune au - toarea, s-au arãtat impresionaþi de adecvarea autorului la documentul istoric. De altfel, aratã Monica Duºan, scriitorul însuºi a afirmat: datele istorice reale sunt totdeauna mai impresionante decât cele mai îndrãzneþe construcþii fic tive, iar ficþiunea, atâta câtã existã, porneºte de la doc u - ment ºi este subordonatã documentului. Ca o parantezã, putem observa, cã un astfel de demers bazat pe o solidã cercetare îl gãsim din fericire ºi la generaþiile tinere, la un Filip Florian de pildã, nãscut în 1968, ºi care la 40 de ani, în 2008, a publicat romanul Zilele regelui, care se petrece în perioada lui Carol I ºi în care îmbracã admirabil în hainã literarã, date ºi fapte istorice cât se poate de reale. Nu ºtim dacã mai tânãrul scriitor a citit romanele lui Mihail Diaconescu, dar este îmbucurãtoare aceastã tendinþã de a transforma în materie literarã trecutul istoric, adecvând în acelaºi timp scrierea lor la mijloacele de expresie contem - porane. Este încã o dovadã cã romanul istoric rã - mâne în continuare ac tual, amintind aici cã nu mai departe de 1998, Premiul No bel a fost luat de un scriitor portughez de romane istorice, José Sara - mago, iar John Updike a spus despre proza acestuia cã nu este strãinã de speculaþii filosofice ºi psihologice, dar are ºi o dozã de înþelepciune popularã nepretenþioasã. Speculaþii filosofice ºi înþelepciune po pu - la rã, întâlnim din plin ºi în romanele lui Mihail Diaconescu. Saramago, deºi mai vârstnic, ºi-a scris marile romane tot în anii 70 ºi 80. Desigur, cei doi romancieri nu aveau cum sã cunoascã unul, op era celuilalt, în acele decenii, dar au fost amân doi sen - sibili credem la un Zeit geist (spirit al timpului) care, fãrã sã facã parte din cultura domi nantã, animã destui creatori de mare valoare, mult prea indepen denþi ca sã se alãture unor curente în a cãror valoare nu cred. Gânditorul Mihail Diaconescu, care ºi-a ela - borat pe larg, dar foarte strict, concepþia, în ceea ce numeºte fenomenologia narativã a spiritului ro mâ - nesc, este, în primul rând, interesat de cele mai înalte idealuri spirituale ale omului, dupã cum subli niazã Monica Duºan, de vocaþia sa meta fizicã ºi setea sa de absolut. Întorcându-se la cercetãtor, autoarea amin - teºte, la rândul ei, de locurile din þarã pe care Mihail Diaconescu nu numai cã le-a vizitat, dar le-a ºi cunoscut în profunzime prin inter rela þio - nãri cu oamenii de acolo, ca ºi faptul cã eroii principali ai romanelor fiind când un pictor, când un muzician, când un erudit, când un ju rist, când un filosof, când un sculp tor, îi permite scriitorului o alianþã între arta epicã ºi sugestiile oferite de celelalte arte. Astfel, gânditorul poate trece de la aparenþe la esenþe, identificând cele mai pro - funde ºi mai durabile resorturi ale existenþei noastre istorice, culturale ºi spirituale, dupã cum concluzioneazã autoarea. Toate acestea sunt turnate într-o formã care adesea ia caracteristicile unor surprinzãtoare poe me în prozã, spune ea, ºi continuã cã se poate sesiza în ele un postromantism clar, un postro - mantism meditativ, mai precizeazã. Totodatã este vorba ºi de un postsimbolism meditativ, aceste douã caracteristici fiind evidente mai ales în pagi - nile cu evocãri fantastice. Preocupãrile gânditorului sunt puse în va - loare de Monica Duºan în paginile prin care trece în revistã contribuþia lui Mihail Diaconescu ca istoric literar, estetician, teoretician literar, eseist, gazetar ºi critic de artã, pentru a se opri apoi pe larg la conceptul sãu de fenomenologie narativã a spiritului românesc. Ceea ce Monica Duºan aduce ca noutate în analiza conceptului faþã de exegeþii anteriori, este o structurare pe dimensiuni: di - mensiunea eroicã a existenþei româneºti, dimen - siunea tragicã, moralã, misionarã, spiritualã, sacrã ºi sublimã, analizându-le pe fiecare în parte, neo - miþând sã arate legãtura între ele. Dacã Mihail Diaconescu ºi-a scris ro ma - nele într-o ordine care nu a fost cea istoricã, Mo - nica Duºan le analizeazã respectând-o pentru a pune în evidenþã ampla frescã a gândirii ro ma - neºti. În Dacia lui Burebista din romanul Cãlã - toria spre zei, eroul este filosoful stoic Arhidamos din Apollonia nu întâmplãtor, credem noi, dintr-un oraº an tic având drept pa tron pe zeul soarelui ºi al raþiunii. De altfel, ºi numele filo - sofului este simbolic cu prefixul sãu superlativ absolut arhi, putând însemna între altele foarte civilizatul, filosof care cãlãtoreºte prin þinuturile dacice cu credinþa în Zamolxis, dar ºi în Dionysios. Urmeazã romanul Depãrtarea ºi tim - pul, consacrat perioadei dacoromane în care eroul prin ci pal, Dionysius Exiguus (Dionisie cel Mic sau Dionisie Smeritul), este inspirat dintr-un per - sonaj istoric real, purtând acest nume contra dic - toriu, amintind de zeul neînfrânãrii, dar ºi al exta - zului, ºi cu atributul Exiguus, însemnând, în ace laºi timp, mic, smerit, neînsemnat, dar ºi sever ex i - gent. Monica Duºan apreciazã afirmaþia lui Constan tin Sorescu potrivit cãreia Mihail F AMILIA ROMÂNÃ RECENZI I

256 254 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Diaconescu a scos din uitare o personalitate ºi mai ales un spaþiu ºi o epocã: Dacia Ponticã la anul 500. De altfel, Monica Duºan, care s-a afirmat ºi ca ro mancierã ºi ca art ist plas tic, demonstreazã nu nu - mai o deosebitã ca pac i tate de analizã, ci ºi o cu - noaºtere aprofundatã a textelor critice despre op e - ra diaconescianã. Urmãtorul intelectual asupra cãruia Mihail Diaconescu se opreºte în proza sa a trãit o mie de ani mai târziu, în secolul al XVI-lea. Este retorul ºi scholasticul Lucaci, profesor de retoricã ºi de le - giuiri civile ºi bisericeºti la Ac a de mia Domneascã de la Putna fondatã de ªtefan cel Mare. Romanul are titlul Adevãrul retorului Lucaci. Pentru secolul al XVII-lea, în plinã epocã barocã, eroul ales de romancier este Ioan Cã ia - nu-valachus, pe bunã dreptate, întrucât nu numai cã importanþa acestui strãlucit muzician de pãºeºte sfera culturalã româneascã, aºa cum o de pãºeºte de altfel ºi Dimitrie Cantemir, altã perso nalitate pro - dusã de acest secol, ci ºi pentru faptul cã, din nou, scriitorul scoate din sfera cunoaºterii pur aca de - mice o personalitate care merita sã fie cunoscutã de un pub lic mai larg. Romanul se nu meºte Marele cântec ºi este de remarcat cã titlurile romanelor lui Mihail Diaconescu, deºi foarte scurte, din douãtrei cuvinte, au toate o forþã expre sivã, respectiv poeticã. ªi titlul romanului Culorile sângelui are aceeaºi forþã expresivã ºi totodatã o adecvare la eroul romanului, întrucât acesta este pictorul de frescã Pârvu Mutu, trãitor în epoca brânco ve neas - cã, la strãlucirea cãreia a contribuit din plin. Epoca romanticã a secolului al XIX-lea este evocatã în romanul Speranþa, singurul ro man în care eroul prin ci pal, un intelectual rasat, are ºi o însemnatã putere politicã: Grigore Alexandru Ghica al X-lea, domnitor al Moldovei, care, între 1848 ºi 1856, când este nevoit sã plece în exil, îºi vede þara ocupatã când de trupe austriece, când de cele otomane, când de cele ruseºti, în încleºtarea teribilã a celor trei imperii de a anexa micile princi - pate dunãrene. În ciuda acestora, domnitorul crede în viitorul unui stat românesc unitar ºi in de pend ent. Sacrificiul (1988), romanul Marii Uniri, cu care intrãm în secolul al XX-lea, are un titlu la fel de percutant ºi de semnificativ ca predecesoarele, eroul prin ci pal fiind, de aceastã datã, mai degrabã întreaga intelectualitate, care în acele momente a ºtiut în cvasitotalitatea ei ce drum sã aleagã. Romanul care încheie ciclul istoric, Um bre - le nopþii (1980), are un erou imaginar, ªtefan Manu, sculp tor din satul Albeºti de Argeº, emigrat în Germania. Reîntors deprimat ºi însin gurat în þarã, îºi gãseºte cu greu pacea sufleteascã ºi forþa creatoare prin meditaþii asupra valorilor cu o adevãratã însemnãtate pentru destinul uman. La aproape douã decenii dupã publicarea romanului Sacrificiul, în 2007, Mihail Diaconescu publicã romanul Nopþi ºi neliniºti. Pseudojurnal metafizic. Eroul sãu prin ci pal, Ovidiu Codrescu, este un al ter ego al autorului: un universitar ºi romancier care doreºte sã-ºi gãseascã împlinirea prin scrierea cãrþilor. Ro man curat simbolist, ro man tic ºi vizionar, dupã cum îl carac te - rizeazã Monica Duºan, în care eroul este un cro - nicar ºi judecãtor sever al timpului nostru, pro - fund afectat de toate nedreptãþile, violenþele ºi tragediile strigãtoare la cer ale lumii în care trãim, dar ºi un ro man despre modul în care conºtiinþa noastrã însetatã de bine, adevãr, frumos ºi dreptate se referã la ea. Este un ro man-pa - rabolã despre contemporaneitate, asemenea celor semnate de Hermann Hesse, Mar gue rite Yource nar sau Al bert Camus, considerã autoarea monografiei. Prezentarea romanelor diaconesciene în ordi nea desfãºurãrii lor istorice pune în evidenþã nu numai spirala dezvoltãrii unei axiologii proprii acestor locuri, ci ºi eroismul ºi tragismul acestei evoluþii cu un fi nal deschis, pe care considerãm cã autorul anume l-a lãsat astfel pentru a atrage aten - þia asupra pericolelor rãmase la fel de agresive faþã de dorinþa fireascã de bine ºi împlinire a omului. În acest sens, romanul Umbrele nopþii scris în 1980, despre destinul unui cre ator care a ales exilul, are un caracter vizionar privit din perspectiva zilei de azi, când constatãm cã o parte a intelectualitãþii româneºti s-a înstrãinat de þarã la propriu sau la figurat. Fiecare dintre personajele lui Mihail Diaconescu ºi nu doar eroii principali, afirmã Monica Duºan, are valoare de simbol. De altfel, completeazã ea, toatã op era lui Mihail Diaco - nescu este o vastã reþea de simboluri mo rale, so - ciale, instituþionale, filosofice, religioase, psihice, istorice, artistice, politice, tradiþionale ºi spirituale comunicante. Astfel, în Cãlãtoria spre zei, filozoful este ºi un sol al pãcii, care în drumul sãu iniþiatic, alt simbol, mediteazã asupra agorei sale natale, asu - pra muntelui, codrului, peºterii, popasului ca pereche simbolicã a drumului. În legãturã cu sim - bolul peºterii, Monica Duºan face observaþia inte - resantã cã Mihail Diaconescu a fost marcat din copilãrie de cunoaºterea bisericilor rupestre aflate în zona sa natalã: cele de la Cetãþeni, Nãmãieºti ºi Corbi toate trei de o nespusã frumuseþe, am adãuga. Cel mai amplu set de simboluri, apreciazã exegeta, este de constatat în romanul Depãrtarea ºi timpul, în care neosimbolismul triumfã. Ea analizeazã câteva dintre ele: logosul (scris, rostit, gândit), erosul, þapul, visul, insula-cetate, cerul, din nou drumul ºi popasurile, centrele lumii casa, satul, cetatea, biserica, ritualurile, inclusiv cel vrãjitoresc, elixirul, apa, oglinda, noaptea, lu - na, timpul ºi calendarul.

257 IULIE-DECEMBRIE În urmãtorul ro man, Adevãrul retorului Lucaci, gãsim cãlãtoria labirinticã, alte simboluri majore fiind cartea, biserica, pactul cu diavolul, din nou ritualul cel de putere ºi cel vrãjitoresc, ºarpele ºi desigur, din nou erosul simbol de neocolit. Ioan Cãianu-Valachus din romanul Marele cântec este simbolul vocaþiei artistice, jilþul sim - bol al puterii, muzica lo gos cântat, cadavrul uman disecat an a tomic simbol al efemerului ºi din nou, erosul ºi pactul cu diavolul sub alte forme. Celãlalt mare art ist care l-a inspirat pe Mihail Diaconescu, Pârvu Mutu, din romanul Culorile sângelui, reia sub altã formã motivul labi - rintului, dar ºi focul ºi sângele ca simboluri co - municante, cârciuma ca simbol al infernului, din nou visul. Romanul Speranþa este o parabolã des pre sublim ºi ab ject în politicã ºi istorie, spune Monica Duºan. Eroul sãu prin ci pal, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al X-lea, se auto ca rac - terizeazã astfel, prin pana scriitorului: un prin cipe sãrac al unei þãri sãrace. Motivul întâlnirii cu diavolul apare din nou, având în vedere cã este o temã iubitã de romantici, ca ºi visele-fantasmã, halucinaþiile sau coºmarurile, precum ºi ºarpele iarãºi, furtuna ºi torentul. Un simbol folosit doar în acest ro man este câinele vrãjitorului Dunkelwesen (numele însemnând fiinþã întunecatã ), câine care poartã numele zeului egiptean Anubis, zeul îmbãl - sãmãrii, reprezentat cu cap ºi trup de câine, înrudit cu cãþelele lui Hades ºi cu cei trei câini ai Hecatei. Simbolul prin ci pal din romanul Sacrificiul este întâlnit chiar în titlul romanului, alãturi de vis, de marele bordel im pe rial ca Lustprinzip (prin - cipiul plãcerii) ºi de alte simboluri ale dezastrului, ale sfârºitului de lume pe care o trãia Imperiul Habsburgic. Chiar ºi romanele ce se petrec în con - tem poraneitate, sunt încãrcate de simboluri strã - vechi ca labirintul, noaptea, erosul, visul, cartea ºi scrisul, muzica, marea, mãnãstirea, cu mãiestrie întreþesute în texte. Un alt valoros capitol este dedicat de Monica Duºan analizãrii tablourilor simbolice în - tâl nite în proza lui Mihail Diaconescu, fãrã pre - tenþia de a le epuiza. Le descrie la modul gen eral în limbajul criticii de artã plasticã: au desene clare, o cromaticã intensã sau evanescentã, note pitoreºti, contraste puternice sau del i cate, o frumuseþe inso - litã, totdeauna acaparantã. Monica Duºan ne rea - minteºte astfel cã ºi ea este pictoriþã ºi cã participã regulat la expoziþii de artã plasticã. Un tablou literar marcat de simboluri, preci - zeazã ea, are o înaltã ºi puternicã semnificaþie metafizicã, adãugând: numai marii artiºti au ca - pacitatea de a propune simboluri apte sã ne implice într-o trãire a realului orientatã metafizic. Scrii - torul a evocat în tablouri per fect realizate ar tis tic mai multe personalitãþi istorice devenite sfinþi, ca Dionisie Smeritul, Mitropolitul Dosoftei, Mitro - politul Sava Brancovici, Mitropolitul Antim Ivireanul, concluzionând cã în evocãrile acestor sfinþi romancierul s-a depãºit pe sine. Un alt tip de tablou literar este cel al trãirii extatice, exegeta afirmând cã Mihail Diaconescu este singurul scriitor din cultura românã care a îndrãznit sã descrie extazul ca stare de spirit ºi exemplificã elocvent cu un pasaj din romanul Nopþi ºi neliniºti. Pseudojurnal metafizic, scris cu câþiva ani în urmã, dupã o lungã perioadã de abandonare a prozei în favoarea unor proiecte de teorie ºi istorie literarã. Pasajul din Nopþi ºi neli - niºti. Pseudojurnal metafizic este ºi o dovadã cã inspiraþia nu i-a secat scriitorului însetat de su - blim ºi cã tabloul conceput are virtuþi de poem în prozã. Iatã doar câteva fraze ale reveriei exta - tice: Toate simþurile mele ºi toate fibrele sufle - tului meu erau trezite ca sã poatã primi noua stare a lumii. O bucurie intensã ºi o fantezie care trans - formã totul în sãrbãtoare se asocia cu pãtrunderea mea în aceastã suavã luminã. Tablourile lu mi - niscente semãnau cu niºte ape scânteietoare. Ele curgeau lin, abia perceptibil, izvorând de dincolo de lume. Era un fel de genezã continuã. Pentru con trast, Monica Duºan propune un alt tablou sublim poem filosofic în prozã, suprasaturat de variate simboluri vizuale. Este tabloul simbolic ce evocã trãirea extaticã a tâ - nãrului Dionysius, vieþuitor în veacul al cincilea, din care reproducem doar o parte a unei fraze: Plutind mai departe peste prãpãstiile fioroase ale depãrtãrii ºi timpului, nimeri pe deasupra mãrii albastre strãbãtute încet de corãbii, apoi peste niºte câmpuri de bãtãlie pline de oase al bite de ploaie, dar ºi de stârvuri proaspete, peste pãduri cuprinse de flãcãri de la un capãt la altul, înecate de fum, ºi resturi de scrum, alãturate însã într-un chip cel puþin uimitor unor zãvoaie verzi. Mihail Diaconescu, spune exegeta ne în - deamnã in sis tent sã ne gândim la mis ter, el fiind un mare dascãl al misterului ºi ne demonstreazã acest fapt cu un tablou simbolic nocturn din ro - manul Speranþa. Grigore Alexandru Ghica al X-lea, augustul prin cipe domnitor al Moldovei, se plim bã singur pe uliþele Iaºilor, animat de trãiri stranii ºi violente. Într-o cârciumã mizerã în care intrã atras parcã de o forþã obscurã, îl întâlneºte pe elegantul ºi surâzãtorul mon sieur Ophion Naunet Dunkelwesen, marele cunoscãtor al astro - logiei ºi ºtiinþelor oculte, simbol al maleficului, însoþit mereu de câinele sãu fioros, ca pentru a întãri primejdia rãului, ºi care-l ademeneºte înspre pãcat cu promiþãtoarele cuvinte: Bezna adâncã ne dãruieºte tot ce dorim!. Existã o întreagã simbolisticã a numelor personajelor fic tive în proza lui Mihail Diaconescu, izvorâtã, la rândul ei, din înalta lui erudiþie, fiind F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

258 256 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà greu de depistat întreaga complexitate care se ascun de în complicatul apelativ francezo-grecoegipteano-ger man a lui mon sieur Ophion Naunet Dunkelwesen. Mon sieur ºi nu Herr, Dunkel - wesen un nume de familie cu rezonanþã germanã care, dupã cum am mai amintit, înseamnã fiinþã întunecatã, Ophion un prenume de zeu pelasg gonit din Olimp, simbolizat sub formã de ºarpe, Naunet numele transcris franþuzeºte al unei zeitãþi egiptene cu cap de ºarpe, totul trimiþând de trei ori la principiul ispitirii întru rãu, la ºarpele sim bo - lizându-l pe Sa tan. Dar ºi rezonanþa sonorã de nume francezo-ger man are simbolismul ei, su ge - rând direcþia dinspre care venea acel rãu. Dincolo de construcþia numelui, scriitorul plãmãdeºte un personaj rafinat, inteligent, fascinant, înspãi mân - tãtor, doar puþin caricaturizat, ca pentru a avertiza cât de seducãtor poate fi rãul. Dacã doar unul dintre personajele secundare este atât de com plex ºi are o atât de bogatã simbolisticã, vom înþelege cã a întocmi un repertoriu complet al simbolurilor folosite de scriitor este practic imposibil. De aceea Monica Duºan a optat pentru o construcþie pe cate - gorii a analizei sale, construcþie care o con duce dupã analiza tablourilor simbolice, la un nou ca - pitol intitulat Pitoresc, simbolic ºi metafizic. Asocierea dintre cele trei categorii poate pã - rea paradoxalã, spune autoarea, dar în proza dia - conescianã ea are o ca pac i tate de sugestie cu totul specialã. Orice obiect care se oferã percepþiei noastre poate deveni pitoresc prin descrierea unui literat sau prin penelul unui pictor. Însã, pornind de la teoria lui Lucian Blaga despre pitoresc ºi re - velaþie, de la conceptul sãu de matrice stilisticã a poporului român ºi de la teza sa cã existã o orien - tare spre pitoresc, ca dominantã stilisticã, care ia proporþii de cult, þâºnit dintr-un insondabil ºi co - ple ºitor sen ti ment metafizic, Monica Duºan gã - seºte cã ºi proza lui Mihail Diaconescu are acest caracter cultic al pitorescului, devenit la rândul lui simbol. ªi în acest caz, exemplele sunt mult prea numeroase pentru a putea fi enu mer ate, aºa cã autoarea se opreºte la trei exemple luate din romanele Depãrtarea ºi timpul ºi Nopþi ºi neliniºti. Pseudojurnal metafizic. Astfel, Eudoxius, eroul din secolul al V-lea al erei creºtine, se îndreaptã spre chilia ascunsã în munte a unui sihastru, pe firul unei ape pânã spre izvoare. Mihail Diaco - nescu descrie un drum ºi un peisaj cu care suntem încã familiari. Susurul abia simþit al râului lim - pede, tãcerea deasã a copacilor bãtrâni, florile abia ieºite din mustul zãpezii ºi tot restul au darul de a-l înfiora pe erou trupeºte ºi sufleteºte. Recunoaºtem aici elemente ale matricei stilistice muntele, apa, izvorul, codrul care sunt într-un puternic con trast cu oraºul strãin ºi ma lefic, Constan tinopolul, cãzut în erezia monofizitã, aglo - merat ºi impur, cu biserici ºi pal ate impunãtoare, dar ºi cu marea Vale a Plângerii târgul de sclavi, descris de Mihail Diaconescu cu o forþã evo ca - toare ieºitã din comun, explicabilã doar prin oroa - rea resimþitã la retrãirea acelei crunte realitãþi a trecutului. Din romanul Nopþi ºi neliniºti. Pseu - dojurnal metafizic, Monica Duºan alege descri - erea Berlinului de pânã în anul 1989, învãluit într-o atmosferã stranie, quasihalucinantã, ceva între nocturn, bizar ºi ireal, strãbãtut de-a lungul ºi de-a latul de soldaþii trupelor de ocupaþie o descriere despre care autoarea spune cã amin - teºte de pictura expresionistã, îndeosebi de ceea ce este urlet, disperare ºi strigãt, cu trimitere la pictura lui Edvard Munch. Acesta i-a servit scrii - torului de exemplu sublim, afirmã exegeta, ast - fel încât notele simbolice ale imaginii coexistã cu accentele, atmosfera ºi cu sensul expresionist al compunerii. Încheierea descrierii marii ca pi - tale este însoþitã de impresia generalã trãitã, pu - ternic înruditã cu starea provocatã personajului ce strãbãtea Constantinopolul cu 1500 de ani în urmã: M-am simþit singur, pierdut într-un oraº imens ºi strãin, în infernul plin de imagini nevero - simile ºi de pericole cu înfãþiºãri descompuse. Cârciuma ca simbol al Infernului, observã Monica Duºan, nu apare numai în acest ro man, ci în toate celelalte: E un topos. E un simbol ºi un loc comun. Descrierile în culori tari ale marilor oraºe, ale cârciumilor, ca loc de perdiþie, trãdeazã, spune autoarea, prin con trast, o atotputernicã as - pi raþie spre ordine, calm, simetrie, armonie, spre actul creaþiei, spre tran scen dent ºi spir i tual, spre sacru. Aºa încât, aratã ea, dincolo de ceea ce este descriptiv, expresiv ºi pitoresc, simbolurile imanenþei ºi ale transcendenþei puse în aceste frag mente ne vorbesc despre condiþia omului în lume ºi în istorie, despre aspiraþia sa spiritualã îndeosebi. Portretele simbolice reþin de asemenea aten þia exegetei: Fiecare portret devine un sim - bol al unui mod de viaþã, al unui destin, al unei vocaþii intelectuale ºi creatoare, dar ºi al Binelui, Drep tãþii ºi al Frumosului, al Urâtului, Degradãrii ºi Rãului, al trãirilor plenare, dar ºi al Morþii, al unor vocaþii spirituale, al setei umane de Absolut. Scri i torul construieºte personaje apo - linice, observã ea, ca filosoful stoic Arhidamos din Apollonia, dar si dionisiace ca muzicianul Ioan Cãian-Valachus, în timp ce Pârvu Mutu evo - luea zã de la alternanþa apolinic-dionisiac spre asceza misticã. ªi conflictele, foarte variate în op era lui Mihail Diaconescu, sunt simbolice, remarcã Monica Duºan, fiind, în gen eral, subordonate unui acut simþ al justificãrilor mo rale care-l animã pe autor. Sunt, le enumãrã ea, conflicte sufleteºti, de idei, de atitudini politice, sociale sau institu þio - nale, între grupuri de interese, între imperii sau

259 IULIE-DECEMBRIE alte state, între di verse credinþe religioase. Indi - ferent de forma lor, lãuntricã sau cu alþi semeni, sunt, în gen eral, ipostaze ale luptei dintre Bine ºi Rãu. Dar sunt ºi conflicte interne, dincolo de bine ºi de rãu, specifice artistului sau intelectualului, angrenat în procesul cre ator. Chiar dacã eroii diaconescieni sunt tragici, ei trans mit un mesaj ascensional pentru cã aºa cum concluzioneazã exegeta: Luminile atotputernice ale sufletului sãu de art ist ard pentru ceea ce este frumos, înãlþãtor ºi spir i tual, în istorie ºi în lume. Tema principalã a romanelor lui Mihail Diaconescu este cea a creaþiei intelectuale; ea sus þine, structureazã ºi orienteazã întreaga creaþie romanescã diaconescianã, spune autoarea în acord cu toþi ceilalþi exegeþi ai operei scriitorului. Aceastã temã, este reluatã ca în muzicã, cu va - riaþiuni aparte, în fiecare dintre romanele sale. De aceea, se poate vorbi de un ciclu, de aceea scriitorul are dreptate când susþine cã a proiectat o fe no - menologie narativã a spiritului românesc. Crea - torul poate fi un filosof stoic, care practicã solia de pace, ca în Cãlãtoria spre zei, un sa vant ºi un teolog, care pune bazele calendarului de care ne servim ºi astãzi, ca în Depãrtarea ºi timpul, un ju - rist, ca în Adevãrul retorului Lucaci, un muzician ºi un compozitor, ca în Marele cântec, un zugrav de frescã, precum în Culorile sângelui, un cre ator de instituþii, ca în Speranþa, un cre ator de istorie ºi poet, ca în Sacrificiul, un sculp tor, ca în Umbrele nopþii sau un universitar ºi scriitor, ca în Nopþi ºi neliniºti. Pseudojurnal metafizic. Simpla enu me - rare a acestor domenii de creaþie demonstreazã câmpul larg în care se manifestã disponibilitatea epicã diaconescianã, iar fiecare dintre eroi se con - fruntã cu un rãu al secolului, spe cific vremii lui, dupã cum observã Monica Duºan. O altã ob ser - vaþie a sa este legatã de caracterul vulnerabil al creatorului din proza diaconescianã, atât sufletesc, cât ºi so cial, în timp ce creaþia le oferã sentimentul demnitãþii. Op era privitã ca sacrificiu, atât de co - munã tuturor romanelor sale, ajunge sã devinã ºi titlul unuia dintre romane, subliniazã autoarea mo - no grafiei, fiind în acelaºi timp soluþia existenþialã a creatorului. Creaþiile intelectuale, încheie ea, sunt, de asemenea, simbolice: solia de pace, calendarul ce dã conºtiinþa timpului ºi a istoriei, sistemul de legi, muzica, pictura, organizarea instituþionalã ºi politicã, actul de independenþã ºi unire, sculptura, literatura ºi profesoratul. Autodeclarat tradiþionalist, scriitorul Mihail Diaconescu, spune exegeta în capitolul Intelec - tualul ºi destinul neamului sãu, nu poate fi decât critic, fiind ferm, cat e goric, in sis tent de mon - strativ, iar scepticismul, agnosticismul ºi rela - tivismul civic ºi moral, ca atitudini intelectuale, i se par hidoase. Este logic, astfel, ca el sã fie un mare apo - loget al valorilor creºtine ºi tot atât de logic ca liturgica ºi antropologia creºtinã ortodoxã sã sus - þinã sensul romanelor sale. La rândul ei cate - goricã în afirmaþii, Monica Duºan spune cu în - dreptãþire: Nici un alt scriitor n-a evocat în cul tura românã atâtea ipostaze ale actului de cre - aþie intelectualã câte a înfãþiºat Mihail Diaco - nescu în romanele sale. Astfel a reuºit el sã realizeze trecerea epicã de la fenomene la esenþa spiritualitãþii româneºti. Deºi îºi trãiesc viaþa nemulþumiþi ºi frã - mântaþi, între agonie ºi extaz, eroii dia co - nescieni sunt niºte privilegiaþi, întrucât pot sã va - dã Sublimul, Frumosul ºi Binele ºi sã creadã în forþa purificatoare a creaþiei. Naþionalismul spiri - tualizat al scriitorului se manifestã prin faptul cã toþi aceºti eroi exemplari sunt fii ai acestor locuri. Naþionalismul sãu este expresia valorilor cul - turale, civice ºi mo rale care l-au zidit sufleteºte. Este un naþionalism diaconic dedicat valorilor is - to rice, culturale ºi mo rale româneºti. Ro man cie - rul preamãreºte aceste valori. Deºi scriitorul se declarã fãrã niciun com - plex ºi con tra elitistelor mode actuale drept un cre ator ºi un intelectual tradiþionalist, autoarea demonstreazã modernitatea romanelor sale. Ele se constituie ca un punct de rupturã în modul nostru de a ne reprezenta faptele istorice ºi dispo nibi - litãþile epicului. Este aici un par a dox, am adãuga noi, tradiþionalistul este mai mod ern ist, mai nou, mai orig i nal decât moderniºtii ºi aceasta tocmai pentru cã respinge modele intelectuale ºi artistice ºi creaþiile bazate pe imitaþie. Un prim ar gu ment al exegetei referitor la modernitatea lui Mihail Diaconescu se referã la capacitatea acestuia de a coborî în zonele cele mai adânci ale conºtiinþei, în straturi fluide, res - pectiv în zona impurã a subiectivitãþii. Planurile reale trec pe nesimþite în planuri ireale. Se ames tecã visul cu realitatea. Pe de altã parte, realitatea pe care o re - construieºte în romane este complexã, incluzând pe lângã semnificaþiile istorice, fireºti în romanul inspirat de trecut, multe alte semnificaþii: so - ciale, estetice, religioase, mo rale ºi filosofice, cu trimiteri directe la adresa lumii contemporane. Astfel, întregul se constituie ca un ro manpa rabolã marea lui realizare în domeniul artei literare, afirmã Monica Duºan. Romanele au astfel o importantã dimensiune moralizatoare, respectiv cateheticã, în sens teologic, bazatã pe alegorii ºi teze etice puternic sau discret afir - mate. În acest sens, precursorii lui Mihail Diaco - nescu ar fi Vasile Voiculescu, care a scris poves tiri ºi nuvele parabole, nu ºi romane, ºi Gala Galaction. Însã autoarea considerã drept cel mai im - por tant as pect al modernitãþii prozei lui Mihail Diaconescu folosirea simbolurilor, care formeazã F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

260 258 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà o vastã ºi complicatã reþea comunicantã. În con - tinuare, ea prezintã alte câteva aspecte ale acestei modernitãþi a romanelor: drama existenþialã, alie - narea, angoasa, stãrile tensionate, visele, fan tas - mele ºi personajele demonice, conflictele in te lec - tualilor cu puterea politicã tiranicã, construcþia labi rinticã a romanelor, pa rab ola, mitul, arhetipul, alegoria. Fiecare dintre personajele principale trãieºte o dramã existenþialã sunt creatori de excepþie, dar altminteri oameni obiºnuiþi ai vre - mii lor, apãsaþi sau chiar distruºi de lumea în care trãiau, fãrã a fi, însã, înfrânþi. Drama existenþialã este parcursã dureros, cu stãri de alienare, de angoasã, în gen eral de tensiune psihicã, stãri descrise pe pagini întregi, în fiecare dintre romanele sale. În acest sens, Monica Duºan considerã cã cel mai mod ern personaj este prin - cipele Ghica, mãcinat de trãirile neg a tive ale omu - lui mod ern ºi le enumerã: însingurare, înstrãinare totalã în unele momente, chiar faþã de cei apropiaþi, evoluþie absurdã într-o lume impenetrabilã, stãri halucinante duse pânã în pragul nebuniei, dureri sufleteºti istovitoare, cãderi depresive, scep ti cism, angoase, lipsa reperelor spirituale, pierderea cre - dinþei. Personajele demonice posesoare ale unei puteri închipuite, dar eficiente în utilizarea acestei puteri sunt prezente în toate romanele, majo - ritatea fiind fic tive, cu notabile excepþii, cum ar fi caricaturalul conte Istvan Tisza, un diavol mes - chin ºi sinistru, dupã cum îl caracterizeazã Monica Duºan. Mai amintim de modernismul antago nis - mului dintre intelectuali ºi puterea politicului ca temã a modernitãþii, caracteristicã comunã a eroilor diaconescieni. Structura scriitorului, concluzioneazã Monica Duºan, aspirã spre echilibru, spre trainic ºi monu - mentalitate, de aici derivând rigoarea siste mu - lui sãu epic care se constituie dupã propria defi - niþie a scriitorului, în fenomenologia epicã a spi ritului românesc. El propune, în acelaºi, timp un mod nou de înþelegere a trecutului, un mod fondat pe criterii spirituale, ºi îºi asumã ex plicit misiunea de a sluji semenii prin actul sãu ar tis tic ceea ce el denumeºte ºi dezvoltã în noþiunea de diaconie literarã. Op ti mist ºi me lio rist, cum îl mai caracterizeazã autoarea, Mihail Diaconescu viseazã la o ordine moralã superioarã pe baza valorilor creºtine ortodoxe. Dincolo de aceste aspecte ale unui spirit raþionalist ºi riguros, fantezia sa creatoare se expri mã prin intermediul unor lungi ºi rafinate repertorii simbolice, continuând o bogatã tradiþie a literaturii universale de la Rilke ºi Yeats, pânã la Hermann Hesse, neocolind nici tradiþia româ neas - cã. De altfel, în capitolul fi nal, Concluzii, Monica Duºan apreciazã cã Mihail Diaconescu se apro pie cel mai mult de Hermann Hesse, comparaþia cu acest scriitor putând face obiectul unui studiu se - parat. Într-adevãr, scriitorul ger man ºi cel ro mân construiesc ambiþioase lumi ale spiritului, pline de simboluri, dar ºi de poezie, dom i nate de ceea ce am putea spune ca fiind lupta pentru om. Tradiþionalist straniu, care înnoieºte ro - manul istoric ºi romanul parabolã, Mihail Diaco - nescu este astfel caracterizabil ºi prin temeritate, spune autoarea, iar tonul sãu este grav, sac er do - tal, întrucât el crede în misiunea româneascã în lume ºi în istorie. Dar ºi romanul istoric ºi ro - manul parabolã, scriitorul ºi le depãºeºte prin desfã ºurãrile epice aflate sub semnul fantas ti - cului, ceea ce o determinã pe autoare sã-i includã op era ºi sub semnul realismului magic, prezent în literatura românã, în cea a basmelor populare, a prozei eminesciene, în op era unui Gala Galaction sau Mircea Eliade. Monica Duºan, intelectual reprezentativ al timpului nostru, autoarea de prozã atrasã ºi de critica literarã, pictoriþa care publicã ºi studii de etnografie ºi folclor, conducãtoarea de cenaclu preocupatã nu numai de noile talente, ci ºi de datinile ºi miturile noastre fundamentale, îºi în - cheie astfel demersul exegetic dedicat operei epi - ce dia co nesciene Ne regãsim în aceastã viziune cu tot ceea ce este nobil, demn, înãlþãtor, frumos ºi spiritual în noi. Acesta este ex act scopul creaþiei lui Mihail Diaconescu, scriitorul înþelegând ca numele sãu, pornit de la substantivul diacon, sã-i devinã profesie. Profesia de a-ºi servi compatrioþii printr-o artã care sã-i defineascã spir i tual, etic ºi estetic.

