Poveştile caselor Români în Buda şi în Pesta. Tales of houses Romanians in Buda and Pest. Mesélő házak Románok Budán és Pesten

Átírás

1 Maria Berényi Poveştile caselor Români în Buda şi în Pesta Tales of houses Romanians in Buda and Pest Mesélő házak Románok Budán és Pesten 1

2 Publicaţie a Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta şi a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria Published by the Cultural Society of Romanians in Budapest and by the Research Institute of Romanians in Hungary Kiadja a Budapesti Románok Kulturális Társasága és a Magyarországi Románok Kutatóintézete Sub înaltul patronaj al Excelenţei sale Ireny Comaroschi, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Ungară Under the high patronage of Her Excellency, Ireny Comaroschi, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of Romania to the Republic of Hungary Fővédnök: Őexcellenciája Ireny Comaroschi, Románia Rendkívüli és Meghatalmazott Magyarországi Nagykövete Redactor / Editor / Szerkesztő: Emilia Martin Lector / Reader / Lektor: Mihaela Bucin, Tiberiu Herdean Traducere / Translation / Fordítás: Vajna Tünde (română / Romanian / román), Ana Scarlat (maghiară/ Hungarian / magyar), Bucin Barna, Vlad Marinescu (engleză / English / angol) Fotografii / Pictures / Fotók: Emilia Martin, Maria Berényi, Szél Zsolt Coperta / Cover / Borító: Emília Nagy Editor responsabil / Responsible of edition / Felelős kiadó: Maria Berényi Maria Berényi Tehnoredactare / Editing / Nyomdai előkészítés: Kovács Sándor Tiparul / Print and Bookbinding / Nyomás, kötés: Dürer Nyomda Kft., Gyula ISBN:

3 Maria Berényi Poveştile caselor Români în Buda şi în Pesta Tales of houses Romanians in Buda and Pest Mesélő házak Románok Budán és Pesten Budapesta Budapest,

4 4

5 Cuvânt înainte de poveste Vieţile noastre trecătoare dobândesc trăinicia idealurilor şi a acţiunilor noastre care le împlinesc. Astfel, ne prelungim vieţuirea, ne proiectăm peste timp visele, eforturile, aşteptările, în parte realizate, în parte transmise moştenire generaţiilor viitoare. La temelia neamurilor stau oamenii. Un neam se încheagă din vieţile efervescente trecute, prezente şi viitoare, aflate într-o convieţuire subtilă şi sublimă, ale celor care îşi asumă începuturile, greutăţile parcursului, euforia împlinirilor şi inefabilul idealurilor. Un neam, ca şi un om, depăşeşte derularea cronologică, nu se măsoară în timp, şi nici măcar în spaţiu, ci în infinitezimale transformări şi relaţionări care îl structurează şi îl definesc. Un neam devine mai puternic şi mai bogat la răscrucile interferenţelor cu alte neamuri, pe care istoria i le hărăzeşte. Un neam puternic învaţă generozitatea şi convieţuirea cu alţii, mulţumind destinului şi recunoscându-le celor cu care interferă contribuţia acestora la propria devenire. Sunt fericită să constat faptul că neamul românesc a avut de-a lungul istoriei sale prilejuri nenumărate, chiar dacă de foarte multe ori dramatice, de a se raporta la culturi, civilizaţii, forme de organizare statale şi sociale diferite de ale sale, dar, în egală măsură, înţelepciunea de a le prelucra, asimila şi integra, evoluând şi întregindu-şi astfel caracterul şi proiectele în conformitate cu propriile trăsături şi interese. Foreword A nation s foundation is its people their ideals and actions, their dreams and expectations, whether achieved during a lifetime or passed along to future generations. People make their nation. A nation is born through those who assume responsibility from the beginning; they live through the inevitable hardships, enjoy the euphoria of their accomplishments, and never let go of their enduring ideals. A nation, as does the individual, defines itself beyond time and space, by the infinitesimal transformations and connections that structure and shape it. A nation becomes stronger and richer because of its interactions with others; it learns about generosity and coexistence, and recognizes that it is those interactions that contributed to its ability to become what it is today. Throughout its turbulent history, Romania has had the opportunity often through dramatic events to be influenced by other cultures, civilizations, and forms of statehood, and I am proud that Romanians time and again welcomed change, adapting and integrating, ultimately developing their own unique culture, one reflective of new influences yet consistent with their heritage. Traditionally, Romanians have valued the Hungarian capital as a significant intellectual and cultural center. Romanians living in Hungary, or coming to Hungary from Romania or the Balkan Peninsula, all benefited from the advancements and opportunities offered by Buda and Pest as a result of their Előszó a meséhez Múlandó életünk elnyeri eszményképeink és tetteink szilárdságát, maradandóságát miáltal beteljesül. Létezésünk így folytatódhat. Álmaink átugorják az időt, fáradozásaink, elvárásaink, részben teljesítve, részben örökségként átadva a jövendő generációknak. A nemzetek alapját az emberek képezik. Minden nemzet az elmúlt, a jelenkori és jövőbeli pezsgő életekből áll össze, mint egy kifinomult, összetett és magasztos együttélése mindazon embereknek, akik felvállalják a kezdeteket, a folyamat nehézségeit, a beteljesülések eufóriáját és ideáljaik kimondhatatlanságát. Egy nemzet, akár egy ember, túllép a kronológián. Nem lehet sem időben, sem térben lemérni, csak a végtelenül apró változásokban és kapcsolatokban, amelyek felépítik és meghatározzák. Egy nemzet erősebbé és gazdagabbá válik más, a történelem által neki rendelt nemzetekkel való kölcsönhatások keresztútján. Egy erős nemzet megtanulja a mások iránti nagylelkűség és másokkal való együttélés művészetét, megköszöni sorsának, és elismeri mindazok hozzájárulását önnön létezésének fejlődéséhez, akiknek kölcsönhatásában részesült, részesül. Örömmel állapíthatom meg, hogy a román nemzetnek történelme során számtalan alkalma volt még ha ezek sokszor drámai korszakok is voltak sajátjától különböző kultúrákhoz, civilizációkhoz, állami és társadalmi berendezkedésekhez vonatkoztatnia önmagát. Bölcsen feldolgozta, magáévá tette 5

