3 A trecut vara începe anul pastoral Să ducem înainte ceea ce am experimentat pe Tabor

Átírás

1 3 A trecut vara începe anul pastoral Să ducem înainte ceea ce am experimentat pe Tabor Vita Catholica Banatus 9/2014 1

2 din cuprins ANUL XX NR. 9 Revistă lunară editată de Episco pia Romano-Ca to l ică Timişoara Adresa redacţiei: Str. Traian Lales cu, nr. 34, , Reşiţa Tel redactiavcb2@yahoo.com Nr. de aprobare: 510 / a 1994 ISSN Director responsabil: pr. Iosif-Csaba Pál Tehnoredactare: Bodnár Sándor Redactori/Colaboratori: Delia Orţan, Enikő Sipos, Christine Surdu, Con stanţa Bugariu, pr. Marian Ilie Ştef ănescu, pr. Virgil Fechetă, pr. Nikola Laus jr. Elena Ştefănescu, Claudiu Călin, Irina Vastag, Victoria Roşoagă, Silvia Toma, Erwin Josef Ţigla. Difuzare şi abonamente: Walter Grundorat, Valerica Rebegilă. Imprimat la Tipografia InterGraf Re şiţa Pentru abonamente Plata abonamentului se poate efectua prin mandat poştal pe adresa: Pál Iosif-Csaba, Str. Traian Lalescu 34, Reşiţa, sau în contul: Parohia Ro mano-catolică Reşiţa, deschis la sucursala CEC Reşiţa, RO89CECECS0136RON un abonament pentru anul RON un abo na ment pentru străinătate - 20 un abonament susţinător RON S.C. REMOTREFF S.R.L. CABINET STOMA TOLOGIC Reşiţa, Bd. Republicii, bl. 9/II/4 Str. Progresului, bl. 2/V/8 Dr. TREFIL ANTONNIO REMMO Mobil: 0722/ CABINET STOMA TOLOGIC & LABORATOR DEN TAR Reşiţa, Str. Laminoarelor nr. 50 Tel OBTURAŢII ŞI LUCRĂRI DIN COMPOZIT ŞI PORŢELAN 7 Brebu Nou, tabără sau comunitate? Imaginați-vă doar cum ar fi să puneți 50 de persoane diferite la un loc, fiecare cu calitățile și cu defectele lui, cu eșecurile și cu reușitele lui, cu păcatele și harurile lui, și totuși ei să devină o comunitate. ( ) Grupa de tineri care s-a transformat într-un timp foarte scurt într-o echipă foarte unită, n-o voi uita niciodată. Zilele trăite la Brebu și oamenii pe care i-am întlnit au făcut Binecuvntările lui Dumnezeu în familiile noastre Dacă Domnul nu zideşte o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc. Important pnă la urmă este că, indiferent cum ne planificăm viaţa de familie, să-l chemăm şi pe Dumnezeu în acest plan, sau altfel spus să căutăm voia lui. Am mulţumit lui Dumnezeu pentru binecuvntările pe care le-a împărţit în familiile noastre, şi mai ales Vakációs emlék Az idén, július 18-án több mint ötvenen indultunk el Temesvárról a horvátok lakta bánsági faluba Ken gyel tóra (ro. Rafnic). A csoportvezető X-es diákok, akik egy nappal előtte megérkeztek a táborba, már szeretettel vártak... A tábor alatt persze nem maradtak ki a játékok, társasjátékok és kirán dulások sem. Minden találkozáskor énekeltünk, és vasárnap részt vettünk a helyi közösség horvát nyelvű szent miséjén. 22 Tabăra de vară pentru copii la Mănăstirea Salvatorienilor din Timişoara Ordinul Salvatorian fiind recunoscut după îndemnurile fondatorului său, Franziskus Maria vom Kreuze Jordan, acela de a mărturie despre Evanghelie în toată lumea, prin toate mijloacele posibile, desfăşoară activităţi în întreaga lume, prin diferite proiecte. Unul dintre acestea îl reprezintă tabăra pentru copii de la Mănăstirea Salvatorienilor. A trecut vara începe anul pastoral (din har în har) Dacă e septembrie, atunci e școală. Și dacă e școală, atunci e învățătură și este și o nouă șansă pentru cateheză. Vacanța de vară a fost pentru unii un timp de împrăștiere, pentru alții o ocazie bună pentru a se întări în credință în comunitate. Mulți au avut diferite activități, tabere religioase pentru copii, tineri, sau familii. Astfel am avut tabăra biblică pentru tineret la Brebu Nou, organizată de Centrul Diecezan de tineret, tabăra pentru familii la Brebu Nou, organizată de Centrul Diecezan de familii, tabără adolescenților de limbă maghiară la Rafnic, organizată de parohia Iosefin din Timișoara, campus-ul organizat la Lugoj, excursia cu exerciții spirituale la Budapesta cu adolescenții din Reșița, campusul ecumenic la Loreto al tinerilor din Reșița, tabăra de vară pentru copii organizată în mănăstirea salvatorienilor la Timişoara, tabăra tinerilor din Reşiţa la Brebu la începutul acestei luni și probabil încă multe alte ocazii. Unele dintre aceste programe au fost mici, cu un număr mic de participanţi, altele mai mari. Dar din fiecare dintre ele poate să crească ceva deosebit. Numai din nimic nu se naște nimic. Dacă n-am semănat, nu pot secera. Noi am văzut, că, dacă în timpul anului cteva ore deja pot să aibă un efect benefic asupra tinerilor, atunci în aceste tabere am avut posibilitatea de a petrece împreună cu tinerii zeci de ore, de a merge înainte în viața creștină. Acum, cnd începem anul pastoral, ducem înainte ceea ce am experimentat pe Tabor. În unele locuri se organizează Sfnta Liturghie de deschidere a anului școlar pentru elevi, pentru părinții lor și pentru cadrele didactice. Aici tinerii și cadrele pot da mărturie despre cum au trăit viața creștină pe parcursul vacanței sau pe parcursul anului trecut, și cu ce elan intră în noul an școlar. În alte locuri se formează grupuri de cateheză parohială deja în prima parte a lunii septembrie. Programul este afișat și anunțat tuturor credincioșilor, pentru ca ei să poată programa orele suplimentare ale copiilor în conformitate cu programul orelor de religie la parohie. Conferința episcopilor din Ungaria organizează, în zilele septembrie, o conferință pentru preoții care se implică în pastorația familiilor, ca să pornească pentru noul an pastoral cu o nouă lumină. La această conferință sunt invitați și preoții din afara graniței, care vorbesc maghiară. Noi organizăm, în dieceza noastră, în 27 septembrie o zi pentru animatori adulți din toată dieceza, pentru cei care conduc grupuri sau vor să ajute la conducerea diferitelor grupuri în parohiile noastre. Dieceza noastră începe practic anul pastoral și cu exerciții spirituale pentru preoți, (organizate în șase grupuri), pentru ca preoții să fie întăriți de harul lui Dumnezeu în conducerea parohiilor. ( Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Ps 127,1-2) Pál Iosif-Csaba editorial 2 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/2014 3