261 IULIE-DECEMBRIE Mircea Popa, Momente culturale silvane, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2015, Editura ªcoala Ardeleanã, Cluj-Napoca, 2015, 418 p. Dr. ªtefan VIªOVAN Baia Mare Cunoscutul critic ºi istoric literar Mircea Popa, autor (unic sau în co - laborare) a peste patruzeci de cãrþi, prezent cu studii ºi articole în aproximativ ºai - zeci de vol ume colective, având peste cincizeci de ediþii critice, îngrijite sau prefeþe, oferã citi - torilor o lucrare ineditã, deosebit de interesantã ºi de bine documentatã, care ar putea constitui o piesã unghiularã într-o viitoare istorie culturalã a Ardealului. Afirmãm acest lucru, întrucât, par - curgând cele peste patru sute de pagini scrise cu competenþã, spirit critic, beneficiind din plin de obiectivitatea ºi capacitatea taxonomicã a spe - cialistului de înaltã clasã, ai o imag ine clarã asupra miºcãrii literare ºi a vieþii so cial-politice derulate pe parcursul a peste douã sute de ani într-o minunatã Þarã a Silvaniei, care a dat ro - mânilor personalitãþi culturale, ºtiinþifice, artis - tice, istorice sau politice de primã mãrime. În acest con text ne face plãcere sã subliniem cã însuºi titlul cãrþii, despre care ne-am propus sã formulãm câteva gânduri, este ales cu distinsã inspiraþie, trimiþându-ne dintru început într-o þa rã, în care cultura este la ea acasã, într-o þarã, care nu a dus nicicând lipsã de valori alese, capabile sã o conecteze la realitãþile cul - turale naþionale ºi europene. Acolo, în Silvania, existã un impresionant cult al înaintaºilor, acolo personalitãþile adevãrate ale prezentului nu uitã sã-ºi cinsteascã înaintaºii celebri, dedicându-le manifestãri ºtiinþifice omagiale, studii temeinice ºi, nu de puþine ori, tomuri întregi, devansând din acest punct de vedere multe alte þãri ro - mâneºti, care au ºi ele, slavã Domnului, cu cine intra în circuitul naþional ºi eu ro pean al va lo - rilor. Dovadã în acest sens stau, alãturi de se- siunile de omagiere a personalitãþilor sãlãjene, organizate de Biblioteca Judeþeanã I. S. Bãdescu Sãlaj, ajunse deja la cea de-a douãsprezecea edi - þie, ºi impresionantele dicþionare ale perso nali - tãþilor sãlãjene de ieri ºi de astãzi Lu cia Bãlaº, Oameni de seamã ai Sãlajului, Editura Bibli o - tecii Judeþene I. S. Bãdescu, Editura Aso ciaþia Prietenii bibliotecii, vol. I, 2004, vol. II, 2006, Sãlaj oameni ºi opere. Dicþionar bio bibliografic, realizat sub egida aceleiaºi presti gi - oase instituþii, în coordonarea doamnei Florica Pop ºi apãrut în anul 2011 la Editura Dacia XXI din Cluj-Napoca. Momentele culturale silvane ale lui Mircea Popa se constituie într-o restituire ge - neroasã pentru cei interesaþi, atât de evoluþia literaturii ºi presei, cât ºi de cursul vieþii politice dintr-una dintre regiunile de referinþã ale Ardealului. Lucrarea este conceputã pe trei sec - þiuni: Repriviri în timp, Priviri în actualitate ºi Documentar silvan. Prima secþiune readuce în actualitate fi - guri de intelectuali sãlãjeni ale cãror viaþã ºi operã se circumscriu, în prin ci pal, secolului al XIX-lea, fiindu-le surprinse, atât meritele în plan cul tural, cât ºi în cel pol i tic sau pa tri otic. Aflãm, astfel, date interesante despre protopopul Iosif Paºca din Pericei care face parte din acea generaþie de cãrturari, pe care activitatea ge - neroasã ºi însufleþitã a ªcolii Ardelene i-a scos la luminã ºi despre care autorul afirmã cã deºi nu s-a ridicat prin culturã, înãlþimea idei lor ºi amploarea acþiunilor la nivelul generaþiei pri - mare, are meritul de a fi fost mai tenace, mai rãzbãtãtoare, în sensul unei solidarizãri mai puternice în jurul ideilor portdrapel deja lan - sate, pe care nu s-a sfiit sã le apere în polemici rãsunãtoare ºi sã le dea o concreteþe ºi o orien - tare practicã de necontestat. Este ge neraþia lui D. Þichindeal, Paul Iorgovici, N. Horga-Popo - vici, Vasile Popp, Ion Monorai, Damaschian T. Bojincã, C. Diaconovici-Loga, Vasile Coloºi, Gh. Roja, ªtefan Neagoe, Ioan Alexi, Zaharia Carcalechi, Dimitrie Vaida, Gh. Montan intelectuali patrioþi, cei mai mulþi dintre care nu au reuºit sã-ºi tipãreascã scrierile, dar toþi, fãrã excepþie, animaþi de porniri iluministe, ºi-au pus, fãrã rezerve, mintea ºi inima în slujba unor idealuri mãreþe, cum ar fi: scoaterea neamului românesc din întu neric, impunerea spiritului F AMILIA ROMÂNÃ RECENZI I

262 260 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà naþional ºi a unei conduite patriotice, respectul faþã de limba ro mânã etc. Aflãm din cartea lui Mircea Popa cã pro - topopul Iosif Paºca din Pericei, de scen dent al unei familii de nobili români din Þara Lãpuºului, preot cu studii de Blaj, a avut preocupãri re - marcabile în plan teologic redactând, pentru pri - ma datã la noi, o Istorie a Bibliei (în anul 1813), traducând mai apoi lucrarea Ars longa vi ta a episcopului de Nitra, Francisc Xa vier Fuchs, lu - crare ce în manuscrisul lui Iosif Paºca poartã titlul Meºteºugul lungimei de viaþã, prin dofto - reasca grijã a trupului ºi a sufletului ºi cuprinde o descriere a diferitelor maladii care se abat asupra omului, propunând totodatã remedii na - turale adecvate. Lucrarea, subliniazã profesorul Mircea Popa, reprezintã o contribuþie însemnatã a lui Iosif Paºca la constituirea terminologiei medicale ºtiinþifice româneºti. Se alãturã acestor douã cãrþi cu iz moralizator transpunerea în limba românã a Comentariilor filosofului Marc Antoniu ºi o antologie de pilde aparþinând unor autori greci, romani sau altor neamuri de demult. Iosif Paºca a mai transcris Laudele lui Samuil Micu, lucrare tipãritã de Mircea Popa în volumul Cuvinte de laudã, apãrut în Editura Ga - laxia Gutenberg în anul În lucrarea Domniei Sale, Mircea Popa rezervã un spaþiu generos prezentãrii vieþii ºi activitãþii lui Simion Bãrnuþiu, unul dintre cei mai valoroºi intelectuali transilvãneni ai se co - lului al XIX-lea, cu preocupãri importante în domeniul istoriei, al filosofiei, al învã þã mân - tului, fiind, totodatã, puternic implicat în pre - gãtirea ºi desfãºurarea Revoluþiei de la 1848 din Transilvania. Nu este de mirare, aºadar, cã au - torul Momentelor culturale silvane dedicã nu mai puþin de cinci studii acestei personalitãþi de primã mãrime a vieþii culturale ºi politice ro - mâneºti: Simon Bãrnuþiu ºi spiritul Revoluþiei de la 1848 (p ), Simion Bãrnuþiu filo - logul (p ), O lucrare bãrnuþianã manu - scrisã (p ), Cãlãtoria lui Simion Bãrnuþiu în Þara Româneascã (p ), Ultimii ani ai lui Simion Bãrnuþiu la Iaºi. Sunt evidenþiate în aceste secvenþe preocupãrile in sistente ale lui Simion Bãrnuþiu pentru afir marea naþiunii ro - mâne, pentru ridicarea ei cul turalã, este accen - tuatã lupta sa împotriva ma ghiarizãrii Blajului, pe care îl dorea transformat într-un adevãrat centru al vieþii publice ºi cul turale româneºti, sunt surprinse strã daniile sale de aºezare a în - vãþãmântului din Transilvania pe baze reale, capabile sã ser veascã interesul naþional. Nu sunt omise nici aserþiunile de ordin lingvistic ale lui Simion Bãrnuþiu, acesta luând în discuþie aspecte ce vizeazã diferite compartimente ale limbii: eti mologia, ortografia, dialectologia, vo cabularul, onomastica, dar ºi raportul dintre limba literarã (cultã) ºi cea popularã, dintre lim - bã ºi di a lect etc., subliniind importanþa limbii vor bite în procesul de evoluþie ºi de stabilire a unei lim bi stan dard ºi considerând cã pro - gresul naþional este o rezultantã a cultivãrii lim - bii ºi a pãstrãrii caracterului ei latin. Într-un scurt articol, profesorul Mircea Popa ne prezintã o laturã necunoscutã a mitro - politului Alexandru ªterca-ªuluþiu, ºi anume aplecarea cãtre poezie a acestui prelat gre co-ca - tolic, dupã care se ocupã mai pe larg de acti - vitatea poeticã a lui Vic tor Rusu cãrturar arde - lean dornic sã reînvie trecutul daco-ro man, autor al volumului de versuri Suspinele Silvelor (publicat în anul 1872, la Karlsruhe, în Ger - mania), în care sunt in cluse poezii cu ca racter pa tri otic, inspirate din istoria þãrii, poezii de dragoste, versuri ce descriu frumuseþile na turii sau accentueazã legãtura cu strãmoºii, le gende etc. Vic tor Rusu este autorul unei lucrãri cu caracter istoric Din trecutul Silvaniei. Legende despre care Mircea Popa spune cã este un adevãrat microroman istoric, combinat cu un ro man de senzaþie de tip haiducesc ºi al cãrþii Silvania anticã, subintitulatã Tractat isto - ric-geografic-epigrafic, din care a apãrut doar volumul întâi Dacia porolisensã în Bule - tinul Societãþii Re gale de Geografie în anul 1889, în virtutea cãrora Mircea Popa îl con - siderã un istoric autorizat, vãzând în el pe

263 IULIE-DECEMBRIE unul dintre promotorii de bazã ai dacismului ºi latinismului transilvan. Mai sunt a min tite un volum de Poezii ºi romanul Sãlbaticul codrului, toate acestea prezentându-l pe Vic tor Rusu ca pe unul dintre cei mai importanþi intelectuali sãlã - jeni ai secolului al XIX-lea. Un nume asupra cãruia cercetãtorii fe no - menului cul tural silvan nu s-au oprit deloc pânã la profesorul Mircea Popa este cel al avocatului Coriolan Meseºian. Secretar al Despãr þã mân - tului ASTRA ªimleul Silvaniei, colaborator cvasi permanent al Gazetei de duminicã, re - vistã ce apãrea în acest oraº începând cu anul 1905, unul dintre cei mai activi intelectuali ai ªimleului la acea orã, Coriolan Meseºian s-a implicat cu dãruire ºi dragoste de neam într-o serie de acþiuni ce vizau ridicarea nivelului de culturã al zonei, contribuind la în fiin þarea mai multor biblioteci poporale, la asigurarea de abe cedare pentru ºcolile sãteºti, la strângerea ºi conservarea folclorului lo cal, la sporirea inte - resului pentru lecturã, la trezirea gustului de citit la popor. Dintre aceste acþiuni, douã îi atrag în mod deosebit atenþia profesorului Mircea Popa: organizarea la ªimleu a Adunãrii Gen er ale a ASTREI ºi re flectarea în paginile Gazetei de duminicã a acþiunilor le gate de expoziþia organizatã în Bu cureºti în anul 1906, cu ocazia împlinirii a pa truzeci de ani de domnie a regelui Carol I. Din prezentarea fãcutã de profesorul Mircea Popa reiese cã avocatul Coriolan Meseºian a fost un intelectual stãpânit de înalte sentimente pa - triotice, care a militat pentru recunoaºterea drep - turilor românilor, aflaþi sub o stãpânire ostilã ºi exclusivistã. Prin intervenþiile sale curajoase, prin atacurile dure la adresa stãpânirii, el este considerat, pe bunã dreptate, un pol i ti cian vizi - onar ºi incomod, care nu s-a sfiit sã rosteascã adevãruri necruþãtoare cu un curaj cum puþini parlamentari ai noºtri l-au avut. Despre jurnalistul, omul de culturã, poe - tul, folcloristul, traducãtorul, dramaturgul, ºi pro zatorul Dionisie Stoica profesorul Mircea Popa spune cã, deºi n-a reuºit sã-ºi contureze un profil de scriitor cât de cât notabil, s-a impus ca un gazetar dãruit muncii din zona Sãlajului, un gazetar care a încercat sã serveascã cum se cuvine cauza românilor din ªimleul Sil vaniei ºi a celor din împrejurimi. Prin lucrarea Schiþã monograficã a Sãlajului, ela boratã în cola borare cu Ioan P. Lazãr ºi tipãritã la Editura Vic to ria din ªimleul Silvaniei în anul 1905, prin creaþiile literare, prin activitatea pu blicisticã, precum ºi prin strãdania de a pune baze temeinice vieþii ºi luptei naþionale la Buda pesta sau ªimleul Silvaniei, Dionisie Stoica este considerat o figurã atractivã a scri sului românesc, un ziarist dãruit misiunii sale de an i ma tor cul tural, de mil - i tant în favoarea ridi cãrii economice ºi culturale a satului ro mâ nesc. În cartea Domniei Sale, profesorul Mircea Popa se opreºte, cu competenþa-i recu - noscutã, asupra evoluþiei presei din Sãlaj, su - biect cãruia îi sunt rezervate aproape patruzeci de pagini (vezi capitolul Momente din trecutul presei sãlãjene). Aflãm cã în presa silvanã de limbã maghiarã au apãrut primele traduceri din creaþia lui Mihai Eminescu. Este vorba despre poezia De ce nu-mi vii?, tradusã de Laurenþiu Bran ºi apãrutã în ziarul Szilágy-Somlyó în anul Acestei poezii i-au urmat, în anul 1890 De câte ori, iubito, Din valurile vremii, Sonet etc. Sunt amintite în continuare nume - roase publicaþii sãlãjene, începând cu sãptã mâ - nalul Gazeta de duminicã, ce apare la ªimleul Silvaniei, începând cu 3 ianuarie 1904 ºi care a devenit o tribunã de luptã pentru emanciparea socialã ºi naþionalã a românilor transilvãneni. Revista va grupa în jurul ei cola - boratori valoroºi, precum P. Ispirescu, Ion Pop Reteganul, Petre Dulfu, Emil Isac, So fia Nãdejde, N. Iorga, G, Coºbuc etc., va publica poezii populare ºi traduceri din literatura euro - peanã, precum ºi materiale inte resante despre scriitori importanþi ai vremii I. Agârbiceanu, O. Goga, M. Sadoveanu etc., în cer când sã ser - veascã drept punte de legãturã cu literatura de peste munþi. În paginile revistei au avut loc dezbateri asupra unor cu rente literare, ea având o orientare semã nã to ristã ºi militând pentru în - toarcerea spre þãrã nime. Alãturi de Gazeta de duminicã, în cartea profesorului Mircea Popa sunt ana lizate multe alte reviste sãlãjene, unele dintre acestea având orientãri profesionale. Aºa sunt Pãstorul sufletesc, destinatã teologilor ºi cre dincioºilor, în gen eral, Gazeta învã þã to ri - lor, care era un or gan didactico-pol i tic al în - vã þãtorilor români din Ungaria în care, pe lângã materialele de orientare strict didacticã, apãreau articole de culturã generalã, referiri la acti vi tatea literarã a unor cunoscuþi scriitori ro - mâni etc. Prin aceste reviste apreciazã autorul. Sãlajul a contribuit în chip ma jor la procesul unificãrii culturale ºi politice a românilor, deschi zând drumul spre un nou dinamism al presei, care se va instaura la noi dupã Marea Unire. Pe aceeaºi linie se înscriu ºi alte pu - blicaþii sãlãjene: Sãlajul, foaie politicã lite - rarã, apãrutã în anul 1920, Gazeta oficialã a judeþului Sãlaj (1923), ªcoala noastrã (1924), Þara Silvaniei (1940) Meseºul (1925), F AMILIA ROMÂNÃ RECENZI I

264 262 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Steaua (1926), Foaia plugarului (1929), Ga - zeta nouã (1932), Gazeta Sãlajului (1936), majoritatea încadrându-se în gazetãria de par - tid. Profesorul Mircea Popa constatã existenþa în Sãlaj a douã cen tre cul tural-politice ºi pu - blicistice importante: Zalãul ºi ªimleul Sil va - niei. În acest din urmã orãºel, apar în perioada interbelicã, pe lângã seria nouã a Gazetei de duminicã, încã ºapte publicaþii: Plugarul, Plugul, Poporul sãlãjean, Redeºteptarea, Alexandru Vlahuþã, Stropi de rouã ºi Flori de crin. În aceeaºi perioadã la Zalãu sunt con - semnate publicaþiile: Sãlajul, ªcoala noastrã, Steaua, Meseºul, Foaia plugarului, Foaia poporului, Sãlajul nou, Gazeta Sãlajului, Gazeta nouã. Domnia Sa subliniazã faptul cã cel mai im por tant mo ment revuistic sãlãjean îl constituie revista Þara Silvaniei, apã rutã în anul 1940 ºi care, în condiþiile unei pu ternice opresiuni maghiare ºi ale unui intens proces de deznaþionalizare, a promovat curajos româ nis - mul ºi permanenþa românitãþii în Ardeal, fiind o revistã prin excelenþã culturalã, cu iz mono gra - fic accentuat, care scoate în evidenþã rolul Sãlajului din punct de vedere geografic, geo - logic, demografic ºi cul tural, fiind un bas tion de rezistenþã etnicã în care s-au pãstrat re zervele de energie ale neamului. În paginile cãrþii este reliefatã legãtura cu Sãlajul a marelui nostru poet Mihai Eminescu. În acest sens aflãm cum a fost receptat în aceastã zonã a þãrii poetul naþional, în ce mãsurã erau cunoscute acolo viaþa ºi activitatea sa literarã, care au fost preocupãrile privind tra ducerea poe - ziilor sale în limba maghiarã etc. În mod deo - sebit, atenþia autorului este atrasã de mani fes - tãrile omagiale organizate sub auspiciile ASTREI cu ocazia îm plinirii a douãzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, manifestãri în care presa sãlãjeanã s-a implicat cu dãruire ºi profunde sentimente na þionale, remarcându-se Gazeta de duminicã, revistã care i-a dedicat poetului un numãr întreg, în care apar informaþii, cuvântãri, ecouri ale cinsti rii memoriei sale în di verse locuri din þarã. În acest fel co me mo - rarea zilei de moarte a lui Mihai Eminescu din 1909 a avut în Sãlaj ºi la ªimleu un im pact cu totul deosebit. Socotim cã spaþiul acordat de gazetã acestui eveniment este echivalent cu acela al celor mai importante or gane de presã din acel mo ment, ceea ce ridicã la o treaptã cu totul deosebitã acþiunea de susþinere ºi propagare a cultului lui Eminescu în Sãlaj. Este unul dintre meritele cele mai de seamã ale presei sãlãjene în faþa posteritãþii ºi unul dintre acele fapte care rãmân înscrise cu litere mari în cartea luptei pentru cultura naþionalã ºi progres a neamului românesc din Transilvania. Prima parte a cãrþii se încheie cu aducerea în atenþie a câtorva date din biografia lui Francisc Hossu-Longin, sãlãjean prin adopþie, cum îl numeºte profesorul Mircea Popa, de loc din zona Hunedoarei, dar trãgându-se dintr-o familie de nobili români din Chioar. Legãtura sa cu Sãlajul se cimenteazã prin cãsãtoria cu Elena, fiica lui George Pop de Bãseºti. Intelectual pa - triot, absolvent de studii juridice la Pesta, unul dintre cei mai activi ºi devotaþi astriºti, Francisc Hossu-Longin s-a implicat cu mare hotãrâre în lupta pentru afirmarea drepturilor românilor tran sil vãneni, motiv pentru care, nu de puþine ori, a fost nevoit sã suporte represaliile unui regim ex clu siv ist, antiromânesc. Este de men - þionat cã aceste date biografice au fost for mu - late de Francisc Hossu-Longin însuºi, cãruia îi aparþine ºi o scurtã relatare despre viaþa lui Gheorghe Pop de Bãseºti. Secvenþa a doua a Momentelor culturale silvane este dedicatã unor personalitãþi a cãror activitate se plaseazã mult mai aproape de vre - murile noastre, cu unele dintre acestea noi am fost sau suntem chiar contemporani. Pe prima poziþie se aflã Corneliu Coposu, un remarcabil fiu al Sãlajului care s-a revendicat întotdeauna de la tradiþia luptãtoare a Ardealului, de la exem plul luminos al marilor sãi înaintaºi, pol i ti - cian abil ºi talentat, stãpânind în egalã mãsurã arta oratoriei ºi tehnica scrisului, preo cupat nu doar de trecutul cul tural ºi pol i tic al românilor, ci ºi de cel al altor popoare europene. Îi urmeazã profesorul universitar dr. Dumitru Pop, unul dintre cei mai renumiþi folcloriºti români, care ºi-a împãrþit viaþa între o activitate didacticã exemplarã, culegerea de materiale fol clorice din diferite zone ale þãrii, valorificarea trecu - tului folcloristicii româneºti, adu cerea în ac - tu a litate a înaintaºilor sãi în ale folcloristicii ºi depistarea unor do cumente ºi colecþii vechi de folclor care au rãmas în manuscris. Autorul Momentelor culturale silvane þine sã precizeze cã un alt merit esenþial al profesorului Dumitru Pop a fost acela de a fi atras atenþia asupra unor obi ceiuri tradiþionale dintre cele mai im por tan - te. Aproape cã nu existã domeniu în care sã nu se fi implicat în cercetare, aducând de fiecare datã elemente ºi amãnunte noi, sporind aria de in vestigaþie cunoscutã pânã la acea datã. În paginile rezervate lui Ion Gheþie este scoasã în evidenþã activitatea literarã a acestui va loros lingvist ºi filolog, autor al mai multor ro mane, din pãcate, mai puþin cunoscute, pro -

265 IULIE-DECEMBRIE babil din simplul motiv cã critica noastrã literarã nu ºi-a gãsit deocamdatã vreme sã se ocupe mai îndeaproape de ele: Drumul, Pomul vieþii, Skepsis, S.O.S., O lume pentru fiecare, Agonia, Încotro?, Taina cea mare, Biruitorii, Antihrist, Nodul gordian. Acest ultim ro man este, în esen - þã, unul autobiografic, evocând anii de studenþie petrecuþi de Ion Gheþie la Facultatea de Filologie a Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj. Suntem introduºi în lumea universitarã clujeanã a anilor , când proletcultismul era în floare, când se ajungeau cadre didactice universitare numeroºi inºi care nu aveau nimic comun cu ºtiinþa, dar care dovedeau obedienþã, spirit carieristic sau beneficiau de protecþia unor rude bine aºezate în structurile noii orânduiri. Criticul ºi istoricul literar Dumitru Micu, sãlãjean molcom cu vorba sfioasã ºi caldã este prezentat în devenirea sa literarã ºi esteticã de la adolescentul autor de versuri agre abile la ga - zetarul ºi poetul proletcultist, ca apoi, dupã ce îºi va fi consumat etapa ideologizãrii de pe la publicaþiile luptei de clasã, la care trebuia nu - mai decât sã ia în rãspãr tot ceea ce era burghez ºi care trebuie înlãturat ca vetust, perimat ºi dupã ce îºi va fi fãcut stagiul de ins ataºat noii orân - duiri, sã renunþe tot mai vizibil la misiunea sa poeticã efemerã, accidentalã, con siderând cã are ºi altceva de spus semenilor sãi, mult mai pro - fund ºi mai demn de pregãtirea sa intelectualã, de om al cãrþii ºi al judecãþilor de valoare. Revine, astfel, la critica ºi istoria literarã, pu - blicând articole, studii ºi lu crãri fundamentale ded i cate fenomenului literar românesc, re con - siderând ºi restituind în mod critic activitatea multor scriitori uitaþi ºi adu când în atenþia unor generaþii obiºnuite doar cu A: Toma, E. Frunzã, Beniuc sau Deºliu, tezaurul de gândire ºi simþire al multor scriitori ai aºa-zisei perioade burgheze a literaturii noastre. Profesorul Mircea Popa trece în revistã importantele vol ume de istorie ºi criticã literarã ale lui Dumitru Micu, fãrã a omite inte resantele producþii de ordin me - morialistic, auto biografic ale acestuia, precum ºi prodigioasa lui carierã universitarã. Este sur - prinsã ºi prestaþia acestuia în vremurile ciudate care au urmat dupã evenimentele din decembrie 1989, tentativa de a intra în politicã, un spaþiu generos fiind acordat memorialisticii sfârºitului ºi începutului de mi leniu, precum ºi lucrãrii Eminescu în raza gân dului etern. Printre intelectualii actuali, asupra cãrora profesorul Mircea Popa se opreºte prin notaþii elogioase se numãrã doi mari folcloriºti: Ion Taloº ºi Ion Cuceu. Despre primul dintre aceºtia ni se spune cã are în stil acea disciplinã nemþeascã riguroasã ºi obsedatã de epuizarea tuturor surselor, aparatul ºtiinþific bogat ºi di - vers, preocuparea pentru sintezã ºi dorinþa de a aborda teme ºi subiecte puþin cercetate. Acti - vitatea ºtiinþificã a lui Ion Taloº im pre sioneazã prin valoarea documentaþiei ºi ri goa rea inter - pretãrii, fapt care îl consacrã pe autor drept cel mai im por tant folclorist transilvãnean pe care îl avem, lucrãrile sale asigurã folclorului nostru caracterul unic, de tezaur na þional ºi inter na - þional de mare valoare, pe care autorul ºtie sã-l punã în luminã printr-un demers de înaltã clasã. În cazul lui Ion Cuceu, dupã ce-i redã parcursul formativ ex em plar ºi evoluþia aca - demicã impresionantã, profesorul Mircea Popa îi trece în revistã lucrãrile pu blicate, oprindu-se mai pe larg asupra Fenomenului povestitului, apãrutã la Editura Fun daþia pentru Studii Euro - pene, Cluj-Napoca 1990 ºi a Vechilor obiceiuri agrare româneºti, Editura Mi nerva, Bucureºti, Sunt, de ase menea, apreciate eforturile fol - clo ristului Ion Cuceu pe linia editãrii unor cor - pusuri de producþii fol clorice, tratate, fie geo - grafic, orizontal, fie la nivelul unor întregi specii, precum ºi activitatea de ed i tor ºi valo - rificator de texte de primã importanþã, multe dintre lucrãrile sale reprezentând momente cu mare valoare recu peratoare a unor cercetãri deo sebit de preþioase, care vin sã elucideze as - pecte ale vieþii tradi þionale din zone de deosebit interes pentru viaþa naþiei româneºti. Lexicograful nonagenar Vasile Breban este prezentat cu multã simpatie, ca având drept domeniu predilect definirea sensurilor cu vin - telor ºi precizarea etimologiilor. Autor sau co - au tor a numeroase dicþionare ex pli ca tive, bi - lingve, etimologice etc., Vasile Breban este con siderat de profesorul Mircea Popa drept un harnic ºi neobosit sãlãjean, a cãrui operã com - plexã ºi bogatã a adus conregionalilor sãi multe merite ºi laude, dovedind o datã în plus, dacã era nevoie, cã sãlãjenii sunt oameni ai calificãrilor superioare ºi ai efortului semnificativ, iar exem plul sãu se adaugã impresionantei liste de luptãtori pentru cauza naþionalã sau pentru ridi - carea culturii pe un plan su pe rior de înþelegere ºi dãruire. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu Baia Mare ºi re dac to - rul-ºef al revistei Fa milia românã, bene fi - ciazã din partea profesorului Mircea Popa de un portret sugestiv, concentrat ºi riguros, care, în doar câteva pagini, reuºeºte sã surprindã cali - tãþile ºi trãsãturile definitorii ale unuia dintre cei mai seamã intelectuali, nu doar ai Sãlajului, ci ai F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

266 264 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà întregii þãri. Ne sunt descrise parcursurile pol i - tic, man a ge rial ºi ºtiinþific ale lui Teodor Ardelean, insistându-se asupra vocaþiei sale de ctitor, de deschizãtor de drumuri, de luptãtor tenace pentru idei nobile, capabil adeseori sã ia pe cont propriu acþiuni de anvergurã, pe care guvernanþii le ignorã sau, pur ºi simplu, nu sunt în stare sã le conceapã ºi sã le finalizeze. Este evocatã epopeea colonizãrii culturale, care s-a finalizat cu întemeierea de cãtre Teodor Ardelean a numeroase biblioteci pentru românii din afara graniþelor: Spania în oraºele Sala - manca, Alicante, Coslada ºi Alcalade Henares, Chiºinãu (douã biblioteci), Ucraina (Ujgorod, Biserica Albã), Budapesta, Glasgow, Mon treal. Pe lângã aceastã onorantã activitate de ambasador cul tural ºi difuzor de carte ro mâ - neascã în strãinãtate, profesorul Mircea Popa pune mare preþ pe preocupãrile lui Teodor Ardelean privind cultivarea ºi apãrarea limbii române ºi, respectiv, pe cea de gazetar ºi prop a - ga tor cul tural, susþinute de lucrãri ca: Lim ba românã ºi cultivarea ei în preocupãrile ASTREI ºi Asociaþiunea ASTRA ºi limba ro mânã, precum ºi de deþinerea unor rubrici per manente la publicaþiile bãimãrene Gazeta de Maramureº ºi emaramures.ro. Articolele pu blicate în cadrul uneia dintre aceste rubrici, în perioada , au fost grupate într-o anto logie cu titlul Pietre unghiulare pentru o bi bliotecã de idei, apãrutã la Editura ªcoala Arde leanã din Cluj-Napoca în anul Amintind de cartea Fariseii lui Iehova, publicatã de Teodor Ardelean în anul1983, profesorul Mircea Popa crede cã ea se ocupa de flagelul secta rismului religios, care ameninþa în acel mo ment sã in - fecteze cugetul ºi credinþa omului de la þarã, aserþiune exageratã, lipsitã de substanþã realã. Dintre numeroasele iniþiative pro movate de Teodor Ardelean, autorul Mo men telor culturale silvane se opreºte la alcãtuirea unei extrem de originale antologii Mara mu reºul în cuvinte. Cuprinzând impresii, gânduri, reflecþii ale dife - ritelor personalitãþi ºtiinþifice, culturale sau poli - tice care au vizitat Mara mu reºul, lucrarea con - stituie o veritabilã carte de vizitã pentru cei care doresc sã-ºi facã o imag ine rapidã, dar cât mai documentatã despre þi nutul de Nord al Þãrii. Sunt amintite ºi legãturile lui Teodor Ardelean cu Uni ver sitatea de Vest Vasile Goldiº din Arad, a cãrei filialã bãimãreanã este rezultatul unui demers inteligent al Domniei Sale. Nu în ultimul rând, este apreciat modul prompt ºi el e - gant în care Teodor Ardelean diriguieºte re dac - tarea revistei Fa milia românã, care ºi-a fã - cut loc cu dem nitate ºi competenþã în conclavul presei ro mâ neºti de culturã, concepând numere tematice de mare efect. În finalul prezentãrii, pro fesorul Mircea Popa conchide cã Teodor Ardelean, op ti mist, al tru ist ºi combativ aduce un suflu nou, de competiþie ºi de acþiune crea - toare în toate domeniile vieþii publice în care se implicã, fiind un spirit al actualitãþii trãite intens, demn, to tal, deschizându-ºi în faþa noastrã multiplele sale moduri de veghere ºi pri-veghere prin cuvânt ºi faptã permanentã. Profesorul Mircea Popa crede cã inte lec - tualul care ilustreazã cel mai bine condiþia de literat ºi gazetar angajat al Sãlajului este Daniel Sãuca. Dispunând de un condei alert, fiind realmente talentat, colaborând la o serie de publicaþii lo cale ( Gazeta de dumi nicã, In - formaþia Sãlajului, Sindicalistul, Jurnalul Sãlajului, Sãlãjeanul ), deþinând ca li tatea de co re spon dent ra dio sau de re pre zentant lo cal al unor agenþii de presã cu aco perire geograficã naþionalã, Dan iel Sãuca a realizat mai multe vol ume de reportaje ºi de atitudine civicã, pre - cum: Nu vorbiþi în numele meu, Secera ºi pixul. Propagandã în presa scrisã din judeþul Sãlaj înainte de de cembrie 1989, Rotisorul pol i tic. Interviuri, Ro mânia mea nu mai existã, Co - mentarii molcome, Homo Silagensis (trei vol - ume). Cãrþile lui Dan iel Sãuca apreciazã Mircea Popa ilustreazã modul în care feno - menul gen eral-românesc se lasã contaminat de otrava parºiveniei ºi a vân zãrii de þarã, de inca - pacitatea liderilor politici de a ieºi din ste reo - tipii ºi cliºee, de a-ºi depãºi condiþia de foºti stipendiaþi comuniºti, iar poezia sa (vezi volu - mele Gândacul cu cinci pene, Cartierul vestic al iadului, Clopotele ra iului, La centru prin nord-vest) are o expri mare lapidarã ºi un meta - forism livresc, restrâns la esenþe. Interpretând poezia lui Dan iel Sãuca, Mircea Popa ne face o demonstraþie de virtuozitate criticã de-a dreptul cuceritoare: Cãrþile lui Dan iel Sãuca nu sunt deschideri spre undeva, ci mai degrabã în chi - deri ermetice, ca într-un herbar al cuvintelor. Între filele con tam i nate de aerul evenimenþial al întâmplãrilor zilei se strecoarã ca pe o funie diafanã ºiragul versurilor, îngânând ruga unui rãmas-bun, prin sintagme lirice, rãsfirate ca într-o plantaþie coti dianã de ºtiri care se pre - cipitã, dar prin care firicelul de cântec liric insta ureazã o oazã de poezie care trãieºte in de - pend ent suferinþele ºi armoniile, ca un ecou reverberat din propria-i abstracþiune. Nu este trecutã cu vederea nici pro di - gi oasa activitate de re dac tor-ºef a lui Dan iel Sãuca la Caietele silvane, publicaþie care, din anul 2005 încoace, de când acest talentat fiu al

267 IULIE-DECEMBRIE Sãla jului a devenit redactorul ei ºef, a intrat într-o nouã fazã valoricã, configurându-ºi o personalitate distinctã ºi atrãgându-ºi cola bo ra - tori de marcã din domenii reprezentative (este - ticã, criticã literarã, folcloristicã, antropologie, etnografie etc.), care, prin contribuþiile lor, au dus numãrul volumelor publicate în Editura Caiete Silvane dincolo de 40. Despre lingvistul clujean Viorel Hodiº, profesorul Mircea Popa are numeroase amintiri încã din perioada studenþiei comune. Ele con - tinuã apoi cu detalii din primii ani de carierã didacticã a lui Viorel Hodiº, când, ca asistent universitar la Litere, a devenit coleg cu foºtii lor profesori. Momentul este folosit de Mircea Popa pentru a-ºi aminti de universitarii de odinioarã, pe care, gãseºte de cuviinþã sã-i caracterizeze prin câteva sumare creionãri, de altfel deosebit de sugestive ºi, în gen eral, obiective. Surprinde, totuºi, modul în care este refãcut portretul lui Eugen Câmpeanu, autorul Momentelor culturale silvane neputându-ºi reprima mici rãutãþi cole - giale. Revenind la conferenþiarul universitar Viorel Hodiº, pe care, în treacãt fie spus, noi îl aºezãm în ceea ce priveºte cunoaºterea gra ma - ticii limbii române, alãturi de celebrul D. D. Draºoveanu, de Gligor Gruiþã sau de G. G. Neamþu, profesorul Mircea Popa îºi aminteºte cã acesta ºi-a ales ca temã de doctorat atributul, despre care a publicat numeroase articole în re - vistele clujene de lingvisticã ºi cã a intrat pâ - nã-ntr-atât în hãþiºul faptelor, încât ºi-a întârziat susþinerea ani de zile, tot mai descoperind câte o cazuisticã nouã. Studiile ºi articolele sale în do - meniu au fost adunate în anii din urmã în douã vol ume, cãlãuzã sigurã pentru orice aderent nou în domeniu. Se impune, însã, o micã îndreptare. Conferenþiarul Viorel Hodiº ºi-a sus þinut cu brio teza de doctorat, pe care a pu blicat-o, în anul 1990, la Editura ªtiinþificã, sub titlul Apoziþia ºi propoziþia apozitivã, iar cele douã vol ume despre care aminteºte profesorul Mircea Popa sunt, de fapt trei, ultimul, apãrut în anul 2011 la Editura Risoprint din Cluj-Na poca, bene fi - ciind de o elegantã prefaþã semnatã tocmai de Mircea Popa ºi reprodusã în cartea de faþã cu mici adãugiri. Munca depusã de lingvistul clu - jean pe tãrâmul cultivãrii limbii române cu - noaºte înalte aprecieri din partea profesorului Mircea Popa, care afirmã cã în perioada în care acesta era lector la Institutul Ped a gogic Tessedik Sam uel din Szarvas (Un garia), ºcoalã su pe ri - oarã bicen tenarã, s-a im plicat cu respon sabi li - tate în pro cesul extrem de dificil de de vi ru sare a limbii române, co rec tând sistematic gre ºeli de expri mare ºi având numeroase intervenþii în presã, prin articole convingãtoare. Limba românã nu este o limbã uºoarã, iar dacã mici/ mari probleme cu ea are însuºi profesorul uni - versitar doc tor în filologie Mircea Popa, cum sã nu aibã bieþii români din Ungaria aflaþi, din pãcate, spre finalul unui sever proces de dez - naþionalizare? În acest con text credem cã, dacã profesorul Mircea Popa i-ar fi solicitat confe - renþiarului Viorel Hodiº un con sult devi ru so - logic, cartea de faþã ar fi câºtigat în limpezime gramaticalã ºi stilisticã. Cât priveºte rubrica de cultivare a limbii, gãzduitã de presti gioasa re - vistã clujeanã Oraºul ºi intitulatã Cum vor - bim, cum scriem, Mircea Popa afirmã cã ea reactualizeazã misiunea mai veche a lui Al. Graur de la Ra dio Bucureºti, alãturându-se ru - bricii din România literarã þinute de la un mo - ment dat de Rodica Zafiu ºi aceleia de la Tele - viziune a lui Marius Sala. Presti gioasã com panie de lingviºti dedicaþi asigurãrii corec titudinii limbii române! Iatã, însã, cã mai jos doar cu câteva rânduri, Mircea Popa re tracteazã totul, fãcând (conºtient sau in con ºti ent, dar, oricum, penibil ºi cu rãutatea-i co legialã exersatã deja), o întoarcere de 180 de grade, cãci acum pe Viorel Hodiº îl încadreazã la categoria gra - matician îngust ºi rigid spe cializat în vânarea greºelilor de limbã. Ce mai poþi crede în faþa unei asemenea pendulãri axio logice? Caracterizându-l pe Traian Vedinaº, pro fesorul Mircea Popa ne spune cã avem de-a face cu un sociolog în ofensivã, având pa - siunea de a comenta cãrþi, de a face investigaþii pe cont propriu asupra trecutului cul tural ro - mânesc. Autor a nu me roase lucrãri cu conþinut sociologic (Sistemul culturii þãrãneºti, Intro - ducere în sociologia ru ralã, Proiecte ºi pa - radigme în gândirea socialã româneascã, Dominaþia televiziunii, Antropologie ºi asin - cronism), universitarul clujean Traian Vedinaº s-a impus ºi prin preocupãrile de istorie ºi mor - fologie a culturii, precum ºi prin monografii ded i cate unor personalitãþi ale vieþii noastre cul - turale (Coresi, Timotei Cipariu, Onisifor Ghibu, Mircea Eliade, Eugeniu Spe ranþa). Mircea Popa se opreºte asupra a douã lucrãri ale profesorului Traian Vedinaº: Fenomenul Echinox, faþã de care i se iscã niscaiva nedumeriri ºi considerã cã s-a bucurat, poate, de receptare exageratã, ºi Antropologie ºi asincronism, pe care o apre - ciazã ca fiind car tea unui degustãtor de cãrþi, a unui glosator pe marginea unor lucrãri ale con - fraþilor, autorul ei ºtiind sã detecteze toate acele izvoare de inteligenþã ºi de construcþie creatoare prin care se valideazã forþele ne mu - ritoare ale nea mului. Aceste calitãþi ºi multe F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