6 cultural, scientific, economic, social and religious progress. They built a strong community around the Orthodox Church, which, held in high esteem, was organically integrated into Hungary and its capital s multicultural, multi-denomination, multiethnic, and cosmopolitan society. The Romanians openness to communication and acculturation, their respect for the Hungarian society and its people, and their remarkable civic involvement turned many of them into important representatives of the Budapest culture, people who were, respected, beloved, admired and revered over time. This monographic album is a tribute to the coexistence of these cultures and features Romanians who have lived in or passed through Budapest. Over time, they created cultural, spiritual, and architectural foundations that enriched the patrimony of this great city, while bringing to Romania the scientific and social progress that characterized this emancipated, open, European capital, similar to other famous European centers as cultural models of civilization and progress, which Romanians, wherever they were, had dreamed of and had tried to know and absorb. Beyond the exterior splendor of the stunning buildings that stand as proof till today, the album presents merely a few stories of these Romanians and talks about special moments in their lives, showing, once again, the identity in interests and endeavors of all those who have lived here, in this stimulating cultural diversity. Their example inspired us and will continue to inspire new generations today, who Tradiţional, românii s-au raportat la capitala ungară ca la un centru cultural intelectual de prim rang. Aceştia, fie că era vorba despre românii trăitori în Ungaria, cei veniţi din Peninsula Balcanică sau din România, au beneficiat de progresele şi posibilităţile pe care le ofereau Buda şi Pesta pentru creşterea lor culturală, ştiinţifică, economică, socială, religioasă. Ei au constituit o comunitate puternică, strânsă în jurul Bisericii Ortodoxe, cu un rang social recunoscut şi integrată organic timpului său şi societăţii multiculturale, multiconfesionale, multietnice şi cosmopolite caracteristice Ungariei şi capitalei sale. Disponibilitatea lor pentru comunicare şi aculturaţie, respectul pentru societatea ungară în ansamblul său, implicarea lor civică semnificativă au făcut ca mulţi dintre aceştia să devină reprezentanţi de seamă ai comunităţii budapestane, iubiţi, respectaţi, ascultaţi şi comemoraţi peste timp. Albumul monografic de faţă este un omagiu dedicat convieţuirii culturilor şi aduce în atenţie pe românii care au trăit sau au trecut prin Budapesta. Aceştia au ridicat ctitorii culturale, spirituale şi arhitecturale care înfrumuseţează şi îmbogăţesc patrimoniul acestui oraş. În egală masură, ei au contribuit la transmiterea către România a unor elemente de progres ştiinţific şi social, acumulate într-o capitală europeană emancipată, deschisă, aflată mai la vest, deci mai aproape de alte centre recunoscute ca modele de cultură, civilizaţie şi progres ale continentului, faţă de care românii, oriunde s-au aflat, au tânjit şi s-au străduit să le cunoască şi să le asimileze. Trecând dincolo de splendoarea exterioară şi pătrunzând prin zidurile frumoaselor clădiri care stau şi azi mărturie, albumul spicuieşte doar câteva dintre poveştile acestor români şi descrie momente semés integrálta e hatásokat, fejlődött általuk, kiegészítvén jellemét és terveit saját vonásainak és érdekeinek megfelelően. E hagyományok szellemében a románok elsőrangú kulturális szellemi központként tekintettek a magyar fővárosra. Akár Magyarországon születtek, akár a Balkánról menekültek vagy Romániából érkeztek, haszonélvezői voltak mindannak a haladásnak és lehetőségnek, amelyet kulturális, tudományos, gazdasági, társadalmi, vallási fejlődésük és gyarapodásuk érdekében Buda és Pest felkínált számukra. Erős közösséget alkottak, szorosan az Ortodox Egyház köré tömörülve, elismert társadalmi ranggal és szervesen beépülve a korba és annak multikulturális, több felekezetű és etnikumú, Magyarországra és fővárosára jellemző kozmopolita társadalmába. A párbeszéd és akkulturáció iránti nyitottságuk, tiszteletük a magyar társadalom egésze iránt, jelentős társadalmi szerepvállalásuk tette lehetővé, hogy sokan közülük fontos személyiségei legyenek a budapesti közösségnek. A budapesti közélet fontos, szeretett, tisztelt, meghallgatott és az időkön átnyúló emlékezetben őrzött képviselőivé váltak. A jelen album a kultúrák közti együttélésnek állít emléket, azokat a románokat ajánlva az Olvasó figyelmébe, akik Budapesten éltek vagy csak átutazóban jártak itt. Számos alapító egyéniséget találunk közöttük, kulturális, szellemi, építészeti létesítményeik szépítik, gazdagítják e város örökségét. Mindannyian hozzájárultak az európaibb, emancipáltabb, nyitottabb, nyugatiasabb, és ez által más, a kontinens kulturális, civilizációs és progresszív modellként elismert központjaihoz közelebbi fővárosban 6

7 nificative din viaţa lor, demonstrând, încă o dată, identitatea de interese şi de eforturi a tuturor celor care au trăit aici în diversitate culturală autentică şi stimulatoare. Exemplul lor ne-a inspirat şi va continua să ne inspire pe noi, cei de azi, pentru care traiul în diversitate şi libertatea de expresie a identităţii trebuie să reprezinte singura şi naturala opţiune a spaţiului comun european. Adresez gratitudinea mea românilor din Republica Ungară pentru delicata, dar ferma exprimare a identităţii lor culturale, etnice, lingvistice şi religioase, în calitate de cetăţeni demni, loiali şi apreciaţi ai ţării lor, constituind astfel o punte de legătură statornică între România şi Republica Ungară. Salut activitatea deosebită a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, a Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta, felicitându-le în mod special pe doamna Maria Berényi, Director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria şi pe doamna Emilia Martin, Director al Muzeului Ferenc Erkel din Giula, pentru devotamentul şi contribuţia determinantă la cunoaşterea istoriografiei românilor din Ungaria, în rândurile comunităţii, în România şi în relaţia cu concetăţenii lor. Le adresez mulţumiri speciale pentru eforturile foarte mari depuse prin implicarea personală la scrierea şi editarea acestui album monografic, fără de care lucrarea de faţă nu ar fi existat. Transmit admiraţia şi recunoştinţa mea dascălilor care se ocupă de educaţia în limba română la toate nivelurile la care activează şi îi invit să continue să facă educaţie în limba română, despre limba, cultura şi civilizaţia românească tuturor românilor care trăiesc aici. Aduc un cuvânt cald de mulţumire doamnei Mihaela Bucin, Şefa Catedrei de Limba Română din cadrul Universităţii din Seghedin, care are living in diversity and freedom of expression, both of which can be the only natural status quo for our common European space. I would like to address my gratitude to the Romanians living in Hungary for their gentle but firm expression of their cultural, ethnic, linguistic and religious identity, in the role of loyal citizens of their country. It is they who constitute the unyielding connection between Romania and the Republic of Hungary. I applaud the considerable activity of the Research Institute of Romanians in Hungary, that of the Cultural Society of Romanians in Budapest, and I would like to specially congratulate Mrs. Maria Berényi, Director of the Research Institute of Romanians in Hungary and Mrs. Emilia Martin, Director of the Museum Ferenc Erkel in Gyula, for their devotion and significant contribution to showing the historiography of Romanians from Hungary among their community, in Romania and in relation to their co-citizens. I would like to recognize them for their tremendous efforts undertaken through their personal involvement in writing and editing this monographic album, without which this album would not have come to fruition. My admiration and gratitude goes to all educators, at all levels, teaching subjects in Romanian and I encourage them to continue to educate all Romanians living in Hungary about the Romanian language, culture, and society. A warm thank you goes to Mrs. Mihaela Bucin, Head of the Romanian Language felhalmozódó tudományos és társadalmi fejlődés elemeinek amely elemek iránt a románok, akárhol is legyenek, sóvárogtak, és amelyeket megismerni és elsajátítani törekedtek továbbításához Románia felé. Az impozáns épületek pompás külsőségein túlhaladva, és belépve máig a múltról tanúskodó falaik közé, az album néhány mesét válogat e románok vallomásaiból, ismertetve életük fontosabb momentumait bizonyítván ismét azon érdekek azonosságát és mindazok erőfeszítését, akik megélték itt ezt a valós, autentikus és ösztönző kulturális sokszínűséget. Példájuk ihletett és ihletni fog bennünket, mai embereket, akiknek léte az identitás kifejezésének szabadságában és sokszínűségében az egyetlen és természetes választást kell, hogy képviselje a közös európai térségben. Elismerésemet fejezem ki a Magyar Köztársaságban élő románok, kulturális, etnikai, nyelvi és vallási identitásuk finom, de határozott kifejezése iránt, melyet hazájuk méltó, lojális, értékelt állampolgári minőségében tesznek, szilárd hidat képezvén Románia és a Magyar Köztársaság között. Köszöntöm a Magyarországi Románok Kutatóintézetének, a Budapesti Románok Kulturális Társaságának kiváló munkásságát, kiemelvén itt főleg Berényi Máriát, az Intézet igazgatóját és Martyin Emíliát, a gyulai Erkel Ferenc Múzeum igazgatóját. Köszönöm odaadásukat és meghatározó hozzájárulásukat a magyarországi román történetíráshoz, ennek megismertetéséhez a közösség soraiban, Romániában és honfitársaik között. Külön köszönöm személyes hozzájárulásukat, komoly erőfeszítésüket az album megírásához és megjelentetéséhez. Nélkülük ez a kiadvány nem létezne. 7