3 Biserica - Una şi sfntă Dumnezeu ne iartă mereu... Noi ne iertăm aproapele? La audienţa generală de miercuri, 27 august 2014, Sfntul Părinte Papa Francisc, ne-a îndemnat să mergem pe drumul unităţii, cel pe care Isus îl vrea şi pentru care s-a rugat: De fiecare dată cnd reînnoim mărturisirea noastră de credinţă recitnd Crezul, noi afirmăm că Biserica este una şi sfntă. Este una pentru că îşi are originea în Dumnezeu Treime, mister de unitate şi de comuniune deplină. Apoi Biserica este sfntă, deoarece este întemeiată pe Isus Cristos, însufleţită de Duhul său Sfnt, umplută de iubirea sa şi de mntuirea sa. Însă, în acelaşi timp, este sfntă şi compusă din păcătoşi, noi toţi, păcătoşi, care experimentăm în fiecare zi fragilităţile noastre şi mizeriile noastre. ( ) 1. Prima întărire vine din faptul că Isus s-a rugat mult pentru unitatea discipolilor. Este rugăciunea de la Ultima Cină, Isus a cerut mult: Tată, fă ca ei să fie una. S-a rugat pentru unitate şi a făcut asta chiar în iminenţa Pătimirii, cnd urma să-şi ofere toată viaţa sa pentru noi. Este ceea ce suntem invitaţi încontinuu să recitim şi să medităm, într-una din paginile cele mai intense şi emoţionante din Evanghelia lui Ioan, capitolul 17 (cf. v ). ( ) Iată: cu aceste cuvinte, Isus s-a făcut mijlocitorul nostru la Tatăl, pentru ca să putem intra şi noi în deplina comuniune de iubire cu El; în acelaşi timp, ni le încredinţează nouă ca testament spiritual al său, pentru ca unitatea să poată deveni tot mai mult caracteristica distinctivă a comunităţilor noastre creştine şi răspunsul cel mai frumos dat celui care cere cont despre speranţa care este în noi (cf. 1Pt 3,15). 2. Ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis (In 17,21). Biserica a încercat încă de la început să realizeze această propunere care este îndrăgită att de mult de Isus. Faptele Apostolilor ne amintesc că primii creştini se distingeau prin faptul că aveau o singură inimă şi un singur suflet (Fap 4,32). Însă experienţa ne spune că sunt multe păcatele împotriva unităţii. Şi nu ne gndim la schisme, ne gndim la lipsuri foarte obişnuite în comunităţile noastre, la păcate parohiale, la acele păcate în parohii. De fapt, uneori în parohiile noastre, chemate să fie locuri de împărtăşire şi de comuniune, sunt în mod trist marcate de invidii, gelozii, antipatii... Şi brfele sunt la îndemna tuturor. Ct de mult se brfeşte în parohii! Acest lucru nu e bine. De exemplu, cnd unul este ales preşedinte al acelei asociaţii, se brfeşte împotriva lui. Şi dacă cealaltă este aleasă preşedinte a catehezei, celelalte vor brfi împotriva ei. Dar, aceasta nu este Biserica. Acest lucru nu trebuie făcut, nu trebuie să-l facem! Asta se întmplă cnd vrem să ajungem pe primele locuri; cnd ne punem în centru pe noi înşine, cu ambiţiile noastre personale şi modurile noastre de a vedea lucrurile şi îi judecăm pe ceilalţi; cnd privim la greşelile fraţilor, şi nu la calităţile lor; cnd dăm mai multă importanţă la ceea ce desparte, şi nu la ceea ce ne uneşte... Odată, în cealaltă dieceză pe care o aveam înainte, am auzit un comentariu interesant şi frumos. Se vorbea despre o bătrnă care toată viaţa a lucrat în parohie şi o persoană care o cunoştea bine a spus: Această femeie niciodată n-a vorbit de rău, niciodată n-a brfit, era mereu un zmbet. O astfel de femeie poate să fie canonizată mine! Acesta este un exemplu frumos. ( ) Trebuie să lucrăm şi pentru unitatea tuturor creştinilor, să mergem pe drumul unităţii care este cel pe care Isus îl vrea şi pentru care s-a rugat. ( ) Dragi prieteni, să facem să răsune în inima noastră aceste cuvinte ale lui Isus: Fericiţi făcătorii de pace, pentru că vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu (Mt 5,9). Să cerem cu sinceritate iertare pentru toate momentele în care am fost ocazie de diviziune sau de neînţelegere în cadrul comunităţilor noastre, ştiind bine că nu se ajunge la comuniune dect printr-o continuă convertire. Ce este convertirea? Înseamnă a cere Domnului harul de a nu vorbi de rău, de a nu critica, de a nu brfi, de a-i iubi pe toţi. Este un har pe care ni-l dă Domnul. Asta înseamnă a converti inima. Şi să cerem ca ţesutul zilnic al relaţiilor noastre să poată deveni o reflexie tot mai frumoasă şi bucuroasă a raportului dintre Isus şi Tatăl. Sursa: trad. pr. Mihai Pătraşcu În faţa slăbiciunii umane, a greşelilor repetate şi a căderilor dese, avem uneori tentaţia să nu mai dorim şi să nu mai căutăm milostivirea şi iertarea lui Dumnezeu. Însă, chiar dacă uneori obosim să mai credem în îndurarea Lui, inima Domnului rămne aceeaşi mereu şi anume: iertare din abundenţă. Iar mila Lui se revarsă peste noi în fiecare clipă şi doar datorită acestei îndurări divine pline de dragoste noi continuăm să existăm, să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, de multiple binefaceri şi de oameni dragi: Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor. (Ps 103, 17). Abordarea şi iertarea selectivă nu există din perspectivă divină, omul neavnd capacitatea de a se auto-îndreptăţi sau de a-şi cştiga merite înaintea Domnului său. Dumnezeu ne iubeşte şi ne iartă nediferenţiat, iar iubirea Sa este eternă: Te iubesc cu o iubire veşnică. (Ier 31,3). Pentru ca noi să fim iertaţi pe deplin şi să trăim veşnic, Isus a murit pentru noi, El a plătit preţul răscumpărării noastre. Dumnezeu urăşte păcatul mai mult dect putem noi înţelege, dar în acelaşi timp îl iubeşte pe păcătos infinit mai mult dect credem. Ct de diferit, însă, gndim sau acţionăm noi oamenii: uneori iubim păcatul, îl scuzăm, dar îl urm pe semenul nostru care greşeşte. În acest sens, prin toată viaţa Sa pe pămnt, Isus ne-a fost un exemplu: prin abordarea sensibilă şi plină de compasiune a păcătosului. Tocmai pe cel mai mic, pe cel mai slab, pe cel mai imperfect, pare că Domnul îl iubeşte şi mai mult. Dacă Dumnezeu, perfecţiune şi bunătate deplină, continuă să ne ierte, nouă, oamenilor, făpturi imperfecte, slabe şi limitate, de ce ne vine att de greu să ne iertăm unii pe alţii? Ce găsim surprinzător la Tatăl ceresc este nu doar că ne oferă iertare totală atunci cnd greşim şi regretăm, ci că deseori vine tocmai El în întmpinarea noastră pentru a ne ruga să ne întoarcem în casa Lui, pentru a ne ajuta să ne ridicăm şi pentru a ne atrage din nou la El. Niciodată Creatorul nu se resemnează să ne piardă, (poate doar noi ne resemnăm), ci mereu stă la dispoziţia noastră pentru a ne oferi iar şi iar prietenia Lui, spălarea de păcate, iubirea Sa paternă, pacea Lui cerească. Şi ce bucurie imensă pentru Domnul atunci cnd unul dintre cei creaţi de mna Lui iubitoare revine aproape de El Dar, din păcate, chiar dacă suntem binecuvntaţi zilnic cu