268 266 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII altele, asupra cãrora insistã Mircea Popa, îi con - ferã lui Traian Vedinaº statutul de preopinent sincer ºi convingãtor pentru oricine cautã un partener serios de di a log cul tural. Paginile ded i cate profesoarei Carmen Arde lean din Zalãu, consideratã o speranþã con firmatã, se referã, în spe cial, la monografia Hortensia Papadat-Bengescu, ma rea euro pea - nã a literaturii române. Pledoarii, lucrare extrem de documentatã, consideratã de profesorul Mircea Popa una dintre cele mai reuºite exegeze care i s-a consacrat marii pro zatoare interbelice. Car - tea este, la ori gine, o tezã de doctorat, iar analizã fãcutã de Mircea Popa pare a re pro duce referatul în virtu tea cãruia i s-a deschis autoarei calea spre sus þinere. Este vorba despre o radiografie de - taliatã ºi competentã, condusã cu exigenþã ºi implicare criticã de înaltã þinutã, în care Mircea Popa îºi etaleazã încã o datã calitãþile de exce - lent cu noscãtor al fenomenului literar românesc. Secþiunea a treia a cãrþii poartã titlul Docu - mentar silvan ºi ia în discuþie douã cãrþi privi - toare la Sãlaj. Este vorba despre Þara Silvaniei. Selecþie, prezentare ºi note de istoricul clujean Vasile Lechinþan, tipãritã la Editura Carpatica în anul 1996 ºi despre cartea lui Ioan Georgescu, intitulatã Gheorghe Pop de Bãseºti, apãrutã într-o nouã reeditare graþie lui Vasile Iuga de Sãliºte. Momentele culturale silvane mai oferã cititorului date interesante despre Francisc Hossu-Longin, ginerele lui Gheorghe Pop de Bãseºti. Atrag atenþia corespondenþa cu epis - copul Vasile Hossu ºi prelatul Iacob Radu, pre - cum ºi scrisorile adresate de dr. Petru Groza lui Francisc Hossu-Longin. Sunt inserate ºi douã cuvântãri scrise de Francisc Hossu-Longin pentru Senat, o scrisoare primitã de la avocatul J. Popa din Sibiu, alta de la renumitul lingvist clujean Sextil Puºcariu, iar a treia de la poetul Octavian Goga. Corespondenþa mai con þine douã scrisori primite de la Iuliu Hossu, câte una de la prof. dr. C. Pavel ºi S. Truþia Delaciºiu, iar alta de la avocatul Romul Pop din Oradea. Nu în ultimul rând, trebuie amintite cele cinci scrisori primite de la mitropolitul Vic tor Mihalyi de Apºa. Volumul se încheie cu edi tarea unui gru - paj de documente referitoare la viaþa ºi acti - vitatea lui Iuliu Maniu. În ansamblul ei, cartea profesorului Mircea Popa este o contribuþie consistentã, scrisã cu com - petenþa omului de litere, care stãpâneºte, deo - potrivã, arta scrisului ºi tehnicile interpretãrii fe - no menelor culturale româneºti, atât în plan dia cronic, cât ºi sincronic. Este o veritabilã istorie culturalã a Þãrii Silvaniei, care ne restituie cu pricepere ºi generozitate momente de o im por - tanþã aparte din viaþa ºi activitatea unor bravi intelectuali ºi cãrturari ai Sãlajului de odinioarã ºi ai celui de acuma, scoþând în evidenþã faptul cã în acest colþ mirific de þarã s-a scris, s-a gândit ºi s-a acþionat întotdeauna româneºte. Parcurgând-o, te cuprinde un sen ti ment de admiraþie pentru Þara Silvaniei, de unde au pornit minþi luminate, în - semnaþi oameni de culturã, de ºtiinþã ºi politicieni, care au militat din totdeauna pentru afirmarea naþiunii române, pentru întregirea neamului idea luri mãreþe pentru care ºi-au pus la contribuþie mintea ºi sufletul, fiind capabili de fapte mãreþe, mergând chiar pânã la sacrificiul suprem. FAMILIA ROMÂNà Iarna, pe dealurile din Budeºti, Maramureº. Fotografie de Ilie Tudorel,

269 IULIE-DECEMBRIE Prof. Traian Rus, Poveºti din Þara Codrului, vol. II, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2015 (284 p.) Dr. ªtefan VIªOVAN Baia Mare Profesorul Traian Rus este, fãrã în do - ialã, dascãlul maramureºean cel mai implicat în viaþa comunitãþii în care i se deruleazã existenþa, un intelectual model, care nu a lãsat viaþa sã treacã degeaba pe lângã el. A fost, un sfert de veac, directorul ªcolii cu Clasele I-VIII din Oarþa de Sus, dovedind calitãþi ma - nageriale remarcabile. ªcoala sa era mereu în topul instituþiilor de învãþãmânt din judeþ ºi chiar din þarã, elevii din Oarþa de Sus se bãteau de la egal la egal cu colegi de-ai lor din ºcoli cu renume. ªi-a demonstrat din plin abilitãþile de arheolog, de etno - log, de culegãtor de folclor, de istoric ºi posedã un real tal ent de povestitor. A publicat numeroase articole în presa judeþeanã, în reviste de spe cia - litate ºi în vol ume colective, fãcând cunoscute tutu ror românilor frumuseþea Þãrii Codrului ºi nea semuita bogãþie moralã ºi spiritualã a oa me - nilor ei. Este un mare pa triot ºi are un cult im - presionant al înaintaºilor ºi eroilor, calitãþi pe care le-a transmis ºi generaþiilor de elevi pe care i-a for - mat ºi care vãd ºi astãzi în Domnia Sa un model de dascãl, un adevãrat modelator de suflete ºi des tine. Este autorul unei consistente monografii a lo ca - litãþii în care-ºi desfãºoarã activitatea (Oarþa de Sus o vatrã româneascã de istorie la poalele Codrului, publicatã în anul 2001 la Editura Re - naºterea din Cluj-Napoca), a înfiinþat un muzeu reprezentativ pentru Þara Codrului (Muzeul Sa - tului Oarþa de Sus), a pus bazele Asociaþiei Cul - turale Bodava, a publicat la Editura Teognost din Cluj-Napoca douã vol ume de Poveºti din Þara Codrului (volumul I cu 424 de pagini, în anul 2013, volumul II în anul 2015). ªi are de pus în operã numeroase alte proiecte. În cele ce urmeazã ne vom referi, cu deo - sebire, la acest al doilea volum, care este structurat în douã pãrþi: Oameni ºi poveºti poveºti ºi omeni (p ) ºi Pagini de istorie (p ). Volumul se deschide, surprinzãtor, printr-un scurt eseu, întitulat Mecena, al cãrui personaj este inginerul Alexandru Tãmãºan, fost elev al auto - rului, actualmente directorul unei firme de con - fecþii metalice din Cluj-Napoca. Dintre sutele ºi sutele de copii, asupra educaþiei ºi instrucþiei cã - rora ºi-a pus amprenta ziditoare inimosul dascãl din Oarþa de Sus, cel mai apropiat ºi mai drag sufletului îi este acest distins inginer, care, cu generozitate, dar ºi cu discreþie, fãrã a-ºi face din gesturile sale vreun titlu de glorie, a ajutat bi - serici, mânãstiri, instituþii, ºcoli, primãrii, artiºti, scriitori, copii talentaþi, implicându-se totodatã financiar în numeroase proiecte cul tu rale, iniþiate de însuºi autorul acestei cãrþi. Re marcabilã, acidã, dar cât se poate de corectã, în acest con text, ob - servaþia lui Traian Rus despre mecenaþi: Me - cenat nu poate face decât un om cultivat, dar ºi onest, or în acest cap i tal ism feroce au dobândit averi, mai ales, hoþii, oamenii fãrã pregãtire, fãrã educaþie, fãrã Dumnezeu. Aceºtia nu pot preþui niciodatã cultura. Ei înºiºi nu o au. Cum s-o pre - þuiascã?. Subscriem, fãrã rezerve. Inginerul Alexandru Tãmãºan, însã, este cu totul alt tip de om. Domnia Sa iubeºte cultura, este o persoanã cultivatã ºi-i susþine pe cei care, asemenea lui Traian Rus, îºi investesc talanþii în lucrãri perene ce vizeazã afirmarea identitãþii noastre ca neam. Secþiunea întâi a volumului continuã cu mi - nunatele Poveºti de pe deal, care îl readuc pe autor în lumea fascinantã copilãriei, de care îºi aduc aminte, cu mult umor ºi astãzi, personaje ce le bre, precum Viorelu lui Diuri ºi Vãsãlica Babii, despre care Traian Rus ne spune cã au adunat deja ºapte decenii de viaþã, dar nici acum nu se pot abþine sã nu punã la cale câte o nãzbâtie. Cele trei poveºti de pe Uliþa Dealului (Biserica din Pemniþã, Zgri - minþeºu ºi Mãtrãguna) pun în luminã imaginaþia inepuizabilã a eroilor lui Traian Rus, prezenþa lor uluitoare de spirit, aplecarea temeinicã spre ºo - tii, ironia, dar, în aceeaºi mã surã, spiritul justiþiar, credinþa în puterile cereºti. Ne întâmpinã aici o mentalitate ancestralã, sã nãtoasã, generatoare de un op ti mism încântãtor, alimentat, în bunã mãsurã, de convingerea unor copii cã pot intra în di a log cu forþele naturii, cãrora le pot da chiar porunci, dacã ei, copiii, au credinþã tare în Dumnezeu. Despre atotputernicia lui Dumnezeu, despre minunile pe care le face prin cei care Îl slujesc cu credinþã, despre cãrãrile Lui încurcate ºi neºtiute, dar întotdeauna urmãrind binele ºi îndreptarea omului, este vorba ºi în cele patru povestiri (Mitropolitul, Între cele douã lumi, În - gerul pãzitor ºi Fântâna din Toag), grupate de autor în subsecvenþa Poveºti cu Dumnezeu. F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

270 268 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Interesante poveºti de viaþã ne întâmpinã în scurte istorioare ca Podu Mniresii, Brigadiru, Râpanu, iar relatarea Dragoste de mamã ne de - monstreazã câtã dragoste, ataºament ºi spirit de sacrificiu existã în lumea animalelor. Din poves - tirea Motroaºca aflãm lucruri interesante despre preo cupãrile, adesea ieºite din limitele firescului, ale mamelor, care demonstreazã calitãþi surprin zã - toa re atunci când este în joc viitorul copiilor lor. Este pusã în luminã aici înþelepciunea omului simplu din Þara Codrului, care rezolvã lucrurile în spiri tul unei mo rale bazate pe credinþã ºi pe gândire pozitivã, inteligenþã ºi multã imaginaþie. O semnificaþie aparte au în cartea pro fe - sorului Traian Rus întâmplãrile din viaþa co mu - nitãþii codrene, grupate în secþiunea Mirii fugiþi (p ). Aici autorul se opreºte asupra unui fenomen frecvent odinioarã nu doar în zona care face obiectul cãrþii de faþã, ci în întreg Mara mu - reºul, ba, chiar putem spune cã, într-o formã sau alta, el este cunoscut în comunitãþile rurale de pe întreg teritoriul þãrii. Este vorba despre cutumele, tradiþiile ºi regulile care guvernau instituþia cã - sãtoriei. Fin cunoscãtor ºi observator al lumii sa - tului codrean ºi posedând reale abilitãþi de etnolog, Traian Rus pãtrunde cu competenþã ºi înþelegere superioarã esenþa fenomenului, surprinzând ºi su - punându-ne atenþiei regulile dupã care se con du - cea odinioarã instituþia cãsãtoriei. Nu sentimentul iubirii avea rolul de ter mi nant în alegerea parte - nerului de viaþã, ci interesele materiale ºi cele le - gate de poziþia ocupatã de familie în cadrul co - munitãþii. Decidenþii erau pãrinþii, de regulã, ma ma, care nu acceptau aproape niciodatã, sã re - nunþe la dreptul lor cutumiar. Opreliºtile în calea dragostei erau numeroase, puternice, unele aproa - pe de netrecut. Sunt prezentate în aceastã sec - venþã a cãrþii numeroase elemente ºi împre jurãri care constituiau obstacole în calea unei cãsã torii din dragoste, aºa cum ºi-ar fi dorit-o cvasi - totalitatea tinerilor. Unii, mai docili, se re semnau, alþii, însã, treceau peste voia pãrinþilor, alegând sã fugã de acasã împreunã cu persoana iubitã, gãsindu-ºi adãpost temporar pe la rude sau prie - teni, iar, dupã ce pãrinþilor opozanþi le mai trecea din supãrare, îºi închegau în mod le gal cãminul con ju gal. Con form unei cutume, mirii fugiþi nu mai fãceau nuntã. Poate, de aceea recurgeau la acest sistem de întemeiere a familiei ºi unele pe - rechi mai puþin înstãrite, cãci, oricum am socoti, o nuntã serioasã presupunea cheltuieli însemnate, care nu prea se amortizau prin darurile ce le pri - meau tinerii cãsãtoriþi cu ocazia celebrãrii eve - nimentului. Profesorul Traian Rus a inter vie vat numeroase asemenea perechi ajunse acum la vârsta senectuþii, în cartea Domniei Sale fiind pre - zentate cincisprezece cazuri. Niciunul dintre pro - tagoniºti nu ºi-a exprimat regretul vizavi de pasul fãcut împotriva voinþei pãrinþilor. Un capitol realmente fabulos al lucrãrii lui Traian Rus este Strâjile (p ). În graiul lo - cal termenul din titlu denumeºte strigoii. Am auzit ºi am citit nenumãrate poveºti despre ºi cu strigoi, localizate peste tot în þarã. Uneori þi se creeazã impresia cã este vorba despre un motiv de largã circulaþie plãsmuit de imaginaþia omului de la þarã. Dupã ce parcurgi, însã, relatãrile celor im - plicaþi în întâlnirile cu strigoi selectate de autor, îþi schimbi pur ºi simplu pãrerea despre acest feno - men ºi-l percepi nu doar ca pe unul posibil, ci ca pe unul real, cãci faptele sunt prezentate în de - taliu, strigoii sunt descriºi cu lux de amãnunte ºi surprinºi în acþiunile lor ciudate, de cele mai mul - te ori distructive. Aflãm, de asemenea, cum apar strigoii, ce categorii de oameni sunt predispuºi a deveni strigoi, cum acþioneazã, ce urmãri au în - tâlnirile cu aceºtia, cum te poþi apãra de inter - venþiile lor etc. Nu vrem sã acreditãm ideea cã Þara Codrului a fost ºi mai este încã ºi acuma bântuitã de strigoi, dar frecvenþa ridicatã a întâl - nirilor cu asemenea fiinþe (numai în carte sunt prezentate cincisprezece cazuri), îl determinã chiar pe distinsul autor sã constate cã existenþa lor nu este în exclusivitate de domeniul trecutului, cãci întâlniri cu aceste personaje malefice s-au petrecut chiar în anii trecuþi, Domnia Sa afir - mând cã va putea scrie o carte întreagã cu acest gen de poveºti. Una dintre manifestãrile cele mai re pre zen - tative din lumea satului, actualmente, din pãcate, pe cale de dispariþie, este aºa-numitul danþ la ºurã, considerat de profesorul Traian Rus o o

271 IULIE-DECEMBRIE instituþie educativã, o ºcoalã idealã, o ade - vãratã academie, o instituþie culturalã creatã la iniþiativa comunitãþii care viza toate laturile edu - caþionale ºi rãspundea cel mai bine nevoilor de pregãtire pentru viaþã a tineretului. Danþul la ºurã, aºa cum este descris în Ac a de mia de danþ a lui Traian Rus (p ), departe de a fi un simplu mo ment de distracþie ºi relaxare a tine - retului, este un eveniment cu mul ti ple conotaþii ed u ca tive, la care participã întreaga comunitate, asemenea horei de la Pripas a lui Liviu Rebreanu. Fireºte, protagoniºtii erau tinerii, însã totul se fã - cea dupã reguli stricte care vizau organizarea eve - nimentului, accesul la danþ fiind condiþionat de vârstã, de plata muzicanþilor ºi, uneori, se pare, ºi de posibilitãþile materiale ale familiilor, mai ales cã în acel cadru se etalau fermecãtoarele cos tume populare, confecþionate, de cele mai multe ori, de cãtre înseºi fetele participante la eveniment sau de mamele acestora. Perechile de dansatori erau supuse analizei exigente a celor de pe margine, mai cu seamã a mamelor fetelor, care le urmãreau miºcãrile costumele, reacþiile în timpul dansului, atitudinea faþã de un partener sau altul etc., fãcând totodatã fel de fel de calcule matrimoniale... Dan - sul contribuia la socializarea tinerilor, la disci - plinarea lor, la perfecþionarea condiþiei lor fizice etc., dar, în acelaºi timp, le punea la încercare talentul literar, cãci de foarte multe ori bãieþii im - provizau iuituri, în al cãror conþinut, alãturi de exprimarea bucuriei momentelor trãite, se stre - curau aluzii ironice la comportamentul parti ci pan - þilor, la aspectul fizic sau la conduita lor moralã. De foarte multe ori, aºa cum apreciazã profesorul Traian Rus, danþul la ºurã avea ca finalitate, alã - turi de petrecerea într-un mod plãcut ºi util a tim - pului liber, gãsirea partenerului ideal de viaþã. Un personaj interesant al Þãrii Codrului este Baba Rusoaia, supranumitã de cunoscãtori Rap - sodul fãrã pereche, al cãrei repertoriu folcloric a umplut peste doi kilometri de bandã înregistratã ºi care, dupã cum relatau mai mulþi sãteni, practica ºi vrãjitoria. O figurã aparte face Baba Hornoaie, care-ºi petrece nopþile prin cimitir. Partea a doua a cãrþii profesorului Traian Rus surprinde câteva aspecte semnificative din istoria socioculturalã ºi politicã a Þãrii Codrului. Pagini deosebit de bine realizate sunt ded i cate lui Vasile Blidaru, ultimul luptãtor al rezistenþei anti - comuniste din România. Ele conþin detalii impre - sionante din viaþa eroului codrean, unele nesem - nalate încã de cei care s-au ocupat de aducerea în actualitate a personalitãþii acestuia. Traian Rus îl prezintã pe Vasile Blidaru într-o viziune proprie, bazându-se nu doar pe ceea ce s-a scris despre el pânã la aceastã datã, ci ºi în virtutea unor amintiri ºi a unor relatãri ale câtorva codreni, dintre care unii l-au cunoscut per sonal, au avut întâlniri sur - prinzãtoare cu el sau au fost martorii scenei în care autoritãþile comuniste, dupã ce l-au asa - sinat, i-au supus cadavrul unui simulacru de expertizã med ico-legalã. Sunt cuprinse, în aceastã secvenþã, amin tirile a multor persoane, dintre care cele ale pro fesorului Viorel Pop din Fãrcaºa, desprinse parcã din romanele poliþiste, vin sã com pleteze, din postura de martor ne mij - locit, infor maþiile noastre despre sfârºitul lui Vasile Blidaru. Povestirile grupate în secvenþa Români ºi unguri supun atenþiei cititorului laturi complet opuse ale relaþiilor dintre cele douã etnii. Pe de o parte, acþiunile unor unguri de un ºovinism fa natic din Odorheiul Secuiesc, care, profitând de vidul de putere generat în primele zile de dupã eve ni - mentele din 1989, au socotit cã este momentul sã-ºi satisfacã instinctele primare, fãcând sã curgã iarãºi sânge românesc. Aºa cã s-au dedat la bar - barii inimaginabile, au atacat ºi devastat sediul Miliþiei ºi al Securitãþii, au omorât cu cruzime de stepã un ofiþer, iar pe altul au decis sã-l ex e cute prin spânzurare. Profesorul Traian Rus ne spune cã asasinii de la Odorheiul Secuiesc au rãmas ne - pedepsiþi, deºi toate faptele lor au fost dovedite, iar întrebarea Domniei Sale este nu doar justi - ficatã, dar ºi îngrijorãtoare: Oare lipsa de auto - ritate a statului român, a justiþiei, care tolereazã astfel de fapte, nu-i încurajeazã?. Pe de altã parte, aflãm cã Szanto Alexandru, ungur sutã la sutã, se îngrijeºte la Hodod de un mon u ment dedicat memoriei celor 18 soldaþi români cãzuþi în luptele puternice care s-au dat acolo ºi în jur, în 16 aprilie 1919, în cadrul campaniei militare pe care armata românã a desfãºurat-o pentru întregirea neamului, dovedind astfel cã cele douã etnii pot trãi în pace ºi-n bunã înþelegere. Dintr-o scurtã relatare, aparþinând loco te - nentului Alexandru Kiº, devenit Alexandru Odeºteanu, ºi pusã la dispoziþia profesorului Traian Rus de doamna Lu cia Pop, cercetãtor ºtiin - þific la Muzeul Judeþean de Istorie ºi Arheologie Baia Mare, aflãm date interesante din ultimele patru luni din viaþa lui George Pop de Bãseºti, iar nana Lucreþia Pop din Bãseºti, în vârstã de 94 de ani, îºi aminteºte de sfinþirea Monumentului Eroi - lor Români din localitate, cãzuþi în lupta pentru reîntregirea neamului, precum ºi de câþiva dintre dascãlii de odinioarã. Dumneaei precizeazã cã în Bãseºti, comunismul i-a adus la putere pe guleºi, porcari, pãcurari. Coldubãi. N-o avut nimnicã, numai mânurile. Ultimii oameni. Beþivi ºi leneºi. Oamini fãrã Dumnezãu, cã nici la bisericã n-o umblat. N-aveu nici cu ce sã îmbrãca sã umble la besericã. ªi ii o ajuns sã ne conducã. Aºe o fost în tãtã þara. M-o apucat groaza, da io nu m-am lãsat la ii. O fost ºi proºtii satului. Domnu di rec tor F AMILIA ROMÂNà RECENZI I

272 270 IULIE-DECEMBRIE 2015 RECENZII FAMILIA ROMÂNà Robu i-o lãsat repetenþi, de proºti ce-o fost ºi când o ajuns la conducere s-o rãzbunat pã iel. Mergând pe urmele dezrobitorilor ºi între - gitorilor de neam ºi þarã, istoricul Traian Rus ajunge la concluzia amarã cã educaþia noastrã pentru cinstirea eroilor neamului este extrem de precarã. Nu suntem ce moºtenire ne-au lãsat. Nu suntem conºtienþi ce jertfe imense au fãcut pentru a ne lãsa o þarã liberã ºi întreagã. ªi-au sacrificat totul: viaþa, fa milia, libertatea. Iar noi nu suntem capabili nici mãcar sã le îngrijim mormintele, sã le punem câte o coroanã de flori ºi sã organizãm niºte parastase de pomenire. Acestea sunt, din pãcate, dureroasele concluzii la care ajunge pro fesorul Traian Rus, dupã ce, fãcând semnificative eforturi, a identificat mormintele a ºase dintre fruntaºii Cercului Elec toral al Silvaniei, care au reprezentat aceastã zonã la Marea Adunare Na þionalã de la Alba Iulia din anul Este vorba despre dr. Alexandru Pop de Bãseºti avocat în Cehul Silvaniei, Alexandru Vaida, notar în Cehul Silvaniei, preotul Vasile Gavriº din Odeºti, preotul George Maior din Bãiþa de sub Codru, preotul Ioan Coste din Someº-Uileac ºi Vasile Fãlãuº din Nadiºul Românesc. Cât îl priveºte pe cel de-al ºaptelea delegat, Simion Mãrieº din Sã lãþig, neobositul cer - cetãtor, autor al prezentei cãrþi, nu i-a putut iden - tifica mormântul, nici nu reuºit sã intre, deocam - datã, în posesia unor informaþii certe despre el. Cartea mai conþine amintirile unor no na - genari, trãitori încã în Þara Codrului, despre sãr - bãtorile însângerate pe care le-au petrecut în anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pe frontul din Rusia sau în lagãrele de prizonieri de acolo, sau despre eroii din Orþiþa. Într-o secvenþã distinctã se ocupã de un grup de intelectuali de odinioarã din Oarþa de Jos, care-ºi dorm somnul de veci în Cimitirul Domnilor din localitate. Traian Rus este un mare pa triot. κi iubeºte poporul ºi-i venereazã pe ardeleni, ale cãror su - ferinþe îndurate de-a lungul vremurilor îl dor ºi acuma. Referindu-se la perioada ce a urmat ime - diat dupã odiosul Dictat de la Viena, ne atrage atenþia cã atrocitãþile ºi chinurile fãrã margini, calvarul care s-a abãtut atunci asupra românilor din teritoriile ocupate, nu trebuie uitate niciodatã. Omoruri, schingiuiri, bãtãi, arestãri, profanãri, dã - râmãri de biserici, devastãri de sate, expulzãri ºi dislocãri de populaþie, lagãre ºi detaºamente de muncã forþatã, deportãri, deposedãri de bunuri. Atâta urã ºi umilinþã. O Golgotã. O Cale a Crucii. O noapte de durere, care a durat peste patru ani de zile. Dupã ce armata românã s-a retras din Ardealul de Nord, continuã profesorul Traian Rus 300 de mii de bestii însetate de sânge s-au nãpustit asupra a 1,5 milioane de români rãmaºi fãrã nicio apãrare. Intenþiile lor le-a exprimat Dücsö Csaba în broºura Nincs kedyelem (Fãrã îndu rare): Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde satele noaptea satele va - lahe! Voi trage în sabie toatã populaþia; voi otrã - vi toate fântânile, ºi voi ucide pânã ºi copiii în leagãn; în genere, voi distruge acest neam Nu va fi pentru nimeni nicio milã. Nici pentru copiii din leagãn, nici pentru mama care va naºte un copil. Ce poþi sã zici despre asemenea in - divizi, pentru cã oameni n-au fost de bunã seamã se întreabã Traian Rus, ca apoi sã con tinue: Se pare cã un gurii n-au înþeles nimic din experienþa anilor N-au avut înþelepciunea sã priceapã adevãrul zicalei cã cine seamãnã vânt culege fur tunã. N-au fãcut nimic altceva decât sã se des califice în faþa istoriei, în faþa lumii. Profesorul Traian Rus îndeamnã la vigilenþã, cãci spune Domnia Sa, pe bunã dreptate cã ºi dupã 1989 au apãrut indivizi de teapa lui Dücsö Csaba. Nu le-a pierit foaita. Pieri-le-ar. Ultimele pagini ale cãrþii sunt ded i cate unor figuri luminoase de intelectuali codreni, cum a fost învãþãtorul Mihai Pop sau preotul martir Ioan Robu. Traian Rus îºi însoþeºte Poveºtile cu nu - meroase cântece din folclorul Þãrii Codrului, cu - lese de la oamenii locului sau extrase din diferite colecþii ori repertorii ale unor valoroºi interpreþi din zonã, aceastã manierã sporindu-le farmecul ºi accentuându-i autenticitatea. Cartea se constituie într-o impresionantã pledoarie pentru frumuseþea sufleteascã a codrenilor, pentru nobleþea, inte - ligenþa, talentul ºi spiritul lor de dreptate. Ea în - mã nuncheazã în mod fericit ºi responsabil o bunã parte dintre manifestãrile de aleasã þinutã artisticã ale codrenilor, câºtigându-ºi astfel un loc de sea - mã în bibliografia etnologicã ºi istoricã a zonei. Ar mai fi multe de spus despre devotamentul, dragostea ºi responsabilitatea cu care profesorul Traian Rus se implicã în salvarea minunatului patrimoniu etnofolcloric al Þãrii Codrului, în pãs - trarea tradiþiilor ºi a obiceiurilor care vin dintr-o ancestralitate superbã ºi conferã oamenilor lo - cului o identitate unicã. Este un domeniu în care Domnia Sa, distins profesor de istorie, a fãcut mai mult decât o serie de etnologi, etnografi ºi decât toate instituþiile judeþene de profil.

273 IULIE-DECEMBRIE VARIA Din istoria pelerinajului românesc transilvãnean (sec. XX prezent) Aspecte antropologice, sociologice si religioase Drd. Ioana-Cosmina BOLBA Oradea Cãlãtoriile spre locurile sacre au fost una dintre preocupãrile constante ale ome nirii, deºi o periodizare exactã nu se cunoaºte, se ºtie doar, cã pasiunea pentru cãlãtoriile mistice a frãmântat multe popoare, prin percepþia despre divinitate ºi relaþia om-divinitate. Premisa de la care se porneºte în pelerinaj este legatã fie de anumite locuri (de ex. Þara Sfântã, muntele Athos), fie de aspecte ce þin de sfinþenie (moaºte) ºi arta religioasã (icoane fãcãtoare de minuni). Faima aces tora a atras pelerini creând astfel un fenomen so cial com plex, în care scopul cãlãtoriei sã fie unul spiritual, duhovnicesc bazat pe o credinþã vie, autenticã. Componentã a antropologiei religioase, pele rinajul e o cale de acces spre divinitate, în care omul întâlneºte divinul pe Cãrarea Împãrãþiei, pentru a aspira la viaþa veºnicã ºi la mântuire. Cultul creºtin, în gen eral, are ca laturã distinctã chemarea spre nemurire, spre împãrtãºirea cu Tainele Sfinte în ve derea dobândirii mântuirii. Istoria creºtinismului nu ar fi completã fãrã locaºurile sale de cult în care fiecare persoanã se regãseºte pe sine fiinþial, spir i tual ºi moral, îºi cautã sensul, Creatorul ºi desãvârºirea moralã. Pentru ca deplinãtatea actului spir i tual sã fie conformã cu pre ceptele creºtine fiþi, dar voi, desãvârºiþi precum Tatãl vostru cel ceresc desãvârºit este (Matei 5, 48) Biserica a construit de-a lungului timpului ne - numãrate locaºuri de cult, concretizate în: biserici, mãnãstiri, schituri, chilii. De la catacombe la ca - tedrale impozante, istoria creºtinismului ne-a lãsat o parte din frumuseþile trãirii spirituale în mãnãstirile ce oferã loc retragerii lumeºti pentru ca fiecare dintre noi sã ne înãlþãm spir i tual ºi duhovniceºte. Con - siderat de mari teologi ºi monahi ca fiind a doua creaþie a lumii 1, creºtinismul adunã în jurul sãu oameni care prin experienþele lor religioase re lie feazã specificul iubirii creºtine ce se regãseºte în forma sa cea mai înaltã care este agapa sau co muniunea 2. În acest sens, biserica creºtinã are da toria de a aduna laolaltã bogatul cu sãracul, inte lectualul cu omul simplu, sluga cu stãpânul, viaþa cu veºnicia. Pentru cã, misiunea bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea cã starea nor malã a personalitãþii omeneºti o constituie nemurirea ºi veºnicia, iar nu temporalitatea ºi moartea, ºi cã omul este un cãlãtor care prin moarte ºi tem po ralitate înainteazã spre nemurire ºi spre veºnicie 3. Apariþia locaºurilor de cult a atras de-a lungul tim pului numeroºi pelerini, turiºti, cãlãtori dornici de a lua con tact cu viaþa monahalã, cu ritualurile sau pur ºi simplu pentru o revigorare spiritualã. Apãrut în pustia Egiptului, undeva prin secolul IV d.hr., mo nahismul creºtin vine ca o alternativã a vieþii reli gioase laice. Persecuþiile au zdruncinat destul de mult timp viaþa creºtinilor din primele veacuri, iar libertatea credinþei lor pusã în valoare de împãratul Constantin cel Mare a determinat pe mulþi dintre ei sã aleagã calea retragerii, a ascezei ºi a meditaþiei religioase mai profunde. În felul acesta, au apãrut treptat iniþiatorii ºi întemeietorii mo na hismului creºtin ca prefigurare a vieþii spirituale veºnice. Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare aceºti eremiþi consideraþi a fi întemeietorii monahismului rãsã ri tean au trasat reguli de viaþa asceticã, rânduieli ºi canoane necesare unui mod auster existenþial. Din Egipt în Orientul Mijlociu, monahismul ajunge ºi în Europa ca o F AMILIA ROMÂNà VARI A 1 Ieromonah Arsenie Boca, Cãrarea Împãrãþiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe a Aradului, 2003, p Sandu Frunzã, Iubirea ºi transcendenþa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p Sf. Iustin Popovici, Omul ºi dumnezeul-om. Abisurile ºi culmile filozofiei, Editura Sophia, Bucureºti, p. 93.

274 272 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà trãsãturã importantã a vieþii creºtine. Amploarea pe care acesta a luat-o, a fãcut ca de-a lungul timpului numeroase vestigii sã poarte am prenta specificã a acestui mod de viaþã religios. Ne referim la mãnãstiri 1, schituri, biserici, catedrale, chi lii de o arhitecturã aparte, creând, astfel, diferite forme ºi stiluri arhitecturale, culturale, adevãrate vesti gii de o frumuseþe remarcabilã care atrag an de an pelerini, cãlãtori, turiºti. Aºa se face cã pelerinajul devine o hierofanie ce conferã acestor locuri o în cãrcãturã luminoasã destul de puternicã pentru ca credincioºii sã porneascã într-acolo 2. Ieºirea din catacombe a creºtinismului a adus ºi pe teritoriul þãrii noastre suficiente personalitãþi religioase creºtine. De altfel, monahismul a fost strâns legat de geneza poporului român for mat creºtin încã de la începuturile sale. Spaþiul românesc cunoaºte, astfel, un destin unic în Ortodoxie o prezenþã masivã de tip isihast, ce va rãspândi prin cãlugãrii, pustnicii sau eremiþii sãi un mod de viaþã auster, pãtruns, însã, de autenticitatea unei trãiri spirituale creºtine. Mo na hismul are ca punct cen tral mistica hristocentricã, o expresie palpabilã ºi dinamicã a adevãratei an tro pologii creºtine, un fel de nucleu duhovnicesc. Fãrã el, ortodoxia îºi falsificã esenþa 3. Organizatorul vieþii monahale româneºti este considerat a fi Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care a revigorat viaþa spiritualã româneascã. Secolul al XX-lea aduce cu el o dezvoltare amplã a pelerinajului, devenit, între timp, un adevãrat fenomen cu implicaþii, sociale, antropologice ºi so ciologice, în ciuda faptului cã, biserica scade oa - recum ca fac tor so cial de ter mi nant. Schimbãrile so ciale ºi culturale guvernate de clasa politicã con - ducãtoare determinã în mod paradoxal, atracþia pentru pelerinaje: creºterea dramaticã a interesului faþã de pelerinajele religioase, cât ºi participarea la pelerinaje în ultimul sfert de secol reflectã o schim bare majorã în cadrul comunitãþilor 4 Odatã cu ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de pa triarhie 5, viaþa religioasã de pe teritoriul þãrii noastre a cãpãtat o dimensiune socialã mai amplã, deºi, ul te rior, prin regimul comunist, biserica a avut parte de multe prigoane, conflicte ºi chiar distrugeri masive de locaºuri de cult. În ciuda opoziþiei clare a clasei politice conducãtoare, biserica gãseºte resurse sã rãmânã vie, sã-ºi pãstreze nealteratã autenticitatea dogmei, sã transmitã mesajul hristic în toate formele existenþiale posibile: de la amvonul unei biserici pânã la celulele închisorilor ce au dat mãrturie despre taina bisericii: În focul prigonirii lumea se curãþã ºi se întoarce la Hristos. Biserica în comunism pare nimicitã, dar în intensitate este uriaºã, în vreme ce creºtinãtatea occidentalã e impunãtoare pe dinafarã, dar formalã ºi cãldicicã în fond. Suferinþa este cumplitã, însã, dincolo de aspectul ei vãzut, are un rol duhovnicesc: redeschide spre sfinþenie sufletele oamenilor 6. Prigoana comunistã care a dãrâmat biserici ºi mãnãstiri, a închis ºcoli de teologie, a persecutata preoþi, monahi ºi slujitori a întâmpinat un zid de rezistenþã în persoana unor oameni care au ºtiut sã ridice moralul ºi credinþa strãbunã la un nivel înalt de trãire. Astfel, unele locaºuri de cult au devenit adevãrate cen tre de permanenþã religioasã, de renaºtere spiritualã ºi de culturã. Putem spune cã, pelerinajul temniþelor comuniste a adus mai mulþi pelerini pe Cãrarea Împãrãþiei. Sfinþii închisorilor au fost pentru poporul român simbolul suprem al libertãþii religioase, al Cuvântului Dumnezeiesc ce nu a putut fi încãtuºat. Aspecte sociologice, antropologice ºi religioase în pelerinaj Pelerinajul nu este un as pect strict legat de dogma creºtinã. Vechimea lui e mult mai mare în istorie ºi chiar în istoria biblicã (pregãtirea persoanei pentru întâlnirea cu Dumnezeu) 7. În vederea realizãrii acestuia sunt necesare niºte etape: decizia de a pleca, destinaþia, modul de desfãºurare, aºteptãrile ºi întoarcerea acasã. Biserica Ortodoxã Românã a avut încã din secolul trecut parte de aceste fenomene sociale religioase, deºi persecuþia comunistã a fost la putere. Mascat sau nu, pelerinajul secolului al XX-lea a transmis mai departe generaþiilor tradiþia ºi cultura pelerinului. Transilvania a fost una dintre zonele 1 Mãnãstirea este comunitatea monahalã formatã dintr-un numãr de cãlugãri (sau cãlugãriþe), la care se adaugã fraþii (sau surorile) care se pregãtesc pentru cãlugãrie. Este condusã de un stareþ (sau stareþã), ajutat de un consiliu duhovnicesc. Mãnãstirile mai mici poartã numele de schituri, aºezãrile monahale dependente de o mãnãstire mai mare poartã numele de metocuri (Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, Editura Ba sil ica, 2013). 2 Jean Baechler în Tratat de Sociologie, (coord. Ray mond Boudon), Editura Humanitas, 1997, p P.S. Irineu, Monahismul chivotul neamului românesc, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2013, p Wil liam H. Swatos jr., The His tory of Mean ing, în His tory, Time, Mean ing and Mem ory: Ideas for the So ci ol ogy of Religion, Brill, vol. 20, Leiden, 2011, p Actul a fost fãcut pe 4 februarie 1925, iar pe 1 noiembrie al aceluiaºi an, Miron Cristea a fost numit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. 6 Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Doc u ment pentru o lume nouã, Editura Christiana, Bucureºti, 2006, p De la Avraam, toþi credincioºii sunt pelerini, în mers prin pustie, spre Þara fãgãduinþei; încet, încet, ei conºtien - tizeazã faptul cã Hristos este cu ei ºi-i invitã la frângerea pâinii. L. Vasilescu, Pelerinajul dimensiuni semantice ºi spirituale, în Anuarul Facultãþii de Teologie Ortodoxã Patriarhul Jus tin ian, p. 589.