8 a efectuat traducerea literară în limba română a textului acestui album. Adresez recunoştinţa mea distinsului profesor Gheorghe Petruşan pentru carierea prestigioasă de Şef al Catedrei de Limba Română din cadrul Universităţii din Seghedin, dar mai ales pentru menirea pe care şi-a asumat-o de peste 40 de ani, şi anume aceea de mentor al intelectualităţii româneşti din Ungaria, pe care a format-o şi pe care o călăuzeşte în continuare. Cunoaşterea are nevoie de comunicare, de aceea am bucuria să mulţumesc partenerilor noştri media, şi anume domnului Tiberiu Boca, Redactorul Şef al emisiunii Ecranul Nostru, magazinul cultural în limba română a Televiziunii Publice Maghiare, doamnei Eva Iova, Directorul Revistei Foaia Românească, săptămânal al românilor din Ungaria şi doamnei Iulia Kaupert, Redactorul Şef al emisiunii în limba română O voce românească a Radiodifuziunii Maghiare. Dincolo de filele acestui album, ei vor vorbi mereu despre această moştenire preţioasă a caselor povestitoare din Budapesta. Adresez recunoştinţa mea Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria pentru statornicia sprijinului şi îndrumării sale. Mulţumesc şi pe această cale autorităţilor maghiare pentru sprijinul acordat publicării acestui album. Un cuvânt de apreciere se îndreaptă către sponsorii şi binefăcătorii care au susţinut acest album, care şi-au exprimat şi în acest fel opţiunea pentru diversitatea culturală şi o convieţuire îmbogăţită. Nu în ultimul rând, sunt onorată să transmit admiraţia mea locuitorilor frumosului oraş Budapesta, capitala Republicii Ungare, oamenilor minunaţi pe care i-am întâlnit în drumurile mele cotidiene şi section at the Szeged University, who was responsible for the translation of the text in this album into Romanian. I would also like to convey my admiration to the distinguished professor Gheorghe Petruşan for his outstanding career as the Head of the Romanian Language department at the Szeged University. For the past 40 years, he has mentored and guided Romanian intellectuals living in Hungary. Knowledge needs communication, which is why I have the pleasure of thanking our media partners, Mr. Tiberiu Boca, Chief Editor of the Ecranul nostru show, a cultural show in Romanian airing on the Public Hungarian Television, Mrs. Eva Iova, Director of Foaia Românească, weekly magazine of Romanians in Hungary and Mrs. Iulia Kaupert, Chief Editor of O Voce românească, a radio show in Romanian on the Hungarian Radio. Beyond the pages of this album, they will continue to dedicate their work to talking about this precious heritage of the story-telling houses in Budapest. I extend my special thank you to the Romanian Orthodox Church in Hungary for their enduring support and advice. I take the opportunity to once again thank the Hungarian authorities for the support given in publishing this album. A word of deep appreciation goes to the sponsors and benefactors of this album, who expressed also in this way their allegiance to cultural diversity and enriched coexistence. Last but not least, I would like to express my sincere respect and thank you, to the wonderful people Kifejezem csodálatom és elismerésem azon tanárok iránt, akik az oktatás minden szintjén román nyelvi nevelésben részesítik a diákokat, és kérem őket, hogy nevelő munkájukat folytatva minden itt élő románnak adják át a román nyelvtudást, kultúrát és a román civilizációt. Hálás köszönetem fejezem ki Bucin Mihaelának, a Szegedi Tudományegyetem Román Tanszéke vezetőjének, aki az album szövegének irodalmi román fordítója volt. Petrusán György tanár úrnak szeretném kifejezni elismerésemet, hálámat a Szegedi Tudományegyetem Román Tanszékén kifejtett nagyszerű munkájáért, és különösen a több mint 40 esztendő alatt a magyarországi román értelmiség mentoraként, alakítójaként és irányítójaként tanúsított elhivatottságért. Az ismeret igényli a közlést, ezért örömmel köszönöm meg média-partnereink, nevezetesen Boka Tibor, a Magyar Televízió román nyelvű kulturális magazinja, az Ecranul Nostru főszerkesztőjének, továbbá Jova Éva, a Foaia Românească magyarországi román hetilap igazgatójának és Kaupert Júlia, a Voce Românească román nyelvű rádióadás főszerkesztőjének munkáját. Az album lapjain túl ők sokszor fogják bemutatni a budapesti mesélő házak becses örökségét. Elismerésemet szeretném kifejezni a Magyarországi Román Ortodox Egyháznak állhatatos támogatásáért és irányításáért. Ezúton szeretném megköszönni a magyar kormányzati szerveknek az album megjelentetéséhez adott támogatását. 8

9 celor pe care i-am cunoscut personal în activitatea desfăşurată, pentru amabilitatea şi afecţiunea pe care mi le-au arătat mie şi culturii române. Îi felicit pentru capacitatea şi talentul cu care au ridicat acest oraş care se bucură de aprecierea tuturor vizitatorilor, pentru ospitalitatea locuitorilor şi pentru splendoarea construcţiilor, măreţie la care au contribuit, din loc în loc, şi românii trăitori aici. Doresc să le mulţumesc locuitorilor Budapestei pentru deschiderea, bucuria şi interesul cu care au primit şi în trecut şi primesc şi în prezent cultura românească. Budapesta, 11 iulie 2011 Ambasador Ireny Comaroschi Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Ungară între anii of the beautiful city of Budapest, whom I had the honor of meeting through my professional activity and my personal encounters. Thank you for your kindness and the affection you have shown me and the Romanian culture and people. I congratulate you for your ability and talent with which you have built this world renowned city, your hospitality and the splendor of the architecture, to which also Romanians calling this city their home have contributed. I would like to thank you, the people of Budapest, for your openness, joyfulness and interest with which you welcomed the Romanian culture and people in the past and today. Budapest, 11 July, 2011 Ambassador Ireny Comaroschi Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of Romania to the Republic of Hungary, Mély köszönet illeti az album szponzorait és támogatóit is. Támogatásukkal egyúttal kifejezték elkötelezettségüket a kulturális sokféleség és az általa gazdagított együttélés irányában. Nem utolsó sorban, megtisztelő számomra, hogy kifejezhetem csodálatomat e szépséges város, Budapest, Magyarország fővárosa lakosainak, azon nagyszerű embereknek, akikkel hétköznapi útjaimon találkoztam, és akiket munkám folyamán személyesen megismerhettem. Köszönöm mindazt a kedvességet és gyöngédséget, melyet irántam és a román kultúra iránt mutattak. Gratulálok nekik ahhoz a hozzáértéshez és tehetséghez, melynek segítségével felépítették ezt a várost, amely minden látogatója csodálatát kivívja, gratulálok lakosai vendégszeretetéhez és az épületek pompázatosságához, nagyszerűségéhez, melyhez helyenként hozzájárultak az itt élő románok is. Köszönetemet szeretném kifejezni Budapest lakóinak nyitottságukért, örömükért és érdeklődésükért, amellyel a múltban és a jelenben is fogadták és fogadják a román kultúrát. Budapest, július 11. Ireny Comaroschi Nagykövet Románia Rendkívüli és Meghatalmazott Magyarországi Nagykövete között 9