o astfel de dragoste milostivă din partea Tatălui, în schimb atitudinea noastră în faţa semenilor care ne greşesc se manifestă altfel. Poate că da, de obicei le oferim iertarea imediată, dar condiţionată în majoritatea cazurilor de iniţiativa aproapelui. Deşi morala creştină ne îndeamnă să nu ţinem cont de simpatii, orgolii sau mndrie, de prea puţine ori mergem noi înşine în întmpinarea celui care ne-a greşit. Şi totuşi ce uşor ar reveni pacea în suflet, armonia în familii şi buna înţelegere la locul de muncă, dacă nu am rămne inerţi în dăruirea iertării şi nu am mai calcula att de mult cine să facă primul pas. În privinţa semenilor pe care îi observăm în general că au făcut ceva rău sau că au greşit, abordarea noastră diferă, din nou: dacă uneori încercăm, în mod subtil sau direct, să le arătăm că nu se află în concordanţă cu identitatea lor creştină, alteori fie recurgem la indiferenţă şi nepăsare, fie afişăm superioritate, critică sau etichetare, spernd ca în felul acesta stima noastră de sine să crească. Bineînţeles, ce iluzorie este această speranţă a noastră... Un alt punct slab al creştinului poate fi acela că de prea puţine ori ne bucurăm din toată inima atunci cnd semenul nostru s-a îndreptat. Suntem tentaţi mai degrabă să-l invidiem în loc să-l felicităm sincer şi să ne străduim a-l imita. Totuşi, cu toate aceste neajunsuri de care ar trebui să devenim conştienţi şi cu care să nu ne resemnăm niciodată este esenţial să ne întoarcem mereu la modelul nostru suprem, la Dumnezeu şi de la El să cerem o inimă sensibilă şi smerenie reînnoită zilnic pentru a reuşi să-i iertăm pe ceilalţi aşa cum Dumnezeu ne iartă: din toată inima, fără resentimente şi neîncetat. Pr. Nikola Laus jun. 4 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/2014 5

4 misiune Martiri în vacanţă? Brebu Nou, tabară sau comunitate? tineret Aşa cum ne-am obişnuit deja, urmăm cursul firesc al anului calendaristic şi al celui liturgic. Este septembrie, vacanţele se termină şi reluăm programul de studiu sau de lucru pnă la următoarea vacanţă. Dacă ar fi să facem o evaluare, ce am putea să spunem despre acest timp al verii? A fost frumos? Liniştit? Neam relaxat acasă, la munte, la mare, în ţară sau altundeva? Şi, în tot acest timp, ne-am gndit că suntem creştini, că suntem mărturisitori ai lui Cristos? Dacă noi am fost liniştiţi şi ocrotiţi, cum au fost alţi creştini? Acum se vorbeşte deschis despre situaţia creştinilor persecutaţi în ţările musulmane, în Orient sau în Africa. Poate nu toţi cunoaştem atrocităţile pe care le îndură creştinii din partea celor care duc un război sfnt cel puţin aşa îl numesc ei pentru o cauză pe care ei o numesc dreaptă. Care este atitudinea noastră în faţa acestei realităţi dramatice pe care cei care mărturisesc acelaşi Crez ca şi noi o trăiesc în diferite părţi ale lumii? Charles de Foucauld, un misionar al tuaregilor, adică locuitori ai deşertului, a fost ucis pentru că făcea bine celor săraci, chiar dacă aveau altă religie, în numele Dumnezeului său care este iubire. În regula de viaţă pe care a scris-o pentru Micii Fraţi ai lui Isus Congregaţia fondată de el el spunea că fiecare frate trebuie să dorească să meargă acolo unde nimeni nu vrea să meargă. Dacă ar fi să fim trimişi în aceste ţări în care creştinii sunt privaţi de drepturi, proprietăţi, sunt masacraţi, decapitaţi, răstigniţi, alungaţi, am accepta? S-ar găsi printre noi un misionar care să meargă tocmai în aceste locuri unde este nevoie de mărturie creştină, de încurajare a fraţilor creştini şi, de ce nu, de a muri împreună cu ei în numele aceluiaşi Dumnezeu pe care îl mărturisim în zile de sărbătoare, în timpuri de pace? Prea multe cuvinte ar fi de prisos în astfel de vremuri. Noi ce am aştepta din partea altora dacă am suferi ceea ce alţi creştini suferă în diferite părţi ale lumii? Cel puţin am putea să fim solidari cu cei martirizaţi în acele locuri ale lumii prin martiriul nostru cotidian, prin durerile, suferinţele de tot felul, prin grijile şi nesiguranţele pe care le punem în mna Domnului. Credem în puterea rugăciunii, în comuniunea sfinţilor pe care o mărturisim prin acelaşi Crez, dincolo de timp şi spaţiu? Cnd va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credinţă în inimile noastre? Ne gndim că alţii suferă mai mult dect noi? Pr. Virgil Fechetă Ca în fiecare an și anul acesta, în perioada 7-11 iulie, Centrul Diecezan de Tineret a organizat tradiționala tabară biblică de la Brebu Nou. Meditațiile și programul au fost moderate de Pr. Tamás Bene și Sr. Mariana Muțiu. Activitățile au început cu emoții, avnd în vedere numărul mare de participanți și diferențele dintre generații. Pentru cei care am participat de mai multe ori, tabăra de la Brebu nu este doar o tabără, ci o comunitate. Timp de 5 zile am avut misiunea de a-i aduce și pe cei noi în acest spirit. Vremea a ținut cu noi în mare parte, cu mici pauze, astfel am putut să desfășurăm majoritatea discuților în grupuri mici, în aer liber. Tema centrala a fost comoara, dar nu comoara la care s-ar gndi oricare om din societate, ci comoara credinței din inima noastra Păzește comoara care ți s-a încredințat (1 Tm 6,20). Ca în fiecare an, punctul culminat a fost adorația euharistică, care s-a desfășurat pe parcursul unei nopți întregi și momentul în care poate unii au găsit comoara, alții au găsit harta spre ea sau unii abia acum au înțeles ce trebuie să caute. Concluziile sunt greu de sintetizat de o singură persoană, de aceea cred ca vorbele sunt de prisos. Imaginați-vă doar cum ar fi să puneți 50 de persoane diferite la un loc, fiecare cu calitățile și cu defectele lui, cu eșecurile și cu reușitele lui, cu păcatele și harurile lui, și totuși ei să devină o comunitate. Cu aceste gnduri, vă așteptăm și anul viitor în tabără pe toți cei care mai sunteți la anii tinereții. Răzvan Hodorog, Parohia Lovrin Grupul Jubilate 6 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/2014 7