275 IULIE-DECEMBRIE cele mai intens cãutate de cãtre credincioºi în momente de cumpãnã ºi rãscruce socialã. Mãnãstirile de aici au fost adevãrate celule duhovniceºti de renaºtere spiritualã. Cãutarea permanentã a lui Dumnezeu (uneori, departe de casã) a dat dovadã de curaj ºi credinþã neclintitã în valorile mo rale strãmoºeºti. Creºtinii gãseau în mãnãstiri nu numai un loc de reculegere spiritualã, ci ºi duhovnici capabili sã-i îndrume, sã le mângâie sufletele, sã le aline durerile. Participarea la sfintele slujbe e semnul unei cãutãri interioare fãrã de care sensul vieþii 1 nu îºi legifereazã statutul. Dintre mãnãstirile cele mai cãutate din perioada comunistã pânã în prezent, ne oprim la câteva con sid er ate cele mai reprezentative prin amploarea pelerinajelor: Mãnãstirea Nicula, Mãnãstirea Sâmbãta de Sus ºi Mãnãstirea Prislop. Mãnãstirea Nicula este un im por tant centru de pelerinaj din Ardeal. Cunoscutã ca unul dintre cele mai vechi aºezãminte monahale din spaþiul românesc 1552; ca ºcoalã pentru grija sufletelor ºi învãþãtura pruncilor 1659; ca un centru de spiritualitate ºi culturã prin: Icoana fãcãtoare de minuni, pelerinaj ºi pictura pe sticlã Celebrã pentru Icoana Maicii Domnului, pictatã de preotul ortodox Luca din Iclod 3, mãnãstirea a atras, de-a lungul timpului ºi pânã în prezent mii de pelerini, adunaþi anual la sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 au gust. Mãnãstire de obºte, cu un numãr relativ mare de monahi 4, este azi un im por tant centru spir i tual, cul tural ºi so cial. An de an, dealurile Niculei sunt pline de pelerini veniþi de pretutindeni pentru un mo ment de reculegere ºi de speranþã. Respectând vechiul rit ual, pelerinii înconjoarã vechea bisericã de lemn, mergând în coate ºi genunchi. Procesiunea are loc în incinta mãnãstirii, când celebra Icoanã Fãcãtoare de Minuni este scoasã afarã. Mãnãstirea Sâmbãta de Sus este ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu din Þara Fãgãraºului. Originile ei se pierd undeva prin secolul al XVII-lea, iar de-a lungul timpului a suferit mai multe distrugeri, reconstituitã ul te rior cu mari eforturi 5. Dupã 1939, odatã cu instalarea noului stareþ, mãnãstirea va cunoaºte un avânt spir i tual ºi cul tural nemaiîntâlnit pânã atunci: plantarea unei livezi de pomi fructiferi, refacerea clãdirii bisericii ºi a picturilor, iar înspre partea dinspre munte a fost construit un mic lac, cu un podeþ din bârne, cu bãnci ºi ornamentãri cu pietre de dimensiuni mari 6. Devenit spaþiu al liniºtii ºi al libertãþii spiritului 7, mãnãstirea a atras repede credincioºi de pre tutindeni. Timp de trei ani, pãrintele Arsenie a avut rolul de cre ator de miºcare spiritualã în mijlocul studenþilor ºi al tineretului român, din cea mai dramaticã perioadã a istoriei poporului de pe acele meleaguri 8. Þara Fãgãraºului trãia prin personalitatea complexã a celui mai vestit monah o renaºtere spiritualã fãrã pre ce - dent. Încet, încet duhovnicul Ardealului este cãutat de tot mai mulþi credincioºi veniþi din toate colþurile þãrii pentru a gãsi alinare, îndrumare ºi cãlãuzire duhovniceascã. De asta, mãnãstirea Sâmbãta de Sus devine un loc de pelerinaj ce impresioneazã prin numãrul mare al celor ce îl cãutau pe pãrintele Arsenie Boca, prin diversitatea categoriilor de oameni 9. Pentru o mai bunã organizare ºi promovare a rânduielilor de aici, mitropolitul Bãlan venea sã slujeascã destul de des. Miile de credincioºi veniþi la slujbe de peste tot fãceau un spectacol impresionant de bucurie spiritualã, adunaþi cu mic cu mare în curtea mãnãstirii 10. Faima mãnãstirii ºi a pãrintelui Arsenie atrage atenþia unor personalitãþi marcante ale României. Fluxul de credincioºi veniþi la Mãnãstirea Brâncoveanu devine motiv pentru organele Securitãþii ºi ale Miliþiei pentru a-ºi focaliza atenþia asupra acestui loc ºi a clerului 11. Plecarea pãrintelui 12 Arsenie Boca din Sâmbãta de Sus a dus mai departe pelerinajul spre cealaltã mãnãstire unde a fost numit stareþ. Mãnãstirea Prislop este astãzi unul dintre cele mai cãutate lãcaºuri de cult din România. Ctitorie 1 În creºtinism sensul vieþii este dat de posibilitatea mântuirii, ca act de iubire si bunãvoinþã divinã Icoana avea sã plângã timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaþa monahalã, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie româneascã din Transilvania. 4 În prezent vieþuiesc aici în jur de 30 de cãlugãri. 5 La ordinul mitropolitului Bãlan, în anul 1939, va fi numit stareþ pãrintele Arsenie Boca, cel care va restaura mãnãstirea din temelii. 6 Dan Lucinescu, Pãrintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, Editura Siaj, Bucureºti, 2009, p Pr. Nicolae Streza, Mãrturii despre Pãrintele Arsenie, Editura Credinþa Strãmoºeascã, Neamþ, p Dan Lucinescu, op. cit., p Ibi dem, p Prin intermediul ziarului Telegraful român, Mitropolia de la Sibiu anunþa credincioºilor programul slujbelor din mãnãstire (maslu, spovedanie). Pelerinii veniþi de departe puteau beneficia de adãpost ºi lucruri necesare puse la dispoziþie de parohiile învecinate. Clerul din protopopiatele Fãgãraº, Avrig ºi Olt lua de mult parte la pelerinaj. 11 George Enache, Adrian Nicolae Petcu, Pãrintele Arsenie Boca în atenþia poliþiei politice din România, Galaþi, Editura Partener, 2009, p Considerat de regimul comunist ca fiind el e ment incomod pentru gândirea ateistã, pãrintele este scos din mãnãstire la ordinul organelor de Securitate ºi cu acordul Bisericii. F AMILIA ROMÂNà VARI A

276 274 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA a Sfântului Nicodim de la Tismana 1, mãnãstirea trece de-a lungul istoriei prin diferite mutaþii ºi transformãri 2 ce þin de administraþie ºi de cult. Aflatã într-o stare jalnicã, mitropolitul Bãlan aduce la mãnãstire pe ieromonahul Arsenie Boca, cel care restaurase mãnãstirea brâncoveneascã de la Sâmbãta de Sus 3. La scurt timp dupã venirea sa în mãnãstire, populaþia din satele ºi comunele învecinate au început sã-l caute, atraºi de faima sa de sfânt. Autoritãþile se sesizeazã din nou asupra lui, continuând sã-l supravegheze per ma nent 4. Faima pe care a dobândit-o la Sâmbãta de Sus de duhovnic înzestrat cu capacitãþi extraordinare atrage mii de credincioºi la Prislop. Evlavia lor faþã de un sfânt în viaþã nu este altceva decât expresia dragostei lor faþã de Dumnezeu ºi sfinþii Lui ºi a recunoºtinþei de a se fi învrednicit sã fie contemporanii sfântului 5. Minunile sãvârºite de acest cãlugãr în timpul vieþii, clarviziunea de care a dat dovadã, înþelegerea extraordinarã a firii umane ºi îndrumãrile date au declanºat, pe deoparte, invidia ºi suspiciunile regimului comunist, iar pe de altã parte, admiraþia ºi devotamentul credincioºilor care l-au urmat pe pãrintele peste tot unde a fost. Purtat prin temniþele comuniste, interzis sã mai slujeascã, pelerinul printre pelerini, moare la 28 noiembrie Mormântul sãu a devenit azi cel mai cãutat loc de priveghere spiritualã ºi de speranþã. Nevoia de miracol la mormântul sãu din poieniþa Prislopului atrage mii de pelerini anual. Considerat cel mai mare pelerinaj din România la ora actualã, dezbãtut de mass-me dia între legendã ºi mit, cãutat de creºtinii de pretutindeni 7, fenomenul religios ºi so cial for mat în ultimii ani atrage am ple dezbateri religioase, sociale ºi mediatice. Evlavia poporului faþã de un sfânt este totodatã ºi expresia speranþelor pe care credincioºii ºi le pun în alesul ºi omul lui Dumnezeu ºi a legãturii puternice dintre credincioºi ºi sfânt, legãturã ce trece dincolo de hotarele mormântului. Pelerinajul românesc contemporan are puternice valenþe spirituale ºi sociale deopotrivã. Indiferent de provenienþa culticã, pelerinul ortodox, cu cel greco-catolic ºi cu cel romano-catolic au în comun aspiraþia spre absolut, nevoia de miracol, regãsirea spiritualã într-un cadru considerat sacru. Dacã viaþa unui sfânt este tainicã lucrare neîntreruptã a lui Dumnezeu în el, evlavia credincioºilor este semnul extinderii ºi al rodirii acestei lucrãri harice între oameni 8. Dincolo de aspectele comerciale ºi de mar ket ing ale pelerinajului (intens mediatizate de mass-me dia), nevoia omului de miracol este o componentã esenþialã a acestui fenomen socio-religios. Percepþia trãirii religioase în pelerinaj poate fi un barometru ce indicã niºte schimbãri spirituale 9. Pelerinajul devine, prin componenta lui antropologicã ºi religioasã, un fac tor so cial ce transpune natura umanã în cea divinã. Societatea actualã mãcinatã de angoase ºi schimbãri determinã ca oamenii sã-ºi caute refugiul în credinþã ºi în nevoia de Absolut. Pelerinajul devine, astfel, un fel de terapie colectivã, care are puterea de a vindeca, atât la nivel uman, cât ºi so cial, neputând sã fie decât benefic societãþii contemporane 10. Pe Cãrarea Împãrãþiei se întâlneºte bogatul cu sãracul, ascetul cu scepticul, copilul cu bãtrânul, femeia cu bãrbatul pentru a deveni pelerini în veºnicie. FAMILIA ROMÂNÃ 1 Mãnãstirea a fost ridicatã undeva în a doua jumãtate a secolului al IV-lea, la 13 kilometri de Haþeg, într-o poieniþã. Domniþa Zamfira, fiica domnitorului Moise-Vodã Basarab din Bucureºti este consideratã a doua ctitorã dupã Sfântul Nicodim, datoritã implicãrii personale în restaurarea acestui locaº de cult. 2 Alungarea abuzivã a cãlugãrilor ortodocºi ºi instaurarea cãlugãrilor greco-catolici (1762) a fost una dintre consecinþele politice ºi religioase ale vremii. Din 1948, mãnãstirea redevine ortodoxã ºi este restauratã de cãtre vieþuitorii de aici, în frunte cu pãrintele Arsenie Boca. 3 Licenþiat în teologie ºi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureºti, noul stareþ începe imediat restaurarea mãnãstirii ºi înfrumuseþarea locului, ajutat, se pare, de fratele Nicolae Zaharia de la Mãnãstirea Sâmbãta de Sus. 4 Valentin-Lucian Beloiu, op. cit., consemneazã un raport al Securitãþii din septembrie 1949: Arsenie Boca este considerat un om extraordinar, adicã înaintevãzãtor ºi chiar fãcãtor de minuni, în Dosar I-2637, vol. 3, Arsenie Boca Pictorul, Arhivele CNSAS, p Daniil Stoenescu, Arhanghelul de la Prislop, Vârºeþ, p Circumstanþele morþii sale lasã ºi azi loc de interpretãri mai mult sau mai puþin credibile. Cert este cã, dupã o lungã agonie, se sfârºeºte la Schitul Maicilor de la Sinaia. 7 Parastasul pãrintelui atrage anual zeci de mii de pelerini de peste tot. Canonizarea lui este încã în fazã incipientã. 8 Daniil Stoenescu, op. cit., p. 7 9 Valentin-Lucian Beloiu, op. cit., p Ibi dem, p. 17.

277 IULIE-DECEMBRIE Finlandezii viziteazã bibliotecile mai mult decât oricare altã naþionalitate din lume Interviu cu SOFI OKSANEN, scriitoare proeminentã din Finlanda Sofi Oksanen, nãscutã în 1977, este con si - deratã cea mai importantã nuvelistã, în viaþã, din Finlanda. Cãrþile ei au fost traduse în 38 de lim bi. A studiat dramaturgia la Ac a de mia de Teatru din Hel - sinki ºi literatura la universitatea din oraºul na tal, Jyväskylä. Prima ei carte, Vacile lui Sta lin a scris-o în 2003, nuvelã care a propulsat-o pe scena literarã a Finlandei. De asemenea a scris romanul Purificare, pentru a fi pus în scenã de cãtre Teatrul Naþional Finlandez. Un an mai târziu a dezvoltat aceastã lu - crare, devenitã bestseller în Europa. În zestratã cu abilitatea nativã de-a povesti, Sofi a avut ama bi - litatea sã-mi rãspundã, în mod degajat, la câ teva întrebãri: Octavian D. CURPAª Phoe nix, Ar i zona Octavian Curpaº: În momentul de faþã eºti în topul mai multor liste de bestseller din þãrile nordice ale Europei, iar cãrþile tale au fost re - marcate de mass-me dia internaþionalã. Ai do - bândit mai multe premii de anvergurã, cum ar fi The Finlandia Award ºi Premiul Comi te - tului de Literaturã din þãrile nordice, în În acelaºi timp, eºti cel mai tânãr autor care obþine astfel de premii. Care este cheia acestui succes? Sofi Oksanen: Scrisul. O.C.: Ce limbã se vorbea în fa milia ta, tatãl tãu fiind finlandez, iar mama estonã? Apro po, câte lim bi cunoºti? S.O.: Finlandeza ºi estona. Vorbesc limba englezã, de asemenea, puþinã francezã ºi sue - dezã ºi pot sã citesc ziarul în limba germanã. Engleza, franceza ºi germana le-am învãþat la ºcoalã. De asemenea, ºi suedeza, care este obli - gatorie. O.C.: Am citit câteva statistici care dez - vãluiau faptul cã Finlanda are una dintre cele mai joase rate de emigrare din lume. Cum a fost sã creºti într-o familie mixtã în Finlanda? S.O.: Atitudinea faþã de emigranþi diferã în di verse pãrþi ale þãrii ºi în diferite cercuri. Avem ºi oameni toleranþi. ªi este to tal diferit sã lo - cuieºti în Hel sinki, unde sunt mai mulþi emi - granþi decât în alte pãrþi ale þãrii. Finlandezii nu sunt obiºnuiþi cu finlandeza stâlcitã, aºa cã orice ac cent atrage atenþia. O.C.: Care este atitudinea finlandezilor faþã de educaþie? S.O.: Dacã nu provine de la ºcolile fin - landeze, nu este apreciatã, în gen eral. Prin ur - mare, pentru un em i grant este destul de dificil sã obþinã un job mai bun, chiar dacã vine din Sta - tele Unite, Anglia sau alte þãri vest-europene. O.C.: Am aflat re cent cã romanele tale au fost traduse în 38 de lim bi. Spune-mi, te rog, ceva despre prima ta carte, Vacile lui Sta lin. Cât timp þi-a luat sã o scrii? S.O.: Mi-a luat doi ani sã o scriu. Cartea este despre emigraþie în Finlanda, dubla iden - titate, a doua generaþie de emigranþi. De ase - menea, este o nuvelã post Gulag. O.C.: Prin ce se diferenþiazã þãrile scan - dinave de celelalte þãri din Europa? S.O.: Þãrile din Europa de Vest sunt di - ferite de cele din Europa de Est, aºa cã se poate face o comparaþie între Scan di na via ºi þãrile esteu ropene ºi Scan di na via ºi þãrile vest-europene. În Scan di na via, noi avem mare libertate de ex - primare, nivel de corupþie scãzut, conºtientizare F AMILIA ROMÂNÃ VARI A

278 276 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA a nevoii de protecþie a mediului înconjurãtor, iar nivelul de egalitate este mai mare decât în multe alte þãri. O.C.: Te rog acum sã-mi spui câteva si - milaritãþi ºi diferenþe între þãrile scandinave. S.O.: Suedia, Norvegia ºi Danemarca aparþin aceluiaºi grup lingvistic. Finlanda este ca o fiicã vitregã a þãrilor nordice. Finlandeza este o limbã foarte diferitã ºi nu e o limbã oficialã în Consiliul Nordic (spre deosebire de suedezã, norvegianã ºi danezã). Cu toate acestea, îm pãr - tãºim aceleaºi valori, cum ar fi: nivel înalt de libertate de exprimare, egalitate etc. O.C.: Ce anume este unic în Finlanda ºi la finlandezi? Ce locuri meritã vãzute în þara ta? S.O.: Îmi place Hel sinki, capitala þãrii. Turiºtii, de obicei, aleg Lapl and. De asemenea, unii turiºti se bucurã de faptul cã avem patru anotimpuri. O.C.: Ce fel de cãrþi citeºte, de obicei, omul de rând din Finlanda? S.O.: Cel mai mult romane. Multe romane pe teme istorice, mai mult de ficþiune decât nonfic tion, ºi mai mult scrise de autori indigeni decât de autori traduºi. Finlandezii citesc. Fin - landezii viziteazã bibliotecile mai mult decât orice altã naþionalitate din lume. O.C.: Ce anume presupune sã devii un scriitor de succes? S.O.: Nu existã nicio cãrare pentru aceasta. Toþi autorii sunt diferiþi. O.C.: Ce state ai vizitat în Statele Unite? Ai vizitat Statul Marelui Canion? Ce anume îþi vine în minte când te gândeºti la Ar i zona? S.O.: Ar i zona este un loc pe tab la de joc a copiilor Este foarte pop u lar în Finlanda sau cel puþin a fost, când eram copil. Nu am vizitat Ar i zona, încã. Am vizitat New York City, Pitts - burgh, Buf falo, Wash ing ton D. C. ºi alte câteva oraºe. O.C.: Ai vizitat ºi România. A fost prima ta vizitã în aceastã þarã? Cu ce impresii ai rãmas despre români? S.O.: Românii sunt oameni ca toþi oamenii din lume. Îmi dã de gândit însã situaþia politicã din România, o þarã marcatã de corupþie ºi cu tradiþie de corupþie. Lumea politicã este coruptã la greu. Interesul Sofiei Oksanen pentru þãrile post comuniste din Europa a început cu mulþi ani în urmã. Fiind jumãtate finlandezã ºi jumãtate estonã, ea s-a situat undeva la graniþa dintre Vest ºi Est. În anul 2009 a fost declaratã Persoana anului în Es to nia. Sofi Oksanen este, probabil, singura scriitoare din Vestul Europei care accen - tueazã faptul cã Europa de Vest nu înþelege isto - ria Europei de Est, pentru cã nu a experimentat anii de guvernare totalitarã. Evidenþe incredibile despre acele timpuri odioase sunt descrise de cãtre scriitoarea scandinavã în romanul ei de succes Purificare, care a apãrut în aproape 40 de þãri. FAMILIA ROMÂNà Scriitoarea Sofi Oksanen

279 IULIE-DECEMBRIE TRAM/MOV-ul Dr. Viorel HODIª Cluj-Napoca Ce este TRAM/MOV-ul? Este tram - vaiul mov al municipiului Cluj-Napoca. Negru cu mov. Pre dom i nant mov. Mã-ntreb ºi-mi rãs - pund, tot eu, într-un exerciþiu solilocvial, cum mi-aº dori sã mã-ntrebe vreun prezumtiv cititor concitadin (dar poate fi de oriunde!) în speranþa cã mã va chiar citi cineva. De un numãr de ani, pe artera (unicã de tramvai) ce leagã Mãnãºturul, cel mai populat cartier (depãºind Dejul!) de numitul Bulevard al Muncii, di am et ral opuse (la capetele dia - gonalei sud-vest nord-est), ambele creaþii de concepþie ceauºistã fabricilii ºi uzinilii cu munca într-o extremã a mun cipiului (în pro - nunþia Bâlbâitului!); muncitorii, în cealaltã, cre - aþii despre care s-au zis ºi-ar mai fi multe de zis ºi de scris! circulã un mon u men tal vehicul, pe care-l numesc tramvaiul mov. E o minune: lung ca un ºarpe, for mat prin articularea a cinci vagoane, (puþin mai scurte, ev i dent, ca pre ce - dentele, formate dintr-unul, cel mult douã: va - gon/mo tor + vagon/remorcã), având garda mult mai joasã, suspensia mult mai finã, mult mai sensibilã, fiind mult mai silenþios, în toate mult mai tehnic, mai prietenos ºi mai... odih - nitor, mult mai..., mult mai... ca ancestralele noastre tramvaie. De aceea-l socot o mândrie a municipiului, îl iubesc ºi-l numesc din start: mo - n u men tal. Deºi n-am mo tive sã-mi port paºii pe rela - þia servitã de tram/mov, Mãnãºtur Bulevardul Muncii, n-am rezistat tentaþiei de-a urca spre a-l vedea ºi pe dinãuntru. Prima impresie, pu ter - nicã: l-am simþit cã alunecã pe unt ca pe unt, nu pe ºine de oþel, senzaþie ce m-a conectat brusc, elec tric, la aceea pe care am simþit-o prima oarã urcându-mã-n metroul budapestan, cu mulþi ani în urmã, la prima mea ieºire spre Vestul nostru so cial ist : incredibilã senzaþie de alunecare ca pe unt. Ceea ce m-a mirat ºi nu prea, din mo ment ce-am aflat, atunci acolo, fala Budapestei dacã informaþia-i validã! cã metroul lor a fost, ca vechime, primul în Europa (având, deci, timp sã se modernizeze!). Interiorul tram/mov-ului nostru e ºi mai fascinant decât exteriorul. Am stat pe tot par - cursul cu nasul lipit de cabina vatmanului, care aduce mai mult a... avion, a elicopter, decât a vehicul terestru: bordul din faþa lui, enorm, cât toatã lãþimea vagonului/mo tor plus pereþii la - terali, este to tal electronizat, dotat cu zeci (po - sibil, sute?!) de butoane, comutatoare, ecrane, luminiþe colorate, manete, cadrane, ace indi ca - toare, ventilatoare, semnalizatoare etc., etc. Toa - te acestea la care se adaugã indicatoarele, an - tenele, oglinzile ºi oglinjoarele retrovizoare in te rioare ºi exterioare îi oferã vatmanului (era sã scriu: pilotului!) un con trol to tal asupra tuturor pasagerilor din cele cinci vagoane, asu - pra deschiderii/închiderii tuturor uºilor de ur - care/coborâre, ca ºi informaþii asupra tuturor partenerilor de drum de pe benzile de trafic alãturate stânga/dreapta, faþã/spate pe ambele sensuri ale arterei de circulaþie. O capodoperã de tehnicitate! Motorul, mai sigur, motoarele ºi, la fel, ºinele! ne-nchipuit de silenþioase, refuzând expresia neaoº româneascã mai-cã-nu- leauzi! sunt, pur ºi simplu, mute!: monu - mentalul vehicul nu zdrãngãne din toate în che - ieturile (cum ne obiºnuiserã celelalte), ci plu - teºte, parcã, pe ape liniºtite, ca-n romantica ima g ine poeticã eminescianã: Trece lebãda pe ape/ Între trestii sã se culce (...). Mai insistãm puþin asupra interioarelor celor cinci vagoane ale tram/mov-ului. O concepþie cu totul nouã oferã compartimentãrile ºi poziþionarea scaunelor (fo tolii, ce mai!), în aºa fel, încât pasagerii stau lejer faþã-n faþã (nu-nghesuiþi, faþã-n ceafã, cu genunchii la gurã!), spre a putea sã se pri - veascã, sã-ºi zâmbeascã, de plãcere chiar sã con - verseze, recuperând timpul, umanizând mo men - tele ocazional petrecute împreunã... ca-n sa lon. Calm. Civilizat. Delectant... Apropo, aceastã înaltã performanþã mi-a adus pe ecranul memoriei cãlãtoria ce-am fã - cut-o demult într-un tren suedez, unul oarecare, lo cal, fãrã pretenþii, regio, cum spunem noi azi personalelor de scurt parcurs (de la portul bal - tic Ystad, unde-am debarcat sosind din Polonia, pânã-n oraºul/citadelã universitarã Lund din su - dul Suediei). Acolo am conºtientizat prima oarã compartimentarea ingenioasã a vagoanelor, mo - bilarea lor (dar ºi, mai mult ca sigur, izolarea F AMILIA ROMÂNà VARI A

280 278 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà fonicã specialã a pereþilor despãrþitori) care per - miteau cãlãtorilor pãrtaºi ai unui compartiment sã converseze (putem zice chiar: sã petreacã timpul!) absolut nor mal, ca-ntr-un bar, fãrã ca-n vecini sã se audã o vorbã. Asta, bineînþeles, pe fondul estompãrii totale a oricãrui zgomot al roþilor care alergau, nu glumã, pe ºine, metalpe-metal! Silenþiozitatea e, desigur, o mare cu - cerire a civilizaþiei moderne ur bane, semn al realei griji faþã de om, faþã de sãnãtatea acus - ticã, comoditatea ºi sentimentul lui de securitate inte gralã. Toate acestea sunt ºi atribute ale tram/ mov-ului nostru, dotat cu tot arsenalul ac tual de cuceriri ale tehnicii ºi civilizaþiei în domeniu. Ele contribuie, bineînþeles, la siguranþa ºi con - fortul binemeritate dupã o zi de muncã ale pa - sagerilor noºtri concitadini. Cinste Conducerii Primãriei Municipiului (oricine-o fi fost, atunci, Primarul, cinste aceluia!) care a introdus mi - nunea! ( Adu minunea în casa ta!, spune mereu-me reu un slo gan comercial tv. Primarul ne-a adus-o-n municipiu, casa noastrã a tu - turor. Îi mulþumim!) Cinste Consilierilor Mu - nicipali care au dirijat Bugetul nostru al tuturor ºi, presupun, ºi contribuþia salutarã neram bur - sabilã europeanã (ce op ti mist sunã!), cum s-ar fi chiar cuvenit! spre aºa ceva! Adicã spre folosul nostru al tuturor! Nu spre... pri vate pal ate ºi vile cât Ver sailles -ul, ale unor baroni ºi baroneþi ( de tip nou!), ca-n alte pãrþi ale fru - moasei, zilnic violatei ºi violentatei noastre sãr - mane Patrii prostitã, înjositã ºi prãdatã ca-n Codrul Vlãsiei (de la Bucureºti)! * * * Cãlãtorind, mai anþãrþ (< lat. anno tertio) prin statele vestice ale Uniunii Europene într-o excursie turisticã de douã sãptãmâni (cca de km.), am vãzut în multe capitale ºi oraºe replici ale tram-ului nostru (mai puþin mov!, ce-i drept), dar de construcþie ºi performanþã iden - tice, ieºite de pe banda aceleiaºi uzine construc - toare, subliniem, eu ropene, ºi anume, una po - lonezã! Sensibil la performanþe notabile-n orice domeniu, m-a inundat un sen ti ment de veritabilã mândrie (lucru rar!) de-a dreptul... patrioticã. Patrioticã, în ambele sensuri: românesc ºi eu - ro pean. Cãci azi Europa Unitã e ºi pat ria mea, ºi a noastrã, a românilor, a tuturor! În curând, sper, ºi a... intratabililor noºtri nostalgici! În acest punct al relatãrii, se impune, cred, inserþia isto - ricã urmãtoare. Ne putem imagina cu câtã mân - drie, sen ti ment al siguranþei, orgoliu chiar, cu câtã demnitate se prezenta fiecare cives roma - nus, cetãþean al milenarului Imperiu Ro man unde domnea Legea, (nu Haosul), unde se constru iau pentru eternitate Civilizaþie, Culturã, Istorie Cives romanus sum! Sper s-ajungem în curând ºi noi la aceleaºi sentimente de mândrie ºi demnitate patriotice, declarând cu capul sus: sunt cetãþean european! Adãpost credibil sigur (alãturi de NATO) în faþa aprigului ºi neos - toitului crivãþ al stepelor din Est! Precum ºi în faþa altor estice tzunami-uri!. Mai întâi ºi-ntâi, mândrie pentru noi. Iacã, suntem ºi noi, românii (clujenii, posibil ºi lo - cuitori din alte municipii ºi oraºe!), prin acest ceva, în rând cu lumea civilizatã, cu Europa. Dar, mai ales (nu din lipsã de pa tri o tism), pentru poloni, bravul popor polon, naþiune (fostã) ve - cinã ºi (actualã) prietenã, a cãrei soartã sea - mãnã-n multe cu a noastrã. Pânã la un punct! Iatã, putem zice, fãrã sã ne-ndoim, cã acest mult încercat popor de-a lungul istoriei ( ºters, ca stat, de pe harta Eu ropei de patru ori!) a reuºit sã se impunã dupã cãderea Comunismului prin acest falnic vehi cul ( izvorât din caratele inte ligenþei sale: Made in Po land ) la nivelul sau chiar deasupra nivelului celor mai dezvoltate þãri ale Europei contemporane. Nu-i puþin lucru! (ªi putem fi convinºi cã ºi prin altele! Foarte de curând a invadat piaþa UE ºi cu un BUS/MOV prezent, ºi acesta, ºi pe piaþa româneascã!!). Cãci, trebuie s-o recunoaºtem, spre onoarea ei: Polonia n-a mimat ca... alþii, ci a rupt -o defi - nitiv (ca ºi Germania!) cu blestemul trecutului comunist, frâna frânelor! Ceea ce s-a dovedit din plin ºi la recentul lor scrutin prezidenþial. Citãm un titlu de presã responsabilã: Surprinzãtoarea victorie a lui Andrzei Duda ºi viitorul parte - neriatului stra te gic România Polonia (semnat de Arman Goºu): Asta ºi explicã scãderea pânã la dis pariþie [sic!] a ponderii so cial-de mo - craþilor [foºtii comuniºti ºi securiºti!] polonezi, al cãror candidat la prezidenþiale, Magdalena Ogorek, abia dacã a depãºit 2% (România libe - rã nr. 7378/5 VI 2015, p. 6). Ajunºi pe acest prag emotiv, nu putem sã nu ne amintim tot cu mândrie veritabil patrioticã rãmânând doar la acest domeniu tehnic, al transporturilor! ce reprezentam ºi noi odatã pe plan eu ro pean (ºi nu numai). Sã punctãm doar câteva: podul feroviar/unicat (la vremea aceea!) în Europa Anghel Saligny de la Cernavodã, celebrele lo co mo tive Malaxa din Bucureºti, vagoanele cunoscutei uzine Astra din Arad, vestitele avioane de vânãtoare I.A.R. Braºov (pânã când ocupantul frate sovietic ni le-a ras!). ªi altele! A fost odatã...! Mã-ntreb dacã astãzi, intraþi în aceastã Uniune nu-n cea - laltã... (Sovieticã), pizmuire ce-o auzim adesea

281 IULIE-DECEMBRIE din gura unor cârcotaºi nostalgici! astãzi cu ce ne-am putea mândri-n calitate de cetãþeni ai noii noastre patrii (lãrgite) europene, în afarã de pro - ducþia foarte mare pe cap de... (mai pre cis, pe spinare de locuitor ) a omului de tip nou : parlamentarii, baronii ºi baroneþii, guvernanþii ºi diriguitorii noºtri puºcãriaºi (deja, unii), puºcã - riabili (foarte mulþi, toþi penali!), plagiatori (ca - re-n seamnã tot penali!), respectiv mai sus po - meniþii, cu vile cât Ver sailles-ul (tot penali!), edificate din jaful incredibil al Þãrii, magistraþii, procurori ºi judecãtori... acoperiþi (tot pe - nali!)... În loc s-o rupem la timp, prin toþi aceºtia, mai vârtos ne-am înlãnþuit într-un post co mu nist/ nod gordian. Ne lipseºte sabia lui Alexandros Me ga los! Putem, oare, exulta cu poetul giurgiuvean: Viitor de aur þara noastrã are/ ªi prevãd prin secoli a ei înãlþare... (D. Bolintineanu)? Putem? * * * Credincios pânã de curând unei îngân du - rãri exprimate undeva de L. N. Tolstoi, n-aveam niciun impuls de-a pune pe hârtie aceste rânduri. Ce gândea marele scriitor rus? Îi sfãtuia pe confraþii sãi (mai începãtori) sã nu se-nghesuie la scris; cã, dacã intenþia de-a pune karandaº na bumaghe ( creionul pe hârtie ) suportã amâ - nare, recte renunþare, fãrã regrete ºi suferinþi, atunci cititorul ar trebui iertat, scutit de efor - tul inutil la care l-ar supune citindu-i. De aceea, din admiraþie pentru Tolstoi, am cam tãcut pân-acuma. ªi puteam s-o fac ºi-n continuare, desigur, mulþumindu-mã sã-mi trãiesc singur, doar pentru mine, sentimentele de mândrie, ad - miraþie ºi chiar, cum spuneam, de iubire faþã de un produs tehnic rece ca tram/mov-ul. Dar! Cãci existã, adesea, vorba ceea, câte un asemenea dar... Rupându-mi o decadã dintr-un au gust al unui an re cent trecut, m-am scufundat pur ºi simplu în op era celui supra - numit Monahul Delarohia, marele cãrturar ro - mân Nicolae Steinhardt, claustrându-mã în Bi - bli oteca ce-i poartã numele, de el însuºi orân duitã ºi înalt înzestratã, a Mãnãstirii Sfânta Ana de la Rohia (Maramureº). Rãsfoind volum dupã vo lum din vasta sa operã, dau peste o tulbu - rãtoare paginã, care mi-a cam clãtinat crezul tolstoian. Meritã in te gral citatã: 30 septembrie. Când mã urc în tramvai la Zürich, mã-nchin. Cui? Nu tramvaiului, desigur, dar Puterii care le-a dat unor oameni (ingineri, tehnicieni, muncitori) capacitatea de a fãuri ase - menea mijloace de trans port în comun; ºi altora (cãlãtorii) înþelepciunea de a purta atâta grijã întreþinerii în cât mai bunã ºi mai curatã stare a vagoanelor acestora, care de fapt sunt niºte le - bede. Niºte lebede, ace[l]ea din Lohengrin, pentru cã nu s-ar zice cã înainteazã pe ºine, ci cã plutesc pe firul unei ape curgãtoare, limpezi ºi reci ori pe o pernã de aer ori purtate de un eter mai subtil decât al vechilor alchimiºti. Circulã pe ºine înguste, la micã înãlþime faþã de nivelul caldarâmului, îºi fac drum printre pietoni, ca un tren de jucãrie. ªi cât sunt de confortabile, de zglobii, cum de mai lucesc! Ca argintãria caselor unde-ºi petreceau viaþa eroii romanelor ono ra - bile din veacul trecut. Vatmanul anunþã numele staþiilor, ceea ce creeazã, parcã, o atmosferã de intimitate, de comuniune. Mi-e drag de tram - vaiele acestea harnice ºi spilcuite: copilãreºte, nebuneºte, paradisiace (Escale în timp ºi spa - þiu, Polirom, Iaºi, 2010, p ). ªi dacã însuºi Marele Monah, de la înãl - þimea preocupãrilor ºi gândurilor lui o face, sim - þind nevoia împãrtãºirii acestor duioase sen ti - mente ºi nouã, cititorii lui, spre lauda Puterii Creatoare a Omului! aceasta înseamnã cã ºi noi avem obligaþia sã-l socotim pe concitadinul nostru de azi ºi pe cel de mâine co-interesat (cratima ºi majusculele ne aparþin), învestindu-l cu demnitatea de cititor. Obligaþia moralã sã-l ajutãm, informându-l, sã priveascã, ºi el, tram/ mov-ul prin ochii noºtri, ca un duios brand al citadelei universitare clujene. Mai ales cã, din pãcate, nu-s prea multe asemenea realizãri pal pa - bile, care ne pun în rând cu lumea, cu Europa. Realizãri prin care ne apropiem cu un pas dezideratul ca municipiul nostru european (nu mun cipiul comunist al Odiosului!) sã se-n - vred niceascã dupã Sibiul ex-primarului Klaus Werner Johannis, azi Preºedintele nostru a urca, la urmãtorul soroc, pe mult râvnitul po - dium de Capitalã Culturalã Europeanã! Dezi - derat pentru care inima fiecãrui orãºan din Colegiul de redacþie al revistei clujene Oraºul bate. Bate tot timpul. Laudã Omului ºi Puterii lui creatoare! Laudã lucrului bine fãcut! Vivat! Crescat! Flo reat! (Articol apãrut, fragmentar, în revista Viaþa Transilvaniei, anul IX, nr , 2015, Cluj-Napoca) F AMILIA ROMÂNà VARI A