10 Macedoromâni şi români la Buda şi la Pesta în secolele al 18-lea şi al 19-lea Nu e exagerată afirmaţia conform căreia, din punct de vedere etnic, Ungaria istorică a fost statul cel mai pestriţ din Europa. Diversitatea etnică reprezenta o caracteristică şi pentru cele două oraşe gemene de pe cele două maluri ale Dunării, Pesta şi Buda. Acest caracter multietnic persistă constant şi după constituirea capitalei Ungariei, prin unificarea acestora. Alături de unguri, şi-au constituit aici comunităţi cultural-religioase germanii, sârbii, slovacii, grecii şi românii. Grecii şi comercianţii macedoromâni de cultură grecească au venit în număr mare în Ungaria în secolul al 18-lea, cei mai mulţi din Moscopole (azi, Voskopoje, în sudul Albaniei), din Kozani, din Bitolia. Membrii familiilor Grabovschi, Derra, Naco, Arghir, Manno, Lica aduceau cu şlepurile la Pesta cereale din regiunile sudice ale Europei, dar făceau comerţ şi cu piei, pânzeturi, argint şi tot felul de alte mărfuri şi articole de bazar. La Pesta, pe atunci, vlahii macedoneni (ţinţari) erau denumiţi cu etnonimul de greci, deoarece greaca reprezenta pentru ei limba de afaceri. În familie, însă, foloseau aromâna (limba maternă a macedoromânilor), prin acest lucru ei însişi se delimitau de greci. Centrul economic şi comercial al acestei comunităţi era Pesta. În secolele al 18-lea şi al 19-lea, la Buda şi Pesta viaţa românească culturală, artistică, eclesiastică era deosebit de intensă. În capitala ungară, românii şi alte minorităţi au editat ziare literare şi culturale, au fondat asociaţii, societăţi literare, au sprijinit trupe de actori amatori. Macedo-Romanians and Romanians in Buda and Pest in the 18 th and 19 th Centuries It is not an exaggerated affirmation, that from an ethnic point of view, historical Hungary was Europe s most spotted state. Ethnical diversity represents a characteristic of the two twin cities on the banks of the Danube, Buda and Pest, a phenomenon that is constantly persisting even after the establishment of the Hungarian Capital, through the unification of the two. Next to Hungarians, the Germans, Serbians, Slovakians, Greek and Romanians also established here cultural-religious communities. Greek and Macedo-Romanian merchants from a Greek culture came to Hungary in large groups in the 18th century, most of them coming from Moscopole (today Voskopoje, in the south of Albania), from Kozani and from Bitolia. Members of the Grabovschi, Derra, Naco, Arghir, Manno, and Lica families would bring with them barges of grain from the southern region of Europe to Pest. They also made commerce with leather, linen drapery, silver and all other types of bazaar merchandise and goods. In Pest, around that time, Macedonian Vlachs (also called tzantzari (mosquitoes) is what they were called with the Greek ethnonym, because Greek represented for them the business language. However in the family, they used Aromanian (the native language of Macedo-Romanians) and through this action they delimited themselves from the Greek people. The economic and commercial center of this community was Pest. In the 18 th and 19 th centuries, the Romanian cultural, artistic and ecclesiastical life was very interesting. In the Macedorománok, románok Budán és Pesten a században A történelmi Magyarország etnikai szempontból Európa legtarkább népességű országa volt. Ez a sokszínűség a Duna parti ikervárosokat, Pestet és Budát, majd a fővárossá egyesült Pest-Budát, illetve Budapestet is egyaránt jellemezte. A magyarok mellett kulturális-vallási közösséget alkottak itt a németek, a szerbek, a szlovákok, a görögök, valamint a románok is. A görög és görög műveltségű macedoromán kereskedők a 18. században érkeztek nagy számban Magyarországra, a legtöbben Moschopolisból (ma: Voskopoje, Dél-Albánia), Kozániból, Bitoliából. A Grabovszkyak, a Derrák, a Nákók, az Argirik, a Mannók, a Lykák szállították uszályaikkal Pestre a délvidéki gabonát, de kereskedtek bőrrel, vászonnal, ezüsttel, arannyal és mindenféle egyéb holmival, bazáráruval. Az akkori Pesten a macedóniai vlahokat (cincárokat) is görögöknek mondták, mivel görög nyelven folytatták üzleteiket. Családi körben azonban az aromán nyelvet (a macedorománok nyelvét) használták, így különböztették meg magukat a görögöktől. E népesség gazdasági és szellemi központja Pesten volt. A században igen gazdag román irodalmi, egyházi és kulturális élet folyt Pest-Budán. A magyar fővárosban a románok és más kisebbségek irodalmi és kulturális lapokat alapítottak, kulturális egyesületeket, olvasó és színjátszó köröket hoztak létre. 10

11 1 1. Alt-Sandmann: Biserica ortodoxă greacăromână, 1853 Alt-Sandmann: The Greek Romanian Orthodox church, 1853 Alt-Sandmann: A Nemegyesült görög egyház, Moscopole, Biserica Sfântul Nicolae, construită în 1721 Moscopole, Saint Nicholas church, built in 1721 Moschopolis, az 1721-ben épült Szent Miklós-templom 3. Moscopole, Interiorul Bisericii Sfântul Nicolae, construită în 1721 Moscopole, Interior of the Saint Nicholas church, built in 1721 Moschopolis, Szent Miklós templom belső tere 4. Panorama oraşelor Pesta-Buda de pe Muntele Gellért, 1817 Panoramic view of Pest-Buda from Gellért mountain, 1817 Pest-Buda látképe a Gellérthegyről, Franz Xaver Sandmann: Panorama oraşelor Pesta-Buda de pe Muntele Gellért, 1853 Franz Xaver Sandmann: Panoramic view of Pest-Buda from Gellért mountain, 1853 Franz Xaver Sandmann: Pest-Buda látképe a Gellérthegyrõl,