5 tineret Tobias şi Arhanghelul Rafael Pe 29 septembrie, după calendarul romano-catolic, îi sărbătorim pe Arhanghelii Mihail, Gabriel şi Rafael. După cum ştim, îngerii sunt soli ai lui Dumnezeu, care au sarcina de a aduce la cunoştinţa oamenilor dorinţele lui Dumnezeu şi de a-i însoţi şi apăra pe calea vieţii. Att în VT, ct şi în NT putem citi despre acţiunile îngerilor. Cunoaşteţi povestea lui Tobias şi a lui Rafael? pagina copiilor Bătrnul Tobit îi spuse fiului său, Tobias, să pornească la drum către rudele sale, spre a lua în stăpnire averile păstrate acolo. Tobias îl întrebă: - Drumul este lung şi eu nu-l cunosc. Cine să mă însoţească? - Alege-ţi un însoţitor, răspunse tatăl. Tobias îl întlni pe Rafael, care cunoştea drumul şi care era de acord să-l însoţească. Rafael este îngerul lui Dumnezeu, dar Tobias nu ştia acest lucru. În drumul lor ajunseră la un ru şi Tobias dori să facă baie. Un peşte sări din apă şi l-a atacat. Rafael îi strigă: - Apucă-l bine şi aruncă-l pe mal! După ce au mncat peştele, Rafael zise: - Păstrează inima, ficatul şi fierea peştelui, căci ele sunt tămăduitoare. După multe zile de călătorie au ajuns în oraşul în care locuiau rudele bătrnului Tobit. Fiind condus de Rafael, Tobias întlni o tnără femeie, pe care o îndrăgi şi cu care se şi căsători. A luat în primire averea de la rudele sale şi a pornit pe drumul de întoarcere. Cnd ajunseră acasă, îl găsi pe tatăl său, care, între timp, orbise. Îşi aminti de peşte şi unse ochii tatălui cu fierea acestuia. În acest fel, bătrnul Tobit îşi recăpătă vederea. Acesta îşi îmbrăţişă plngnd fiul şi mulţumi lui Dumnezeu: Binecuvntat să fie Dumnezeu şi toţi îngerii săi! Apoi chemă pe Rafael la el pentru a-l recompensa. Însă Rafael le spuse celor doi: Preamăriţi pe Domnul şi lăudaţi-l! El v-a ajutat, văznd faptele voastre bune. De aceea m-a trimis să vă ajut. Eu sunt Rafael, Îngerul lui Dumnezeu! Cei doi s-au speriat şi au căzut la pămnt. Rafael le-a spus: Nu vă temeţi! Pacea să fie cu voi! Binecuvntaţi şi lăudaţi pe Domnul! El v-a făcut binele! Apoi plecă. Se întoarse la Dumnezeu. Tobit şi Tobias povestiră tuturor despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu. Tabăra la Brebu Nou a însemnat pentru mine 5 zile de neuitat, 5 zile pline cu întlniri, rugăciune, meditații, impulsuri, comunitate și voie bună.sunt foarte recunoscătoare și mulțumită că am avut ocazia să am această experiență în Romnia. Grupa de tineri care s-a transformat într-un timp foarte scurt într-o echipă foarte unită, n-o voi uita niciodată. Zilele trăite la Brebu și oamenii pe care i-am întlnit au făcut ca anul meu de voluntariat în străinătate să fie unic și special. Lena Berkemeier voluntară din Germania Brebu Nou reprezintă nu doar pentru noi, participanții la tabăra biblică, ci și pentru turiști și locuitori, un loc în care găsești o imagine nemaipomenită, un peisaj superb și liniștea, de care fiecare are nevoie cel puțin o dată pe an. Tabara biblică de la Brebu Nou ne oferă posibilitatea de a ne apropia de Dumnezeu mai mult, prin natură, prin tineri și prin activitațile desfășurate. Pentru noi, cei care suntem studenți teologi ai diecezei de Timișoara, a fost un prilej de a ne familiariza cu activitățile organizate pentru tineret, munca cu tinerii, de a cunoaște tineri din alte parohii și de a ne reculege spiritual într-un ambient diferit seminarului. De asemenea și tinerii au avut ocazia să cunoască candidații la preoție, iar prin activitățile realizate în grupuri mici am reușit să împărtășim sentimentele și gndurile noastre. Așadar pot spune că a fost un timp plăcut. La finalul taberei, scopul a fost atins, și anume acela de a ne destinde, de a ne reculege spiritual, de a lega prietenii și de a observa mai atent faptul că noi suntem creația lui Dumnezeu, fiecare dintre noi avnd o valoare, fiind o comoară. Colareza Vlad, seminarist, Parohia Timișoara Elisabetin Aşa cum Rafael, trimis de Dumnezeu, l-a însoţit pe Tobias pe lungul drum către rudele tatălui său, tot aşa ne va însuţi şi pe noi în noul an şcolar. Verbinde, was zusammenpasst! Erzengel Gabriel Erzengel Michael Erzengel Raphael Sein Name bedeutet die Macht Gottes oder auch die Kraft Gottes. Sein Name bedeutet Wer ist wie Gott? Sein Name bedeutet Gott heilt oder auch göttlicher Heiler. Ima: Jóságos Istenünk, Az angyalod, Rafael, elkísérte Tóbiást. Te küldted, hogy Tóbiást vezesse és védelmezze. Az úton az angyal ott volt mellette. Mily nagyon szeretsz minket, hogy ilyen segítöket küldesz nekünk! Kerünk Téged, küldd szent angyalodat, hogy megvédjen minket És vezessen minket minden jó útra! Szent angyalaid segítsenek nekünk, a jót megtenni és a rosszat elkerülni. Szent angyalod iranyítson minket arra az útra, mely Tehozzád vezet. Ámen. Pagină realizată de Prof. Constanţa Bugariu 8 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/2014 9

6 á familii Binecuvntările lui Dumnezeu în familiile noastre În data de am pornit către Brebu un grup de trei familii şi trei preoţi, cu intenţia de a petrece acolo împreună un sfrşit de săptămnă. Încă nu ştiam exact ce va ieşi, cu toate că am stabilit un program orientativ, în care era trecută o prelegere despre vocaţia părinţilor şi o discuție despre creșterea copiilor. După ce ne-am cazat, părintele Pal ne-a pus întrebarea: oare de ce am venit aici? La această întrebare, răspunsul îl pot da acum, după ce am meditat asupra a ceea ce am trăit acolo: ca să petrecem un timp în comuniune creştină, să ne deschidem sufletele şi să ne dăruim reciproc suportul pentru a creşte spiritual. Pot spune că am avut discuţii foarte interesante, fiecare familie şi-a adus contribuţia originală la bagajul comun de idei. În rugăciunea de seară, părintele Zsolt ne-a îndemnat să medităm asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu ceilalţi membrii ai familiei: soţ, soţie, copii, să recunoaştem ceea ce nu este conform cu voinţa lui Dumnezeu şi să vedem în celălalt calitățile și nu defectele. Smbătă dimineaţă, părintele Virgil ne-a ţinut o prelegere despre vocaţia de a fi părinţi. Cel mai mult m-a impresionat ceea ce a povestit despre familia lui, cum şi-a trăit el copilăria. În prelegere s-au sesizat două idei principale: susţinerea talentelor copiilor şi transmiterea de valori autentice în cadrul familiei creştine. După prnz ne-am adunat ca să discutăm despre planificarea şi creşterea copiilor, ideea principală fiind versetul din psalmul 126: Dacă Domnul nu zideşte o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc. Important pnă la urmă este că, indiferent cum ne planificăm viaţa de familie, să-l chemăm şi pe Dumnezeu în acest plan, sau altfel spus să căutăm voia lui. Am mulţumit lui Dumnezeu pentru binecuvntările pe care le-a împărţit în familiile noastre, şi mai ales pentru faptul că putem fi la rndul nostru o binecuvntare pentru cei din jurul nostru. Efortul făcut pentru