282 280 IULIE-DECEMBRIE 2015 Moroºan sau maramureºean? VARIA FAMILIA ROMÂNà Mai mulþi români maramureºeni de formaþie intelectualã (cu toþii ori - ginari de pe Iza ºi Viºeu ºi acest lucru s-ar putea sã nu fie o simplã coincidenþã!), fiecare separat unul de celãlalt, mi-au re proºat în mod di rect cã termenul moroºan, pe care obiº nu - iesc sã-l utilizez pentru a-i denumi pe locuitorii Þãrii Maramureºului, ar fi de origine maghiarã ºi nu româneascã, cuvântul corect fiind, con form spuselor acestora, cel de maramureºean! Lor, ºi tuturor celorlalþi care susþin aceasta idee, le pro - pun urmãtoarele argumente: A. Cei care ºtiu cel mai bine cum îi cheamã sunt chiar locuitorii de baºtinã ai regiunii, talpa þãrii, sãtenii, aflaþi aici de zeci de generaþii. Astfel, con form hãrþii de mai sus (publicatã în Atlasul Lingvistic Ro mân pe Regiuni: Mara mu - reº, vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1969, lucrare magistralã, a cãrei acurateþe n-a fost contestatã încã de nimeni), pentru rezidenþii jumãtãþii nord-vestice a Þãrii Maramureºului, adicã cei din satele de pe vãile Tisei, Marei, Cosãului ºi Ronei, la care se adaugã, izolat, Ieudul din bazinul Izei (precum ºi satele româ - neºti de la nord de Tisa, aflate azi în Ucraina), numele colectiv al locuitorilor acestui þinut este cel de moroºan (morãºan), în timp ce locuitorii de pe vãile Izei ºi Viseului, demonstrând supleþe dialectalã, îºi spun maramureºeni (maramurã- ºiani). Frapeazã conservatorismul teritorial al Vadului Izei (vezi punctul 225 de pe harta de sus), care, deºi situat între aºezãri moroºeneºti (Sighet punctul 226, Berbeºti punctul 224 ºi Rona de Jos punctul 240), a optat pentru ter - menul tipic Maramureºului de est. Denominarea diferitã poate izvorî din lipsa de unitate a sub - dialectului maramureºean, divizat, de fapt, în trei graiuri distincte: cel cen tral considerat a fi clasic ºi fiind totodatã cel mai rãspândit, cel nord-vestic (cu influenþe oºeneºti) ºi cel sud-estic (cu influenþe dinspre Nãsãud ºi Bucovina). Poate fi plauzibil ºi gândul cã, în îndepãrtata epocã a cnezatelor de vale (dezintegrate prin secolul XIV), membrii acestora sã se fi numit diferit, la fel cum zadiile diferit colorate pe zone geo - grafice (Mara-Cosãu purtau odinioarã galben sau verde pe negru, pe Iza alterna roºul cu ne - Teofil IVANCIUC Sighetul Marmaþiei grul, iar pe Viºeu negrul era to tal), par a fi fost cândva, clare însemne heraldice... Nutresc con - vingerea cã bagajul ge netic per sonal (am ori - ginile pe valea Tisei) mã împinge sã susþin va - rianta moroºan, în opoziþie cu cei de pe Iza ºi Viºeu, pentru care soluþia maramureºean sunã mult mai fa mil iar în inti mitatea subconºtientului lor! Dar, de aici ºi pânã la a clama cã o anume variantã este ori nu este autenticã, e cale lungã... La fel este ºi cu re numita bãuturã de Maramureº: termenul palincã ori palinca (de origine ma - ghiarã) este utilizat pe vãile Tisei ºi Roniºoarei, în timp ce horinca (ori horilca, cuvinte ucrai - nene!) este încetãþenitã pe Mara, Cosãu, Iza ºi Viºeu. Cuvântul þuicã (fo losit cândva pe la Iapa ºi Budeºti) nu este nici el autohton, ci de origine sârbo-croatã... Acum, sper cã nu se vor gãsi mulþi adepþi ai teoriei con form cãreia românii de pe Iza ºi Viºeu ºi-au pãstrat numele pentru cã sunt mai puri, în timp ce cei de pe Mara ºi Cosãu vor fi fost contaminaþi de cãtre maghiari(!). Ce - lor care ar îndrãzni ase menea argumente, le voi aminti doar cã întregul Maramureº a aparþinut între anii de Buda ºi de Viena ºi cã limbile oficiale ºi ad min is tra tive din toate aºe - zãrile de aici au fost, vreme de secole, maghiara, latina ºi germana. Încã este extrem de vizibil conservatorismul absolut re mar cabil al mo ro - ºenilor de pe Mara ºi Cosãu, deºi au fost vecini atâta vreme cu maghiarii din Sighet, Ocna-ªu - gatag, Baia-Sprie sau Cavnic... B. Cronicarul Nicolae Costin, în Letopi - seþul Þãrii Moldovei de la zidirea lumii pânã la 1601, le spunea moroºeni locuitorilor zonei, în timp ce alþi vechi cãrturari le ziceau maramurãºeni. De-a lungul secolelor, ambele variante au fost consemnate în paralel, atât în textele lo - cale, cât ºi în izvoarele scrise em a nate în alte regiuni. Mai trebuie ºtiut ºi cã, demult, oºenii îi denumeau pe cei din Maramureº cu apelativul murãºeni, în timp ce nãsãudenii ºi bistriþenii le ziceau moroºeni. Acest termen a intrat ºi în to - ponimie, prin Drumul Moroºenilor (ce tra ver - seazã Þibleºul între Groºi ºi Botiza), respectiv prin muntele Moroºenescu, aflat în masivul Igniº. C. Nu se cunoaºte, pe întreg pãmântul ro mânesc, nici mãcar o singura persoanã cu nu mele

283 IULIE-DECEMBRIE Maramureºean (Maramureºeanu), aºa cum ar pãrea firesc! În schimb, la nivelul între gului judeþ, au fost identificate 130 persoane având numele de familie Moroºan cu varianta Moroºanu... Pe de altã parte, printre persoanele cu rãdãcini în Moldova sunt destule cele care poartã numele de Moldovan (Moldoveanu), aºa cum altele, de prin alte pãrþi, se numesc Oltean, Ardelean, Moþ sau Sãlãjean. Din Þara Mara - mureºului provin nume de familie precum Ma - ran (de pe Mara), Cosovan (Cosãu), Rohnean (de la Rona), Sãpânþan (Sãpânþa), Viºovan (Viºeu) etc. Nu am aflat însã deloc numele de Izan (de pe Iza!), iar numele Tisan Tiºan (de la râul Tisa, dar poate fi vorba despre arborele cu acelaºi nume) are doar ºase ocurente (v. Stefan Visovan, Mircea Farcas, Sorin Mihai Frânc, Sorin S. Visovan..., Dicþionar de frecvenþã al numelor de familie din Maramureº, Baia Mare, 2007). De sigur, nu putem omite condiþia spe - cialã a acestui gen de antroponim (care era dat celor cu o ori gine simplã, ce nu deþineau pro - prietãþi funciare ºi care, uneori, nici nu erau etnici români), dar, indubitabil, atât ma ra mu - reºenii de pe Iza ºi Viºeu, cât ºi moroºenii de pe Mara, Tisa ºi Cosãu au, în cele mai multe cazuri, aceleaºi origini româneºti ºi nobiliare, fiind membri ai aceluiaºi unic grup etnolingvistic, în interiorul cãruia s-au amestecat foarte frecvent, prin inter mediul cãsãtoriilor. Sunt convins cã polemica din jurul acestui subiect nu se va stinge nicio datã. Rã mâne, însã, dovada, esenþialã, cã, la mo mentul anchetelor din teren pentru realizarea Atlasului Lingvistic Român (adicã în anii ), atunci când localnicii utilizau încã sub - dia lectul arhaic, în forme pure, ne con taminat de neologisme, ambii termeni de de no minare a locuitorilor Þãrii Maramureºului moroºan si maramureºean, erau consideraþi a fi per fect co recþi. ªi apoi, versul pop u lar, cã ruia nimeni nu i-a contestat deocamdatã auten ticitatea, zice: Dupã pui de moroºan/ Sã nu dai cu bolovan... F AMILIA ROMÂNÃ VARI A Cu oile în vârful Pietriºului, Foto Ioniþã G. Andron. Sursa

284 282 IULIE-DECEMBRIE 2015 Lansarea revistei Oraºul Anca SIMA Baia Mare VARIA FAMILIA ROMÂNÃ Am avut privilegiul de a participa, alãturi de dr. Teodor Ardelean, di - rectorul Bibliotecii Judeþene Petre Dulfu Baia Mare, la lansarea numãrului 33 al revistei Oraºul, publicaþie de culturã urbanã din Cluj-Napoca, fondatã în anul 2006 ºi coordonatã de arhitectul Ionel Vitoc, preºedintele Fundaþiei Culturale Carpatica. În cei zece ani de existenþã în spaþiul cul - tural românesc, aceastã revistã a dobândit presti - giu în cetate, propunându-ºi sã contribuie la schim barea în bine a percepþiei faþã de culturã ºi identitatea naþionalã. Lansarea a avut loc la Galeria Casa Artelor din Cluj-Napoca. Momentele cheie au fost prezentate de arh. Ionel Vitoc care, înainte de toate, a propus pã strarea unui mo ment de reculegere în amintirea prof. Pompiliu Manea, prieten ºi susþinãtor apro piat al revistei. Dupã cum spunea ºi domnul Vitoc, acest numãr al revistei marcheazã un mo ment im por - tant pentru Fundaþia Culturalã Carpatica, de - oa rece apare ºi sub egida Uniunii Universitãþilor Clujene. Evenimentul a fost onorat de prezenþa rec - torului Ioan-Aurel Pop, care a subliniat cã re - vista contribuie la cunoaºterea culturii clujene ºi cã învãþarea se face ºi prin culturã, de aceea Uniunea Universitãþilor Clujene s-a alãturat acestui proiect ce aduce un mare profit spir i tual. În revistã se pot descoperi subiecte in - citante, reprezentative pentru ceea ce se în tâm - plã pe plan cul tural, ºtiinþific ºi ar tis tic în oraºul Cluj-Napoca: vizita Alteþelor Re gale la Cluj; târnosirea unei biserici din cartierul Grigorescu; Salonul de iarnã Carpatica ; problema retro - cedãrilor, o chestiune gravã pentru Transilvania; rubrica literarã; rubrica medicalã O scurtã pre zentare a articolelor referitoare la aceste su - biecte a fost fãcutã de domnul Mircea Popa. Revista reflectã în paginile sale toate eve - nimentele reprezentative pentru viaþa spir i tualcul turalã a Cetãþii de pe Someº, iar una dintre iniþiativele însemnate ale Fundaþiei Culturale Carpatica este participarea Clujului la com - petiþia pentru conferirea titlului de Capitalã Culturalã Europeanã. Poetul Horia Bãdescu a subliniat faptul cã revista este ancoratã în toate domeniile vieþii spirituale ºi trebuie sã dezbatã ºi sã susþinã în continuare un curent favorabil realizãrii acestui proiect. Totodatã a propus publicarea în viitoa - rele numere ale revistei a unui se rial cu mãrturii despre Marea Unire de la 1 Decembrie Provocat la discuþii, dr. Teodor Ardelean a remarcat cã aceastã publicaþie ce îm pu ter ni - ceºte Clujul cul tural ºi spir i tual în ul tima vreme nu s-ar putea realiza fãrã spiritul de voluntariat al domnului Ionel Vitoc ºi al celor apropiaþi revistei. Citându-l pe Pitagora numai înþelepþii se pot solitariza, noi ceilalþi trebuie sã ne soli - darizãm, domnul Ardelean a salutat iniþiativa unirii dintre aceastã revistã ºi cele ºase uni ver - sitãþi clujene. Domnul Teodor Tanco ºi-a exprimat con - vingerea cã revista va creºte în valoare, dacã vor contribui la realizarea ei persoane care trãiesc în cetate, dacã se vor publica valori ale arhitecturii, lucrãri de prestigiu, precum ºi poziþii ºi sugestii din partea publicului. Au mai luat cuvântul: George Albuþ, Con - stantin Zãrnescu, Teofil Lung, Matei Miko Evenimentul a fost onorat, atât de prezenþa unor personalitãþi de marcã: acad. Horia Colan, acad. Dumitru Protase, pr. Gheorghe Dragoº Braica, cât ºi a unor oameni cu aceeaºi cãutare interioarã de frumos ºi bine. Printre activitãþile întreprinse de Fundaþia Culturalã Carpatica se numãrã ºi Tabãra de creaþie de la Vãlenii ªomcutei, judeþul Mara - mureº, iniþiatã de soþii Cristina ºi Ionel Vitoc. Doresc acestei reviste ºi Fundaþiei Cultu - rale Carpatica viaþã lungã ºi multe realizãri. Sã aducã în continuare informaþii proaspete, co - recte ºi pre cise cu privire la ceea ce se întâmplã în frumosul oraº de pe Someº.

285 IULIE-DECEMBRIE REVISTA PRESEI Mass-me dia despre români mai 2015 noiembrie 2015 selecþie de Laviniu ARDELEAN Baia Mare Freiburg suna ca o fãgãduinþã: cetatea liberã! Povestea unei biblioteci româneºti din exil - mãrturie a culturii române în Occident / Mihaela Toader Adevãrul, 2 mai 2015, Despre începuturile exilului românesc ºi a Bi - bliotecii Române de la Freiburg ne povesteºte, într-un interviu, istoricul Matei Cazacu, mãrturisind cã du - pã rãzboi, venind în Freiburg [Virgil Mihãilescu n.a.] în zona de ocupaþie francezã, a întâlnit un ofiþer francez de origine românã care i-a spus: domnule, fã o bibliotecã!. Istoria Bibliotecii Române din Freiburg se înfiripã la 1 mai 1949, iar povestea sa este o poveste ce nu a cunoscut fricã de abis ºi o mãrturisire a exilului românesc postbelic, care îºi reface universul cultural de acasã. Amprenta tre - cutului sãu a devenit astãzi o cãlãuzã pentru spiritul românesc ºi pentru continuitatea culturii române din colo de graniþele convenþionale ale României. Documentele din arhiva bibliotecii consemneazã con sti tuirea Bibliotecii Române din Freiburg din ini - þiativa lui Virgil Mihãilescu ºi a unui grup de re - fugiaþi români. Dacã ar fi sã ne concentrãm atenþia asupra momentului inaugural al bibliotecii de la Freiburg, indiferent dacã îl vom considera 1 mai 1949 (ºedinþa de constituire) sau 21 iulie 1950 (re - cunoaºterea juridicã), ceea ce impresioneazã în mod deosebit este soliditatea ºi scopul sãu nobil pentru care a fost înfiinþatã de cãtre Virgil Mihãilescu. Unul dintre obiectivele care a primat încã de la înfiinþare a fost acela ca biblioteca sã devinã un mare centru intelectual, iradiind spiritul ºi cultura româneascã în strãinãtate. Ultima întâlnire Romanian Happy Hour la Washington Ro ma nian Global News, 4 mai 2015, Toate lucrurile bune au ºi un sfârºit aºa cã, dupã opt ani ºi aproape 50 de întâlniri, a venit timpul sã fac loc altora care doresc ºi pot sã preia iniþiativa organizãrii acestui tip de evenimente. Vã aºtept, aºa - dar la o ultimã orã veselã româneascã în formatul binecunoscut, miercuri 10 iunie, începând cu ora 18, transmite Bogdan Banu pentru Romanian Global News. Evenimentul va avea loc la etajul trei al resta u rantului Mari Vanna, situat la 1141 Connecticut Avenue, NW, Washington, DC. Vreau sã profit de aceastã ocazie pentru a mulþumi tuturor celor care de-a lungul anilor au venit la happy hour-ul ro mânesc. Mã pot mândri cu faptul cã în aceºti opt ani am avut alãturi de mine sute, dacã nu chiar mii de tineri români atât de impresionanþi ºi minunaþi! Pentru mulþi dintre cei care au venit de-a lungul timpului, acest eveniment a fost o opor tu - nitate de a face networking ºi de a cunoaºte ºi interacþiona cu alþi studenþi ºi tinerii profesioniºti. Pentru alþii a fost o ocazie sã se revadã cu prietenii ºi colegii lor, pentru a se distra ºi pentru a-ºi reaminti pentru câteva ore de acasã; unii chiar ºi-au cunoscut aici cealaltã ju mã tate. Am avut, de asemenea, pri - vilegiul sã avem alã turi de noi invitaþi de seamã inclusiv doi ambasadori români în SUA, membri ai Parlamentului României, primarul Timiºoarei, Mi - nistrul Diasporei, preºedin tele Senatului, actori, sportivi de renume ºi mulþi alþii. Zilele Culturii Române la Helsinki Ro ma nian Global News, 5 mai 2015, În perioada 5-13 mai 2015, Institutul Cultural Român de la Stockholm, în colaborare cu Ambasada României în Finlanda, va organiza, în premierã, Zi - lele Culturii Române la Helsinki, se aratã într-un comunicat de presã primit la redacþie. Proiectul aco - perã domeniile literaturii, istoriei, muzicii ºi artei ºi se bucurã de sprijinul mai multor instituþii finlandeze de mare prestigiu Galeria MUU, Clubul de Jazz Storyville ºi Universitatea din Helsinki. Printre invi taþii primei ediþii a Zilelor Culturii Române la Helsinki se numãrã artistul Ion Bârlãdeanu, istoricul Aurelian Crãiuþu, pianistul Marian Petrescu ºi poeta Adela Greceanu. Program: 5 mai, ora 14.15, Facul - tatea de Filosofie a Universitãþii din Helsinki (Unio - ninkatu 40, sala A110): Conferinþa Finding Happi - ness in Unusual Circumstances susþinutã de Au re lian Crãiuþu, profesor de ºtiinþe politice la Uni - versitatea Indiana. 7 mai, ora 19.00, Club Storyville (Museigatan 8): Concert Marian Petrescu Trio sub titulatura Classic in Jazz (Marian Petrescu pian, Mihai Petrescu contrabas, Heikki Sandren per - cuþie) prezintã un program de aranjamente jazz dupã F AMILIA ROMÂNà VARI A

286 284 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà lucrãri clasice. 9 mai, ora 11.00, Arkadia Interna - tional Bookshop (Nervanderinkatu 11): Întâlnire cu poeta Adela Greceanu. România la cea de-a 28-a ediþie a Salonului de Carte de la Torino Ro ma nian Global News, 8 mai 2015, În perioada mai 2015 va avea loc cea de-a XXVIII-a ediþie a Salonului Internaþional de Carte de la Torino. Tema ediþiei din acest an este Le meraviglie d Italia/Minunile Italiei, iar þara invitatã de onoare este Germania, transmite Romanian Glo - bal News citând un comunicat de presã. Pentru al ºaptelea an consecutiv, Institutul Cultural Român, prin Centrul Naþional al Cãrþii ºi Institutul Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia, orga - nizeazã participarea þãrii noastre la cea mai im por - tantã manifestare de profil din Italia cu un stand naþional cu titlul Le meraviglie della Romania/ Minunile României. Standul României, cu o su - prafaþã de 70 metri pãtraþi, va fi realizat dupã un concept inspirat de tema principalã a ediþiei din acest an a Salonului, promovând, însã, o parte din mi - nunile arhitecturale ºi istorice ale României. Astfel, printr-un design modern special conceput, vor fi prezentate urmãtoarele monumente: Arcul de Triumf, Ateneul Român, Cazinoul din Constanþa, Palatul Mogoºoaia, Castelul Peleº, Palatul Culturii din Iaºi, Casa Sfatului din Braºov, Turnul cu Ceas din Sighiºoara, o bisericã de lemn din Maramureº ºi Podul Basarab. Cel mai bun profesor din Olanda: Povestea de succes a românului care a dus World of Warcraft la facultate / Diana Robu 11 mai 2015, Alexandru Iosup a fost desemnat la începutul acestui an, profesorul anului în Olanda, þara care are unul dintre cele mai performante sisteme de învã - þãmânt din întreaga lume. Un juriu format din stu - denþi ºi specialiºti în educaþie a apreciat metoda inovatoare de predare a românului. Alexandru Iosup foloseºte în timpul cursurilor jocul, pentru a le ex - plica noþiuni complexe de inginerie ºi informaticã studenþilor sãi de la Facultatea de Inginerie, Ma - tematicã ºi Informaticã, din cadrul Universitãþii Teh - nice din Delft. De informaticã a început sã fie pasio - nat încã de mic copil, ºi, ca orice puºti, era interesat de jocurile pe calculator. κi aminteºte cã pe vremea aceea avea acces la un HC85, pe care un prieten bun îl primise de la pãrinþii lui. Mi se pare interesant cã mulþi informaticieni celebri, de exemplu pãrintele algoritmicii Donald Knuth, au devenit pasionaþi de IT prin intermediul jocurilor pe calculator, spune Iosup pentru Ziare.com. Dezvelirea plãcii memoriale Lucian Blaga de la Viena Ro ma nian Global News, 12 mai 2015, În data de 12 mai, de la ora 12.00, are loc dezvelirea plãcii memoriale de la adresa Buch lei - tengasse 42, Viena, unde a locuit poetul, gânditorul ºi diplomatul român Lucian Blaga în perioada Evenimentul marcheazã împlinirea a 120 de ani de la naºterea lui Lucian Blaga. Manifestarea se desfãºoarã în prezenþa E.S. Silvia Davidoiu, am - basadorul României la Viena, a preºedintelui Aso - ciaþiei Unirea. Freunde Rumäniens in Österreich, Marius Lebãda, care a iniþiat amplasarea plãcii me - moriale, a lui Dorel Uºvad, care a coordonat rea - lizarea acesteia în România, a directorului Insti tu - tului Cultural Român de la Viena, Irina Corniºteanu, a secretarului general al Societãþii Austro-Românã (AUSTROM), Lukas Vosicky, a preºedintelui Aso - ciaþiei ªvabilor Bãnãþeni din Austria, Hans Dama ºi a reprezentanþilor primãriei sectorului 18 din Viena. Blaga a intrat de mic în contact cu cultura germanã, a fost elev la ºcolile germane din Sebeº ºi Braºov, iar apoi, între anii , a studiat la Universitatea din Viena. Aici a obþinut la scurt timp dupã înche - ierea Primului Rãzboi Mondial ºi titlul de doctor în filozofie cu o tezã despre Culturã ºi cunoºtinþã (Kultur und Erkenntnis). Prima lui întâlnire cu me - tro pola europeanã a avut loc în 1916, la 21 de ani. Volumul sãu de amintiri oferã, de altfel, un tablou impresionant al crepusculului monarhiei austro-un - gare. În octombrie 1918 devine martorul miºcãrilor de stradã vieneze. Valahii din Moravia: românii uitaþi ai istoriei noastre Ro ma nian Global News, 15 mai 2015, Problematica comunitãþilor strãvechi ro mâ - neºti din Cehia ºi Slovacia este, sau ar trebui sã fie, una arzãtoare pentru autoritãþile de la Bucureºti ºi nu numai pentru ele, ci ºi pentru noi, românii de rând, care nu ºtim mai nimic despre existenþa acestor oa - meni. Românii, sau mai bine zis, valahii din regiunea Moraviei reprezintã, cu siguranþã, cele mai miste - rioase comunitãþi de români din afara graniþelor þãrii. Pânã ºi de gorali (românii din Carpaþi Poloniei) s-a scris ºi s-a vorbit mai mult. Probabil, din aceste mo - tive, ºi nu numai, românii din Moravia au fost astãzi aproape complet slavizaþi. Limba lor din prezent mai conþine doar câteva cuvinte neaoº româneºti. Cu toate acestea, tradiþiile ºi mai ales conºtiinþa lor et - nicã au rãmas neatinse de depãrtarea de þarã. Pro - babil, pe viitor, ei vor renaºte naþional ºi cultural. Iar de acest lucru suntem responsabili noi, cu toþii, scrie Nicu Pârlog în preluat de Ro - manian Global News. Toate sursele istorice indicã faptul cã aceste comunitãþi româneºti din nordul

287 IULIE-DECEMBRIE Carpaþilor, astãzi complet izolate geografic ºi ad - ministrativ de România, au origini strãvechi, fiind la fel ca românii din þarã, originari din dacii liberi. Un argument în plus referitor la vechimea lor în re - giunea Moraviei de azi, este faptul cã cehii i-au gãsit deja acolo, când sosiserã sã se stabileascã. Ziua Românilor din Portugalia 2015 Ro ma nian Global News, 21 mai 2015, Ministerul Afacerilor Externe român, prin Am basada României la Lisabona, prezintã, în cola - borare cu Primãria din Lisabona, Asociaþia de Imi - granþi Fronteira Encantada, Institutul Cultural Ro - mân din Lisabona, Asociaþia Trei culori ºi Am basada Republicii Moldova, a patra ediþie a Zi - lei Românilor din Portugalia. Evenimentul cultural ºi gastronomic, care a devenit deja o frumoasã tra - diþie, va avea loc duminicã, 31 mai 2015, începând cu ora 15, în aceeaºi locaþie ca ºi anul trecut, Grãdina Museu de Lisboa (Campo Grande 245, Lisabona). Concertul prezentat cu aceastã ocazie va fi susþinut de soliºtii Nicolae Furdui-Iancu (acompaniat de an - samblul artistic Crai Nou din Alba Iulia), Vlãduþa Lupãu ºi Grigore Gherman de la Cernãuþi (acom - paniaþi de muzicienii basarabeni de la Maestro ). Prezentãrile vor fi fãcute de vedeta de televiziune Iuliana Tudor, prezentator ºi producãtor al emisiunii O datã în viaþã de la Televiziunea Românã. Orga - nizatã în premierã în 2012, Ziua Ro mânilor din Portugalia a fost un succes ale cãrui proporþii nu au încetat sã creascã: în 2013 au fost prezenþi cel puþin de participanþi, iar în 2014 participarea a depãºit cifra de de persoane. Lansarea Enciclopediei Românilor din Montreal Ro ma nian Global News, 25 mai 2015, Ambasadorul României din Canada, Maria Ligor, a participat la lansarea Enciclopediei Româ - nilor din Montreal, proiect realizat de profesorul Dan Fornade, transmite Romanian Global News. Ori ginar din Timiºoara, profesorul Fornade s-a sta - bilitit în Canada în anul 1980, obþinând un doctorat în istorie de la prestigioasa Universitate McGill, pentru o lucrare despre Românii din America (2004). Între 1990 ºi 2000 a editat publicaþia Lucefãrul ro - mânesc. Din 2012, a dus la capãt mai multe proiecte documentare dedicate personalitãþilor române din America de Nord, între care menþionãm Romanian Americana Encyclopedia, Prominent Romanian Per sonalities in the USA and Canada, Professors of Romanian Origins in North America, precum ºi a unor lucrãri de referinþã ca Biserici ºi organizaþii româneºti din diaspora, Presa româneascã din strãi nãtate sau Personalitãþi clujene. Lansarea Enci - clo pediei dedicate românilor din Montreal repre - zintã finalizarea unui proiect de lungã duratã, pe parcursul cãruia autorul a adunat un veritabil tezaur docu mentar referitor la prezenþa românilor în America de Nord. Moromeþii 60. Jubileul unei capodopere, la Londra Ro ma nian Global News, 3 iunie 2015, Sub titlul The Morometes 60: The Jubilee of a Masterpiece Moromeþii 60. Jubileul unei ca - podopere, Institutul Cultural Român din Londra va derula, între 10 iunie ºi 9 iulie, o serie de evenimente dedicate uneia dintre cãrþile esenþiale ale literaturii române, Moromeþii, la 60 de ani de la publicarea acesteia. Programul ai cãrui invitaþi sunt regizorul Stere Gulea, profesorul, scriitorul ºi criticul literar Caius Dobrescu, actorii Marcel Iureº, George Mihãiþã ºi Jack Klaff celebreazã, în anul jubiliar, o carte mare a literaturii române cu ajutorul unui con - cept de promovare folosit în premierã, care grupeazã evenimente din mai multe domenii: teatru, cine ma - tografie, literaturã ºi arte vizuale. În aceeaºi mãsurã, proiectul urmãreºte sã deschidã publicului britanic ºi internaþional o cale de acces spre componenta mo - romeþianã a identitãþii româneºti, definitã prin umor, înþelepciune ironicã, inteligenþã iute ºi scormo ni - toare. Expoziþia Românii ºi Marele Rãzboi în oraºul Aalst Ro ma nian Global News, 8 iunie 2015, Institutul Cultural Român Bruxelles ºi Am - basada României în Regatul Belgiei continuã seria de manifestãri dedicate comemorãrii centenarului Primului Rãzboi Mondial în spaþiul BeNeLux ºi pre - zintã expoziþia Românii ºi Marele Rãzboi la Centrul cultural De Werf din Aalst, în perioada 9-28 iunie 2015 transmite Romanian Global News. Vernisajul are loc marþi, 9 iunie, ora 19:00, în prezenþa Ex - celenþei Sale dl. ªtefan Tinca, ambasadorul Ro mâ - niei în Regatul Belgiei ºi a dlui Karim Van Over meire, consilier pe cooperare europeanã ºi in ter naþionalã în cadrul Primãriei Aalst. Expoziþia aduce pentru prima datã în atenþia publicului neerlan dofon situaþia Re - gatului României în timpul Marelui Rãzboi prin mãr turii ºi documente de arhivã care recon tex tua - lizeazã acþiunile politice ºi militare ºi ilustreazã per - sonalitãþi româneºti cu rol decisiv pe scena politicã a vremii. 30 de panouri fotodocumentare cu legende bilingve (francezã-neerlandezã) dezvãluie cursul isto riei României în dinamica conflictului mondial. Trei premii câºtigate în Portugalia de o româncã din Sighet Ro ma nian Global News, 10 iunie 2015, Concursul Internaþional de Pian Santa Ce - cilia din Porto, Portugalia s-a desfãºurat în perioada F AMILIA ROMÂNà VARI A

288 286 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà 2-7 iunie. Au participat 35 de pianiºti din toatã lu - mea, cu vârste cuprinse între 18 ºi 30 de ani. În concurs s-au prezentat ºi doi pianiºti de origine ro - mânã, Aurelia Viºovan, studentã la master în Viena ºi Florian Mitrea, student la Londra, transmite Ioan Godja pentru Romanian Global News. Florian s-a clasat pe locul doi, iar Aurelia Viºovan a luat pre - miul I, ambele premii speciale. Premiul I consta în 3000 de euro, contract cu o agenþie de impresariat, 10 concerte în stagiunea urmãtoare în Portugalia, Spania ºi Franþa cu posibilitatea înregistrãrii unui CD cu o casã de discuri spaniolã. Aurelia s-a nãscut în Sighetul Marmaþiei. A început studiul pianului în oraºul natal, la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea pro - fesoarei Monica Chifor. A participat la numeroase concursuri naþionale ºi internaþionale, obþinând peste 20 de premii I. La vârsta de 12 ani, Aurelia susþine deja primul ei concert cu orchestra, la Cluj, inter - pretând Concertul în Re major de J. Haydn. De la vârsta de 12 ani îºi continuã studiile la Cluj, mai întâi la Liceul de Muzicã Sigismund Toduþã, sub îndru - marea profesoarei Gerda Türk, iar mai apoi din 2008, la Academia de Muzicã Gh. Dima, unde pânã în 2010 beneficiazã de îndrumarea ºi sprijinul dnei prof. univ. dr. Adriana Bera. Simona Drãgan - Prima româncã consilier local în Spania Ro ma nian Global News, 19 iunie 2015, Prima româncã ajunsã consilier local în Spania este doamna Simona Drãgan, la Primãria din Calatayud, Regiunea Autonomã Aragón. Ea a can - didat pe lista Partidului Popular spaniol, fiind tot - odatã ºi primul membru al PNL Diaspora Spania care ajunge sã fie ales într-o asemenea poziþie în administraþia publicã spaniolã transmite Occidentul Românesc preluat de Romanian Global News. La ceremonia de învestire a primarului din Calatayud, domnul José Manuel Aranda Lassa, a participat dom nul Marius Ioan, copreºedintele PNL Diaspora Spania, precum ºi consulul general al României la Zaragoza, domnul Alexandru Ion Steriu. Domnul Marius Ioan, copreºedintele PNL Diaspora Spania, a menþionat faptul cã noi, românii din Spania suntem foarte bucuroºi cã, în sfârºit, avem reprezentanþi ro - mâni în primãriile spaniole. Sã sperãm cã va fi un semnal pozitiv, atât pentru comunitatea noastrã de a fi mai participativã din punct de vedere politic, cât ºi pentru partidele politice spaniole de a avea încredere în români ºi a-i promova în funcþiile publice. Institutul Cultural Român de la Viena prezintã Effects of Enescu Ro ma nian Global News, 23 iunie 2015, Institutul Cultural Român de la Viena gãz - duieºte marþi, 23 iunie, de la ora 18.00, proiectul Effects of Enescu Muzicã ºi arte plastice în timp real, dedicat comemorãrii a 60 de ani de la moartea compozitorului român (19 august mai 1955). Pornind de la premisa îmbinãrii diferitelor ramuri ale artei, proiectul se concretizeazã printr-o serie de acti - vitãþi, atât pentru copii, cât ºi pentru adulþi, oferind un atelier de creaþie, un concert co memorativ ºi o ex - poziþie propusã de Muzeul Na þional George Enescu Bucureºti. Pentru proiectul artistic, sculptorul Attila ªimon a realizat busturi ale compozitorului român, ce vor fi oferite tinerilor par ticipanþi la eveniment. Aceºtia sunt invitaþi sã-ºi an treneze creativitatea pictând busturile pe durata con certului comemorativ George Enescu 60. Cristina Andrei, manager al Mu - zeului Naþional George Enescu Bucureºti, prezintã expoziþia George Enescu ºi muzicienii din timpul sãu. Aceasta conþine docu mente referitoare la anii de formare ºi activitatea artisticã de excepþie a mu - zicianului, în ipostazele de compozitor ºi interpret, prezent pe mari scene ale lumii, în compania unor artiºti de prestigiu. Eve nimentul se desfãºoarã în limbile românã ºi englezã. Primul primar român din Spania / Felix Damian Românul, 23 iunie 2015, Primul primar român din Spania a trecut prin aceleaºi etape ºi greutãþi precum majoritatea ro mâ - nilor care au ales sã se stabileascã aici, pânã la momentul în care a acceptat sã intre în cursa elec - toralã. Aurel Truþã are 39 de ani ºi a lucrat în agri - culturã, în restaurante ºi în construcþii, înainte sã fie îndemnat sã candideze pe lista Partidului Popular Spaniol din Paramo de Boedo, o comunã cu mai puþin de o sutã de suflete, din provincia Palencia. Este din Alba Iulia, dar trãieºte de aproape 15 ani în Spania. Dupã ce a locuit în Benidorm ºi Alcalá de Henares, unde a înfiinþat un bar cu numele Apu - lum, Aurel Truþã s-a stabilit în provincia Palencia, unde a cumpãrat o casã în care trãieºte acum, îm - preunã cu soþia lui, Mirela Emilia, ºi cu fetiþa lor de 6 ani. Cu firma sa de construcþii, Aurel Truþã a realizat numeroase lucrãri în regiune ºi în ultimii 8 ani a devenit o persoanã cunoscutã ºi apreciatã de lo - calnici, atât el, cât ºi soþia sa. Trei cercetãtori români selectaþi la Woodrow Wilson Center din Washington Timpromanesc.ro, 23 iunie 2015, Trei cercetãtori români vor beneficia de stagii de trei luni la Woodrow Wilson Center, în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt. Eliza R. Gheorghe, doctor în relaþii internaþionale, Lãcrãmioara Stratulat, doctor în ºtiinþe istorice, ºi Marius Stan, doctor în ºtiinþe politice, au fost selec - taþi, pentru sesiunea 2015, de comisia de evaluare formatã din prof. univ. dr. Ioan Opriº, prof. univ. dr. Radu Carp ºi prof. univ. dr. Constantin Hlihor. Ini - þiat în anul 2008, programul se adreseazã cer ce -