12 De la sfârşitul secolului al 17-lea încoace, Budapesta a fost treptat reconstruită. Primăria de astăzi şi majoritatea bisericilor în stil baroc datează din această epocă şi tot atunci a fost renovat şi Palatul Regal din Cetate. Buda a devenit centrul administrativ iar Pesta centrul industrial şi comercial. În prima jumătate a secolului al 19-lea, Pesta era nucleul spiritual al ţării, atunci a fost construit şi Podul cu Lanţuri. După lupta pentru independenţă a Ungariei, odată cu încheierea pactului cu Austria, s-a creat Monarhia austro-ungară, lucru ce a imprimat un suflu nou pentru progresul oraşului. În 1873, Buda, Pesta şi Óbuda (Buda Veche) s-au unit. În urma unificării a început o dezvoltare spectaculoasă, s-au construit poduri, s-au amenajat parcuri, s-au introdus canalizarea şi iluminatul public, s-au construit drumuri şi o linie de tren subteran. Budapesta a ajuns, la sfârşitul secolului al 19-lea, un oraş cu opt sute de mii de locuitori, făcând concurenţă Vienei, atât în privinţa numărului de locuitori, cât şi a rolului deţinut. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, o mare parte a oraşului a fost distrusă şi toate podurile au fost bombardate. Între 1945 şi 1949, oraşul a fost reconstruit. Până în 1950, numărul de locuitori a crescut considerabil prin anexarea de oraşe şi comune din împrejurimi. În prima jumătate a secolului al 19-lea, centrul oraşului nu mai putea face faţă noilor cerinţe: îşi îndeplinea în continuare rolul important ca centru administrativ, eclesiastic şi de învăţământ, dar nucleul vieţii economice s-a transferat definitiv în Oraşul Nou, în Lipótváros. Palate lângă palate, şi ce stil de viaţă, ce mai du-te-vino! exclamă, plimbându-se pe cheiul Dunării, vestitul poet şi povestitor danez, Hans Christian Andersen. Hungarian capital, Romanians and other minorities edited cultural and literary publications, founded associations, literary societies and supported amateur actor troops. From the end of the 17 th century till today, Budapest has been gradually rebuilt. The city hall of today as well as the majority of churches in the Baroque style date from this age and also the Royal Palace Citadel was renovated then. Buda became the administrative center and Pest the commercial and industrial one. Around the middle of the 19 th century, Pest was the spiritual center of the country, that is when the Chain Bridge was built. After the War of Independence, after the signing of the Conciliation Pact, the Austro-Hungarian Monarchy was created, positively influencing the development of the city. In 1873 Buda, Pest and Óbuda (old Buda) were united. Following the unification, there began a spectacular development, bridges were constructed, parks were managed, sewer and public lighting were introduced, roads and a subterranean train were built. Budapest became, by the end of the 19 th century, a city with population of eight hundred thousand, making competition to Vienna as much in terms of population as in its obtained role. During the Second World War, a big part of the city was destroyed and all the bridges were bombed. Between 1945 and 1949 the city was rebuilt. Until 1950 the population grew considerably by means of annexation of the surroundings cities. In the first half of the 19 th century, the center of the city could not keep up with the new demands: it continued to meet its important role as the administrative, ecclesiastical and educational center, but the nucleus of economic life was transferred finally to the new city of Lipótváros. Palace after palace, what a life, what traffic! exclaims Hans Christian Andersen, the well known Danish poet and narrator, while walking on the shores of the Danube. Budapest a 17. század végétől fokozatosan szépült. Ebben az időszakban épült a mai városháza és a barokk templomok többsége, és újult meg a királyi várpalota. Buda közigazgatási, Pest pedig ipari és kereskedelmi központtá fejlődött. A 19. század első felében Pest lett az ország szellemi centruma, megépült a Lánchíd is. A kiegyezéssel létrejött az Osztrák-Magyar monarchia, aminek pozitív hatása volt a város fejlődésére is ban Buda, Pest és Óbuda egyesült. A város óriási fejlődésen ment keresztül: hidak, parkok, csatornák, utak épültek, valamint a földalatti is elkészült, és javult a közvilágítás is. Budapest a 19. század végére nyolcszázezres lakosú világvárossá fejlődött, vetekedve Bécs nagyságával és szerepével. A második világháború idején azonban nagy része elpusztult, illetve megrongálódott, a hidakat lebombázták és 1949 között a város újjáépült, 1950-ben pedig a lakosság száma a környező megyei városok és nagyközségek hozzácsatolásával jelentősen megnőtt. A Belváros a 19. század első felében már nemigen tudott megfelelni az új igényeknek: fontos igazgatási, egyházi és iskolai centrum maradt, de a gazdasági élet központja végérvényesen az Újvárosba a Lipótvárosba helyeződött át. Palota palota mellett, és micsoda élet, micsoda forgalom! kiáltott fel a Duna-soron sétáló világhírű dán meseköltő, Hans Christian Andersen. 12

13 Barabás Miklós: Punerea pietrei de temelie a Podului cu Lanţuri, 1842 Barabás Miklós: Laying the foundation stone of the the Chain Bridge, 1842 Barabás Miklós: a Lánchíd alapkőletétele, Franz Weiss: Palatele de pe Feldunasor Franz Weiss: Palaces on Feldunasor/ Upper Danube Lane Franz Weiss: A pesti Feldunasor palotái 8. Alt-Sandmann: Alsódunasor/Lower Danube Lane Alt-Sandmann: Alsódunasor 13

14 Românii ortodocşi sunt organizaţi şi conduşi în Pesta de comunitatea puternică macedoromână. Timp îndelungat, românii din Ungaria aproape că nici n-au avut altă burghezie, în afară de cea ridicată dintre macedoromâni. Macedoromânii erau oameni sârguincioşi şi cumpătaţi, puneau interesele economice înainte de toate, ţineau mult la credinţa lor ortodoxă şi la dezvoltarea culturii. Deţinând prăvălii în toate punctele frecventate ale oraşului, în scurt timp şi-au făcut averi considerabile, au achiziţionat multe proprietăţi imobiliare. Cei mai iluştri locuitori din centrul Pestei aparţineau acestei comunităţi. Faptul că aceştia au cumpărat terenurile şi imobilele cele mai scumpe şi au construit palate în centrul şi pe teritoriul din ce în ce mai extins al Pestei, sunt dovezi elocvente ale îmbogăţirii lor. Mulţi macedoromâni s-au stabilit în special în zona Pieţei Teatrului (azi piaţa Vörösmarty), a Pieţei József nádor şi Újvásártér (azi piaţa Erzsébet), iar alţii locuiau pe străzile Váci, Bálvány (azi strada Október 6) şi pe strada Két sas (azi strada Sas). Ei nu construiau imobile numai pentru a avea unde locui sau pentru a le folosi drept spaţii comerciale, ci pentru a investi. Familia Lica avea 15 case iar familia Mocioni 17 case. Familiile Nedelcu, Gojdu, Lepora, Derra, Ioanovici şi Sina erau, de asemenea, proprietare ale mai multor clădiri. Numeroase dintre acestea fac şi astăzi parte din patrimoniul imobiliar al capitalei Ungariei. In Pest, the Orthodox Romanians are organized and led by a strong Macedo-Romanian community. For a long time, the Romanians in Hungary almost did not have any bourgeoisie other than that risen from the Macedo-Romanian community. Macedo-Romanians were diligent and sober people, putting economic interests before all other things. They cared a lot about their Orthodox belief and about the development of culture. Operating shops in all the frequently visited places of the city, they made in short time considerable fortunes and owned a lot of real estate. They were the most illustrious residents of central Budapest. The fact that these people purchased the most expensive land and real estate on which they built palaces in the center and in the ever extending territory of Pest is an eloquent evidence of their wealth. Macedo-Romanians settled specifically in the areas of Theater Square (today Vörösmarty Square), József Nádor Square and Újvásár Square (today Erzsébet Square), and some of them lived on the Váci Street, Bálvány Street (today Október 6 Street) and Két Sas Street (today Sas Street). They did not build real estate with the sole purpose of having a place to live or a commercial space, but rather for making investments. The Lica family had 15 houses and the Mocioni family 17. The Nedelcu, Gojdu, Lepora, Derra, Ioanovici and Sina families were also owners of numerous buildings. Today, several of these buildings are part of the Hungarian capital s real estate heritage. Pesten az ortodox románság vezető ereje és szervezője a macedorománság volt. Hosszú időn keresztül más polgári rétege szinte nem is volt a magyarországi románoknak. Szorgalmas, takarékos, az üzleti érdekeket mindenek fölé helyező emberek voltak, akik ragaszkodtak ortodox hitükhöz, és figyelemmel kísérték a kulturális élet alakulását is. A város szinte valamennyi forgalmasabb pontján voltak üzleteik, s hamarosan tekintélyes vagyonra és számos ingatlanra tettek szert. Ők képviselték Pest központjának elitjét. Vagyoni gyarapodásukat jól példázza, hogy a belváros legdrágább telkein és az egyre bővülő Pest új területein vásároltak ingatlanokat, illetve építettek palotákat. A Színház tér (ma Vörösmarty tér), a József nádor tér és az Újvásártér (ma Erzsébet tér) környékére települtek, de laktak a Váci, a Bálvány (ma Október 6.) és a Két sas (ma Sas) utcában is. Céljuk a házépítéssel már nem a lakás és üzlethelyiség biztosítása volt, hanem a pénzbefektetés. A városban 15 háza volt a Lyka és 17 a Mocsonyi családnak. Több házzal rendelkezett még a Nedelkó, Gozsdu, Lepora, Derra, Joanovics, Sina család is. Ezek közül ma is több épület képezi Budapest kiemelt építési örökségét. 14