aceasta este cteodată minim, de exemplu un zmbet dăruit sau o vorbă bună, o mnă de ajutor sau o idee bună. M-a marcat faptul că, deşi nu au mai participat la întlniri de acest gen, toţi şi-au exprimat intenţia de a repeta experiența. Familia Piklor Templombúcsúk az egyházmegyében A temesvár-józsefvárosi római katolikus közösség szeptember 8-án, Kisboldogasszony ünnepén tartja a templombúcsút. Az óteleki plébániához tartozó Aurélháza római katolikus templomát Szűz Mária Szent Neve ünnepe (szep tem ber 12.) alkalmából szentelték fel. A templombúcsút szeptember második vasár napján ünnepli a közösség. A temesvári Püspökség által megjelentetett katolikus falinaptárban évente nyolc alkalommal szerepel egy házmegyei zarándoklat a máriaradnai bazilikához, amikor a három főres peresség lelkipásztorai, valamint magyar, bolgár, horvát, szlovák, né met, román, cseh nemzetiségű közös ségek vesznek részt a szentmiséken. A búcsújárás szemtpontjából a legfon tosabb ünnep augusztus 15-e, Nagyboldogasszony, valamint szep tember 8-a, Kisboldogasszony ünnepe. Idén a Szűzanya mennybevé telének ünnepén a radnai kegytemplomban ismét több, nemzetiségi és kulturális szempontból sokszínű közösség gyűlt össze, hogy közös szentmisén kérje Mária oltalmát, segítségét. Az ünnepi liturgiát nm. és ft. Roos Márton megyés püspök celebrálta. A magyar, román és német nyelven elhangzott homíliákban ft. Bene Tamás püspöki titkár, Cădăr ean Ion diakónus és ft. Reinholz András kanonok, a kegytemplom plébánosa a búcsújárás és a Mária-tisztelet hagyományának megőrzését hangsúlyozta. Ft. Reinholz András plébános ugyanakkor megemlékezett Rudnay Sándor esztergomi érsekről, aki 1820-ban felszentelte a radnai templomot, majd végrendeletében A nagycsanádi római katolikus egyházközséghez tartozó Óbében szeptem-ber 8-án ünneplik a templombúcsút, úgyszintén a Resicához tartozó Szekulon. Szeptember 14-én, a Szent Kereszt Felmagasztalása ünnepén tartja a templombúcsút az óteleki római katolikus közösség, valamint a temes vári piarista és oraviczai plébániatemplomnak is ez a titulusa. Nagyboldogasszony ünnepe Máriaradnán meghagyta, hogy halála után a szívét a radnai Szent Szűz közelében őrizzék. A szentmise végén nm. és ft. Roos Márton megyés püspök megköszönte a templomhajót zsúfolásig megtöltő zarándokoknak a jelenlétet, és üdvöz letét küldte azoknak az idős vagy beteg híveknek, akik nem tudtak vállalkozni a radnai búcsújárásra. Szeptember 8-án, Kisboldogasszony napján a máriaradnai pápai kis bazilika ismét várja mindazokat, akik oltalmat kérnek a Szűzanyától és erőt merítenek a hozzá intézett imákból. S.E. Egyházmegyei zarándoklat Nagycsanádra István király a muranói származású bencés szerzetesre, Gellértre bízta egy kor Imre fia nevelését, a herceg halála után pedig a közben meghódított nagy kiterjedésű marosvári egyházmegye vezetését, amely később a király ellen fellázadt pogányokat legyőző hős vezér és birtokos Csanád nevét kapta. Ezért a Maros, a Tisza és a Temes közén hajdan letelepedett népek utódai szá mára jelentős ünnep szeptember 24-e, az ősi csanádi egy ház megye első püspökének, Szent Gellértnek a napja. Huzsvár László nagybecskereki, dr. Gyulay Endre szeged-csanádi, Kräuter Sebestyén temesvári megyés püspök, valamint dr. Boros Béla cím ze tes érsek első ízben ben muta tott be közös szentmisét a nagycsanádi templomban, amelynek értékes erek lyéje és oltára a Gellért püspök földi ma radványait hajdan őrző kőkoporsó. Nm. és ft. Roos Márton temesvári fő pásztor a jubileumi évben a nagy - csanádi templomot zarándok hellyé nyilvánította. A hagyományokhoz híven, Szent Gellért napját megelőzően a temesvári székeskáptalan tagjai a dómban ünnepi ves perást tartanak első szent püs pö künk tiszteletére. A nagycsanádi temp lom pedig szeptember 24-én fogadja mind azokat, akik a krisztusi tanítást e vi déken hirdető, majd hitéért a vérta nú ságot is vállaló főpásztorunkra emlékeznek. A zarándoklat idei programjáról az egyes plébániákon kapható megfelelő tájé koztatás. hírek, események 10 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/

7 á á Vakációs emlék A szünidő alatt a legtöbb gyermek kellemes élményeket gyűjtött egy-egy kiránduláson vagy táborban, tehát van miről beszámolniuk ott hon a családnak és a barátoknak. Az alábbi beszámoló is egy ilyen kedves vakációs emléket örökít meg. Az idén, július 18-án több mint ötvenen indultunk el Temesvárról a horvátok lakta bánsági faluba Kengyel tóra (ro. Rafnic). A csoportvezető X-es diákok, akik egy nappal előtte megérkeztek a táborba, már szeretettel vártak. Érkezésünk napján a tábor mottójáról beszéltünk, mely Lukács evangé liumából így hangzott:... verj gyöke ret a tengerben. (Lk 17,6). A gyökér szerepe, hogy tápláljon és megtartson. A tengeren lehet viharos az idő, le het nek nagyobb áramlatok, de az Istenbe vetett hit megtart és lelkileg táplál. Ebbe valóban kapaszkodni lehet. A következő három napon három különböző témával ismerkedtünk meg. Az első napon a hivatásról beszéltünk. Megértettük, hogy Istennek álma van velünk. Legyünk figyelmesek az Ő jeleire és a képességeinkre, és e szerint döntsünk. Második nap a szenve délyekről volt szó, amelyek veszélyez tetik az életünket. Megtanultuk mit nem jó tenni és hogy milyen fontos a helyes mértéktartás. Létezik a rossz, de mi mindig ki kell tartsunk Isten mellett. A tábor harmadik napján a Tízparancsolatról beszéltünk, mely a biztos úton vezet bennünket. Szabályok nélkül balesetek történnek. Isten törvényei megvédenek bennünket. Szükségünk van rájuk. A tábor alatt persze nem maradtak ki a játékok, társasjátékok és kirándulások sem. Minden találkozáskor énekeltünk, és vasárnap részt vettünk a helyi közösség horvát nyelvű szent miséjén, ahol szeretettel fogadtak minket. Az utolsó este örültünk a nagy, szép tábortűznek, ahol mind a hét kiscsoport bemutatott egy kis vidám előadást. Szép élményekkel gazdagodva, hitben megerősődve értünk haza. Metz Attila Norbert, VIII. osztály Három gerhardista csapat az országos Bölcs diák vetélkedőn Az idei évben is megrendezésre került a Bölcs diák - országos szintű vetélkedő. A versenyt ez alkalommal szervezték meg negyedszer középiskolások számára. Főszervezői közt szerepelt a Communitas Alapítvány és a BBTE néhány kara is. A Bölcs diák célja, hogy fejlessze a tanulók olvasási készségét, valamint, hogy felismerjék az összefüggéseket a különböző tudományágak között. A vetélkedő