289 IULIE-DECEMBRIE tãtorilor români din mediul universitar, pu nân du-se accentul pe istorie, drept, ºtiinþe politice ºi ad mi - nistrative, relaþii internaþionale, jurnalism, ºtiinþe economice. Candidaþii trebuie sã fie implicaþi deja în proiecte de cercetare legate de prioritãþile actuale ale României sau de trecutul recent al acesteia, sã deþinã un doctorat în domeniul lor de activitate sau sã fie în etapa de redactare a tezei de doctorat. Au prioritate candidaþii care au publicat cãrþi în domeniul lor de specialitate sau articole în reviste ºtiinþifice re cu - noscute în sistemul ISI. Patriotism în diaspora din Italia. Un bãcãuan din Torino a serbat drapelul ºi ia româneascã pe bicicletã / Mircea Merticariu Adevãrul, 29 iunie 2015, Un bãcãuan, care trãieºte în Torino, serbeazã pe bicicletã, an de an, Ziua Drapelului României. Ieri, Nicolae Ciprian Guþu a pornit cu familia prin Torino, pentru a face cunoscut steagul ºi ia ro mâ - neascã. Totodatã, a creat ºi un eveniment pe Face - book, prin care i-a invitat pe români sã poarte o ie popularã ºi cu drapelul sã meargã prin oraº, pentru a-ºi promova þara. Ieri, în Piazza Carlo Felice din Torino a fost arborat, pe biciclete, drapelul Ro mâ - niei. Iniþiativa aparþine lui Ciprian Guþu, care trãieºte de 15 ani în Italia, iar ultimii ani a înþeles cã se poate face mai respectat dacã îºi promoveazã valorile na - þionale. Vã aºtept duminicã, 28 iunie, la orele în Piazza Carlo Felice (faþã în faþã cu Porta Nouva Torino) pentru a sãrbãtori împreunã ziua iei ºi ziua tricolorului pe bicicletã (2-3 ore)... mulþumesc... (de preferat sã confirmaþi prezenþa prin tr-un mesaj privat)... e nevoie de o bicicletã... o ie... un tricolor, se aratã în anunþul de pe Facebook. 16 români beneficiazã de bursele Fulbright în SUA Timpromanesc.ro, 13 iulie 2015, În anul universitar , 16 beneficiari români ai Programului de burse Fulbright se vor afla în Statele Unite ale Americii pentru a studia, pentru a preda sau a pentru a realiza programe de cercetare în diferite centre universitare americane. Secretarul de stat pentru afaceri strategice, Daniel Ioniþã, a parti - cipat, zilele trecute, la deschiderea sesiunii de orien - tare pentru bursierii români ai Programului Fulbright, care vor urma studii în Statele Unite ale Americii, în anul universitar În alo cu - þiunea sa, oficialul român a evidenþiat momentul aniversar din acest an, când SUA ºi România ce - lebreazã 135 de ani de la stabilirea relaþiilor di - plomatice, menþionând Parteneriatul strategic exis - tent între cele douã þãri ºi dimensiunea educaþionalã ºi ºtiinþificã a acestuia, care pun accent pe schim - burile universitare, dar ºi pe contactele interumane. Povestea lui Harap-Alb prezentatã la New York. O piesã de Vasile Flutur, adaptatã dupã basmul lui Ion Creangã Ro ma nian Global News, 14 iulie 2015, Institutul Cultural Român din New York do - reºte sã prezinte publicului american, dar ºi co mu - nitãþii româneºti din New York ºi din statele în - vecinate, o adaptare dupã cunoscutul basm românesc Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangã. Piesa de teatru Blackwhite - The Adventures of Harap-Alb, care va fi jucatã de cãtre 18 actori-copii americani, în limba englezã, va dura o orã ºi douãzeci de minute ºi va fi regizatã de Adrian Bulboacã ºi Vasile Flutur. De asemenea, basmul mai sus-menþionat este adaptat ºi tradus în englezã de Vasile Flutur, actor, regizor, scenarist, profesor de actorie ºi rezident în New York. Spectacolul va avea loc în data de 23 iulie 2015, la sediul ICR New York, în Sala Auditorium. În plus, acest spectacol va mai avea douã repre - zentaþii, pe 22 ºi 25 iulie 2015, la Old Stone House, în Washington Park din Brooklyn, New York. O nouã bibliotecã cu carte româneascã pentru românii din Serbia. La Boljevac Timp românesc, 20 iulie 2015, Biblioteca Judeþeanã Alexandru ºi Aristia Aman din Craiova va dona Asociaþiei Renaºterea Românilor din Serbia aproximativ 2000 de volume, în urma protocolului de colaborare încheiat la sfâr - ºitul sãptãmânii trecute, la Boljevac. Cele 2000 de volume de carte româneascã vor pune bazele biblio - tecii Cristea Sandu Timoc, pe care Alexandru Sa - viæ, vicepreºedintele asociaþiei, o va coordona pentru etnicii români din aceastã parte a Serbiei de Rãsãrit. Alexandru Saviæ, vicepreºedintele orga ni - zaþiei, a declarat pentru Timp Românesc, cã în luna septembrie intenþioneazã sã invite o trupã de teatru din România pentru a susþine o reprezentaþie pentru românii din Serbia. Biblioteca din Craiova ºi-a fãcut un obicei din sprijinirea proiectelor prin care cartea ºi cultura româneascã ajung în cele mai îndepãrtate comunitãþi de români. De-a lungul anilor, instituþia a completat fondul de carte româneascã din biblioteci sau centre culturale din Spania ºi S.U.A, dar ºi din imediata vecinãtate, din Serbia. Un nou consulat pentru românii din Ucraina Timp românesc, 22 iulie 2015, Românii din Ucraina vor avea la dispoziþie un nou punct consular, la Slatina (Solotvino), care va facilita contactele a peste douã milioane de români ºi de ucraineni, care vor putea sã traverseze frontiera comunã într-o formã simplificatã. Subiectul a fost discutat în luna februarie, la Bucureºti, de ministrul Bogdan Aurescu cu omologul sãu ucrainean Pavlo F AMILIA ROMÂNà VARI A

290 288 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà Klimkin, iar astãzi preºedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de înfiinþare a acestei noi misiuni diplomatice. În regiunea Transcarpatia din Ucraina, situatã lângã frontiera de nord-vest a României, în vecinãtatea judeþelor Maramureº ºi Satu Mare, lo - cuiesc actualmente circa de români, din care 96 % au declarat limba românã ca limbã maternã la ultimul recensãmânt efectuat în statul vecin. Ma - joritatea acestora, respectiv , locuiesc com - pact în douã raioane situate în dreapta Tisei, care au fãcut parte din Maramureºul istoric, respectiv în ra - ionul Teceu (în localitãþile: Apºa de Jos, Slatina, Strâmtura, Podiºor, Peºtere, Bouþu Mic, Bouþu Mare, Cãrbuneºti ºi Topcino) ºi în raionul Rahãu (în localitãþile Apºa de Mijloc, Biserica Albã, Plãiuþ ºi Dobric). În jur de de români denumiþi volohi locuiesc în raioanele Velicoberzeniaschi (în loca - litatea Mircea), Ujgorog (în localitãþile Kamianþa ºi Antaloviþi), Perecin (în localitãþile Simer, Turia, Re - meta, Turia Pasica, Poroscovo ºi Svaliavchi), Mun - cacevo (în localitãþile Obava ºi Verhnia Vajniþa) ºi Irsava (în localitatea Dolga). Mircea Cãrtãrescu va primi, pe 27 iulie, Premiul de Stat al Austriei pentru Literaturã Ro ma nian Global News, 27 iulie 2015, Scriitorul Mircea Cãrtãrescu va primi, pe 27 iulie, la Salzburg, Premiul de Stat al Austriei pentru Literaturã Europeanã pe 2015 (Österreichischer Staatspreis für Europäische Literatur), în valoare de de euro, pentru întreaga sa operã literarã, care se bucurã de recunoaºtere internaþionalã scrie Petre Ivan în Ziarul Metropolis.ro, preluat de Romanian Global News. Ceremonia de acordare a premiului va avea loc în deschiderea Festivalului Salzburg, distin c þia fiind acordatã de ministrul austriac al Culturii, Josef Ostermayer, iar discursul de laudatio va fi rostit de Ernest Wichner, director al Litera - turhaus Berlin, conform portalului - blatt.net, citat de editura Humanitas. În luna aprilie a acestui an, Mircea Cãrtãrescu a fost desemnat câºti - gãtorul acestei prestigioase distincþii literare euro - pene, în valoare de de euro, pentru întreaga opera literarã, care se bucurã de o importantã re - cunoaºtere internaþionalã. O româncã i-a fãcut pe francezi sã exclame: Cea mai franþuzoaicã dintre români / Ana Ilie Ziare.com, 29 iulie 2015, Marie Renée Andreescu, o româncã de 17 ani, a obþinut admiraþia francezilor, dupã ce a obþinut o medie de 20,35 la bacalaureatul susþinut în Franþa ºi a suflat de sub nasul francezilor premiul întâi la concursul general de filosofie. Eu am fost crescutã în spiritul culturii franceze, mãrturiseºte fata într-o francezã perfectã, la finalul examenelor susþinute în Franþa, scrie La Croix. Bunicul sãu, profesor de francezã, i-a insuflat dragostea pentru limbã, iar pã - rinþii sãi, un inginer ºi o profesoarã de matematicã, au decis sã o înscrie la o ºcoalã francezã. Fata crede cã ºi ºcoala româneascã poate sã ducã la excelenþã, dar nu gãsim acolo valorile umaniste transmise de sistemul educaþional francez. Marie Renée este in - te resatã de ºtiinþele umaniste ºi a ales sã studieze literatura francezã, iar pe viitor vrea sã urmeze dreptul. Tradiþie ºi dans românesc la Zilele Zalãului la Chicago Timpromanesc.ro, 6 au gust 2015, Românii din Chicago au sãrbãtorit, zilele tre - cute, cea de-a XII-a ediþie a Zilelor Zalãului la Chicago, eveniment care îi reuneºte, an de an, pe românii stabiliþi în metropola americanã. Zãlãuanii stabiliþi la Chicago, SUA, îºi cinstesc, astfel, oraºul natal printr-o petrecere organizatã pentru toþi ro - mânii din zonã. Anul acesta, evenimentul a avut loc în Bunker Hill Forest Preserve Grove 5, iar pro - gramul a inclus concerte susþinute de trupe ro mâ - neºti, activitãþi pentru copii, campionat de fotbal, campionat de volei, atmosfera fiind completatã de mâncãruri tradiþionale, pregãtite în special la ceaun ºi la grãtar, anunþã adevarul.ro. Tot de acolo a fost postatã pe Facebook ºi o fotografie din care reiese cã pregãtirile pentru festinul culinar s-au desfãºurat cu succes, sub coordonarea lui Ovidiu Pop, un zãlãuan plecat în SUA în 2000 ºi care ºi-a deschis la Chicago o patiserie OVY Transylvanian Bakery. Alãturi de el, în oraºul american mai trãiesc alþi de zãlã - uani, în majoritate tineri. Prezenþe româneºti la Edinburgh International Festival Ro ma nian Global News, 7 au gust 2015, Festivalul Internaþional de la Edinburgh pri - ma ediþie, coordonatã de irlandezul Fergus Linehan, succesorul vizionarului animator cultural australian Sir Jonathan Mills se va derula anul acesta între 7 ºi 31 august, cuprinzând aproximativ 150 de eve ni - mente teatrale, muzicale, literare, de stradã ºi de interior, desfãºurate în mai toate spaþiile culturale ºi publice din capitala scoþianã ºi având pe afiº nume ºi companii de prim rang din întreaga lume. La fel ca în anii trecuþi, România deþine statutul de partener in - ternaþional al Festivalului, prin Institutul Cultural Român, alãturi de alte institute culturale naþionale, ambasade sau programe de cooperare culturalã inter - naþionalã ale Australiei, Canadei, Chinei, Elveþiei, Germaniei, Olandei, Cehiei, Poloniei ºi Statelor Unite ale Americii. Prezenþa româneascã în cadrul ediþiei de anul acesta este notabilã, artiºtii români fiind implicaþi într-unele dintre cele mai aºteptate evenimente. Soprana Adela Zaharia ºi basul Bogdan

291 IULIE-DECEMBRIE Talos fac parte din distribuþia spectacolului Flautul fermecat al Operei Comice din Berlin, considerat drept cea mai mare atracþie a unui program de alt - minteri saturat de concerte ºi montãri foarte atrac - tive. Numele scriitorului Petru Popescu este asociat unui alt eveniment de mare vizibilitate, spectacolul Întâlnirea dupã cartea sa Amazon Beaming (Strã - lucirea Amazonului), realizat ºi interpretat de starul britanic Simon McBurney. Festivalul limbii române din Canada ºi SUA, gata de start Ro ma nian Global News, 13 au gust 2015, Reamintim cã duminicã 16 august, începând cu ora 18.00, Ottawa va fi gazda spectacolului li - terar-artistic Festivalul limbii române, care va avea loc la Freiman Hall, Universitatea Ottawa, 610 Cumberland St. Organizat de Comunitatea Mol do - venilor din Quebec, cu sprijinul comunitãþii din Ottawa ºi susþinerea Ambasadelor Republicii Mol - dova ºi al Ambasadei României, spectacolul de la Ottawa face parte dintr-un turneu în mai multe oraºe din Canada ºi SUA. Spectacolul se centreazã pe personalitatea ºi lucrãrile artistului Eugen Doga, com pozitor ºi prozator, al cãrui talent a fost re - cunoscut prin includerea uneia dintre lucrãrile sale muzicale în patrimoniul internaþional UNESCO. Vor avea loc recitaluri din creaþia sa muzicalã, sus - þinute de naistul Vasile Iovu, prezentarea cãrþii bio - grafice Eugen Doga: Muzica este prima ºi ultima mea iubire a scriitoarei Luminiþa Dumbravã ºi pro - iecþia filmului documentar Basarabie nu plânge! al regizorului Teodor Guþu. ICR Berlin inaugureazã noua galerie de artã ºi bibliotecã în Berlin Mitte Ro ma nian Global News, 24 au gust 2015, Pe data de 28 august 2015, Institutul Cultural Român din Berlin deschide porþile noului sãu sediu. Situatã în centrul capitalei germane (Reinhardtstr. 14), noua locaþie se bucurã de o amplasare extra - ordinarã, în vecinãtatea unor instituþii culturale im - portante, precum Berliner Ensemble, Deutsches Thea ter, Friedrichstadt-Palast, Collectors Room/ Stiftung Olbricht, KW Institute for Contemporary Art, Humboldt-Universität zu Berlin. Cu începere de la orele 19.00, publicul va avea ocazia sã viziteze galeria de artã ºi biblioteca ICR Berlin înainte de inaugurarea oficialã a noului sediu, care va avea loc la o datã ulterioarã, pe 6 octombrie. Publicul berlinez este invitat sã cunoascã noul sediu din Berlin Mitte ºi sã descopere totodatã operele a doi artiºti de origine românã stabiliþi în Berlin: Carmen-Francesca Banciu ºi Valentin Duceac. Scriitoarea Carmen-Francesca Banciu va citi din cea mai recentã carte publicatã: Leichter Wind im Paradies (Brizã în paradis), publicatã la începutul acestui an la editura germanã PalmArtPress. Pe Picioroange în Columbia Timpromanesc.ro, 25 au gust 2015, România a fost invitatã de onoare la cea de-a X-a ediþie a Festivalului Encuentro Internacional de Zanqueros din Columbia, unde a ºi fost premiatã la categoria cea mai bunã punere în scenã ºi inter - pretare actoriceascã. Asociaþia Pe Picioroange din Sibiu a deschis Festivalul cu spectacolul de tea - tru-dans pe picioroange intitulat Izvor de tradiþii româneºti revãrsat în þinutul columbian, susþinut de Carmen Stroia ºi Liviu Bledea, în coregrafia Ca - sianei Coþofanã, spectacol prin care a fost prezentat un tablou al neamului românesc prin datini ºi obi - ceiuri care încununeazã istoria culturii noastre. Din universul autentic creat, nu au lipsit voia bunã, mis - terul, comicul, jocul ºi chiuiturile, veselia þãranului român, hrãnitul animalelor din ogradã ºi cel mai sacru tezaur, drapelul României. Concert de camerã în stil românesc la Filarmonica din Seattle (SUA) Timpromanesc.ro, 3 septembrie 2015, Dupã organizarea Festivalului Iei pe me lea - guri americane, Asociaþia Românilor din Seattle con tinuã seria evenimentelor de prezentare ºi pro - movare a culturii româneºti în Statele Unite, de data aceasta cu un concert special la Filarmonica din Seattle (statul Washington). Un Concert de camerã în stil românesc, avându-i ca protagoniºti pe Dr. Oana Rusu Tomai, doctor în Piano Performance la Eastman School of Music, N.Y., Mikhail Shmidt, violonist, membru al Seattle Symphony ºi Marcy Stonikas, sopranã la Seattle Opera, ce va avea loc, pe 12 septembrie, la Filarmonica din Seattle, statul Washington, anunþã adevarul.ro. În programul con - certului va fi Sonata în Caracter Românesc pentru vioarã ºi pian de George Enescu, Dansurile Ro - mâneºti de Béla Bartók, cântece pentru sopranã ºi pian de Felicia Donceanu, Rodica Soutzo ºi Tudor Ciortea ºi cântece lãutãreºti (Ciocârlia, Hora Mãrþi - ºorului) aranjate pentru vioarã ºi pian. Piesa Tigrul sibian de Gianina Cãrbunariu pusã în scenã în Suedia Ro ma nian Global News, 7 septembrie 2015, Pe 4 septembrie, Teatrul Dramatic Regal din Stockholm a gãzduit premiera, în limba suedezã, a spectacolului Tigrul, regia Sofia Jupither, o montare a textului dramaturgului român Gianina Cãrbunariu, în traducerea suedezã a lui Inger Johansson. Este pentru prima datã când textul unui dramaturg român contemporan este montat la Teatrul Dramatic Regal, F AMILIA ROMÂNÃ VARI A

292 290 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà spectacolul fiind rezultatul colaborãrii unei com - panii independente, Jupither Josephsson, cu multi pli ºi reputaþi parteneri instituþionali suedezi precum Agenþia Naþionalã Suedezã de Spectacole Riks tea - tern, Teatrul Municipal din Malmö, Teatrul Popular din Göteborg ºi Teatrul Municipal din Örebro. Pro - iectul se bucurã de asemenea de sprijin financiar din partea a numeroase instituþii de stat suedeze, iar ºtirea despre montarea textului Gianinei Cãrbunariu a fost deja preluatã de importante agenþii de presã ºi numeroase publicaþii din Suedia. Textul, sub forma unui fals documentar de investigaþie, unde toþi mar - torii sunt intervievaþi dupã ce, într-un mic oraº, un tigru fuge de la grãdina zoologicã, aduce în discuþie reacþia grupurilor sociale compacte faþã de elementul diferit ºi strãin. Pânã în prezent, textul a fost montat în românã ºi francezã, aceasta fiind pri ma sa punere în scenã în Europa de Nord. Arta româneascã la Bienala de Artã Contemporanã de la Kiev Timpromanesc.ro, 9 septembrie 2015, Artiºtii vizuali Dan Acostioaei, Florin Bobu, Livia Pancu ºi Cristina David participã, în perioada 8 septembrie 1 noiembrie, la Bienala de artã contem - poranã The School of Kiev, în capitala Ucrainei. Bienala, unul dintre cele mai mari evenimente de artã contemporanã din Europa de Est, reuneºte peste 220 de creaþii artistice a peste 50 de artiºti, 40 de lucrãri fiind realizate special pentru acest proiect. Organizatã de curatorii Hedwig Saxenhuber ºi Georg Schöllhammer împreunã cu Centrul de Cer - cetare a Culturii Vizuale de la Kiev, Bienala îºi propune sã consolideze canalele pentru schimburi intelectuale ºi artistice ºi sã evidenþieze importanþa producþiei culturale locale în context european. The School of Kiev va dezvolta filiale ºi secþiuni locale în mai multe oraºe din Europa. Zilele Jazzului Românesc în Ungaria Timpromanesc.ro, 16 septembrie 2015, Cea de-a doua ediþie a Zilelor Jazzului Ro - mânesc în Ungaria se va desfãºura, în perioada septembrie, la Budapest Music Center ºi la Szentendre, localitate din apropierea capitalei un - gare. A doua ediþie a Zilelor Jazzului românesc oferã publicului de la Budapesta ºi Szentendre pri - lejul de a asculta importanþi muzicieni ºi com pozi - tori de jazz: Mircea Tiberian, Ana-Cristina Leonte, Sorin Zlat, Rãzvan Cojanu sau Claudiu Purcarin ( Sorin Zlat Trio ). Acestora li se vor alãtura pe scenã doi cunoscuþi muzicieni de jazz din Ungaria: Kristóf Bacsó (saxofon) ºi Gábor Juhász (chitarã). În anul 2014, prima ediþie a Zilelor Jazzului Ro mâ - nesc, organizatã de Institutul Cultural Român Bu dapesta, a avut loc la Budapesta ºi a fost dedicatã memoriei a doi importanþi muzicieni români de jazz: Johnny Rãducanu ºi Jancsi Körössy, prin douã importante concerte-omagiu care i-au adus pe scenã pe: Nicolas Simion (saxofon), Sorin Romanescu (chi tarã), Albert Tajti (pian) ºi Michael Acker (con - trabas), alãturi de invitatul special din Ungaria, chi - taristul István Gyárfás. Povestiri despre România, þara pãrinþilor - ghidul micuþilor români din Diaspora Ro ma nian Global News, 17 septembrie 2015, Mult aºteptatul volum destinat copiilor ro - mâni din strãinatate a ajuns de curând la Atena. Semnat de scriitorul Petre Crãciun, volumul Po - vestiri despre România, þara pãrinþilor, a apãrut la Editura Zorio (160 pagini, color, cu o copertã sem - natã de Anca Smãrãndache) prin sprijinul Depar - tamentului Politici pentru relaþia cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului de Externe ºi va fi oferit în acest an asociaþiilor româneºti din strãi - nãtate, îndeosebi copiilor care ºtiu tot mai puþine lucruri despre þara unde s-au nãscut ei sau pãrinþii lor. Asociaþia Femeilor Românce din Grecia se va ocupa de distribuirea volumelor trimise la Atena, având grijã ca acestea sã ajungã la toate asociaþiile româneºti din Grecia care desfãºoarã cursuri de lim - ba românã pentru copii. Volumul Povestiri despre România, þara pãrinþilor îmbinã armonios adevãruri istorice cu basme ºi povestiri pe înþelesul copiilor, constituind un mic bagaj al identitãþii româneºti pe care orice copil desprins de România ar trebui sã-l poarte cu sine. Teatrul românesc în inima românilor din Cernãuþi Timpromanesc.ro, 25 septembrie 2015, Teatrul Olga Kobâleansca din oraºul Cer - nãuþi s-a dovedit neîncãpãtor pentru publicul din nordul Buco vinei care a participat zilele trecute, într-un numãr impresionant, la întâlnirea cu actorii teatrului boto ºãnean Mihai Eminescu. Elevi ºi stu - denþi, învãþãtori ºi profesori, scriitori ºi jurnaliºti, întreaga intelec tua litate româneascã din regiunea Cer nãuþi s-a adunat, astfel, în inima bãtrânului ºi spectaculosului oraº pentru a urmãri un spectacol de o frumuseþe rarã, prezentat publicului cernãuþean în dulcele grai româ nesc, anunþã Euromedia Bucovina. E vorba de un pro iect realizat cu sprijinul Consiliului Judeþean Botoºani, Consiliului Municipal ºi Pri mã - riei Municipiului Boto ºani. Actorii din Botoºani au înscenat piesa Ivan Tur bincã dupã Ion Creangã, reu - ºind sã creeze o atmosferã bine dispusã în mijlocul spectatorilor cernãuþeni. Co regrafia spectacolului a apar þinut Victoriei Bucun, iar scenografia lui Mihai Pastramagiu. Spectacolul a fost pus în scenã de Ion Sapdaru.

293 IULIE-DECEMBRIE Seminarul Reþea de asociaþii de români din Andaluzia 2015 Ro ma nian Global News, 29 septembrie 2015, În perioada septembrie 2015, la Cór - doba s-a desfãºurat a doua ediþie a Seminarului Re - þea de asociaþii de români din Andaluzia 2015, organizat de Asociaþia Hispano-Romanã din Córdoba Traian, transmite Romanian Global News citând o corespondenþã de presã. La aceastã acþiune au parti - cipat asociaþiile: Asociación Sociocultural Ru ma - nos Almerienses (Roquetas de Mar), Ekinox (Gra nada), Casa Rumana (Huelva), Prietenii Ro - mânilor din Sevilia ºi Andaluzia, Asociación de Rumanos LA ENCINA de Rociana del Condado", Asociaþia de români din Santa Ella (Cordoba), Asociación de Mujeres Rumanas (Córdoba), Aso - ciaþia Red Internacional de Estudios Rumanos (Granada) ºi Federaþia Asociaþiilor Româneºti din Andaluzia (Córdoba). În prima zi a Seminarului s-a analizat activitatea Reþelei de Asociaþii de Români din Andaluzia ºi a Federaþiei Asociaþiilor de Români din Andaluzia (colaborarea, informarea reciprocã, sprijinul acordat între asociaþii etc.) din 2014 ºi pânã în prezent, fãcându-se propuneri pentru îmbu nã tã - þirea activitãþii celor douã structuri analizate. Poetul Vasile Tãrâþeanu celebrat de elita culturalã româneascã la Cernãuþi Timpromanesc.ro, 5 octombrie 2015, În incinta Centrului Cultural Român Eu do - xiu Hurmuzachi din Cernãuþi a avut loc, zilele trecute, o întâlnire de suflet dedicatã celei de-a 70-a aniversãri a poetului Vasile Tãrâþeanu, membru de onoare al Academiei Române învingãtorului Don Quijote de la Sinãuþi cum a fost numit scriitorul cernãuþean de consulul Edmond Neagoe, de la Con - sulatul General al României la Cernãuþi. Potrivit diplomatului, de obicei Don Quijote este considerat un sinonim al visãtorului, însã în cazul lui Vasile Tãrâþeanu avem de a face cu un Don Quijote, care a învins, deci este vorba de un visãtor care ºi-a vãzut ideea realizatã, anunþã eurom edia- ucrai - na. blogspot.com. Moderatorul întâlnirii din inima Bucovinei istorice a fost Ilie Tudor Zegrea, pre - ºedintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernãuþi, care a menþionat cã Vasile Tãrâþeanu este o perso - nalitate de anvergurã în spaþiul cultural românesc, subliniind atât succesele literare ale poetului, cât ºi cele ce þin de activitatea civicã ºi ziaristicã. Luna româneascã la Varºovia expoziþii, filme, întâlniri, muzicã ºi gastronomie Ro ma nian Global News, 7 octombrie 2015, În luna octombrie, Institutul Cultural Român de la Varºovia, împreunã cu clubul-cafenea lite - rar-artis ticã Jaœ i Ma³gosia, organizeazã o suitã de evenimente, menite sã apropie mai mult publicul larg al capitalei Poloniei de cultura românã ºi de România. Personalitãþile invitate vor reaminti ºi ani - ma un timp ºi un spaþiu comun, o memorie comunã, ºi vor face referinþe noi despre spaþiul cultural ºi geografic românesc. Programul cuprinde douã ex - poziþii de fotografie, proiecþii de filme de lung ºi scurtmetraj, întâlniri dedicate istoriei, arhitecturii, tradiþiilor româneºti ºi relaþiilor româno-polone, o componentã gastronomicã: prezentarea expoziþiei de fotografie Imagini din Bucureºtiul evreiesc lã - caºuri ºi obiecte de cult, imagini de epocã ºi contem - porane din cartierul evreiesc, chipuri ºi în de let - niciri specifice comunitãþii evreieºti din Bucureºti (1-15 octombrie); prezentarea expoziþiei de foto - grafie România multietnicã pe tema minoritãþilor naþionale din România (16-31 octombrie); proiecþii de filme: Bela Lugoºi, vampirul cãzut, regia Florin Iepan, Pãdurea, regia Siniša Dragin, Killing time, regia Florin Piersic Jr., un bloc de filme scurte: Kowalski, regia Andrei Creþulescu, Pui de somn, regia Paul Mureºan, Vaca finlandezã, regia Gheor - ghe Preda, Captivi de Crãciun, regia Iulia Ruginã, 12 minute, regia Nicolae Constantin Tãnase, (6-27 octombrie). Cartea unui român din Marea Britanie, un fenomen editurile se bat pe ea Ziare.com, 12 octombrie 2015, Eugen Chirovici s-a mutat în Marea Britanie în urmã cu trei ani, fiul sãu studiind la o universitate britanicã, iar soþia primind un job bun în Regat. Prima sa încercare de a scrie un roman în limba englezã s-a soldat cu un succes rãsunãtor, editurile bãtându-se pentru a o publica. Asta, deºi este pri - mul roman al lui Chirovici scris în întregime în limba englezã. Chi rovici, care în perioada a fost consilier de stat pentru probleme economice al pre - mierului Adrian Nãstase, între anii a îndeplinit funcþia de preºedinte cu rang de secretar de stat al Agenþiei Naþionale pentru Întreprinderi Mici ºi Mij locii din cadrul Guvernului României, iar din 2008 a fost consilier al Consiliului de Admi - nistraþie al Bãn cii Naþionale a României (conform Wikipedia), ºi-a încercat norocul la ºase edituri americane, care i-au respins manuscrisul, fãrã a-ºi argumenta refuzul. Altfel au stat însã lucrurile în restul lumii cu The Book of Mirrors, relateaza The Guardian. Teatrul sibian cucereºte scenele japoneze Timpromanesc.ro, 16 octombrie 2015, Festivalul Internaþional de Teatru de la Sibiu va primi Premiul Fundaþiei Japonia în cadrul unei ceremonii speciale organizate la Tokyo, re cu noscân - du-se, astfel, contribuþia adusã la promovarea rela - þiilor bilaterale. Turneul se desfãºoarã între 12 ºi 26 F AMILIA ROMÂNà VARI A

294 292 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA FAMILIA ROMÂNà octombrie, perioadã în care actorii Teatrului Na - þional Radu Stanca din Sibiu susþin 7 reprezentaþii în cele mai mari sãli de spectacol nipone: Tokyo Metropolitan Theatre ºi Matsumoto Performing Arts Center; trei reprezentaþii cu spectacolul Cãlãtoriile lui Gulliver ºi patru cu Oedip. O ceremonie specialã va fi organizatã la Tokyo pe 19 octombrie, în cadrul cãreia Constantin Chiriac, preºedinte FITS va primi Premiul Fundaþiei Japonia, în prezenþa prinþului moºte nitor Naruhito. Pe 20 octombrie, Constantin Chiriac va avea o întâlnire extraordinarã cu împã - ratul Akihito al Japoniei ºi cu reprezentanþi al Casei imperiale. Satul românesc din America Timpromanesc.ro, 19 octombrie 2015, Câteva sute de mii de români stabiliþi în America au pus la punct un proiect numit Casa Tradiþiilor Româneºti din America, proiect care a fost lansat zilele trecute la Michigan. La reuºita aces - tuia sunt invitaþi sã contribuie toþi românii stabiliþi în America, indiferent de zona de unde provin din Ro - mânia. Proiectul prevede construirea unui sat ro - mânesc, aºa cum au lãsat ei acasã, dar pe tãrâm american. Asociaþia Zestrea Maramureºului, o aso ciaþie a maramureºenilor stabiliþi în Statele Unite ale Americii ºi Casa Tradiþiilor Româneºti din Ame rica au lansat proiectul Satul Românesc Din America. Printre cei implicaþi în acest proiect este ºi maramureºeanul Gheorghe Chindriº, originar din Ieud. A lucrat ani buni în minele din România, iar apoi a emigrat în America. Are cetãþenia americanã din 2004 ºi a lucrat la o companie de roboþi in - dustriali. Acum se ocupã de ridicarea Mãnãstirii Ro - mâneºti din Michigan. Premiile Galei tinerelor talente româneºti la Roma Ro ma nian Global News, 22 octombrie 2015, Festivalul internaþional Propatria Tinere ta - lente româneºti, ajuns la a V-a ediþie, a acordat premiile într-o ceremonie care a avut loc, sâmbãtã 17 octombrie 2015, la Teatrul Cassia din Roma, trans - mite Romanian Global News, citând organizatorii. Toþi tinerii care participã la Festivalul Internaþional Propatria sunt mici Ambasadori ai României a de - clarat ambasadorul Dana Manuela Constantinescu, la ceremonia de premiere, unde a participat în ca - litate de preºedinte al juriului. Festivalul Propatria a devenit o tradiþie in Italia ºi este foarte important datoritã faptului cã face cunoscutã comunitatea ro - mâneasca dintr-o alta perspectivã, din punctul de vedere al tinerilor români talentaþi. Ne reprezintã atât de bine, încât eu îi numesc Tineri Ambasadori ai României a mai spus aceasta în cadrul cere mo - niei. Festivalul realizat de cãtre Asociaþia Culturalã Ro mâno-italianã Propatria, cu susþinerea Ministerului de Externe al României-DPRRP, în colaborare cu Ambasada României în Italia, cu patronajul Sena - tului Republicii Italiene, al Camerei Deputaþilor din Italia, al Regiunii Lazio, a Municipiului Roma I ºi al Federaþiei italiene de ºah a ajuns, în acest an, la a V-a ediþie consecutivã. Volum despre Regina Maria lansat la Ambasada României în Canada Timpromanesc.ro, 23 octombrie 2015, Ambasada României a gãzduit, pe 21 octom - brie, prezentarea celui mai recent volum al lui Gilles Duguay, fost ambasador al Canadei la Bucureºti, eveniment organizat împreunã cu Asociaþia Cana - dianã a Scriitorilor Români ºi cu sprijinul Asociaþiei Româno-Canadiene din Ottawa ºi Gatineau. L amour impossible de Marie, reine de Roumanie este construitã în jurul figurii Reginei Maria ºi evocã episoade importante din viaþa acesteia, strâns legate de pagini esenþiale din istoria României, în special din perioada Primului Rãzboi Mondial. Un al doilea personaj principal al cãrþii, ºi el cu o contribuþie notabilã la realizarea obiectivelor României în tim - pul ºi dupã încheierea acestei conflagraþii, ºi care meritã sã fie mai bine cunoscutã, este colonelul Joseph Boyle, originar din Ontario, o figurã legen - darã în Canada. Maramureºenii au fãcut show în centrul Barcelonei / Anca Miklos Vocea Transilvaniei, 27 octombrie 2015, Un grup de dansatori maramureºeni au fãcut un adevãrat spectacol în centrul Barcelonei. Fil ma - rea fãcutã de un amator ºi postatã de Valentin Cocoº pe pagina personalã de pe o reþea de socializare a fost rapid preluatã ºi distribuitã de românii din Peninsula ibericã. Încã o datã, Barcelona uimitã de jocul ºi portul românesc. Felicitãri asociaþiilor ce au fãcut posibil ca tradiþiile din România sã fie prezentate în centrul Barcelonei. Bravo tuturor dansatorilor pentru bucuria adusã în sufletele românilor din Barcelona, a adãugat la postare Cocoº. Sprijin pentru elevii liceului românesc din Sofia Timpromanesc.ro, 30 octombrie 2015, O înþelegere între Universitatea de Teh no lo - gie Chimicã ºi Metalurgie (UTCM) din Sofia, Liceul românesc Mihai Eminescu din Sofia ºi Ambasada României în Bulgaria privind sprijinirea elevilor a fost semnatã, zilele trecute, la sediul UTCM. Înþe - legerea dintre cele trei instituþii prevede sprijinirea tinerilor în asimilarea disciplinelor fundamentale, orientarea universitarã dupã finalizarea studiilor se - cundare, desfãºurarea de stagii pedagogice ale stu - denþilor UCTM la Liceul Românesc Mihai Emi -