15 Destinele unor oameni şi ale unor clădiri Centrul oraşului Pesta Piaţa Vörösmarty În anii 1840, proprietarii şirului de case din partea de est a pieţei Vörösmarty de azi erau în exclusivitate macedoromâni. Casa de pe colţ, de la numărul 2 din piaţa Vörösmarty era proprietatea familiei Mocioni, pe locul casei de la numărul 3, se afla casa lui Gheorghe Sina, la numărul 4, casa lui Anastasie Lepora, la numărul 5 casa lui Constantin Grabovschi, iar în colţ, la numărul 6, casa lui Anastasie Lica. Familia Lica era una dintre familiile macedoromâne cele mai respectabile din Budapesta în secolul al 19-lea. Fondatorul dinastiei, Dumitru Lica, s-a născut în 1737 la Moscopole. Nu se ştie precis când s-a stabilit în Ungaria, dar în 1789 el fusese deja unul dintre semnatarii cererii înaintate de grecii şi macedoromânii din Pesta, pentru a construi o biserică. Şi-a ales soţie tot dintr-o familie macedoromână, pe Iuliana Gojdu, cu treizeci şi unu de ani mai tânără decât el. Cuplul a avut mai mulţi copii, dintre care Anastasie, născut în 1800, a devenit cunoscut om de afaceri, prin negustoria cu piele de care s-a ocupat. În 1830, Dumitru Anastasie Lica a devenit cetăţean al oraşului Pesta, iar în 1833, cetăţean al oraşului Buda. Şi-a investit surplusul de capital în special în clădiri, în cartierul Új-Lipótváros (în nordul The destiny of some people and some buildings Center of Pest Vörösmarty Square In the 1840s, the owners of the rows of houses on the east side of today s Vörösmarty square were exclusively Macedo-Romanian. The house on the corner, No. 2 Vörösmarty Square was the property of the Mocioni family, on the lot from No. 3 there was the house of Gheorghe Sina, at No. 4 the house of Anastasie Lepora, at No. 5 the house of Constantin Grabovschi and in the corner, at No. 6, the house of Anastasie Lica. The Lica family was one of the most respected Macedo-Romanian families in the 19th Century. The founder of the dynasty, Dumitru Lica was born in 1737 in Moscopole. It is not known for sure when did they settle in Hungary, but in 1789 he was already one of the signatories of the petition forwarded by the Greek and the Macedo-Romanians from Pest, in order get approval to build a Church. He chose a wife also from a Macedo- Romaian family, Iuliana Gojdu, who was thirty one years younger than him. The couple had many children, including Ansatasie, born in 1800, who became a well-known businessman as leather trader. Dumitru Anastasie Lica was accepted in 1830 among the Bourgeoisie in Pest, and in 1833 among the ones from Buda. He selectively invested his surplus capital into buildings from the Új-Lipótváros district (north of actual fifth district), and in 1844 he built a palace with three floors on the corner of Vörösmarty square and Harmincad Street following the designs made by the renowned architect Hild József. Élettörténetek épületek A pesti Belváros Vörösmarty tér A mai Vörösmarty tér keleti házsorának tulajdonosai az 1840-es években már kizárólag a pesti macedorománok közül kerültek ki. A Vörösmarty tér 2. számú sarokház a Mocsonyi családé volt, a 3. számú ház helyén Sina György háza állott, a 4. szám alatt Lepora Anasztáz háza emelkedett. Az 5. számú ház a Grabovszky Konstantin, a 6. számú sarokház pedig Lyka Anasztáz tulajdonát képezte. A 19. századi Budapest macedoromán famíliái körében az egyik legtekintélyesebbnek a Lyka család számított. A dinasztiát alapító Lyka Demeter 1737-ben született Moschopolisban. Pontosan nem tudható, mikor telepedett le Magyarországon, 1789-ben azonban már szerepelt a neve azon a kérvényen, amelyben a pesti görögök és macedorománok saját templom építését kérvényezték. Feleséget szintén macedoromán családból választott magának: a nála harmincegy évvel fiatalabb Gozsdu Juliannát vezette oltárhoz. Házasságukból több gyermek született, köztük 1800-ban Anasztáz, akiből később üzletember, híres bőrkereskedő lett. Lyka Demeter Anasztázt 1830-ban felvették a pesti, 1833-ban pedig a budai polgárok közé is. Fölös tőkéjét főleg házingatlanokba fektette, az akkor épülő Új-Lipótvárosban (a mai V. kerület északi része), 15