első fordulója 2013 november 8-án jelent meg. A négy egymást követő forduló feladatainak megoldására egy-egy hónap állt a csapatok rendelkezésére. Több mint száz 3-4 fős csapat jelentkezett az ország különböző részeiről, amelyek közül csak 20 juthatott be a döntőbe és végül a legjobb 10 csapat nyerte meg a fődíjat: az értékes könyv csomagot és az ingyen kirándulást. A Bölcs diákból a temesvári tanulók sem maradtak ki. A Gerhardinum Katolikus Liceumból három csapat is jelentkezett a versenyre és mindnek sikerült eljutni a döntőig. Az döntő után pár héttel az eredmények is megje lentek, amelyekből kiderült, hogy a 3 temesvári csapat közül 2 bejutott a legjobb tíz közé, vagyis megnyerték a foődíjat. A vetélkedő folyamán a csapatok fordulónként különböző témájú fela datokkal birkózhattak meg. A legnagyobb pontszámot a Gerhardisták csapat érte el melynek tagjai Hallai Klementina, Őze Tímea, Szőke Alexandra és Simpf Gábriel (felkészítő tanár: Vajda Attila). Ők harmadik helyezésükkel bronzérmesek lettek az országos vetélkedőn. Sós Timothy, X. B osztályos tanuló Katalán vendégek a Millenniumi templomban Augusztus között katalóniai népművészek és táncosok népesítették be Temesvár utcáit, itt zajlott ugyanis a Spanyolország határain kívüli legna gyobb katalán fesztivál, mintegy 450 közre működővel. A rendezvényre az Aplec International kulturális szervezet, Adifolk katalán népi hagyományőrző egyesület, a temesvári Polgármesteri Hivatal, a helyi spanyol konzuli hivatal és a ViaRumania Cultura egyesület közös szervezésében került sor. A rendezvény jellegzetessége, hogy évente csak egyszer szervezik, to vábbá, hogy kétszer nem térnek vissza ugyanabba a városba, így újabb temesvári katalán fesztiválra belátható időn belül valószínűleg nem kerül sor. Az utcafesztivál megannyi szabadtéri látnivalóval csábította a nézőket, ugyanakkor a zárónapon, augusztus 10-én, a programban egyházi rendezvény is szerepelt: Jose Miguel Vińals Arińo spanyol tiszte letbeli konzul és családja adomá nya ként a Millenniumi templomba érkezett a montserrati Fekete Madonna szobor pontos mása. A 11 órakor kezdődött közös ünnepi szentmisén részt vett továbbá Marossy Zoltán, Temes megye alprefektusa és Dan Diaconu temesvári alpolgármester. A liturgiát ft. Kapor János helyi plébános, ft. Toman Zoltán püspöki bírósági titkár, ft. Sima Mihai Milan temesvár-gyárvárosi segédlel kész, valamint Razvan Oprisa görög katolikus lelkipásztor jelenlé tében Msgr. Joan Cuadrench Aragones barcelonai püspöki helynök celebrálta. A meghívott lelkipásztor bevezetőjében elmondta: a montserrati Feke te Szűz, akit a helyiek a La Moreneta elnevezéssel illetnek, Katalónia védő szentje. Szobrát a montserrati bencés kolostor templomában őrzik. A szentmisét követően kérdésünkre Jose Miguel Vińals Arińo tisz teletbeli spanyol konzul elmondotta: a Fekete Madonna szobrának máso latát a szülei adományozták Temesvár nak, a Millenniumi templomnak. Nagyon megkedveltem a várost és ezt a temp lo mot, különösen, amikor hallottam felépítésének okát, körülmé nyeit. Noha a katalán fesztivál célja elsősorban az, hogy megismertesse az ott élők kultú ráját, hagyományait, népművészetét a nagyvilággal, úgy döntöttünk, hogy ezúttal a hitélet, a Mária-tisztelet egy jelképét is elhozzuk Temesvárra. A Fekete Madonna szob ra nagyon régi, először a szaracén hódítók elől mene kí tették a hegyre, majd eltűnt. Végül rejtélyes módon megkerült tájé koz tatott a tiszteletbeli konzul. A szentmisét követően az egybegyűltek a Millenniumi templom előtti téren ismét megcsodálhatták a katalán fesztivál néhány résztvevő csoport jának előadását. S.E. Udvardy György pécsi püspök áldotta meg a Magyarok Kenyerét Augusztus 20-án a pécsi Dóm téren Udvardy György megyéspüspök áldotta meg a Magyarok Kenyerét, melyhez a lisztet a Kárpát-medence határon inneni és túli magyarlakta településeiről gyűjtötték. Az ünnepségen részt vett és beszédet mondott mások mellett Páva Zsolt, Pécs polgármestere, Korinek László, a kezdeményezés ötletadója és Böjte Csaba ferences szerzetes. Az eseményen először hallhatta a kö zönség Tolcsvay László ez alkalomra írt dalát. Pécs városa immáron negyedik alkalommal szervezte meg azt a prog ramot, amelynek keretében az ország összes megyéjéből, megyei jogú váro saiból, kisebb településeiről, valamint a Kárpát-medence magyarlakta tele pülé seiről (Sepsiszentgyörgytől Lend váig, Pozsonytól Zentáig) gyűj tötték össze a felajánlott búzát, Pécsre szállí tották, majd az ünnepélyes összeöntés és az őrlés után lisztet készíttetek belőle tájékoztat a Magyarokkenyere.hu. Az így létrejött összmagyar lisztből a kárpátaljai kis magyar település, Verboc vendégkovászával és a Parajdról kapott sóval készült el az augusztus 20-ai Magyarok Kenyere, melyet a püspöki áldás után Pécs város polgármestere méltó ünnep keretében szelt fel. Idén immáron harmadik alkalommal adták a Magyarok Kenyere programból az augusztus 20-ai Szent Jobb-körmenet során, az ünnepi szentmise elején Erdő Péter bíboros által megáldott, nagy, 5 kilós kenyeret. (Forrás: Pécsi Egyházmegye) kitekintő 12 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/

8 á Féltékenység... irigység A féltékenység és az irigység nagy bűn, melyből sok gyilkosság származik. Igy volt ez a bibliai időkben, és napjainkban is így van. Ábelt féltékenységből ölte meg Kain, mert Isten égi tűz által emésztette meg Ábel áldozatát (az ő nyájának első fajzását), Káinét pedig nem, hisz ő a föld gyümölcséből vitt az Úrnak (vö.1 Móz 4) - véli szent Jeromos. Manapság sok házasságot tesz tönkre az oktalan féltékenység, s még jó, ha csak válással végződik. Ők is szerelmesek voltak és fiatalok, s már ki is tűzték az esküvő napját, de szerencsére a fiatalember - bár a menyasszony gyanított valamit - bevallotta, ha a felesége megcsalja, végez vele, aztán önmagával is. A nő - hála Istennek - kijózanodott és visszalépett, később pedig boldog felesége lett egy normálisan gondolkozó férfinak. Ám a féltékenység nem kizárólag fiatalok tulajdonsága. Nekik például már öt nagy gyermekük volt, és mégis! A férj egy nap azt mondta a feleségének, hogy elutazik, csakhogy... másnap, amikor az asszony szárítani vitte padlásukra a frissen mosott ruhát, furcsa zörejre lett figyelmes! Férjeura véletlenül megmozdult a nagy, használatlan ládában. Igy utazott el, leste a feleségét, akinél hűségesebb nem is létezhetett. Az irigység sem kisebb bűn. Jákob, akit