295 IULIE-DECEMBRIE nescu. De asemenea, tinerii vor participa de acum la proiecte ºtiinþifice, educaþionale ºi practice, reali - zarea de activitãþi comune de sprijin metodologic ºi schimb de informaþii, participarea la discuþii, semi - narii, mese rotunde privind dezvoltarea disciplinelor ºtiinþifice de interes pentru elevii liceului românesc din Sofia. Acord universitar româno-ucrainean la Ivano-Frankivsk Timpromanesc.ro, 4 noiembrie 2015, O delegaþie din România, formatã din ªtefan Purici, prorectorul Universitãþii ªtefan cel Mare din Suceava, Carmen Nãstase, decanul Facultãþii de ªtiinþe Economice ºi Administraþie Publicã, însoþiþi de Eleonora Moldovan, Consulul General al Ro - mâniei la Cernãuþi, au vizitat Universitatea Na þio - nalã Tehnicã de Petrol ºi Gaze din Ivano-Frankivsk, unde a fost semnat un acord bilateral de colaborare. În cadrul întâlnirii, în prezenþa Consulului General al României la Cernãuþi ºi a 10 ºefi de catedre, rectorul Evstahie Kryjanovskyi ºi prorectorul ªtefan Purici au semnat acordul bilateral de colaborare între cele douã instituþii Universitatea ªtefan cel Mare din Suceava ºi Universitatea Naþionalã Tehnicã de Pe - trol ºi Gaze din Ivano-Frankivsk, anunþã Zorile Bu - covinei. Cu aceastã ocazie, a fost accentuatã impor - tanþa sprijinului acordat de instituþiile de învãþãmânt superior din România în integrarea europeanã a celor din Ucraina ºi s-a menþionat cã acordul prevede schimbul reciproc de experienþã, participarea la pro - gramele de concurs pentru a obþine granturi din par - tea UE, a lectorilor ºi studenþilor la mese rotunde, elaborarea ºi realizarea proiectelor comune ºi a cer - ce tãrilor ºtiinþifice etc. ºi constituie primii paºi în realizarea Programului Operaþional România- Ucrai na, , înfãptuirea cãruia va începe de la 1 ianuarie 2016, fiind finanþat de UE. Prinþul Harry, la ICR Londra Ro ma nian Global News, 5 noiembrie 2015, Dupã ce, în 2014, Alteþa Sa Regalã, Prinþul de Wales, a fost oaspetele de onoare al Institutului Cul - tural Român din Londra cu ocazia Festivalului Tran silvania, un al doilea membru al familiei regale britanice a trecut recent pragul reprezentanþei ro - mâneºti din 1 Belgrave Square. Vizita Prinþului Harry a fost prilejuitã de deschiderea expoziþiei de picturã Peisaje transilvãnene a artistei britanice Clare Inskip, dedicatã frumuseþilor naturale ºi tra - diþiilor din vechea provincie româneascã. Prinþul Harry, care patroneazã el însuºi mai multe iniþiative caritabile, împãrtãºeºte preocupãrile tatãlui sãu, ASR Prinþul Charles, pentru proiectele de con ser - vare a patrimoniului natural ºi istoric din zona Tran - silvaniei ºi s-a arãtat încântat sã poatã participa la eveniment. ASR Prinþul Harry a petrecut aproape o orã în galeria Institutului. Întâmpinat de dl. Mihnea Motoc, ambasadorul României, ºi de dl. Dorian Bra - nea, directorul ICR Londra, tânãrul prinþ a zãbovit pe îndelete în faþa lucrãrilor prezentate în expoziþie, angajându-se în lungi conversaþii cu ceilalþi invitaþi, care au inclus un numãr mare de membri marcanþi ai establishment-ului britanic. Dinastia Pillat prezentatã la Columbia University Timpromanesc.ro, 12 noiembrie 2015, În 2015, se împlinesc 70 de ani de la sfârºitul lui Ion Pillat ºi au fost marcaþi, zilele trecute la New York. Prin acest proiect, ICR New York a prezentat familia Pillat, care creeazã impresia, prin atâþia as - cendenþi ºi descendenþi unei adevãrate di nastii creatoare: Ion Pillat, Maria Pillat-Brateº, Dinu Pillat, Cornelia Pillat, Monica Pillat. Proiectul Dinastia Pillat s-a desfãºurat prin douã eve ni men te, la Columbia University ºi în Sala Auditorium a ICR New York. La aceste evenimente au participat printre alþii, profesorul universitar Virgil Nemoianu (The Catholic University of America, Washington, DC) ºi Alexandru Munteanu (producãtorul emisiunii Rezistenþa prin culturã, TVR). Profesorul Virgil Nemoianu a susþinut douã conferinþe în care a vorbit despre traducerile din poezia americanã ºi englezã. Profesorul Virgil Nemoianu a scris studii importante despre Ion Pillat, Maria-Pillat Brateº, Dinu Pillat ºi Cornelia Pillat, Monica Pillat, fiind un apropiat al familiei, ºi a reeditat volumul Portrete lirice. F AMILIA ROMÂNà VARI A

296 294 IULIE-DECEMBRIE 2015 Zile de film românesc la Cinemateca din Oslo Ro ma nian Global News, 16 noiembrie 2015, În perioada noiembrie publicul cinefil din capitala Norvegiei se va bucura de trei zile de proiecþii de filme româneºti la Cinemateca din Oslo. Vor fi prezentate 12 filme, 5 lungmetraje ºi 7 scurt - metraje, multe dintre ele distinse cu premii inter - naþionale ºi prezentate în premierã în Norvegia. Pro - gramul de proiecþii de film de la Oslo este prima manifestare de asemenea amploare iniþiatã de ICR Stockholm în Norvegia ºi vine în continuarea Festi - valului Zilele filmului românesc, aflat în acest an la cea de-a X-a ediþie ºi organizat anual în Suedia, unde este primit cu entuziasm de public ºi presã. În cadrul Zilelor filmului românesc la Oslo vor fi pro - iectate filmele: Comoara, regia Corneliu Porumboiu (2015), Un etaj mai jos, regia Radu Muntean (2015), Toto ºi surorile lui (2014), regia Alexander Nanau, Experimentul Bucureºti (2013), regia Tom Wilson, Dupã tãcere, regia Vanina Vignal (2012) ºi scurt - metrajele Artã, regia Adrian Sitaru (2014), Luna de miere, regia Sebastian Mi hãilescu (2014), Idle, regia Raia al Souliman (2013), 12 zile, regia Tudor Cristian Jurgiu (2015), Vinerea neagrã, regia Ruxandra Stroe (2015), This time last year, regia Ana-Maria Savin (2015). Caravana de degustare de vinuri româneºti a ajuns la Beijing Timpromanesc.ro, 26 noiembrie 2015, Caravana de degustare de vinuri, organizatã de Camera de Comerþ ºi Industrie Bucureºti (CCIB), prin reprezentanþa sa de la Beijing, s-a desfãºurat zilele trecute la sediul ICR Beijing. La evenimentul de prezentare au fost invitate Cramele din zona Drã - gãºani ºi din Republica Moldova, care, în perioada noiembrie, ºi-au promovat produsele la Târgul Internaþional de Vinuri de la Shanghai, în cadrul unor seri de degustare de vin românesc în oraºele Wuhan, Xian ºi Tianjin. În cadrul evenimentului, Constantin Lupeanu, directorul ICR Beijing, a adre - sat publicului cuvântul de deschidere a eve ni men - tului, urmat fiind de Cristina Andriþoiu, director la Re prezentanþa CCIB la Beijing, care a prezentat pe rând cramele participante. Florin Voica, preºedintele Aso ciaþiei Sommelierilor din România, câºtigãtor al numeroaselor premii internaþionale, a descris cali - tãþile fiecãrui sortiment de vin înscris. Studenþii ro - mâni au pregãtit douã momente surprizã, primul a cuprins douã cântece româneºti, susþinute vocal de o studentã româncã, acompaniatã de o colegã spaniolã, iar cel de-al doilea o horã a studenþilor români, care i-au invitat la dans ºi pe oaspeþii chinezi. FAMILIA ROMÂNà VARIA Maramureº înflorit Fotografie de Ilie Tudorel,

297 IULIE-DECEMBRIE Aniversãri/Comemorãri Alina LEMNEAN Baia Mare IULIE 3 iul. 80 de ani de la naºterea scriitoarei Teresia Bolchiº-Tãtaru (1935); 4 iul. 45 de ani de la moartea pictorului maghiar Mikola András (1970); 5 iul. 135 de ani de la naºterea actorului Constantin Tãnase (1880); 18 iul. 5 ani de la moartea poetului Mircea Micu (2010); 19 iul. 65 de ani de la naºterea muzeografei Lucica Pop (1950); 20 iul. Ziua Mondialã a ªahului; 24 iul. 65 de ani de la naºterea profesorului universitar Georgeta Corniþã (1950); 29 iul. Ziua Imnului Naþional; 29 iul. 120 de ani de la naºterea scriitorului ºi omului de teatru Vic tor Ion Popa (1895). AUGUST 1 aug. 180 de ani de la naºterea politicianului Gheorghe Pop de Bãseºti (1835); 1 aug. 100 de ani de la naºterea poetului Gellu Naum (1915); 5 aug. 75 de ani de la naºterea prozatoarei, eseistei ºi traducãtoarei Ana Olos (1940); 8 aug. 55 de ani de la moartea pictorului Aurel Popp (1960); 11 aug. 85 de ani de la naºterea dramaturgului Teodor Mazilu (1930); 12 aug. Ziua Internaþionalã a Tineretului; 15 aug. Ziua Marinei Române; 17 aug. 90 de ani de la moartea scriitorului Ioan Slavici (1925); 19 aug. 80 de ani de la naºterea prozatorului ºi dramaturgului Dumitru Radu Popescu (1935); 20 aug. 140 de ani de la naºterea istoricului Constantin Giurescu (1875); 20 aug. 95 de ani de la naºterea criticului ºi istoricului literar Zoe Dumitrescu Buºulenga (1920); 21 aug. 90 de ani de la naºterea actorului Toma Caragiu (1925); 22 aug. 125 de ani de la moartea poetului, prozatorului ºi dramaturgului Vasile Alecsandri (1890); 24 aug. 195 de ani de la moartea iluministului Ion Budai-Deleanu (1820); 24 aug. 150 de ani de la naºterea Regelui Ferdinand I al României (1865); 25 aug. 70 de ani de la naºterea solistului de muzicã popularã Ion Petreuº (1945); 27 aug. 105 ani de la naºterea Maicii Tereza (1910); 29 aug. 115 ani de la naºterea învãþãtorului maramureºean Andrei Grobei (1900); 29 aug. 70 de ani de la moartea actorului Constantin Tãnase (1945). F AMILIA ROMÂNÃ VARI A SEPTEMBRIE 2 sep. 10 ani de la moartea scriitorului, eseistului, criticului literar ºi diplomatului Alexandru Paleologu (2005); 3 sep. 65 de ani de la moartea inventatorului ºi constructorului de avioane Traian Vuia (1950); 8 sep. Ziua Internaþionalã a Alfabetizãrii; 8 sep. 85 de ani de la naºterea dramaturgului Tu dor Popescu (1930); 13 sep. Ziua Pompierilor din România;

298 296 IULIE-DECEMBRIE sep. 60 de ani de la naºterea poetului ºi juristului maramureºean Ioan Dragoº (1955); 15 sep. 65 de ani de la moartea lingvistului ºi folcloristului Ion-Aureliu Candrea (1950); 16 sep. 15 ani de la moartea poetului Ioan Alexandru (2000); 17 sep. 65 de ani de la apariþia ziarului maramureºean Pentru socialism (1950); 18 sep. 110 ani de la naºterea actriþei suedeze Greta Garbo (1905); 19 sep. Ziua Europeanã a Patrimoniului; 21 sep. Ziua Internaþionalã a Pãcii; 24 sep. 65 de ani de la naºterea preotului-poet Vasile Luþai (1950); 25 sep. 85 de ani de la naºterea scriitorului maramureºean Simion Pop (1930); 26 sep. Ziua Europeanã a Limbilor; 26 sep. 70 de ani de la moartea compozitorului ºi folcloristului maghiar Béla Bartók (1945); 27 sep. Ziua Mondialã a Turismului; 27 sep. 65 de ani de la naºterea sculptorului maramureºean Mihai Borodi (1950). VARIA FAMILIA ROMÂNÃ OCTOMBRIE 1 oct. Ziua Internaþionalã a Persoanelor în Vârstã; 1 oct. Ziua Internaþionalã a Muzicii; 2 oct. 140 de ani de la moartea inginerului, matematicianului, inventatorului ºi pedagogului Petrache Poenaru (1875); 5 oct. Ziua Mondialã a Profesorilor; 5 oct. 185 de ani de la moartea cãrturarului Dinicu Golescu (1830); 6 oct. 95 de ani de la naºterea lingvistului Ion Coteanu (1920); 8 oct. 15 ani de la moartea profesorului ºi folcloristului maramureºean Mihai Pop (2000); 14 oct. 125 de ani de la naºterea compozitorului ºi violoncelistului Constantin C. Nottara (1890); 16 oct. 130 de ani de la naºterea dramaturgului ºi romancierului Mihail Sorbul (1885); 16 oct. 130 de ani de la naºterea agronomului Gheorghe Ionescu-ªiºeºti (1885); 17 oct. 110 ani de la naºterea filologului Alexandru Dima (1905); 17 oct. 55 de ani de la naºterea poetului maramureºean Vasile Dragoº (1960); 19 oct. 80 de ani de la moartea scriitorului Gib Mihãescu (1935); 20 oct. 120 de ani de la naºterea lingvistului, filologului, pedagogului ºi editorului Alexandru Rosetti (1895); 26 oct. 165 de ani de la naºterea istoricului, arheologului ºi folcloristului Grigore Tocilescu (1850); 26 oct. 95 de ani de la naºterea filologului Adrian Fochi (1920). NOIEMBRIE 1 nov. Ziua Radiodifuziunii Române; 1 nov. 245 de ani de la naºterea pedagogului ºi scriitorului Constantin Diaconovici-Loga (1770); 4 nov. 45 de ani de la moartea dramaturgului Tudor Muºatescu (1970); 5 nov. 135 de ani de la naºterea scriitorului Mihail Sadoveanu (1880); 5 nov. 5 ani de la moartea scriitorului, directorului de reviste ºi omului pol i tic Adrian Pãunescu (2010); 10 nov. 120 de ani de la moartea prozatorului, arheologului ºi omului pol i tic Alexandru Odobescu (1895); 10 nov. 70 de ani de la naºterea solistului de muzicã popularã Titus Perºe (1945); 11 nov. 65 de ani de la naºterea scriitorului ºi publicistului Mircea Dinescu (1950); 11 nov. 20 de ani de la moartea omului pol i tic Corneliu Coposu (1995); 12 nov. 65 de ani de la naºterea scriitorului Mircea Nedelciu (1950);

299 IULIE-DECEMBRIE nov. Ziua Internaþionalã a Nevãzãtorilor; 15 nov. Ziua Internaþionalã a Scriitorilor Întemniþaþi; 17 nov. Ziua Internaþionalã a Studentului; 20 nov. Ziua Internaþionalã a Drepturilor Copilului; 23 nov. 110 ani de la naºterea criticului de artã, traducãtorului ºi eseistului Petru Comarnescu (1905); 23 nov. 80 de ani de la naºterea medicului scriitor Felix Marian (1935); 24 nov. 95 de ani de la moartea poetului, prozatorului ºi dramaturgului Alexandru Macedonski (1920); 25 nov. 130 de ani de la moartea poetului ºi fabulistului Grigore Alexandrescu (1885); 26 nov. 45 de ani de la moartea scriitorului Vladimir Streinu (1970); 27 nov. 130 de ani de la naºterea prozatorului ºi dramaturgului Liviu Rebreanu (1885); 27 nov. 75 de ani de la moartea istoricului, criticului literar, dramaturgului, poetului ºi omului politic Nicolae Iorga (1940); 29 nov. 235 de ani de la moartea împãrãtesei Austriei, Maria Terezia (1780); 29 nov. 85 de ani de la naºterea poetului ºi ziaristului bãimãrean Mircea Pop (1930); 29 nov. 65 de ani de la naºterea solistei maramureºence de muzicã popularã Titiana Mihali (1950); 30 nov. Ziua Românilor de Pretutindeni. DECEMBRIE 1 dec. Ziua Naþionalã a României; 2 dec. 80 de ani de la naºterea poetului Nicolae Labiº (1935); 2 dec. 65 de ani de la moartea pianistului ºi compozitorului Dinu Lipatti (1950); 3 dec. Ziua Internaþionalã a Persoanelor cu Dizabilitãþi; 4 dec. 70 de ani de la nasterea prof. univ. dr. Constantin Corniþã (1945); 4 dec. 15 ani de la moartea artistului plas tic Horia Bernea (2000); 5 dec. Ziua Internaþionalã a Voluntariatului; 5 dec. 40 de ani de la moartea criticului ºi istori cului literar Dinu Pillat (1975); 8 dec. Ziua Constituþiei României; 10 dec. Ziua Internaþionalã a Drepturilor Omului; 18 dec. Ziua Internaþionalã a Minoritãþilor; 18 dec. 100 de ani de la naºterea scriitorului Vintilã Horia (1915). F AMILIA ROMÂNÃ VARI A

300 298 IULIE-DECEMBRIE 2015 Am primit la redacþie Simona DUMUÞA Baia Mare Momentul adevãrului, un volum de versuri ºi reflecþii, apãrut la Chi cago (U.S.A.), 2014, autor Dinu Moldovan. Prima parte ºi cea mai generoasã a volu - mului este dedicatã poeziei, iar cea de a doua intitulatã Istoria strãveche, Istoria con temporanã, Istoria viitorului, este rezervatã maximelor ºi cugetãrilor. La fi nal, autorul lanseazã o serie de întrebãri biblice dar oferã apoi ºi rãspunsurile la acestea. Cu un puternic caracter creºtin, cartea constituie o lecturã plãcutã, o cãlãtorie interesantã de la universul mirific al poeziei, prin tunelul tem po ral ºi misterios al prozei, pânã la destinaþia finalã unde lumineazã inegalabil Cuvântul, dupã cum sugereazã Flo rin T. Câmpeanu în prefaþa cãrþii. Stimatã redacþie,/ Cu plãcere vã expediez noua mea carte Momentul Ade - vãrului apãrutã re cent. Cu toate cã este o carte mai mult creºtinã, ºtiu cã apreciaþi ºi o veþi primi ca atare. Tot cu acest prilej se cuvine ºi vã doresc numai biruinþe în nobila misiune ce v-a fost încredinþatã de-a pãstra dorurile românilor de pretutindeni într-o torþã ce nu se va stinge niciodatã./ Aºtept febril noul numãr al Familiei Române./ Cu apreciere,/ Dinu Moldovan VARIA FAMILIA ROMÂNÃ Ar ti san of Chris tian Unity be tween North and East: Na than Söserblom. His correspondence with Orthodox personalities ( ), Editura Felicitas, Stockholm, 2014, editor Macarie Drãgoi, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Prin generosul volum (560 p.), editorul scoate la luminã documente de arhivã ale începutului de secol XX ce conþin corespondenþa arhi - episcopului luteran Na than Söderblom cu personalitãþi ortodoxe ale vremii: pa - triarhi, ierarhi, teologi ºi istorici, în perioada cuprinsã între anii , din diferite biserici: Al ex an dria, Ierusalim, Rusia, Ser bia, România, Bul garia, Geor gia, Cipru, Grecia, Polonia, Finlanda Egipt, Ar me nia, In dia. Documentele evidenþiazã dialogul intercreºtin promovat de arhiepiscopul suedez, laureat al Premiului No bel pentru pace ºi fondator al noþiunii de ecu me nism, fiind o oglindã a relaþiilor interbisericeºti dintre Nord ºi Est din perioada amintitã. File din istoria militarã a Banatului. Centrul Militar Zonal Timiº: 95 de ani ( ): (repere cronologice), Editura Eurostampa, Timiºoara, 2014, autori: col. (rtr) Constantin C. Gomboº ºi col. Mircea I. Cosor. Istoria Centrului Militar Zonal Timiº este redatã prin marcarea cronologicã a celor mai importante evenimente din existenþa acestuia, de la înfiinþarea sa, în anul 1919, sub denumirea de Cercul de Recrutare Timiºoara, având misiunea de a asigura recrutarea, con - centrarea ºi mobilizarea armatei permanente ºi pânã în prezent, când la fel asigurã resursele umane ºi materiale necesare instituþiilor din do meniul militar. Floare de latinitate, nr. 3-4(44-45)/2014, revistã de culturã ºi spiritualitate româneascã editatã de Con - siliul naþional al Minoritãþii Naþionale Române din Ser - bia Novi Sad, re dac tor-ºef Vasile Barbu. Din cuprins: Alegerile pentru noul mandat al Consiliului Naþional al Minoritãþii Naþionale Române, Situaþia în ºcolile cu predare în limba românã, Românii din Timoc între comedie ºi tragedie (Fl. Copcea), Ediþia a 54-a a Festivalului de folclor al românilor din Gre benaþ Voivodina, Românii din Timocul sârbesc (N. Vintilã Sigibida), Românii din Ucraina, Aromânii fraþii noºtri (V. Frãþilã). Oameni de seamã ai Banatului Ediþia a XVIII-a, Editura Tibiscus, Uzdin, ºi Editura Eurobit, Timiºoara, Volumul îngrijit de Vasile Barbu

301 IULIE-DECEMBRIE conþine lucrãrile celei de-a XVIII-a ediþii a Simpozionului Internaþional Oameni de seamã ai Banatului, desfãºurat în 26 aprilie 2014 la Uzdin (Ser bia) ºi 9 mai 2014 la Timiºoara. În cadrul simpozionului au fost vernisate expoziþii, s-au acordat premii ºi distincþii, cum ar fi Premiul pentru contribuþii majore în istoriografia românilor, dar ºi titluri de noi membri de onoare ai Societãþii Literar-Artistice Tibiscus, s-au lansat cãrþi ºi s-au prezentat comunicãri în cadrul celor douã secþiuni ale sim - pozionului. Manifestare emblematicã a românilor din Ser bia ºi România, acest eveniment reuºeºte de fiecare datã sã adune la un loc personalitãþi de seamã din cele douã þãri: istorici, scriitori, publiciºti, oameni de culturã, iar, graþie iniþiativei lãu - dabile a organizatorilor, lucrãrile prezentate în cadrul acestuia se regãsesc apoi în volumul tipãrit. În acest an, la cea de a XIX-a ediþie a Simpozionului, domnului di rec tor Teodor Ardelean i-a fost acordat titlul de Membru de onoare al S.L.A. Tibiscus. Patru lucrãri semnate de scriitoarea Elena Condrei: Eminescu trãitor dincolo de nefiinþã: interviuri cu Gheorghe Vasiliu ºi Veºnicia iubirii ºi naturii emi nes - ciene în medalisticã: interviuri cu Mihai C.V. Cornaci. Volumele, apãrute la Editura Geea din Botoºani în 2013, fac parte din colecþia biobibliograficã Eminescu nestins a laureaþilor premiilor Teiul de aur ºi Teiul de argint, colecþie editorialã ce aduce, în prim-plan figuri de per - sonalitãþi, artiºti plastici, scriitori ori pasionaþi colecþionari cum e cazul de faþã ºi douã de prozã: Ursei ºi piatra fermecatã ºi Comoara din cenuºã, ambele apãrute la Edi - tura Lidana din Suceava în Lumina Linã/Gracious Light, nr. 3, iulie-septembrie/2015, revistã de spi - ritualitate ºi culturã româneascã, publicaþie bilingvã ce apare la New York, sub redacþia Institutului Român de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã, Capela Sf. Apostoli Petru ºi Pavel, di rec tor pr. Theodor Damian. Conþinutul este structurat pe secþiunile: Teologie, Eseu, Cãrþi în Agora, Proza, Documente ºi mãrturii, Istoria presei, Aniversãri, Universalia, Prozopoema, Epigrama, Antologie de cenaclu, Recenzii, Arte ºi meserii, Reportaje, Galeria Spir i tus. Lumina, nr. 3-4/2015, revistã de literaturã, artã ºi culturã transfrontalierã, re dac tor-ºef Ioan Baba. Apare sub egida Casei de Presã ºi Editurã Libertatea din Pancevo, Ser bia. Conþinutul generos, cu texte sem - nate de Ioan Baba, Adrian Dinu Rachieru, Tu dor Nedelcea, Vasile Barbu ºi mulþi alþii, este distribuit pe secþiunile: Istorie literarã, eseu, Meridiane, para - lele, transfrontaliere, Aniversãri, Prezentãri, semnale, lecturi, galeria Lu - mina, Rememorãri, Cercetãri, Lu mina-fas ciculã. Revista lunarã de culturã Curtea de la Argeº, nr. 7-9, iulie-sep tem brie/ 2015, re dac tor-ºef Gheorghe Pãun. Spicuim câteva titluri din cuprinsul celor trei numere: Mircea Eliade despre Brâncuºi (Florea Firan), Permanenþa Eminescu (Mihai Sporiº), Anticultura în conflictele asimetrice (Nicolae Melinescu), Studiile de viitorologie ºi viitorul (Johan Galtung), Bisericile oropsite ale Transnistriei (Mar ian Nencescu), Note despre templieri (Radu Vergatti), Comorile Argeºului ºi miracolul prin noi înºine (Simion Zanfir), An - samblul feu dal al Goleºtilor (Filofteia Pally) º.a. F AMILIA ROMÂNà VARI A

302 300 IULIE-DECEMBRIE 2015 Cuprins SATUL ROMÂNESC ÎNTRE VEªNICIRE ªI CÃDERE E mai im por tant sã întreþinem focul decât sã studiem cenuºa! / Dr. Teodor ARDELEAN...3 Retrospectiva acþiunilor Salvaþi satul maramureºean! / Ma te rial pus la dispoziþie de Instituþia Prefectului Judeþul Maramureº...5 Localitãþile de moþi ºi maramureºeni din Sãtmar / magistrat-procuror (r) Ioan BÂTEA...9 Masa rotundã Salvarea patrimoniului ru ral maramureºean / Drd. Maria BELEA...16 Procesul de modernizare a satelor ºi impactul lui asupra culturii populare maramureºene / Pamfil BILÞIU...19 Patrimoniul sãtesc maramureºean pãstrãtor al memoriei culturale / Aristiþa BORBEI, Li ana POP, Li ana SILAGHI...22 Simpozionul Casa ecologicã între vis ºi realitate / Dr. Mirela COMAN, Larisa MUNTEAN..26 Imagini ºi simboluri ale Arborelui Vieþii în arealul zãrãndean / Dr. Monica DUªAN...28 Colecþionarii de artefacte etnoistorice, între demnitatea de a fi cavaleri ai memoriei ºi oprobriul imposturii / Dr. Ilie GHERHEª Conservare ºi schimbare / Dr. Laura Teodora GHINEA...40 Modelul Viscri se doreºte implementat la Breb / Anca GOJA...47 Case tradiþionale restaurate în Preluca Nouã / Anca GOJA...49 Tradiþie ºi continuitate în comuna Groºii Þibleºului / Livia GRIGOR, Nicolae BURZO Modalitãþi de salvgardare a patrimoniului cul tural imaterial al Þãrii Oaºului / Dr. Natalia LAZÃR Virtuþile sculpturale ale lemnului / Dr. Ioan MARCHIª Înapoi, la valorile Maramureºului / Alec PORTASE...59 Maramureº o lume, încã, învãluitã în mis ter / Valentina ROTARU Cãsuþa bunicilor / Arh. Laura ZAHARIA...72 Portul pop u lar femeiesc din Þara Lãpuºului / Angela SIMIONCA Satul românesc / Valeriu TÃNASÃ...77 Embleme ale satului maramureºean: biserica, poarta, casa / Csilla TEMIAN...78 Gânduri despre zestrea Maramureºului / Ioan ÞIPLEA...81 Locul arhitecturii în Salvarea satului maramureºean / Arh. Laura ZAHARIA...85 IN MAGISTRI HONOREM Academicianul Ioan-Aurel Pop 60 / REDACÞIA Academicianul Ioan-Aurel Pop ºi vocaþia cercetãrii / Prof. univ. dr. Sorin ªIPOª Academicianul Ioan-Aurel Pop rectorul / Prof. univ. dr. Constantin BUNGÃU...95 Vivat, crescat, flo reat! / GURIE GEORGIU...96 Ioan-Aurel Pop schiþã de portret / Vir gil BERCEA...97 RODIRI ACADEMICE Când pasiunea devine profesie Academicianul Emil Pop / Dorina CADAR...99 Axente Banciu / Alina LEMNEAN Constantin Lacea / Alina LEMNEAN Aurel Bãrglãzan / Corina ªANDOR-MARTIN VALORI ROMÂNEªTI Vasile Blidaru scrisori de pe front / Marin BANCOª Consideraþii asupra lexicului poeziei lui Vasile Militaru / Dr. Corina BEJAN VAªCA Omagiu geologilor din nord-vestul României / Ing. Teodor BENE...120

303 IULIE-DECEMBRIE Un di rec tor venerabil la o vârstã venerabilã: ing. Cornel Grama la 88 de ani / Ing. Teodor BENE, Geolog Nicolae SZABO Poetul maramureºean cândva pe meleagurile noastre / Dr. Nicolae BUCUR Pãrintele Arhimandrit Veniamin Micle monahul cãrturar un folositor ºi de suflet ziditor di a log duhovnicesc / Text ºi interviu de Rãzvan BUCUROIU Valea Lungã în sãrbãtoare / Dorina CADAR Valori interzise la vânzare / Liviu DÂRJAN Matematica de la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca în topul Shang hai pe 2013 (II) / Dr. Dorel I. DUCA, Dr. Adrian Olimpiu PETRUªEL Sfântul Calinic de la Cernica: ierarhul rugãciunii ºi al muncii / Arhim. dr. Veniamin MICLE Interviu cu domnul profesor doctor Volker Wollmann / Mihai NAE Crãciun cu Bartolomeu Valeriu Anania / Ioan NEAMÞIU Afinitãþi elec tive între Blaga ºi Noica / Acad. Alexandru SURDU Un vot pentru întemeietorul romanului românesc / Viorel Gheorghe TÃUTAN EMINESCIANA Cea dintâi odã închinatã poetului Mihai Eminescu / Dr. Ion FILIPCIUC Eminescu în oglinzi medicale / Dr. N. GEORGESCU Arbori eminescieni / Marieta ROMAN FILE DE ISTORIE Începutul oraºului Oradea / Doru SICOE Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal / Arhim. dr. Emanuil RUS ROMÂNI ÎN LUME Inadecvarea ca artã / Dr. Laura CORNEA Români pe meridianele Terrei / Dr. George CRISTEA Biblioteca ºi Institutul Român de la Freiburg / Dr. Mirel GIURGIU Uzdin, un focar de culturã româneascã / Anca SIMA Pescuitorul de perle / Dr. Maria VAIDA SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE Adverbul CA ºi conjuncþia CÃ / Dr. Viorel HODIª IN MEMORIAM RECENZII Prof. univ. dr. Mircea ZACIU ( ). Evocãri orãdene / Rozalia BARTA Dr. Ioan Chindriº ( ) / Liviu DÂRJAN In memoriam vet eran Vasile Ilica Hranã pentru suflet: pagini de istorie strãveche / Luminiþa CORNEA Cotul Donului 1942 ºi albumul Românii din jurul României douã cãrþi de Vasile ªoimaru un mare pa triot basarabean contemporan / Prof. dr. Nich o las DIMA ianuarie zi sfântã în istoria noastrã. Speranþa romanul Unirii Principatelor Române / Dr. Monica DUªAN Un doc u ment impresionant / Adrian MAN Monica Duºan despre relaþia dintre simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu / Dr. Mihaela VARGA Mircea Popa, Momente culturale silvane, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2015 / Dr. ªtefan VIªOVAN Prof. Traian Rus, Poveºti din Þara Codrului, vol. II, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2015 / Dr. ªtefan VIªOVAN...267

304 302 IULIE-DECEMBRIE 2015 VARIA Din istoria pelerinajului românesc transilvãnean (sec. XX prezent) / Drd. Ioana-Cosmina BOLBA Finlandezii viziteazã bibliotecile mai mult decât oricare altã naþionalitate din lume / Octavian D. CURPAª TRAM/MOV-ul / Dr. Viorel HODIª Moroºan sau maramureºean? / Teofil IVANCIUC Lansarea revistei Oraºul / Anca SIMA Mass-me dia despre români / selecþie de Laviniu ARDELEAN Aniversãri/Comemorãri / Alina LEMNEAN Am primit la redacþie / Simona DUMUÞA...298

305

A zsűri tagjai: Ádám Gyula, Balázs Attila, Bálint Zsigmond, Erdély Bálint Előd, Henning János

A zsűri tagjai: Ádám Gyula, Balázs Attila, Bálint Zsigmond, Erdély Bálint Előd, Henning János Kapcsolat Contact Kapcsolat válogatás a Kapcsolat fotópályázatra beérkezett fényképekből A világunk végtelen összefüggések rendszere: a viszonyok némelyike magától érthetődő, mások számunkra érzékelhetetlenek,

Részletesebben

PORTA - ÉRTÉKELŐ ADATLAP FIŞĂ DE CARTARE - GOSPODĂRIE Település / Localitate: Homoródújfalu/Satu Nou. Forrás - Sursă

PORTA - ÉRTÉKELŐ ADATLAP FIŞĂ DE CARTARE - GOSPODĂRIE Település / Localitate: Homoródújfalu/Satu Nou. Forrás - Sursă PORTA - ÉRTÉKELŐ ADATLAP FIŞĂ DE CARTARE - GOSPODĂRIE Település / Localitate: Homoródújfalu/Satu Nou Tömb, utca / stradă, bl.morf: felszeg porta házszám / nr. gospodărie: 53 Kód / Cod Lapszám/nr.pagină

Részletesebben

Vânătoarea de fantome în Grădina Zoologică din Tîrgu-Mureș între aprilie 2016

Vânătoarea de fantome în Grădina Zoologică din Tîrgu-Mureș între aprilie 2016 Vânătoarea de fantome în Grădina Zoologică din Tîrgu-Mureș între 18-22 aprilie 2016 Ce înseamnă asta? Mâinile rele au eliberat 10 fantome în Grădina Zoologică din Tîrgu-Mureș. Pentru a le vâna trebuie

Részletesebben

TÖMB, UTCAKÉP - ÉRTÉKELŐ ADATLAP FIŞĂ DE CARTARE - ZONĂ, TRAMĂ STRADALĂ Település / Localitate Almás / Merești

TÖMB, UTCAKÉP - ÉRTÉKELŐ ADATLAP FIŞĂ DE CARTARE - ZONĂ, TRAMĂ STRADALĂ Település / Localitate Almás / Merești 1/9 1. Általános adatok / Date generale Keltezés / Data nov. 2011 Adatgyűjtő neve/nume responsabil András Alpár, Lőrincz Barna Aláírása/Semnătura Rajz azonosítója/nr. desen Fotók azonosítója/nr.identificare

Részletesebben

Prefectura Cluj. Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: Fax:

Prefectura Cluj. Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: Fax: Prefectura Cluj Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: +40.264.594888 Fax: +40.264.59163 prefectura@prefecturacluj.ro Tisztelt Prefektus Ur! Stimată Doamnă/ stimate Domn! Tárgy: Törvény

Részletesebben

PENSIUNI VENDÉGHÁZAK. Tordaszentlászló. Săvădisla. Magyarfenes. Vlaha. Sztolna (Isztolna) Stolna. Magyarlóna. Luna de Sus

PENSIUNI VENDÉGHÁZAK. Tordaszentlászló. Săvădisla. Magyarfenes. Vlaha. Sztolna (Isztolna) Stolna. Magyarlóna. Luna de Sus PENSIUNI VENDÉGHÁZAK Săvădisla Tordaszentlászló 110 Pensiunea Mysterious Spa Mysterious Spa panzió 112 Pensiunea şi restaurantul Copfos csárda Copfos csárda 113 Tamás Bistro Tamás Bisztró 115 Pensiunea

Részletesebben

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa Naţională, Braşov, 2 aprilie CLASA a VIII-a

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa Naţională, Braşov, 2 aprilie CLASA a VIII-a Olimpiada Naţională de Matematică Etapa Naţională, Braşov, aprilie 013 CLASA a VIII-a Problema 1. Prisma regulată dreaptă ABCA B C, cu AB = a, are proprietatea că eistă un unic punct M (BB ) astfel încât

Részletesebben

ROMÁN ALAPFOK. Olvasott szöveg értése 1 Maximális pontszám: 15

ROMÁN ALAPFOK. Olvasott szöveg értése 1 Maximális pontszám: 15 ROMÁN ALAPFOK Olvasott szöveg értése 1 Maximális pontszám: 15 Folosirea frecventă a reţelei de socializare Facebook poate conduce la dependenţă, în special în rândul utilizatorilor cu venituri mici şi

Részletesebben

RAPORT ANALIZĂ. Anul școlar 2012-2013

RAPORT ANALIZĂ. Anul școlar 2012-2013 RAPORT ANALIZĂ Anul școlar 2012-2013 1. Baza materială Inceperea anului școlar 2012-2013 aproape a pornit in condiții excelente din punct de vedere al bazei materiale. S-au schimbat 6 rânduri de geamuri

Részletesebben

DISPOZIŢIA NR. 895 din 12.10.2015 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor

DISPOZIŢIA NR. 895 din 12.10.2015 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA NR. 895 din 12.10.2015 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94 alin.(1)

Részletesebben

Fonduri europene oportunități de finanțare, investiții, evenimente Úniós források beruházások finanszírozásának, események szervezésének lehetősége

Fonduri europene oportunități de finanțare, investiții, evenimente Úniós források beruházások finanszírozásának, események szervezésének lehetősége Fonduri europene oportunități de finanțare, investiții, evenimente Úniós források beruházások finanszírozásának, események szervezésének lehetősége Ce s-a întâmplat? Mi történt? 2003-2009 Phare Coeziune

Részletesebben

Nándor BÁRDI RELAÞIILE ROMÂNO-MAGHIARE, TRECUT ªI VIITOR A ROMÁN MAGYAR KAPCSOLATOK, MÚLT ÉS JELEN

Nándor BÁRDI RELAÞIILE ROMÂNO-MAGHIARE, TRECUT ªI VIITOR A ROMÁN MAGYAR KAPCSOLATOK, MÚLT ÉS JELEN Nándor BÁRDI RELAÞIILE ROMÂNO-MAGHIARE, TRECUT ªI VIITOR A ROMÁN MAGYAR KAPCSOLATOK, MÚLT ÉS JELEN ROMANIAN-HUNGARIAN RELATIONS BETWEEN PAST AND FUTURE RELAÞIILE ROMÂNO-MAGHIARE, TRECUT ªI VIITOR A. Despre

Részletesebben

Helyi Közigazgatási Vezérigazgatóság/ Direcţia generală de administraţie publică locală. Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011

Helyi Közigazgatási Vezérigazgatóság/ Direcţia generală de administraţie publică locală. Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011 Helyi Közigazgatási Vezérigazgatóság/ Direcţia generală de administraţie publică locală Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011 1 A jogi osztály 2011. évi tevékenysége / Activitatea compartimentului

Részletesebben

INFORMAŢII ŞI MANUAL DE UTILIZARE - ÎNREGISTRARE ŞI PLATĂ CU CARD BANCAR în Sistemul Naţional Electronic de Plată (SNEP) -

INFORMAŢII ŞI MANUAL DE UTILIZARE - ÎNREGISTRARE ŞI PLATĂ CU CARD BANCAR în Sistemul Naţional Electronic de Plată (SNEP) - INFORMAŢII ŞI MANUAL DE UTILIZARE - ÎNREGISTRARE ŞI PLATĂ CU CARD BANCAR în Sistemul Naţional Electronic de Plată (SNEP) - www.ghiseul.ro ISMERTETŐ KÉZIKÖNYV- BANKKÁRTYÁVAL TÖRTÉNŐ ONLINE ADÓFIZETÉS AZ

Részletesebben

Beruházási adatlap / Notă de fundamentare a cererii de investiţie

Beruházási adatlap / Notă de fundamentare a cererii de investiţie 3-sz. Melléklet/Anexa nr. 3 Beruházási adatlap / Notă de fundamentare a cererii de investiţie A BERUHÁZÁS MEGNEVEZÉSE / TITLUL PROIECTULUI DE INVESTIŢIE: KÉRT TAMOGATÁS FORRÁS LEÍRÁSA / INFORMAŢII PRIVIND

Részletesebben

Formule de prezentare (bemutatkozás)

Formule de prezentare (bemutatkozás) 1. REBUS Completează căsuțele libere cu literele corespunzătoare, obținând astfel traducerea cuvintelor date: L I M B A 1. irodalom 2. találmány 3. emlékmű 4. címer 5. író 6.regény 7.megszervezés 8.világváros

Részletesebben

Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Bukarest, 1957. január 14. Ambassade de la République Populaire Hongroise Elõadó: Dobos István.

Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Bukarest, 1957. január 14. Ambassade de la République Populaire Hongroise Elõadó: Dobos István. Magyar Népköztársaság Nagykövetsége, Bukarest Bukarest, 1957. január 14. Ambassade de la République Populaire Hongroise Szigorúan titkos! Elõadó: Dobos István. 37 Tárgy: Jelentés az okt. 23-i események

Részletesebben

JÓ GYAKORLATOK Megvalósított projektek a Csík LEADER Helyi Akciócsoport területén

JÓ GYAKORLATOK Megvalósított projektek a Csík LEADER Helyi Akciócsoport területén JÓ GYAKORLATOK Megvalósított projektek a Csík LEADER Helyi Akciócsoport területén Minőséget teremtünk! Start spre calitate! Jövőképünk: A test-lélek-szellem hármassága az élet teljessége. A helyi gazdaság

Részletesebben

Gabriel ANDREESCU NECESITATEA RECONCILIERII INTERNE A BELSÕ MEGBÉKÉLÉS SZÜKSÉGESSÉGE THE NEED FOR DOMESTIC RECONCILIATION

Gabriel ANDREESCU NECESITATEA RECONCILIERII INTERNE A BELSÕ MEGBÉKÉLÉS SZÜKSÉGESSÉGE THE NEED FOR DOMESTIC RECONCILIATION Gabriel ANDREESCU NECESITATEA RECONCILIERII INTERNE A BELSÕ MEGBÉKÉLÉS SZÜKSÉGESSÉGE THE NEED FOR DOMESTIC RECONCILIATION NECESITATEA RECONCILIERII INTERNE Dragi colegi, Mã grãbesc sã vã trimit rãspunsul

Részletesebben

A törpevízerőművek helyzete Hargita Megyében

A törpevízerőművek helyzete Hargita Megyében A törpevízerőművek helyzete Hargita Megyében URBANISZTIKAI ENGEDÉLYEZÉSI FOLYAMAT PROCESUL DE AUTORIZARE DPDV. URBANISTIC Korodi Szabolcs építész URBANISZTIKAI SZAKMAI SZEMPONT PUNCTUL DE VEDERE AL PROFESIEI

Részletesebben

Prefectura Cluj. Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: Fax:

Prefectura Cluj. Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: Fax: Prefectura Cluj Bulevardul 21 Decembrie 1989 Nr. 58, Cluj-Napoca Tel.: +40.264.594888 Fax: +40.264.59163 prefectura@prefecturacluj.ro Tisztelt Prefektus Ur! Stimată Doamnă/ stimate Domn! Tárgy: Törvény

Részletesebben

COMUNICAREA EFICIENTĂ - CHEIA SUCCESULUI - HATÉKONY KOMMUNIKÁCIÓ - A SIKER KULCS -

COMUNICAREA EFICIENTĂ - CHEIA SUCCESULUI - HATÉKONY KOMMUNIKÁCIÓ - A SIKER KULCS - COMUNICAREA EFICIENTĂ - CHEIA SUCCESULUI - HATÉKONY KOMMUNIKÁCIÓ - A SIKER KULCS - FORUM PENTRU IDENTIFICARE DE PARTENERI / PARTNER KERESŐ FÓRUM ORADEA, 10.11.2017 Obiectivul prezentării / A bemutató célja

Részletesebben

ÉPÍTETT ÖRÖKSÉG FENNTARTHATÓSÁGA HARGITA MEGYÉBEN-konferencia SUSTENABILITATEA PATRIMONIULUI CONSTRUIT ÎN JUDEŢUL HARGHITA-conferinţă 22.02.2013.

ÉPÍTETT ÖRÖKSÉG FENNTARTHATÓSÁGA HARGITA MEGYÉBEN-konferencia SUSTENABILITATEA PATRIMONIULUI CONSTRUIT ÎN JUDEŢUL HARGHITA-conferinţă 22.02.2013. ÉPÍTETT ÖRÖKSÉG FENNTARTHATÓSÁGA HARGITA MEGYÉBEN-konferencia 22.02.2013. Hargita Megye Tanácsa, Faluképvédelmi programja, 2009- Modern székely ház: 2011-es alprogram A Modern székely ház program számokban:

Részletesebben

Acronim: ALCHILKINDERG

Acronim: ALCHILKINDERG The community of all children - an easier start in kindergarten, help good relationships with families *** Comunitatea tuturor copiilor - un start mai ușor în grădiniță, îmbunătățirea relațiilor cu părin

Részletesebben

Lista pieselor expuse în lapidarul medieval

Lista pieselor expuse în lapidarul medieval Lista pieselor expuse în lapidarul medieval Panou I Castelul de la Hunedoara este unul dintre cele mai mult şi mai radical restaurate monumente. Aceste lucrări au demarat în 1868 şi cu mici întreruperi

Részletesebben

DISPOZIŢIA Nr. 219 Din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor

DISPOZIŢIA Nr. 219 Din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA Nr. 219 Din 27.02.2017 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94 alin.(2)

Részletesebben

ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL

ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA NR. 300 din 16 aprilie 2015 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94

Részletesebben

MŰVELŐDÉSI SZAKTESTÜLET PÁLYÁZATI ŰRLAP

MŰVELŐDÉSI SZAKTESTÜLET PÁLYÁZATI ŰRLAP PÁLYÁZATI ŰRLAP Pályázó szervezet neve: Program megnevezése: VÉGVÁRÉRT ALAPITVÁNY IX. HAGZOMÁNYŐRZŐ NÉPTÁNCTÁBOR Iktatási szám (nem kitöltendő): Kitöltés módja: számítógéppel. I. ADATLAP ÉS ÖSSZEGZŐ 1.

Részletesebben

Raport de activitate pe anul 2013 2013-as tevékenységi beszámoló

Raport de activitate pe anul 2013 2013-as tevékenységi beszámoló Raport de activitate pe anul 2013 2013-as tevékenységi beszámoló Direcția generală management / Menedzsment vezérigazgatóság Compartimentul resurse umane / Humánerőforrás részleg Compartimentul management

Részletesebben

A Bihar Megyei Tanács soron következő ülésére vonatkozó 3/ számú elnöki rendelet

A Bihar Megyei Tanács soron következő ülésére vonatkozó 3/ számú elnöki rendelet ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL ELNÖKI IRODA A Bihar Megyei Tanács soron következő ülésére vonatkozó 3/2019.01.07 számú elnöki rendelet A 215/2001 közigazgatási

Részletesebben

Domeniul EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Domeniul EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Domeniul EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 1. Programul de studii EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ (3 ani, cu frecvenţă) la Cluj- Napoca. Liniile de studiu: română şi maghiară. La Bistriţa (3 ani, cu frecvenţă) Linia

Részletesebben

Minuta şedinţei extraordinare a Consiliului Judeţean Harghita din data de 09 aprilie 2014

Minuta şedinţei extraordinare a Consiliului Judeţean Harghita din data de 09 aprilie 2014 ROMÂNIA JUDEŢUL HARGHITA CONSILIUL JUDEȚEAN Direcția generală administrație publică locală Compartimentul Cancelaria Consiliului Județean Harghita Nr. /2014 Minuta şedinţei extraordinare a Consiliului

Részletesebben

Bevándorlás Dokumentumok

Bevándorlás Dokumentumok - Általános Hol találom a űrlapot? Unde pot găsi un formular pentru? Űrlap holléte felőli érdeklődés Mikor állították ki a [dokumentumot]? Egy dokumentum kiállítási dátumának megkérdezése Hol állították

Részletesebben

Kösd össze az összeillı szórészeket!

Kösd össze az összeillı szórészeket! há tor gyöngy tás mor kás fu ház ál rom á mos sá rus szo dály moz szít szom széd ol vad pond ró dí ves da dony ned rál süly lyed tom na ka bog ge gár bál dol lo bol bun bát bár da bo be kar pa e ca koc

Részletesebben

ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL

ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL ELNÖKI KABINET 360. SZ. RENDELKEZÉS a Bihar Megyei Tanács 20. szeptember 25.-i összehívójáról Az aktualizált 2001. évi 215. sz.

Részletesebben

mmcité www.mmcite.com

mmcité www.mmcite.com mmcité Oraș Spațiile publice ale orașelor sunt locuri fascinante unde oamenii se întâlnesc cu istoria. Ne bucurăm că designul nostru este focusat asupra a ceva așa de interesant precum zonele urbane. Putem

Részletesebben

CABINETUL PREŞEDINTELUI

CABINETUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA NR. 87 din 09.02.2016 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94 alin.(1)

Részletesebben

Obiectivele care au condus la fondarea Fundaţiei:

Obiectivele care au condus la fondarea Fundaţiei: MICROCREDITARE Obiectivele care au condus la fondarea Fundaţiei: Formarea şi administrarea sistemului de mijloace pentru stimularea investiţiilor în Judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg posibilitatea atragerii

Részletesebben

Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926

Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926 - Adresa Andreea Popescu Str. Reşiţa, nr. 4, bloc M6, sc. A, ap. 12. Turnu Măgurele Jud. Teleorman 06102. România. Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926 Formatul românesc de adresă: Strada,

Részletesebben

A munkahely kialakítása

A munkahely kialakítása A munkahely kialakítása A munkahely modellje A munkahely a termelés technikaigazdasági folyamatának legkisebb egysége, a termékelőállítási tevékenység, az emberi munka színtere Kettős tartalom: A tevékenység

Részletesebben

Dr. Csordás - László Enikő - manager de proiect / projektmenedzser Erika Posmoşanu asistent de proiect / projekt asszisztens

Dr. Csordás - László Enikő - manager de proiect / projektmenedzser Erika Posmoşanu asistent de proiect / projekt asszisztens Prezentarea proiectului Crearea de laboratoare de restaurare de înaltă performaţă cu centrele Debreţin-Oradea Kiemelt műszaki tartalommal rendelkező restaurátor műhelyek kialakítása Debrecen Nagyvárad

Részletesebben

LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ Programa şcolară a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu nr..../... MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI PROGRAMA ŞCOLARĂ REVIZUITĂ LIMBA ŞI LITERATURA

Részletesebben

Development of technical studies and plans for connecting Abrămuț to Kokad via Săcueni

Development of technical studies and plans for connecting Abrămuț to Kokad via Săcueni Development of technical studies and plans for connecting Abrămuț to Kokad via Săcueni HURO/11/63/1.1.3. Elaborarea de studii și planuri tehnice pentru conectarea satului Abrămuț (RO) cu Kokad (HU) via

Részletesebben

A MAGYAR TÖRTÉNELMI TÁRSULAT KIADVÁNYAI

A MAGYAR TÖRTÉNELMI TÁRSULAT KIADVÁNYAI A MAGYAR TÖRTÉNELMI TÁRSULAT KIADVÁNYAI 2 A MA GYAR TÖR TÉ NEL MI TÁR SU LAT KI AD VÁ NYAI A kö tet írá sai zöm mel a hu sza dik szá zad idõ sza ká ról szól nak, más részt pe dig át té te le sen ér vel

Részletesebben

MESEBÁL 3.A hõs kisegér Huszti Zoltán

MESEBÁL 3.A hõs kisegér Huszti Zoltán MSBÁL. hõs kisegér Huszti Zoltán nek 12 Marsch lt egy - szerélt a kam - ra sar - ka mé - lyén, Laczó Zoltán Vince lt egy - szerélt egy órus ora hõs kis - e-gér. Hosz - szú far - ka volt és büsz - ke nagy

Részletesebben

Raport Anual Caritas Alba Iulia

Raport Anual Caritas Alba Iulia Raport Anual 2006 Caritas Alba Iulia Aria de acoperire geograficã a Organizaþiei Caritas Alba Iulia Organizaþia Caritas Alba Iulia este prezentã prin programele sale de asistenþã socialã complexã în peste

Részletesebben

Hifa-Ro. Áhítva vártak engem / M-au aşteptat cu dor INFO

Hifa-Ro. Áhítva vártak engem / M-au aşteptat cu dor INFO Hifa-Ro INFO 2006 anul IV évf. nr. 14 szám Trimestrul II negyedév Segítség Mindenkinek - Ajutor pentru Toţi A Hifa-Románia Segítség Mindenkinek Egyesület negyedévi ingyenes hírlapja - Ziarul trimestrial

Részletesebben

Almera. Konyhai és fürdőszobai csaptelepek. Armături pentru bucătărie s i baie.

Almera. Konyhai és fürdőszobai csaptelepek. Armături pentru bucătărie s i baie. Almera Konyhai és fürdőszobai csaptelepek. Armături pentru bucătărie s i baie. Almera fürdőszobai csaptelepek Csillogó külső igazi belső értékekkel. Tiszta, dinamikus és lenyűgöző formavilágával, egyszerű

Részletesebben

Directorul Siguranþei ºi Ordinii Publice Seful Serviciului Siguranþei ºi

Directorul Siguranþei ºi Ordinii Publice Seful Serviciului Siguranþei ºi 114 Inspectoratul General al Jandarmeriei Direcþia Siguranþei ºi Ordinii Publice Nr. 33.250/1946 iunie 4 Cãtre Serviciul Special de Informaþii La adresa dvs. nr. 31.084 din 3 mai 1946, referitoare la activitatea

Részletesebben

Dr. (ifj.) Kós Károly tudományos munkássága

Dr. (ifj.) Kós Károly tudományos munkássága 200 Csorba Csaba Dr. (ifj.) Kós Károly tudományos munkássága KÓS KÁROLY az erdélyi tárgyi néprajz legjobb romániai magyar szakértője, egyben legtöbbet publikáló kutatója. Ennek ellenére tevékenységének

Részletesebben

Észak-Erdély 1940 1944 közötti története a román történetírásban

Észak-Erdély 1940 1944 közötti története a román történetírásban Limes 131 Észak-Erdély Nézőpontok Sárándi Tamás Észak-Erdély 1940 1944 közötti története a román történetírásban Bevezető megjegyzések. Írásom elkészítésekor csak az 1990 után született munkákat vettem

Részletesebben

LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ

LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ Aprobat cu Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5198 / 01.11.2004 M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I Ş I C E R C E T Ă R I I CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM PROGRAME ŞCOLARE PENTRU

Részletesebben

ROMÂNIA JUDEŢUL MUREŞ CONSILIUL JUDEŢEAN

ROMÂNIA JUDEŢUL MUREŞ CONSILIUL JUDEŢEAN ROMÂNIA JUDEŢUL MUREŞ CONSILIUL JUDEŢEAN 540026, Tîrgu-Mureş, Str. Primăriei nr. 2, Tel : +(40)2 65 263211, Fax : +(40) 265 268718 http ://www.cjmures.ro, e-mail : cjmures@cjmures.ro 06.04.2012 INVITAŢIE

Részletesebben

MAGYAR KÖZLÖNY 101. szám

MAGYAR KÖZLÖNY 101. szám MAGYAR KÖZLÖNY 101. szám MAGYARORSZÁG HIVATALOS LAPJA 2015. július 10., péntek Tartalomjegyzék 182/2015. (VII. 10.) Korm. rendelet A Magyarország Kormánya és Románia Kormánya közötti, a Magyar Köztársaság

Részletesebben

2018. ÉVI PRIORITÁSAINK PRIORITĂȚILE ÎN ANUL 2018

2018. ÉVI PRIORITÁSAINK PRIORITĂȚILE ÎN ANUL 2018 2018. ÉVI PRIORITÁSAINK PRIORITĂȚILE ÎN ANUL 2018 KÁNYÁD KÖZSÉGBEN TÖBBSZÖR JÁRTUNK NE-AM DEPLASAT DE MAI MULTE ORI ÎN COMUNA ULIEȘ Nem készítünk költségvetést konzultáció és helyismeret nélkül. Niciodată

Részletesebben

Belső könyvvizsgáló és ellenrőző iroda Birou de audit public intern şi corp control. Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011

Belső könyvvizsgáló és ellenrőző iroda Birou de audit public intern şi corp control. Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011 Belső könyvvizsgáló és ellenrőző iroda Birou de audit public intern şi corp control Tevékenységi beszámoló 2011 Raport de activitate 2011 A Belső könyvvizsgáló és ellenőrző iroda tevékenysége két részlegben

Részletesebben

Lista de lucrări în domeniul de studii universitare de licenţă

Lista de lucrări în domeniul de studii universitare de licenţă Lista de lucrări în domeniul de studii universitare de licenţă Numele şi prenumele: Székely Kinga-Katalin A. Teza de doctorat B. Cărti publicate Autor (autori), titlu, editura, locul, anul, nr. ISBN, nr.

Részletesebben

MATEMATIKA ROMÁN NYELVEN

MATEMATIKA ROMÁN NYELVEN Matematika román nyelven középszint 111 ÉRETTSÉGI VIZSGA 014. május 6. MATEMATIKA ROMÁN NYELVEN KÖZÉPSZINTŰ ÍRÁSBELI ÉRETTSÉGI VIZSGA JAVÍTÁSI-ÉRTÉKELÉSI ÚTMUTATÓ EMBERI ERŐFORRÁSOK MINISZTÉRIUMA Indicaţii

Részletesebben

NUMELE ȘI PRENUMELE Demeter Márton Attila

NUMELE ȘI PRENUMELE Demeter Márton Attila 1 NUMELE ȘI PRENUMELE Demeter Márton Attila 1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 09.08.1972, Vlăhița, Jud. Harghita 2. FUNCȚIA: conferențiar universitar 3. TITLUL ȘTIINȚIFIC: PhD 4. LOCUL DE MUNCĂ: Universitatea

Részletesebben

Árgyelán Sándor, III. o. titkár. Tárgy: A nemzetiségi politika alakulása Romániában

Árgyelán Sándor, III. o. titkár. Tárgy: A nemzetiségi politika alakulása Romániában 102 Árgyelán Sándor, III. o. titkár Tárgy: A nemzetiségi politika alakulása Romániában A román állam megalakulásától kezdve (1877) soknemzetiségû volt, a nemzetiségek az elsõ világháborúig a lakosságnak

Részletesebben

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. már ci us 17., hétfõ. 44. szám. Ára: 250, Ft

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. már ci us 17., hétfõ. 44. szám. Ára: 250, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. már ci us 17., hétfõ 44. szám Ára: 250, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. már ci us 17., hétfõ 44. szám TARTALOMJEGYZÉK 2008:

Részletesebben

Írásbeli vizsga Matematika Informatika szak

Írásbeli vizsga Matematika Informatika szak Babeş-Bolyai Tudományegyetem, Kolozsvár Matematika és Informatika Kar ZÁRÓVIZSGA Írásbeli vizsga 2017. Matematika Informatika szak I. Algebra 1) a) Jelentsük ki a részcsoportok jellemzési tételét. b) Adjunk

Részletesebben

EXAMENUL DE BACALAUREAT Probă scrisă la Geografie Europa România Uniunea Europeană Proba D/E/F

EXAMENUL DE BACALAUREAT Probă scrisă la Geografie Europa România Uniunea Europeană Proba D/E/F EXAMENUL DE BACALAUREAT - 2009 Probă scrisă la Geografie Europa România Uniunea Europeană Proba D/E/F Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timpul efectiv de lucru este de

Részletesebben

25. H í r l e v é l 2011. október Magyar Kaktusz és Pozsgás Társaság Közhasznú Egyesület Internetes Újságja

25. H í r l e v é l 2011. október Magyar Kaktusz és Pozsgás Társaság Közhasznú Egyesület Internetes Újságja 25. H í r l e v é l 2011. október Magyar Kaktusz és Pozsgás Társaság Közhasznú Egyesület Internetes Újságja Miről olvashatunk a Debreceni Pozsgástár már megjelent, 2011. 3. szeptemberi újságjában? A Gymnocalycium

Részletesebben

136 Con Dolore. Tenor 1. Tenor 2. Bariton. Bass. Trumpet in Bb 2. Trombone. Organ. Tube bell. Percussions

136 Con Dolore. Tenor 1. Tenor 2. Bariton. Bass. Trumpet in Bb 2. Trombone. Organ. Tube bell. Percussions Tenor 1 Tenor 2 Bariton Bass Trumpet in Bb 1 Trumpet in Bb 2 Trombone Percussions Organ 136 Con Dolore Tube bell X. Nikodémus: Mer - re vagy, Jé - zus, hol ta - lál - lak? Mu-tass u - tat az út - ta- lan

Részletesebben

RAPORT SONDAJ DE OPINIE. Aspecte privind cultura politică din Sfântu Gheorghe

RAPORT SONDAJ DE OPINIE. Aspecte privind cultura politică din Sfântu Gheorghe Universitatea Babeş-Bolyai Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării Extensia Universitară Sfântu Gheorghe Asociaţia Ştiinţifică Pro Scientia Administrativa RAPORT SONDAJ DE OPINIE

Részletesebben

,,TERRA ORSZÁGOS FÖLDRAJZ-VERSENY MEGYEI/ BUKARESTI SZAKASZ Ediția a IV-a, 26 martie 2016 V. OSZTÁLY

,,TERRA ORSZÁGOS FÖLDRAJZ-VERSENY MEGYEI/ BUKARESTI SZAKASZ Ediția a IV-a, 26 martie 2016 V. OSZTÁLY ,,TERRA ORSZÁGOS FÖLDRAJZ-VERSENY MEGYEI/ BUKARESTI SZAKASZ Ediția a IV-a, 26 martie 2016 V. OSZTÁLY Eu sunt Terra, casa ta și mă bucur că ai venit la acest concurs. Dragul meu geograf, ți-l prezint pe

Részletesebben

Ecological assessment of the Szamos/Somes River to determine its influence on the ecological state of the Tisza River

Ecological assessment of the Szamos/Somes River to determine its influence on the ecological state of the Tisza River Ecological assessment of the Szamos/Somes River to determine its influence on the ecological state of the Tisza River A Szamos és Tisza folyók állapota a laboratóriumi vizsgálati eredmények alapján Evaluarea

Részletesebben

Személyes Levél. Levél - Cím. Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926

Személyes Levél. Levél - Cím. Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926 - Cím Mr. N. Summerbee 335 Main Street New York NY 92926 Standard angol címzési forma: település és régió/állam/irányítószám Jeremy Rhodes 212 Silverback Drive California Springs CA 92926 Amerikai címzés:

Részletesebben

Locul. Ora. 02.05.2011 Sala 58 (Foni) 15,00 13,00 Jakab Tünde. 13,00 (órarend szerinti tevékenység) Amfiteatru Bernády György

Locul. Ora. 02.05.2011 Sala 58 (Foni) 15,00 13,00 Jakab Tünde. 13,00 (órarend szerinti tevékenység) Amfiteatru Bernády György Bolyai napok programja 2011.05.02. (hétfı) 1. 2. 3. 4. Nr Activitate Harácsolás -ügyességi csapatjáték Comenius Projekt diákmunkák bemutatása Proiect Comenius rezultatele studiului efectuat de către elevi

Részletesebben

NUMELE ŞI PRENUMELE Demeter Márton Attila

NUMELE ŞI PRENUMELE Demeter Márton Attila NUMELE ŞI PRENUMELE Demeter Márton Attila 1. DATA ŞI LOCUL NAŞTERII: 09.08.1972, Vlăhiţa, Jud. Harghita 2. FUNCŢIA: conferenţiar universitar 3. TITLUL ŞTIINŢIFIC: PhD 4. LOCUL DE MUNCĂ: Universitatea Babeş-Bolyai,

Részletesebben

În loc de concluzii Következtetések helyett Instead of conclusions

În loc de concluzii Következtetések helyett Instead of conclusions În loc de concluzii Következtetések helyett Instead of conclusions PERSPECTIVELE EVOLUÞIEI RELAÞIILOR ROMÂNO-MAGHIARE ªI MODELUL RECONCILIERII FRANCO-GERMANE Chestiunea privind evoluþia probabilã, perspectivele

Részletesebben

A Nem ze ti Kul tu rá lis Alap Bizottságának határozatai 835. 25/2006. (IV. 3.) ha tá ro zat 835. 26/2006. (IV. 3.

A Nem ze ti Kul tu rá lis Alap Bizottságának határozatai 835. 25/2006. (IV. 3.) ha tá ro zat 835. 26/2006. (IV. 3. 834 NKA HÍRLEVÉL TARTALOMJEGYZÉK A Nem ze ti Kul tu rá lis Alap Bizottságának határozatai 835 25/2006. (IV. 3.) ha tá ro zat 835 26/2006. (IV. 3.) ha tá ro zat 836 27/2006. (IV. 3.) ha tá ro zat 837 28/2006.

Részletesebben

33. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2006. már ci us 27., hétfõ TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 3887, Ft

33. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2006. már ci us 27., hétfõ TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 3887, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2006. már ci us 27., hétfõ 33. szám Ára: 3887, Ft TARTALOMJEGYZÉK 62/2006. (III. 27.) Korm. r. Az egyes pénzbeli szociális ellátások elszámolásának szabályairól...

Részletesebben

A TANTÁRGY ADATLAPJA

A TANTÁRGY ADATLAPJA A TANTÁRGY ADATLAPJA 1. A képzési program adatai 1.1 Felsıoktatási Babeş- Bolyai Tudományegyetem intézmény 1.2 Kar Történelem-Filozófia 1.3 Intézet Magyar Történeti Intézet 1.4 Szakterület Történelem 1.5

Részletesebben

www.oot.ro 2015. szeptember 4.

www.oot.ro 2015. szeptember 4. www.rmdsz.ro III. évfolyam 124. szám www.oot.ro 2015. szeptember 4. TARTALOM: 1. Jogszabályfigyelő - Eltörölték a projektekben résztvevő, vissza nem térítendő támogatási keretből javadalmazható közalkalmazottak

Részletesebben

DISPOZIŢIA Nr. 780 din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor

DISPOZIŢIA Nr. 780 din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA Nr. 780 din 14.11.2016 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94 alin.(1)

Részletesebben

LUMINA 2010. Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894. LUMINA 1

LUMINA 2010. Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894. LUMINA 1 LUMINA 2010 Revistã socialã, culturalã ºi ºtiinþificã a românilor din Ungaria. Fondatã de David Voniga, în 1894. LUMINA 1 2 LUMINA Publicaþia Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria Redactor:

Részletesebben

László KÜRTI MAREA SCHIMBARE ªI CONSECINÞELE ACESTEIA A VÁLTOZÁS ÉS ANNAK KÖVETKEZMÉNYEI THE GREAT CHANGE AND ITS CONSEQUENCES

László KÜRTI MAREA SCHIMBARE ªI CONSECINÞELE ACESTEIA A VÁLTOZÁS ÉS ANNAK KÖVETKEZMÉNYEI THE GREAT CHANGE AND ITS CONSEQUENCES László KÜRTI MAREA SCHIMBARE ªI CONSECINÞELE ACESTEIA A VÁLTOZÁS ÉS ANNAK KÖVETKEZMÉNYEI THE GREAT CHANGE AND ITS CONSEQUENCES MAREA SCHIMBARE ªI CONSECINÞELE ACESTEIA 1. Dupã 1989 Fãrã îndoialã, primãvara

Részletesebben

Coridorul Budapesta - Odesa

Coridorul Budapesta - Odesa Conferinţa Zonală privind Dezvoltarea Coridorului de Transport Vest Est prin Nordul României Iaşi 30 aprilie 2006 Coridorul Budapesta - Odesa Soluţia pentru o problemă majoră privind reţelele de transport

Részletesebben

Cse resz nyés le pény

Cse resz nyés le pény HOZ ZÁ VA LÓK 6 FÔRE Elôkészítési idô: 15 perc Sütési idô: 35 perc Cse resz nyés le pény 75 dkg fe ke te cse resz nye 6 to jás 12 dkg cu kor 2,5 dl tej 10 dkg liszt 2 dkg vaj 1 kés hegy nyi só Mos suk

Részletesebben

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 257/3

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 257/3 3.10.2007 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 257/3 REGULAMENTUL (CE) NR. 1146/2007 AL COMISIEI din 2 octombrie 2007 de adoptare a unui plan privind atribuirea statelor membre de resurse imputabile

Részletesebben

FAMILIA ROMÂNÃ REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

FAMILIA ROMÂNÃ REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ NOIEMBRIE 2011 BAIA MARE FAMILIA ROMÂNÃ REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ Editori: Consiliul Judeþean Maramureº, Biblioteca Judeþeanã Petre Dulfu Baia Mare ºi Asociaþia Culturalã Fa

Részletesebben

40. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2006. áp ri lis 7., péntek TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 207, Ft. Oldal

40. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2006. áp ri lis 7., péntek TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 207, Ft. Oldal A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2006. áp ri lis 7., péntek 40. szám Ára: 207, Ft TARTALOMJEGYZÉK 83/2006. (IV. 7.) Korm. r. A pénzbeli és természetbeni szociális ellátások igénylésének és

Részletesebben

Stenograma primei sesiuni a Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare, þinutã în ziua de 10 ianuarie 1954

Stenograma primei sesiuni a Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare, þinutã în ziua de 10 ianuarie 1954 212 (Material tradus) Stenograma primei sesiuni a Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare, þinutã în ziua de 10 ianuarie 1954 Tov. Bugyi: Tovarãºi deputaþi ºi deputate, sesiunea de constituire a

Részletesebben

HIFA-RO INFO. 15 év Segítség Mindenkinek. 15 ani Ajutor pentru Toți

HIFA-RO INFO. 15 év Segítség Mindenkinek. 15 ani Ajutor pentru Toți HIFA-RO INFO 2015./XIII./III./51. Segítség Mindenkinek A HIFA-Románia Segítség Mindenkinek Egyesület negyedévi ingyenes lapja A j u t o r p e n t r u To ţ i Revista trimestrială gratuită a Asociaţiei HIFA-România

Részletesebben

I. Beszédértés 1 Maximális pontszám: 20

I. Beszédértés 1 Maximális pontszám: 20 ROMÁN C1 I. Beszédértés 1 Maximális pontszám: 20 Feladat: A hallott szöveg alapján válaszoljon magyarul a kérdésekre! A válaszokat olvashatóan, tollal írja! Ha hibát követett el, kérjük, hogy tollal javítson;

Részletesebben

ÎNCEPUTURILE CARIEREI POLITICE A LUI ȘTEFAN BÁTORI AL III-LEA ( )

ÎNCEPUTURILE CARIEREI POLITICE A LUI ȘTEFAN BÁTORI AL III-LEA ( ) ÎNCEPUTURILE CARIEREI POLITICE A LUI ȘTEFAN BÁTORI AL III-LEA (1503 1511) Norbert C. Tóth Cuvinte cheie: familia Bátori de Ecedea, comite de Timiş, castelan de Buda, cariera lui Ştefan III Bátori Keywords:

Részletesebben

6. szám. 2006/6. szám HATÁROZATOK TÁRA 51. Budapest, 2006. feb ru ár 13., hétfõ TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 414, Ft. Oldal

6. szám. 2006/6. szám HATÁROZATOK TÁRA 51. Budapest, 2006. feb ru ár 13., hétfõ TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 414, Ft. Oldal 2006/6. HATÁROZATOK TÁRA 51 Budapest, 2006. feb ru ár 13., hétfõ 6. TARTALOMJEGYZÉK 2019/2006. (II. 13.) Korm. h. Az Or szá gos Tu do má nyos Ku ta tá si Alap prog ra mok 2006. évi több - lettámogatához

Részletesebben

INFO. A tartalomból. Din sumar...

INFO. A tartalomból. Din sumar... H I FA - R o INFO S e g í t s é g M i n d e n k i n e k - A j u t o r p e n t r u To ţ i 2014 anul XII évf. nr. 47. szám Trimestrul III. negyedév A HIFA-Románia Segítség Mindenkinek Egyesület negyedévi

Részletesebben

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. jú ni us 25., szerda. 93. szám. Ára: 2400, Ft

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. jú ni us 25., szerda. 93. szám. Ára: 2400, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. jú ni us 25., szerda 93. szám Ára: 2400, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. jú ni us 25., szerda 93. szám Ára: 2400, Ft TARTALOMJEGYZÉK

Részletesebben

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. au gusz tus 31., vasárnap. 128. szám. Ára: 250, Ft

A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2008. au gusz tus 31., vasárnap. 128. szám. Ára: 250, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. au gusz tus 31., vasárnap 128. szám Ára: 250, Ft A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2008. au gusz tus 31., vasárnap TARTALOMJEGYZÉK 24/2008.

Részletesebben

3/20/2013. Fundamentul: Persoana şi mesajul lui Isus Cristos. Învăţătura Social-Catolică. Mesajul şi viaţa Fericitului Adolph Kolping

3/20/2013. Fundamentul: Persoana şi mesajul lui Isus Cristos. Învăţătura Social-Catolică. Mesajul şi viaţa Fericitului Adolph Kolping Fundamentul: Persoana şi mesajul lui Isus Cristos Învăţătura Social-Catolică Mesajul şi viaţa Fericitului Adolph Kolping Liniile Directoare ale Organizaţiei Kolping Internaţional 1813-1865 1 Istoria...

Részletesebben

75. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2007. jú ni us 15., péntek TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 2478, Ft. Oldal

75. szám A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA. Budapest, 2007. jú ni us 15., péntek TARTALOMJEGYZÉK. Ára: 2478, Ft. Oldal A MAGYAR KÖZTÁRSASÁG HIVATALOS LAPJA Budapest, 2007. jú ni us 15., péntek 75. szám Ára: 2478, Ft TARTALOMJEGYZÉK 2007: LXI. tv. A cég nyil vá nos ság ról, a bí ró sá gi cég el já rás ról és a vég el szá

Részletesebben

Az Ön kézikönyve TOPCOM BUTLER 4502+TRIPLE http://hu.yourpdfguides.com/dref/2232614

Az Ön kézikönyve TOPCOM BUTLER 4502+TRIPLE http://hu.yourpdfguides.com/dref/2232614 Elolvashatja az ajánlásokat a felhasználói kézikönyv, a műszaki vezető, illetve a telepítési útmutató TOPCOM BUTLER 4502+TRIPLE. Megtalálja a választ minden kérdésre az a felhasználói kézikönyv (információk,

Részletesebben

A SZOCIÁLIS ÉS MUNKAÜGYI MINISZTÉRIUM ÉS AZ ORSZÁGOS MUNKAVÉDELMI ÉS MUNKAÜGYI FÕFELÜGYELÕSÉG HIVATALOS LAPJA. Tartalom

A SZOCIÁLIS ÉS MUNKAÜGYI MINISZTÉRIUM ÉS AZ ORSZÁGOS MUNKAVÉDELMI ÉS MUNKAÜGYI FÕFELÜGYELÕSÉG HIVATALOS LAPJA. Tartalom VI. ÉVFOLYAM 2. szám 2008. feb ru ár 25. A SZOCIÁLIS ÉS MUNKAÜGYI MINISZTÉRIUM ÉS AZ ORSZÁGOS MUNKAVÉDELMI ÉS MUNKAÜGYI FÕFELÜGYELÕSÉG HIVATALOS LAPJA Munkaügyi Közlöny Szerkesztõsége 1054 Budapest, Alkotmány

Részletesebben

TELJESÍTMÉNYNYILATKOZAT

TELJESÍTMÉNYNYILATKOZAT TELJESÍTMÉNYNYILATKOZAT Az EU 305/2011. sz. rendeletének III. mellékletével összhangban (Építési Termék Rendelet) DoP Nr. 0618-CPF-0018 - [HU] - 001 1. A terméktípus egyedi azonosító kódja: fischer UNIVERZÁLIS

Részletesebben

A földmûvelésügyi és vidékfejlesztési miniszter 18/2009. (III. 6.) FVM rendelete. 2009/27. szám M A G Y A R K Ö Z L Ö N Y 5065

A földmûvelésügyi és vidékfejlesztési miniszter 18/2009. (III. 6.) FVM rendelete. 2009/27. szám M A G Y A R K Ö Z L Ö N Y 5065 2009/27. szám M A G Y A R K Ö Z L Ö N Y 5065 1. (1) A ren de let cél ja a mo ni tor ing ada tok egy sé ges rend - szer alap ján tör té nõ adat szol gál ta tá si ke re te i nek meg ha tá - ro zá sa. (2)

Részletesebben

DISPOZIŢIA NR. 584 din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor

DISPOZIŢIA NR. 584 din privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor ROMÂNIA CONSILIUL JUDEŢEAN BIHOR BIHAR MEGYEI TANÁCS BIHOR COUNTY COUNCIL CABINETUL PREŞEDINTELUI DISPOZIŢIA NR. 584 din 23.08.2016 privind convocarea Consiliului Judeţean Bihor În temeiul art. 94 alin.(1)

Részletesebben

Jelentkezés Ajánlólevél / Referencialevél

Jelentkezés Ajánlólevél / Referencialevél - Nyitás Tisztelt Uram! Hivatalos, férfi címzett, ismeretlen név Tisztelt Hölgyem! Hivatalos, női címzett, ismeretlen név Tisztelt Hölgyem/Uram! Hivatalos, címzett neme és neve ismeretlen Tisztelt Uraim!

Részletesebben