16 actualului sector V), iar în 1844 şi-a construit un palat cu trei etaje la colţul pieţei Vörösmarty cu strada Harmincad, după planul renumitului arhitect Hild József. Terenul din faţa casei Lica unde fusese clădirea birourilor Tricesimei Regale (Harmincadvám), clădire demolată în anul 1859 a fost împărţit în patru loturi şi scos la licitaţie, în vederea finanţării construcţiei noii Redute (Vigadó). Partea de teren din colţul pieţei József nádor cu strada Dorottya a fost cumpărat de Dumitru Anastasie Lica, iar restul, de croitorul Eisele Antal, de un profesor chirurg, şi de către Banca Comercială Ungară din Pesta. (Pesti Magyar Kereskedelmi Bank). Astfel, noul complex de clădiri, care a fost ridicat aici, a şi fost botezat blocul ciuntitorilor dat fiindcă fiecare proprietar tăia ceva: piele, ordine de plată, textile, pacienţi! La parterul noilor clădiri s-au deschis magazine, printre care şi cafeneaua Privorszky, denumită apoi Kugler şi, mai târziu, cofetăria Gerbeaud. Maestrul cofetar Kugler l-a cunoscut la Paris pe Emil Gerbeaud şi l-a invitat la Pesta, să-i fie asociat şi urmaş. Cofetarul de origine elveţiană a adus cu sine un important capital şi, în 1892, a cumpărat cofetăria pe care, până atunci, Kugler o avea doar în chirie. După decesul lui Kugler, începând din 1908, cofetăria devenită cea mai renumită din Budapesta, se va numi până astăzi Gerbeaud. În scurt timp, proprietarii vor cumpăra şi aripa vestică a clădirii. Imobilul primeşte forma actuală la reconstrucţia generală din În jurul anilor 1870, puţin a lipsit ca piaţa încadrată de aceste clădiri să primească numele lui Anastasie Lica. Bogatul macedoromân a observat că numele locului Színház Tér (Piaţa Teatrului) nu mai era actual, pentru că teatrul german din Pesta, care se afla cândva în partea dinspre Dunăre a The land opposite to Lica s house where the Regal Offices of Tricesima (Harmincadvám) building was located, demolished in 1859, was split up into four lots and brought to auction in view of the financing of the new Redoubts (Vigadó) construction. The corner of the land, József Nádor Square with Dorottya Street was purchased by Dumitru Anastasie Lica, and the other three parts by the tailor Antal Eisele, by a professor surgeon and by the Commercial Bank of Hungary from Pest (Pesti Magyar Kereskedelmi Bank). So, the new complex of buildings that was constructed was baptized cutters building, named like this because every owner cut something: leather, legal tender, textiles or patients. Stores were opened at the street level of the building, including the café Privorszky, later renamed Kugler, then became after a while the Gerbeaud confectionery. The Master confectioner Kugler met Emil Gerbeaud in Paris and invited him to Pest to be his associate and successor. The Master confectioner of Swiss origin brought with himself an important capital and in 1892 purchased the confectionery that was only rented by Kugler until then. After the death of Kugler, since 1908, the confectionery became the most famous in Budapest and is named till today Gerbeaud. In short time the owners purchased also the west wing of the building. The real-estate received its current form after a general reconstruction in Around the 1870s, not much was missing for the square framed by these buildings to receive the name of Anastasie Lica. The rich Macedo-Romanian noticed in 1860 that the name of the place Színház Tér (Theater Square) was no longer actual, because the German theater from Pest, that inspired the name of the square and was previously situated on the side towards the Danube of this square, burned down in 1847, even the last foundation stones of the theater being removed in the meantime. Nevertheless, there was an intention 1844-ben a Vörösmarty tér és a Harmincad utca sarkán építtetett magának egy háromemeletes palotát, amelyet Hild József, a neves építész tervezett. A Lyka házzal szembeni telken a Harmincadvám hivatalának épülete állt. Azt 1859-ben lebontották, telkét négy részre osztva elárverezték, hogy a bevételt az új Vigadó építésére fordíthassák. A József nádor tér és a Dorottya utca sarkán lévő résztelket Lyka Demeter Anasztáz vette meg, a többit Eisele Antal szabómester, egy sebészprofesszor és a Pesti Magyar Kereskedelmi Bank. El is nevezték a pestiek az új háztömböt a Vágók tömbjének, mivel tulajdonosai közül ki bőrt, ki szelvényeket, ki szövetet, ki beteget vágott. Az új házak földszintjén üzletek nyíltak, többek között a Privorszky kávéház, azaz a későbbi Kugler, majd Gerbeaud cukrászda. Kugler cukrászmester Párizsban ismerte meg a későbbi névadót, Gerbeaud Emilt, akit társául és utódjául hívott Pestre. A svájci származású cukrász nagy tőkét hozott magával, 1892-ben megvásárolta az addig csak bérelt üzlethelyiséget. Kugler halála (1892) után az üzlet a Gerbeaud nevet vette fel; ekkor már Budapest első cukrászdájának számított. Nem sokkal később a földszint nyugati oldalát is hozzávásárolták, mai arculatát pedig az évi nagy felújítás során nyerte el táján nem sokon múlt, hogy a tér maga is Lyka Anasztáz nevét vegye fel. A gazdag macedoromán ugyanis időszerűtlennek ítélte az akkor használatos elnevezést, mert az egykor ott állt, s 1847-ben leégett pesti Német Színháznak 1856-ra már az utolsó köveit is eltakarították a tér Duna felöli oldaláról. A tisztelet és az emlékezés azonban még jó ideig kijárt a régen patinás épületnek, alapos okot kellett 16

17 9. Casele din partea de est a Pieţei Vörösmarty Buildings from the Eastern side of Vörösmarty Square Vörösmarty tér keleti házsora 10. Palatul Lica The Lica Palace Lyka palota 11. Casa Gerbeaud, 1890 Maison Gerbaud, 1890 A Gerbeaud-ház Cofetăria Gerbeaud Gerbaud confectionery Gerbeaud cukrászda

18 acestei pieţe, arsese în 1847, iar în 1856 chiar şi ultimele pietre de fundaţie ale teatrului fuseseră evacuate. Însă vechea denumire a locului s-a mai păstrat un timp, din respect şi ca amintire a prestigioasei clădiri istorice. În aceste condiţii, cererea de schimbare a denumirii pieţei trebuia să fie foarte bine argumentată. Anastasie Lica şi-a motivat iniţial cererea spunând că palatul său domină piaţa. Pentru a da o mai mare prestanţă propunerii sale, a oferit o sumă apreciabilă în eventualitatea afişării numelui său şi pe tăbliţele de marcaj ale străzii. Norocul însă nu a fost de partea lui, deoarece, odată cu cererea sa, a sosit la primărie şi vestea naşterii fiicei împăratului Franz Iosif, botezată Gizella, după numele primei regine a Ungariei. Iar pentru a reacţiona cum se cuvine la o astfel de onoare, în Ungaria s-a hotărât botezarea unei pieţe publice cu numele prinţesei Gizella. Piaţa Teatrului a devenit astfel Piaţa Gizella, ca, după 1920, să i se schimbe din nou denumirea, cu numele lui Vörösmarty. Anastasie Lica a murit în 1871, lăsând moştenire urmaşilor săi cincisprezece imobile în Pesta. El însuşi, precum şi familia sa, au subvenţionat multe evenimente culturale româneşti şi au acordat deseori ajutor financiar studenţilor români care învăţau în capitala Ungariei. Strada Váci Alexandru Mocioni a locuit decenii la rând în casa de la numărul 2, din colţul pieţei cu strada Váci (Vörösmarty tér 2). Monograma M. S. (Mocsonyi Sándor) de pe suportul metalic al firmei din colţul clădirii, ne mai aminteşte şi astăzi de numele său. to preserve the old name of the square as a sign of respect and as a remembrance of the prestigious historical building. In these conditions, the request to change the name of the square should have been very well argued. Anastasie Lica initially handed in his request reasoning that his palace dominates the square. To strengthen his proposal even more, he offered a considerable sum in the event that his name would appear on the street signs. However, luck was not on his side, because at the time he made his request, the City Hall received the news of the birth of Emperor Franz Jozef s youngest daughter, baptized Gizella after the first Queen of Hungary. In order to properly react to such an honor, it was decided in Hungary to name a public square with the name of princess Gizella. This way, Theater Square became Gizella Square and after 1920 it was renamed again, with the name of the author of the lyrics of the Call Anthem (Szózat), Vörösmarty. Anastasie Lica died in 1871, leaving to his successors an inheritance of fifteen mansions in Pest. Alike the rest of his family members, he, subsidized many Romanian cultural events and frequently gave financial support to Romanian students who were studying in the capital. Váci Street Alexandru Mocioni lived for decades in the house from No. 2, on the corner of the square with Váci street (actual address: Vörösmarty tér /square/ 2). The initials M. S. from the forged iron support placed on the corner of the building to hold the company sign reminds us even today of his name. tehát adni a névváltoztatási kérelméhez. Először azzal indokolta névadási vágyát, hogy ott álló palotája eléggé meghatározza a tér képét. Kérelmének nyomatékot adva, tekintélyes összeget is kilátásba helyezett arra az esetre, ha az ő neve kerülne az utcatáblákra. Balszerencséjére, kérelmével egy időben érkezett a hír a városházára, hogy Ferenc Józsefnek lánya született, akinek az első magyar királyné, Gizella nevet adták. Ilyen megtiszteltetést pedig illett egy közterület elnevezéssel viszonozni. A Színház térből így lett Gizella tér, majd 1920-tól Vörösmarty tér. Lyka Anasztáz 1871-ben hunyt el, utódaira tizenöt pesti bérpalotát hagyott. Ő maga és családtagjai támogatták a pesti román kulturális rendezvényeket, és sokszor segítették anyagilag a magyar fővárosban tanuló román egyetemi hallgatókat. Váci utca A Váci u. 2. számú sarokházban (Vörömarty tér 2.) töltött el évtizedeket Mocsonyi Sándor. A ház sarkán a cégértartó vasállvány M. S. betűi még ma is emlékeztetnek erre. 18