Izraelnek nevezett az Úr, minden fia felett szerette Józsefet, mivel őt vénségében nemzette, és tarka köntöst készített neki. (1Móz 37,3). A többi fiak ezért irigységből eladták őt a madianita kereskedőknek, apjuknak pedig azt mondták, egy állat szaggatta széjjel Józsefet. Jézust is az irigyei ítélték halálra. Pilátus megkérdezte tőlük (a néptől): Akarjátok-e, hogy szabadon bocsássam a zsidók királyát? Észrevette ugyanis, hogy a főpapok irigységből szolgáltatták ki neki. (Mk 15,10) Csak Keresztelő János nem volt irigy Jézus krisztusi mivoltára: Arra sem vagyok méltó, hogy saruszíját megoldjam. (Jn 1,27)... Ő az, akiről mondtam: utánam jön egy férfi, aki nagyobb nálam (Jn 1, 30). Én láttam és tanúskodom róla ő az Isten fia (Jn 1,34). Igen, Keresztelő János igaz ember és szent volt, de mi sajnos nem vagyunk szentek. Még az uralkodó házak történelme is tele irigységből fakadó cselszövésekkel és gyilkossággal. Amikor István király érezte, hogy a betegség erőt vesz rajta, úgy határozott, Vazult választja utódául. Vazul nagybátyjának fia, ifjúkori vétkei miatt a nyitrai börtönben sínylődött. István megbocsátott neki és követeket küldött kiszabadítására, de Sebes megelőzve azokat, kioltotta Vazul szemét és fülének üregébe ólmot öntött. (Lengyel Dénes: Régi magyar mondák, Móra kiadó, 2009). Vazul megkínzásáról Tarczai György is ír Az Árpádház szentjei című könyvében. (Szent István Társulat, az Apostoli Szentszék Kőnyvkiadója. Budapest 1930). De a végtelenségig kutathatjuk a múltat: féltékenység... irigység... gyilkosság. Ma sem vagyunk jobbak, s már gyermekkorban kezdődik: annak szebbek a játékai... Miért ő az osztályelső? Én is jól tanulok!... Vagy: nekik több a pénzük... szebb az autójuk... lakásuk, és, és... De vannak kivételek is. Hajdanában ismertem két lányt, akik óvódás koruktól együtt voltak. Játszottak, később tanultak. És osztályelsők lettek... Egy vonalban. De egyik sem kérdezte, ki az ELSŐ, vagy ki a MÁ- SODIK... Mindketten elérték céljukat, és megőrizték barátságukat egy életen át. Olyannyira, hogy azt a lányt akiből vegyészmérnők lett, s időelőtt elragadott a halál, a temetésen barátnője búcsúztatta, kezében tartva közös fényképüket, melyet tizenötévesen készítettek. Lám, irigység nélkül is lehet élni, mindhalálig, mert a földi javakból semmit sem viszünk magunkkal a Túlvilágra: se diplomát, se házat, se autót, se pénzt. Csak a lelkünket tesszük az Úr zsámolya elé: Ő ítélje meg, mennyi bűn terheli. Kató Gizella Ştiri pe scurt Voluntari JEV in Timişoara Jesuit European Volunteers este o organizaţie care se ocupă cu proiecte sociale. În fiecare an, Caritas Timişoara se bucură de prezenţa unor voluntari care, timp de un an, lucrează în diferite proiecte, au un anumit program şi un anumit stil de viaţă. Anul acesta avem plăcerea de a le cunoaşte pe Fanny Maier şi Felicitas Kerschner, care vin din localitatea Tübingen, precum şi pe Sarah Gerster din Eutingen, Germania. De ce aţi ales JEV? a fost prima întrebare care le-a fost adresată, întrebare la care fetele au răspuns că JEV se ocupă foarte bine cu pregătirea voluntarilor. Membrii formatori, fiind bine pregătiţi, ajung să îi cunoască pe voluntari foarte bine şi încearcă să îi repartizeze într-un loc potrivit lor, îi sprijină, îi încurajează şi păstrează permanent legătura cu ei, iezuiţii avnd în plan ca voluntarii să trăiască la acelaşi nivel cu beneficiarii cu care lucrează. Apoi, fetele au ales JEV pentru că au simţit nevoia unei pauze după studii, o pauză activă în care pot să îşi clarifice vocaţia, pot cunoaşte culturi şi oameni noi şi pot trăi independent, fără ajutorul părinţilor, experimentnd munca socială. Proiectele în care se implică voluntarii sunt: Casa Pater Berno din Bacova, Cantina Socială, Hospice, Casa Sfnta Maria din Carani, Supa Săracilor de la Mănăstirea Salvatorienilor şi vizitarea bolnavilor la domiciliu. Primele impresii ale fetelor despre oraşul Timişoara şi locurile în care activează au fost bune, spunnd că oraşul are multe parcuri frumoase, iar oamenii sunt foarte prietenoşi. Mesajul pe care îl transmit cititorilor este: Iubirea apare în relaţiile dintre oameni şi, prin urmare, este important să fii acolo şi să oferi ajutor. Prin ajutor dai mărturie despre Dumnezeu şi exersezi iubirea faţă de aproapele tău. Colareza Vlad seminarist Schimb de experienţă între tineri În iulie, un grup de tineri din parohia Maria Zăpezii Reşiţa a făcut o excursie la Budapesta, pentru un schimb de experienţă cu tineri dintr-o parohie din capitala Ungariei. Zilele petrecute împreună au fost, în acelaşi timp, momente de destindere, de comuniune şi de aprofundare spirituală. Pentru mine tabara de la Budapesta a fost ca o chemare pe ultima sută de metri. Am hotărt să particip cu o seară înaintea plecării, cnd am aflat că era un loc liber în microbuz. Astfel m-am gndit că, probabil, e voinţa lui Dumnezeu să pornesc la acest drum... Am trăit experienţe frumoase, mi-am dat seama ct de minunat e Dumnezeu şi creaţia Lui, am descoperit locuri noi, am trăit aşa ca o grupă unită, în armonie. Am văzut şi cum e nevoie cteodată să mă înving, lăsnd deoparte mici nemulţumiri sau preferinţe personale, construind, însă, astfel unitatea grupului. Port în suflet amintirea unei experienţe frumoase şi plăcute! Ionela Mihaela Ertatu ştiri pe scurt 14 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/

9 ä Mit dem Herzen sehen Ein Missionar wirkte unter den Papuas von Neu-Guinea. Er belehrte sie über Christus, fand aber in der Eingeborensprache keinen Begriff für Glauben an Christus. Die Papuas haben Ausdrücke für jedes kleinste Blümchen und Tierchen, aber keine Worte für geistige Dinge. Da war guter Rat teuer. Wie sollte er das Wort Glauben an Christus in die Papuasprache verständlich übersetzen? Eines Tages fragte ihn ein Eingeborener: Hast du den Herrn Jesus gesehen? Nein, lautete die Antwort. Der Mann fragte weiter: War Jesus in deinem Heimatland? Nein. Woher weißt du dann, dass Jesus da ist?, erkundigte sich weiter der Mann. Voller Überzeugung erklärte der Glaubensbote: Ich weiß es, so wahr die Sonne dort oben am Himmel steht, dass Jesus da ist. Da dachte der Fragende etwas nach und sagte dann: Ich verstehe; dein Auge hat Jesus nicht gesehen, aber dein Herz hat ihn gesehen. Ja, rief der Missionar beglückt aus, das ist es! Nun hatte er das Wort für Glauben, das er schon lange suchte, gefunden: Ein Herz, das Jesus gesehen hat. Wir alle sind doch in der gleichen Lage: Unser Auge kann Jesus nicht sehen und dennoch glauben wir an ihn, denn unser Herz sieht ihn. Der Apostel Paulus bringt im Römerbrief ein ähnliches Bild für den Glauben an Christus: Das Wort ist dir nahe, es ist in deinem Mund und in deinem Herzen. Gemeint ist das Wort des Glaubens, das wir verkündigen. Wenn du mit deinem Munde bekennst: Jesus ist der Herr und in deinen Herzen glaubst: Gott hat ihn von den Toten auferweckt, so wirst du gerettet werden. Wer mit dem Herzen glaubt und mit dem Munde bekennt, wird Gerechtigkeit und Heil erlangen. Das Evangelium berichtet uns von einer heidnischen Frau, deren Tochter hoffnungslos krank war. Sie hörte von Jesus und eilte zu ihm. Ihr Auge sah nur einen gütigen Mann, ihr Herz aber erkannte, dass dieser Jesus großer sei, als ihre Augen es sahen und sie flehte, als verzweifelte Mutter, Jesus um Hilfe an. Und sie hatte Erfolg. Jesus sagte: Frau, dein Glaube ist groß. Was du willst, soll geschehen! Es geschah ein Heilungswunder. Jesus hat viele Wunder gewirkt, die den Menschenleib betreffen. Größer aber sind die Wunder, die er durch alle Zeiten an den Herzen der Menschen wirkt. Der lebendige Glaube an Christus im Herzen der Menschen hat viele Glaubenshelden hervorgebracht. Staunend stehen wir vor solch opferbereiten Menschen. Wie lebendig und gesund ist Glaube in unserem Herzen? Stellen wir fest, dass er krank geworden ist, wie die Tochter der Heidin im Evangelium, so ist es höchste Zeit, uns nach Heilung umzusehen. Der Kirchenlehrer Hieronymus mahnt uns: Unser Los wäre dem der Tiere gleich, wenn nicht der Glaube an Christus unsern Blick nach oben richtete und unserer Seele ewiges Dasein verhieße! Der geistesgroße Augustinus legt noch eins drauf: Wer ohne Christus lebt, steht obdachlos auf der Straße, und das sogar vor der Tür des Vaterhauses! Vielleicht denken wir: So dachten heilige Männer in früheren Zeiten. Heute ist doch alles ganz anders. Stimmt das? Das Problem unseres ewigen Heils bleibt für alle Zeiten akut. Der Dichter Nikolaus Lenau war alles andere als ein heiliger Mann. Was sagt er dazu? Ist Christus Traum, dann ist das Leben ein Gang durch Wüsten in der Nacht, wo niemand Antwort uns zu geben vermag, als eine Horde Bestien wacht. Geh hin, du Armer, frag nach Troste bei Kunst und Weisheit überall! Geh in den Wald und koste die Rose und die Nachtigall. Sie haben nichts für deine Klagen, kein Strahl versöhnt die schwarze Kluft; sie haben nichts für dein Verscheiden und schaudernd sinkst du in die Gruft. Das ist das Leben und Verscheiden, wenn Christus nicht auf Erden kam und auf dem Kreuze Schreck und Leiden dem Leben und dem Tode nahm! Paulus drückt diese Wahrheit kürzer aus: Für mich ist Christus das Leben, und Sterben Gewinn!. Ignaz Bernhard Fischer Pelerinajul germanilor bănăţeni la Maria-Radna. Ediţia a IV-a Pelerinajul de anul acesta, desfăşurat în 2 august, s-a bucurat de o participare sensibil mai mare şi mai activă din partea credincioşilor de limbă germană de aproape şi de departe. Sfnta Liturghie pontificală a fost celebrată de Excelenţa Sa Dr. Reinhardt Hauke, episcop auxiliar de Erfurt şi administrator diecezan al acestei dieceze şi delegatul Conferinţei Episcopilor Catolici Germani pentru Refugiaţi şi Emigranţi, Au concelebrat Excelenţa Sa dr. h.c. Martin Roos, episcop de Timişoara şi încă zece preoţi din dieceză, dar şi emigraţi în Germania. (Informaţii furnizate de Erwin Josef Ţigla, Claudiu Călin şi Adrian-Gabriel Păşcălău-Kollár) Pelerinajul credincioşilor slovaci la Maria Radna În data de 16 august a avut loc la Maria-Radna un pelerinaj special al credincioşilor catolici slovaci din Dieceza de Oradea şi din Dieceza de Timişoara (Butin, Brestovăţ, Comloşul Mare, Timişoara, Arad, Nădlac, Fntnele, etc.). Cu această ocazie a fost celebrată o Sfntă Liturghie pontificală în limba slovacă, de către Excelenţa Sa László Böcskei, episcop de Oradea, în concelebrare cu preoţi slovaci din cele două dieceze. (Informaţii furnizate de Claudiu Călin şi Eugen Mateeş) Zilele comunei Vinga şi simpozionul local pe teme de istorie În cadrul zilelor comunii Vinga, a avut loc in 1 august un simpozion pe teme de istorie, patronat de Primăria Comunei Vinga, organizat de domnul ing. Ioan Rankov, un însufleţit istoric al localităţii. Evenimentul a avut mai multe valenţe jubiliare, printre care: 800 de ani de la prima atestare documentară a localităţii, 320 de ani de la naşterea episcopului catolic bulgar Nikola Stanislavich, 280 de ani de la aşezarea credincioşilor catolici bulgari la Vinga. Au luat cuvntul Excelenţa Sa Dr. h. c. Martin Roos, episcop diecezan de Timişoara (despre episcopul Nikola Stanislavich, ), precum şi arhivistul diecezan, Claudiu Călin (despre Pr. Venceslav Havlik, , din Vinga, preot-martir în perioada comunistă). Evenimentul s-a bucurat de participarea unor reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Romne, precum şi a unor oaspeţi de peste hotare, din Ciprovci, Asenovo şi Nicopole. (Informaţii furnizate de Claudiu Călin) 290 de ani de convieţuire sărbătoriţi la Zăbrani Şvabii bănăţeni, plecaţi odinioară din cea mai bogată comună arădeană de pnă acum cteva decenii, s-au întors în preajma solemnităţii Sf. Fecioare Maria la Zăbrani (Guttenbrunn) pentru a sărbători, timp de o săptămnă întreagă, venirea strămoşilor lor pe meleagurile bănăţene acum aproape trei veacuri. Manifestările au culminat duminică, în ziua de 17 august 2014, cu celebrarea unei Sf. Liturghii solemne de Kirchweih (hram) în biserica romano-catolică din Zăbrani. (Informaţii furnizate de Adrian Gabriel Păşcălău-Kollár) Concert în Domul din Timişoara în beneficiul restaurării bazilicii Maria Radna În 1 august a avut loc în Domul Sf. Gheorghe din Timişoara un concert extraordinar vocal-instrumental. Organizatorii evenimentului au fost Episcopia Romano-Catolică de Timişoara şi Gerhardsforum der Banater Schwaben e.v. din München. Concertul, organizat cu concursul nemijlocit al domnului Franz Metz (organist, München), al doamnei Nicoleta Colceiar (sopran, Timişoara) şi al domnului Wilfried Michl (bariton, München), şi-a propus strngerea de donaţii în beneficiul lucrărilor de restaurare şi renovare la Bazilica Maria-Radna, din judeţul Arad. (Informaţii furnizate de Claudiu Călin şi Ferdinand Lenhardt) ştiri pe scurt 16 Vita Catholica Banatus 9/2014 Vita Catholica Banatus 9/