19 Franz Weiss: Clădirea Teatrului German din Pesta, Franz Weiss: The building of the German Theater from Pest Franz Weiss: A pesti Német Színház épülete, Cofetăria Gerbeaud în zilele noastre Gerbaud confectionery in our days Gerbeaud cukrászda napjainkban 15. Piaţa Gizella, 1902 Gizella Square, 1902 Gizella tér, Cripta familiei Lica şi a Iulianei Gojdu, în cimitirul Kerepeşi The grave of Lica family and Iuliana Gojdu from the Kerepesi Graveyard Lyka család és Gozsdu Julianna síremléke a Kerepesi temetőben 16 19

20 În clădirea aflată în acest loc, funcţionau multe prăvălii şi antreprize, printre care şi atelierul fotografului Mayer György, precum şi şcoala de muzică a lui Joksch Anasztáz, înfiinţată în Clădirea care se află astăzi în acest loc, proiectată de arhitectul Kallina Mór, finalizată la începutul anului 1877, a avut parte de multe critici, fiind considerată ca fiind mult prea simplă faţă de ambianţa pieţei. Şi în această clădire nouă s-au deschis diferite spaţii comerciale. Aici se afla atelierul de gravuri şi rame al lui Winkle Nándor, dar printre chiriaşi se aflau şi Partidul pentru independenţă, cât şi Partidul din 48 (Partidul Károlyi), al cărui sediu era situat pe partea dinspre Piaţa Vörösmarty, unde se vede un mic balcon deasupra intrării. La data de 28 octombrie 1918, din acest balconaş s-au rostit discursurile de instigare la revoluţie, înainte de cunoscuta luptă de pe Podul cu lanţuri. Neamul Mocioni a sosit în Ungaria din Macedonia, în secolul al 18-lea. Această familie nu s-a declarat niciodată a fi grecească şi provenea din neamul moscopolenilor, cel mai cultivat dintre cele şase neamuri româneşti din Macedonia. În limba macedoromânilor (a aromânilor) porecla Mocion înseamnă descins din moţi. Strămoşii familiei, care mai târziu s-a scindat în două ramuri, au fost Mihai şi Andrei, ei s-au stabilit în Pesta. Au făcut avere din activităţi comerciale, având o mare influenţă asupra industriei, dar şi-au asumat un rol important şi în viaţa publică. O parte din capital l-au investit în imobile. Membrii familiei Mocioni deţineau 17 imobile în Pesta. În 1780, urmaşii lui Andrei au primit pentru merite militare şi ca donaţie, moşia de la Foeni, din Banat, iar apoi, în 1783, diploma de înnobilare cu titlul de Foeni. Unul dintre descendenţii celeilalte ramuri a familiei, Petre, urmaş al lui The building that was formerly located on this lot offered room for many shops and enterprises, such as the workshop of the photographer György Mayer and the music school of Anasztáz Joksch opened in The present building, designed by architect Mór Kallina and finalized in the beginning of 1877, has been heavily criticized, being considered too simple compared to the ambiance of the square. In this new building there were opened also stores and entrepises, such as the workshop of engraving and frames of Nándor Winkle, and among the tenants, there were the Independence Party and the Party of 48 (Károlyi Party), whose offices were located on the side of Vörösmarty square, where a small balcony is visible above the entrance. On the 28th of October 1918, rousing speeches for the revolution were given from this balcony, previously to the well known fight on the Chain Bridge. The Mocioni family came to Hungary from Macedonia in the 18 th century. They never declared themselves to be Greek as they were descendants of the Moscopoleans, the most cultivated out of the six Romanian branches from Macedonia. In Macedo-Romanian (Aromanian) language, the nickname Mocion means descedants of the Moți population. The ancestors of the family, that later split in two parts, were Mihai and Andrei, who settled in Pest. They became wealthy merchants, having seriuos influence on industry, however they assumed important roles in public life as well. They invested part of their capital in real-estate. Members of the Mocioni family owned 17 estates in Pest. In 1780, the offspring of Andrei received for military merits the Foeni estate from Banat and in 1783 were awarded the diploma of ennoblement with the title de Foeni. One of the decedents of the other branch of the family, Petre, offspring of Mihai, who was already living in Tokaj, received the title of ennoblement A telken álló korábbi házban sok üzlet és vállalkozás működött, köztük Mayer György fotográfus műterme és Joksch Anasztáz 1836-tól működő zeneiskolája. A mai épület Kallina Mór építész tervei alapján 1877 elejére készült el, de sok szakmai kritikát kapott, mivel a tér építészeti arculatához túlságosan egyszerűnek tartották. Az új épületben is helyet kaptak különféle üzletek, többek között Winkle Nándor metszet- és rámakereskedése, de a ház bérlői közé tartozott a Függetlenségi és 48-as (Károlyi) Párt is, amelynek helyisége a tér azon oldalán volt, ahol ma a bejárat feletti kis erkély látható. Erről az erkélyről hangzottak el október 28-án az ún. lánchídi csata előtt a forradalmi lelkesítő beszédek. A Mocsonyiak a 18. században Macedóniából érkeztek Magyarországra. Sohasem vallották magukat görögnek, mert a macedóniai románság hat nemzetsége közül a legműveltebből, a moszkopolok nemzetségéből származtak. A macedorománok (arománok) nyelvében a Mocion ragadványnév móc eredetre utal. A később két ágra szétvált család ősei Mihály és András voltak, akik Pesten telepedtek meg. Vagyonos kereskedők lettek, s nagy befolyással voltak az iparra, de a közéletben is fontos szerepet vállaltak magukra. Tőkéjük egy részét ők is házingatlanokba fektették. A Mocsonyi család tagjai 17 házat birtokoltak Pesten ban András utódai kapták katonai érdemeik és pénzügyi áldozataik elismerésül a bánáti, foeni birtokot, majd 1783-ban nemesi oklevelet de Foeni előnévvel. A másik ág őse, Mihály egyik utóda, az akkor már Tokajban élt Péter, 1804-ben kapott nemességet. A két ág későbbi egyesítéséből született Sándor (1841) és Eugen (1844). 20